Ordonanta presedintiala- legaturi personale

Data publicare portal: 13.02.2020

Prin Sentinta civila nr. …. din data de … pronuntata de Judecatoria …. s-a admis în parte cererea de ordonanţă președinţială formulată de reclamantul ..., CNP ..., cu domiciliul în ...în contradictoriu cu pârâta ..., CNP ..., cu domiciliul în .... S-a stabilit în favoarea tatălui reclamant dreptul de a avea legături personale cu minorul ..., născut la data de ..., prin luarea minorului de către tată și înapoierea lui, potrivit următorului program, până la soluţionarea definitivă a dosarului cu nr. ...:

- o dată la trei săptămâni, începând de vineri, ora 17:00, până duminică, ora 17:00, cu începere din ziua de vineri, 30.11.2018;

- cu ocazia zilei de naștere a minorului, în anii impari, 27 noiembrie, de la ora 10:00 la ora 17:00;

- cu prilejul vacanţei de iarnă, în anii pari, începând cu data de 29 decembrie a anului par, ora 10:00, până pe data de 03 ianuarie a anului impar care începe, ora 18:00;

- cu prilejul sărbătorilor de Paști, în anii pari, începând cu ziua anterioară primei zile de Pași, și anume de sâmbătă, ora 10:00, până în a doua zi de Paști, luni, ora 18:00;

- în vacanţa de vară, trei săptămâni, și anume, de la data de 01 iulie, ora 10:00, până pe data de 21 iulie, ora 18:00.

A fost obligată pârâtă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată parţiale în cuantum de ... lei.

Executorie.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ...la data de ..., sub nr. ..., reclamantul ...în contradictoriu cu pârâta ..., a solicitat ca pe cale de ordonanţă președinţială să i se încuviinţeze legături personale cu minorul ..., născut la data de ..., în următoarea modalitate:

- în prima și a treia săptămână din lună, de vineri, de la orele 14.00 până duminica la orele 17.00;

- in vacanta de iarna, in perioada 27 decembrie, ora 10.00 - 07 ianuarie, ora 17.00 ;

- o săptămâna in vacanta de primăvara;

- in anii impari, pe 27 noiembrie, când este ziua de naștere a minorului;

- a doua zi de Paste;

- o luna si jumătate in vacanta de vara, in perioada 1 iulie, ora 10.00 - 15 august, ora 17.00,

- prin luarea  minorului  din domiciliul mamei  si aducerea lui  in domiciliul acesteia la finalul programului de vizită.

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, prin sentinţa civila nr. ...pronunţata de Judecătoria ... in dosarul nr. ..., s-a stabilit locuinţa minorului ... in domiciliul său, dar ulterior sentinţa a fost modificată în parte, prin decizia Tribunalului ... nr. ..., în sensul că locuinţa minorului a fost stabilită in domiciliul pârâtei ....

Reclamantul susţine că după pronunţarea deciziei Tribunalului ..., minorul a refuzat in mod sistematic sa părăsească domiciliul său, unde a locuit timp de... ani, împrejurare de fapt care rezultă din procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de ... în dosarul de executare nr. .... Ulterior, in urma stăruinţelor, arată că l-a convins pe minor că trebuie sa meargă in domiciliul mamei sale, minorul fiind preluat de către aceasta la data de ..., conform procesului-verbal din aceeasi dată, incheiat de BEJ ....

Imediat după preluarea minorului, pârâta l-a mutat pe acesta, fără a-i cere acordul, de la Scoală Gimnaziala ...,la Scoală nr. ..., ..., minorul fiind foarte afectat de aceasta schimbare.

Reclamantul a mai învederat că după preluarea minorului, pârâta a refuzat ca tatăl sa aibă legaturi personale cu minorul în modalitatea menţionata, iniţial fiind de acord sa se întâlnească cu minorul in oraș timp de o ora în prezenta acesteia, insa la scurt timp, i-a ingradit total dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, permitându-i sa se intalneasca doar câteva minute in fata scolii si numai in prezenta acesteia.

Apreciază ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 997 C.p.c, respectiv există aparenta de drept in favoarea sa, urgenta si caracterul vremelnic pentru a se putea stabili un program provizoriu de vizitare al minorului pe calea ordonanţei presedintiale.

