Furt calificat

Hotărâre 1368 din 18.10.2016


Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

La data de 25.07.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoria Bacău, sub dosar nr.  11851/180/2016, cererea de revizuire formulată de către revizuientul-condamnat ZIR împotriva Sentinţei penale nr. X, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr. X, definitivă prin Decizia Penalǎ nr. X pronunţatǎ de Curtea de Apel Bacǎu.

În motivarea cererii, revizuentul a precizat că sunt incidente cazurile de revizuire prevǎzute de art. 453, alin. 1, lit. a, b şi e C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat:

- admiterea în principiu a cererii de revizuire;

- suspendarea executării hotărârii până la judecarea cererii de revizuire conform art. 460 C. proc. pen.

- rejudecarea cauzei în condiţiile art. 461 C. proc. pen., cu administrarea probelor din cursul primei judecăţi şi ca o consecinţă, anularea hotărârii primei instanţe şi a instanţei de recurs cu aplicarea corespunzătorea a dispoziţiilor art. 395-399 C. proc. pen., în vederea pronunţǎrii unei soluţii de achitare.

Acesta a arǎtat cǎ prin Sentinţa penală X a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosarul X s-a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat prevăzute şi pedepepsite de art. 208-209 alin (1) lit.a, g,i Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 lit a. şi 76 lit c., reţinându- se că ar fi săvârşit 3 fapte de furt în datele de 16/17 decembrie, anul 2009, 22/23 decembrie 2009, 17/18 ianuarie 2010.

În urma contopirii celor trei pedepse de câte 2 ani închisoare aplicate pentru fiecare faptă s-a pronunţat condamnarea la pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi stabilirea unui termen de încercare de patru ani.

Prin Decizia Penală 1202 a Curţii de Apel Bacău din 26.11.2012 s-a respins ca nefondat recursul declarat de subsemnatul.

Revizuentul aratǎ cǎ din examinarea sentinţei de condamnare rezultă că faptele de furt vizau sumele 3.787 de lei pentru partea civilă SCS(cafea şi sume de bani neprecizate), 1.792 de lei pentru partea civilă SCA (ţigări Malboro, Asos, Kent) şi respectiv 1.415 lei către SCG ( hot dog, lipii,sucuri).

Acesta aratǎ cǎ la data de 28.12.2015, potrivit comunicării anexate la dosar, prin Ordonanţa din 14.12.2015, cu referire la cercetările penale ce vizau faptele de furt ce au făcut obiectul dosarului constituit în 2010 (aceleaşi cu cel în baza căruia a fost condamnat şi pentru care s-u disjuns cercetǎrile) - Ordonanaţa X - fapte de furt 28-29.12.2009, 29-30.12.2009, 19- 20.01.2010, 20-21.01.2010 s-a clasat cauza în ceea ce îl priveşte, în temeiul art. 315 alin (1) C. proc. pen.. coroborat cu art. 16 alin (1) lit c. C. proc. pen.

Revizuentul a arǎtat cǎ în considerentele Ordonanţei de clasare din 14.12.2015, pentru dosarul nou constituit X, cu raportare la referatul cu propunerea de clasare se constată că:

- în primă fază ZIR a recunoscut comiterea faptelor şi că a participat activ la fiecare faptă;

- organul de urmărire penală a reţinut însă că în urma efectuării cercetărilor există neconcordanţe între declaraţiile persoanelor suspectate de comiterea faptelor;

- simpla declaraţie de recunoaştere din anul 2010 a lui ZIR s-a dovedit a nu fi o probă suficientă pentru pronunţarea unei răspunderi penale;

- probatoriul administrat în cauză nu a condus la probe sau mijloace de probă care să se coroboreze cu recunoaşterea faptelor.

În opinia sa, comparându-se şi coroborându-se cele două dosare penale, se face dovada faptului că a făcut la momentul anului 2010 recunoaşterile de fapt, i în împrejurările în care a luat asupra sa săvârşirea unor fapte penale, care în realitate nu au fost comise de cǎtre el. Mai mult, susţine cǎ la vremea respectivă, nu a realizat gravitatea faptelor cu atât mai mult cu cât bunurile sustrase (cafea, ţigări, alimente) aveau o valoare mică, iar în realitate autori ai infracţiunilor de furt au fost numiţii CFD şi DA, cei care de altfel i-au solicitat sǎ recunoascǎ faptele.

În aceste condiţii, considerǎ că la baza condamnǎrii sale a stat o recunoaştere formală ce nu corespondea realităţii, exemplificând în acest sens cǎ bunurile sustrase în data de 16/17.12 .2009 (cafea) au fost vândute de numitul CAA în data de 12.12.2009 cu 350 de lei - fără a exista alte date, adică vânzarea cafelei s-a făcut înainte ca ea să fie sustrasă.