Consideră că exista aparenta de drept în favoarea sa, având in vedere ca dreptul său de a avea legături personale cu minorul este recunoscut de lege, respectiv de dispoziţiile art. 401 C.civ. si art.14 din Legea 272/2004, conform cărora, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, iar copilul are dreptul de a menţine relaţii personale si contacte directe cu părinţii, rudele, precum si cu alte persoane fată de care copilul a dezvoltat relaţii de atașament. Exercitarea acestui drept devenit litigios trebuie făcuta intr-o asemenea modalitate, astfel incat sa nu se ajungă la îngrădirea lui, ambii părinţi trebuind sa se implice activ in toate aspectele care îl privesc pe copil.

Arată că urgenta este justificata de necesitatea unei dezvoltări armonioase a minorului, in primul rând psiho-emoţional, iar pentru aceasta minorul trebuie sa păstreze legătura cu reclamantul până la solutionarea acţiunii pe dreptul comun, ambii părinţi având un rol important in viata copilului. Întreruperea unei legaturi efective cu minorul pe o perioada mai mare de timp ar avea consecinţe negative asupra evoluţiei minorului, cu atât mai mult cu cât acesta este la o vârsta frageda si pana la data de ..., timp de ... ani, a locuit in domiciliul său, fiind foarte atașat din punct de vedere afectiv de el si de familia sa extinsă.

O legătura efectiva firească cu fiul său se poate realiza numai prin luarea minorului in domiciliul său, in acest mod asigurându-se totodată si legătura acestuia cu familia sa extinsa, respectiv bunicii paterni, care l-au ajutat la creșterea acestuia pe toata perioada cât minorul a locuit in domiciliul său si fata de care minorul a dezvoltat relaţii de atașament.

Prin urmare, reclamantul apreciază că se impune ca exercitarea dreptului său de a avea legaturi personale cu copilul sa nu fie stânjenită de prezenta mamei, comunicarea sa cu copilul trebuind sa se producă in mod firesc, fara nici un fel de restricţie din partea pârâtei.

In aceste condiţii si pentru a se răspunde interesului superior al copilului, pentru a se evita o întrerupere a relaţiilor minorului cu tatăl sau, a cărui prezenta in viata propriului fiu reprezintă o necesitate fireasca pentru o dezvoltare armonioasa a minorului din toate punctele de vedere, apreciază ca se impune ca până la soluţionarea dosarului nr. ..., sa aibă legaturi personale cu minorul ..., in modalitatea precizata in acţiune.

In drept, îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 997 C.p.c, art. 401 C.civ. si art.14 si 15 din Legea 272/2004 .

In dovedirea acţiunii, intelege sa se folosească de probele cu inscrisuri, interogatoriul pârâtei si proba testimonială cu martora ..., domiciliata in ....

Pârâta ...a depus întâmpinare la data de ..., solicitând ca, în baza apărărilor pe care le va expune, sub aspecte ce ţin de condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţa președinţială, să se respingă cererea ca fiind inadmisibilă prin raportare la art. 997 C.pr.civ. și, implicit, neîntemeiată prin raportare la dispoziţiile prevăzute de art. 496 alin. 5, teza a II - a C.civ., în sensul limitării exerciţiului acestui drept, sub aspectul fondului.

Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, arată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria ... sub nr. ..., reclamantul ...solicită ca pe calea procedurii speciale a or¬donanţei președinţiale sa fie obligată pârâta să-i permită legături personale cu minorul ..., născut la data de .... Deși în cererea sa nu precizează explicit, pârâta arată că reclamantul formulează această acţiune ca o mă¬sură provizorie până la soluţionarea cererii de legături personale întemeiată pe dreptul comun, si care face obiectul dosarului înregistrat la aceeași judecătorie cu o săptămână mai devreme, sub nr. ... (cererii de ordonanţă președinţială i-a fost atașată prima pagină de la acţiunea întemeiată pe dreptul comun ce face obiectul acestui dosar).

Pârâta a arătat că după preluarea minorului de către ea, reclamantul a depus două cereri de chemare în judecată: o cerere pe dreptul comun, ce are ca obiect încuviinţarea de legături personale cu minorul, înregistrată la data de ... sub nr. ... și o altă cerere pe calea procedurii speciale a ordonanţei președinţiale, ce are ca obiect tot încuviinţarea de legături personale cu minorul, înregistrată la data de ... sub nr. ....

În raport de istoricul cu totul aparte al spetei, atestat de hotărâri judecătorești definitive, pronunţate pe un probatoriu aparte, pârâta consideră că la acest moment nu doar că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă președinţială prin raportare la art. 997 C.pr.civ., ci însăși încuviinţarea de legături personale dintre reclamantul ... și minorul ... este pusă sub semnul îndoielii, întrucât în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 496 alin. 5, teza a II - a C.civ., atunci când interesul minorului o impune, instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept de a purta legături personale cu minorul.

Cererea reclamantului ... nu întrunește condiţiile de admisibi¬litate prevăzute de art. 997 C.pr.civ., în opinia pârâtei. Aceste condiţii de admisibilitate reglementate în art. 997 C.pr.civ. (aparenţa de drept, ur¬genţa, vremelnicia și neprejudecarea fondului) trebuie să fie întrunite cumulativ, ori reclamantul nu face dovada unor stări de fapt care să justifice prin prisma acestor condiţii ca această măsură să fie dispusă pe cale procedurii speciale a ordonanţei președinţiale.

Se arată că de esenţa acestei cauze este împrejurarea că minorul a fost oprit abuziv în domiciliul tatălui său din localitatea ..., judeţul ..., încă din anul ... și că eforturile mamei de restabilire a normalităţii s-au derulat pe o perioadă de ... ani, timp în care au fost intentate nenumărate procese. În toată această perioada de ... ani, mamei i-a fost restrâns dreptul de a purta legături cu minorul într-o manieră greu de închipuit (doar în incinta instituţiilor de învăţământ, grădiniţă și ulterior la școală, sau arar prin scurte vizite la domiciliul tatălui sau ieșiri în oraș sub stricta supra¬veghere a tatălui), însă, în pofida unor astfel de piedici, în baza unor resurse ce izvorăsc din senti¬mente de profundă dragoste maternă, mama a reușit să păstreze o legătură strânsa cu minorul și să construiască o relaţie de profundă afecţiune.

Mai arată că restabilirea normalităţii și preluarea minorului de către mamă s-a produs nu la stăruinţele tatălui, cum neadevărat susţine în cererea de chemare în judecată, ci ca urmare a obligării aces¬tuia de către Judecătoria ... la o penalitate de ...lei pe fiecare zi de întârziere în favoa¬rea mamei până la predarea efectivă a minorului. De îndată ce această hotărârea de acordare de penalităţi i-a fost comunicată tatălui (dată de la care curgea penalitatea), reclamantul debitor 1-a contactat pe executorul judecătoresc, iar executorul la rândul său a contactat-o pe mamă, așa încât în aceeași zi - ...- minorul a fost preluat de mamă.

Pârâta învederează că din argumentele invocate de reclamant nu reiese că cererea sa ar fi justificată de vreo anume urgenţă care să justifice o astfel de măsură. Simplul fapt că minorul s-a aflat la tată o anume perioadă de timp, iar acum a fost preluat de mamă, nu justifică urgenţa pentru a solicita stabilirea unui astfel de program pe calea procedurii speciale a ordonanţei președinţiale.

De asemenea, nici despre o neprejudecare a fondului nu poate fi vorba, din moment ce reclamantul solicită un program de vizita care vizează o perioadă viitoare, până ce minorul va atinge vârsta majoratului sau va hotărî singur asupra acestor legături, iar nu un program provizoriu până când în dosarul civil nr. ...se va pronunţa o hotărâre definitivă.

Cum condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei președinţiale de care face vorbire art. 997 C.pr.civ. trebuie întrunite cumulativ, lipsa uneia sau alteia din aceste condiţii atrage soluţia de respingere a cererii ca fiind inadmisibilă, motiv pentru care solicită să se pronunţe o hotărâre în acest sens.