Revizuentul considerǎ cǎ prezenta cerere a fost formulatǎ în termenul legal, iar cu privire la cazurile de revizuire pe care se întemeiazǎ a arǎtat urmǎtoarele:

A. s-au descoperit împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinica hotărârii pronunţate în cauză (art. 453, alin. 1, lit a C. proc. pen.)

După cum rezultă din Ordonanţa din 14.12.2015 dată în dosarul X, resepctiv din Sentinţa penală X a Judecătoriei Botoşani, altele au fost împrejurările în care a făcut recunoaşterile, respectiv a dat declaraţiile la vârsta de 18 ani, indicând în acest sens şi evaluarea psihologicǎ şi precizând cǎ recunoaşterea faptelor a avut la bazǎ „presiunile care s-au exercitat şi anumite sugestionări şi captări ale voinţei sale”.

În opinia sa, faptele şi împrejurările rezultate din analiza dosarului nr. X, dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată la soluţionarea cauzei ar fi condus la o altă soluţie. La acea dată, revizuentul susţine cǎ nu se făcea vinovat de faptele pentru care era cercetat, faptele şi probele cauzei nu se coroborau şi nu puteau să conducă la pronunţarea unei condamnări mai presus de orice dubiu.

B. Hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţiile martorilor şi ale celorlalţi inculpaţi care au influenţat hotărârea (art. 453, alin. 1, lit b C. proc. pen)

Petentul susţine cǎ examinarea declaraţiilor martorilor, a persoanelor vătămate, chiar nedovedite că ar reprezenta elemente ale mărturiei mincinoase au influenţat soluţia de condamnare, deşi ele nu se coroborau cu toate probele administrate în cauză, cu datele faptice, respectiv activităţile ce constituie elementul material al faptei. Aratǎ cǎ  proba acestor declaraţii constă în probele administrate în dosarul de urmărire penală, respectiv reevaluarea declaraţiilor sale şi a celorlalţi coinculpaţi în raport de propriile dosare penale, fǎcând trimitere la dosarul penal nr. X, înregistrat pe rolul Judecătoriei Botoşani.

C. Existenţa unor otărâri judecătoreşti penale definitive ce nu se pot concilia (art. 453 , alin. 1, lit. e C. proc. pen.)

Petentul a arǎtat cǎ la dosarul cauzei se atestă cu referire la hotărârea din dosarul Judecătoriei Botoşani, împrejurările în care hotărârea pronunţată împotriva sa a fost datǎ cu recunoaşterea făcută la sugestia şi cererea celorlalţi coinculpaţi.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 453. alin. 1, lit. a, b, e C. proc. pen. şi art. 452 C. proc. pen.

Din dispoziţia instanţei a fost ataşat dosarul nr. X al Judecǎtoriei Bacǎu.

Instanţa, analizând cererea de revizuire a Sentinţei penale X, pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia Penalǎ nr. X pronunţatǎ de Curtea de Apel Bacǎu. constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa penalǎ nr. X, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr. X, în ceea ce îl priveşte pe revizuentul din prezenta cauzǎ, s-au dispus urmǎtoarele:

„În baza art.208-209 alin.1 lit.a,g,i C.pen. cu aplic.art.74 lit.a C.pen. şi art.76 lit.c C.pen. condamnă inculpatul ZIR la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 208-209 alin.1 lit.a,g,i C.pen. cu aplic.art.74 lit.a C.pen. şi art.76 lit.c C.pen. condamnă inculpatul ZIR (cu datele de stare civilă de mai sus) la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art.208-209 alin.1 lit.a,g,i C.pen. cu aplic.art.74 lit.a C.pen. şi art.76 lit.c C.pen. condamna inculpatul ZIR (cu datele de stare civilă de mai sus) la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Contopeşte pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, 2 ani închisoare.

Interzice inculpatului ZIR drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b C.pen.

Suspendă condiţionat executarea pedepsei închisorii precum şi executarea pedepselor accesorii pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art.82 C.pen.

Atrage atenţia inculpatului ZIR asupra prevederilor art.83 C.pen. a căror nerespectare are drept consecinţă revocarea suspendării (…)”

Ulterior, prin Decizia penalǎ nr. X pronunţatǎ de Curtea de Apel Bacǎu s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpaţii ZIR, CAA şi CFD.

Instanţa reaminteşte cǎ revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exer¬citată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Instanţa urmează a analiza cererea de revizuire prin raportare la dispoziţiile art. 459 C. proc. pen, având în vedere împrejurarea că motivele ce pot fi invocate în susţinerea căii de atac extraordinare a revizuirii sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 453, alin. 1 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

„a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.”

În ceea ce priveşte primul caz pe care se întemeiazǎ cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, respectiv cel prevǎzut de art. 453, alin. 1, lit. a C. proc. pen., din analiza textului legal, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluţie diametral opusă (de achitare în cazul de faţă). Rezultă astfel că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condiţiile legii şi dacă din probele strânse în cursul cercetării judecătoreşti rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanţa putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar. În consecinţă, cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ.

Expresia „fapte sau împrejurǎri” utilizatǎ în dispoziţiile art. 453, alin. 1, lit. a C. proc. pen. se referǎ la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv orice întâmplare, situaţie, stare, care în mod autonom, sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotǎrârii de condamnare.

Revizuentul aratǎ, în esenţǎ, cǎ recunoaşterea sǎvârşirii faptelor pentru care a fost condamnat, a avut doar un carcter formal, fiind fǎcutǎ la solicitarea celorlalţi inculpaţi şi în urma „presiunilor” ce au fost exercitate asupra sa. Cu toate acestea, din analiza probatoriului administrat în cursul cercetǎrii judecǎtoreşti, reiese cǎ la pronunţarea soluţiei de condamnare în ceea ce îl priveşte pe inculpatul ZIR, instanţa de judecatǎ nu a avut în vedere în mod exclusiv declaraţia sa de recunoaştere din cursul urmǎririi penale, ci soluţia a fost dispusǎ în urma coroborǎrii întregului material probator, administrat atât în cursul urmǎririi penale, cât şi pe durata desfǎşurǎrii cercetǎrii judecǎtoreşti.

În cazul  reaprecierii probelor deja administrate de instanţa de fond s-ar ajunge la o continuare a judecăţii în calea extraordinară de atac a revizuirii, lucru nepermis de către lege. Mai mult, revizuientul  a avut posibilitatea de a solicita probe pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, drept pe care însă nu a înţeles să îl valorifice.

În cursul procesului penal (f. 111, vol I ds nr. X), inculpatul ZIR s-a prevalat de dreptul la tǎcere, refuzând sǎ dea declaraţie în cauzǎ. Totodatǎ, deşi acesta a formulat recurs împotriva hotǎrârii de condamnare, acesta nu s-a prezentat în faţa instanţei de control pentru a-şi susţine nevinovǎţia şi nici nu a indicat motivele ce stau la baza formulǎrii cǎii de atac, ci doar a criticat prin apǎrǎrtorul ales sentinţa de condamnare sub aspectul neteminiciei.

Soluţia de clasare dispusǎ prin ordonanţa procurorului din data de 14.12.2015 în dosar nr. X nu poate fi avutǎ în vedere la analizarea acestui caz de revizuire aşa cum solicitǎ petentul, întrucât vizeazǎ alte fapte decât cele pentru care s-a dispus condamnarea. Soluţia de clasare are la bazǎ art. 16, alin. 1, lit. c C. proc. pen., organele de urmǎrire penalǎ dând eficienţǎ principiului in dubio pro reo, ca urmare a faptului cǎ nu s-au identificat suficiente probe care sǎ conducǎ la concluzia cǎ numitul ZIR ar fi autorul infracţiunilor de fur calificat. Aşa cum s-a arǎtat şi în cele ce preced, soluţia de condamnare dispusǎ în ceea ce îl priveşte pe acesta a avut la bazǎ şi alte probe, nu doar simpla sa declaraţie de recunoaştere a faptelor.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 453, alin. 1, lit. b C. proc. pen., instanţa constată că revizuentul nu a indicat care sunt aspectele din cuprinsul declaraţiilor martorilor ori ale persoanelor vǎtǎmate, care au caracter mincinos, ori dacă aceste aspecte au un caracter esenţial, ce ar putea conduce la modificarea sentinţei penale de condamnare.

Trimiterile fǎcute de revizuent prin apǎrǎtor ales la sentinţa penalǎ de condamnare pronunţatǎ în dosarul penal nr. X al Judecătoriei Botoşani, nu pot fi primite în condiţiile în care nu vizeazǎ aceleaşi fapte şi aceleaşi persoane, care au fǎcut obiectul judecǎţii în dosarul nr. X al Judecǎtoriei Bacǎu.

Conform art. 454, alin. 2 C. proc. pen., „în cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. 1 – respectiv prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanţa s-a pronunţat auspra fondului cauzei constatând existenţa falsului sau existenţas faptelor şi săvârşirea lor de respectivele persoane – datorită existenţei unei cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453, alin. 1, lit. b-d se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.”

Cu toate acestea, instanţa constată că revizuentul nu a depus la dosarul cauzei vreo dovadă care să ateste că a formulat demersuri legale în dovedirea susţinerilor sale, respectiv plângeri penale cu privire la infracţiunile de mărturie mincinoasă despre care susţine că ar fi fost săvârşite de către martorii audiaţi ori că un astfel de demers legal nu ar mai putea fi iniţiat datorită unor cauze ce împiedică punerea în mişcare ori exercitarea acţiunii penale.

Mai mult, chiar revizuentul în cererea formulatǎ precizeazǎ cǎ „examinarea declaraţiilor martorilor, a persoanelor vătămate, chiar nedovedite că ar reprezenta elemente ale mărturiei mincinoase au influenţat soluţia de condamnare, deşi ele nu se coroborau cu toate probele administrate în cauză, cu datele faptice, respectiv activităţile ce constituie elementul material al faptei.”

În ceea ce priveşte cel de-al treilea caz de revizuire invocat, respectiv cazul de revizuire prevǎzut de art. 453, lit. e C. proc. pen., instanţa reţine cǎ acest caz de revizuire presupune, în esenţǎ existenţa a douǎ sau mai multe hotǎrâri judecǎtoreşti definitive care nu se pot concilia, situaţie în care toate hotǎrârile inconciliabile sunt supuse revizuirii.

Hotǎrârile inconciliabile trebuie sǎ fie hotǎrâri penale, întrucât pe de o parte, cazurile de revizuire prevǎzute în mod limitativ de art. 453 C. proc. pen. privesc doar latura penalǎ şi, pe de altǎ parte, instanţa de revizuire, în situaţia admiterii cererii, urmeazǎ sǎ anuleze hotǎrârile care nu se pot concilia şi sǎ pronunţe o nouǎ hotǎrâre.

Analizând prevederile art. 452 C. proc. pen, prin raportare la art. 453 C. proc. pen. instanţa reţine că sunt supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive prin care se soluţionează conflictul de drept penal. Acest caz de revizuire implicǎ fie existenţa unor hotǎrâri pronunţate pentru aceeaşi faptǎ, dar faţǎ de persoane diferite, fie existenţa unor hotǎrâri pronunţate faţǎ de aceeaşi persoanǎ, dar pentru fapte diferite (spre exemplu, situaţia în care o persoanǎ este condamnatǎ pentru sǎvârşirea a douǎ infracţiuni, în acelaşi timp, dar în localitǎţi diferite), ori chiar existenţa unor hotǎrâri pronunţate pentru fapte şi persoane diferite (spre exemplu, o persoanǎ este condamnatǎ pentru infracţiunea de tǎinuire, în timp ce alta este achitatǎ pentru infracţiunea din care provenea bunul tǎinuit, întrucât fapta nu existǎ).

Aşa cum rezultǎ din cele ce preced, hotǎrârile definitive nu se pot concilia în sensul avut în vedere de legiuitor prin art. 453, alin. 1, lit. e C. proc. pen. atunci când dispoziţiile pe care le conţin se exclud între ele, aceastǎ împrejurare nefiind aplicabilǎ în prezenta cauzǎ.

Referitor la inadvertenţele reţinute în actul de sesizare privitoare la momentul sǎvârşirii infracţiunii de furt şi la momentul întrǎinǎrii bunurilor, instanţa apreciazǎ cǎ un asemenea aspect nu poate face obiectul unei cereri de revizuire, ci ar fi trebuit valorificat la momentul soluţionǎrii cauzei, fie în faţa instanţei de fond, fie în calea de atac formulatǎ.

În ultimul rând, instanţa reţine ca pertinente concluziile apǎrǎtorului ales al revizuentului care a precizat cǎ judecǎtorul de la instanţa de fond nu a menţionat în dispozitivul hotǎrârii temeiurile ce au stat la baza contopirii pedepselor concurente aplicate inculpatului, însǎ nici aceastǎ omisiune nu este de naturǎ a atrage nelegalitatea hotǎrârii astfel pronunţate.

În concluzie, instanţa constată că motivele invocate de către revizuientul ZIR nu se încadrează printre prevăzute expres şi limitativ de art. 453 C. proc. pen. pentru a face admisibilă în principiu cererea de revizuire formulată în prezenta cauză, conform dispoziţiilor art. 459 C. proc. pen.

Datǎ fiind soluţia ce se va pronunţa cu privire la cererea de revizuire, instanţa nu va mai proceda la analiza celorlalte cereri formulate de revizuent, în condiţiile în care acestea rǎmân fǎrǎ obiect (suspendarea executǎrii pedepsei, rejudecarea cauzei cu administrarea probelor din cursul primei judecăţi şi anularea hotărârii primei instanţe şi a instanţei de recurs).

Avându-se în vedere aspectele menţionate anterior, vǎzând şi prevederile art. 275, alin. 2 C. proc. pen. instanţa urmează a respingere ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuientul CN şi îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 100 lei.