Sub aspectele de fond ale cererii de încuviinţare a legăturilor personale, pârâta a precizat că minorul ..., născut la data de ..., este rezultat din relaţia de concubinaj pe care a avut-o cu reclamantul ..., iar de la nașterea sa și până în luna ... ..., minorul s-a aflat sub îngrijirea sa când, pe fondul unor probleme de sănătate (minorul era alergic iar medicul curant i-a recomandat să-l ferească de mucegai, praf, puf, aditivi alimentari, etc.), a acceptat ca minorul să meargă la ţară, la domiciliul părinţilor tatălui petent din comuna ..., judeţul .... La scurt timp după ce minorul a ajuns în domiciliul părinţilor reclamantului ... (... ...), acesta și-a schimbat radical comportamentul, provocând certuri referitoare la relaţia cu minorul și chiar devenind violent fizic și verbal, fapt ce a determinat-o să declanșeze demersuri legale. Astfel, faţă de refuzul categoric exprimat de tată să predea minorul, a intentat la Judecătoriei ... acţiune în justiţie, înregistrată la data de ... sub nr. ..., prin care a cerut ca în contradictoriu cu pârâtul ..., locuinţa minorului ..., născut la data de ..., să fie stabilită la mamă, autoritatea părintească să fie exercitata în comun, iar tatăl pârât să fie obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului.

În acea cauză civilă, arată că pârâtul ...a formulat întâmpinare și cerere reconvenţională, în cuprinsul cărora, pentru a justifica stabilirea locuinţei minorului la domiciliul său a diseminat public, în mod fals, existenţa unor probleme de natura sexuală ale minorului, probleme care ar fi fost cauzate de unchiul matern al minorului (...).

Foarte grav arată că este și faptul că în afara susţinerilor mincinoase din acea cauză, tatăl minorului a formulat plângeri penale vădit neadevărate împotriva fratelui său, susţinând că după perioada ... ... - ...  ... (perioadă în care renova apartamentul pentru a da curs reco-mandărilor medicale, și când a locuit împreună cu minorul la fratele său), ar fi „descoperit cu stupefacţie că minorul se retrăgea în diferite zone din casă și începea să se masturbeze. " iar la interpelarea sa, minorul ar fi relatat ca "unchiul său ... se masturba în faţa lui și-l obliga și pe acesta să facă la fel".

De asemenea, a arătat că tatăl a formulat împotriva fratelui pârâtei o plângere penală pentru săvârșirea infracţiunii de agresiune sexuală, dosar ce s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria ... sub nr. .... Mai mult, fără ca tatăl să aibă în vedere cât de periculoase sunt aceste demersuri pentru o dezvoltare armonioasă a minorului sub toate aspectele, a solicitat o examinare psihologică a mino¬rului la un cabinet individual de psihologie. Prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria ... nr. ... din data de ... s-a dispus clasarea cauzei în baza dispoziţiilor prevăzute de art. 16 alin. 1, lit. c) C.pr.pen. (nu exista probe ca o persoană a săvârșit infracţiunea). Împotriva acestei soluţii la data de ... a formulat plângere petentul ..., plângere ce a fost admisă și s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. În cele din urmă și această redeschidere a urmăririi penale s-a finalizat printr-o ordonanţa de clasare, iar plângerea formulată de ... a fost respinsă de Judecătoria ...  prin încheierea nr. ... pronunţată în dosarul penal nr. ....

Pârâta a arătat că a afirmat cu tărie de fiecare dată când a avut ocazia că, atunci când asupra unui minor planează suspiciuni, sau că este abuzat sexual în sensul descris de tatăl petent sau că aceste abuzuri sexuale sunt inventate de un tată inconștient dintr-o dorinţă profund egoista, instituţiile statului nu pot să rămână indiferente. Instanţa de tutelă si instituţiile abilitate au si trebuie să aibă experienţa necesară pentru a nu se lăsa păcălite în astfel de situaţii.

Consideră că sunt suficiente probatorii care să releve că abuzul sexual este ima¬ginar, iar pe întreaga perioadă scursă de la declanșarea conflictului și până în prezent, petentul ... a acţionat cu viclenie, iar prin manopere dolosive a reușit pe alocuri să inducă în eroare instituţiile abilitate. Spre exemplu, arată că la data de ..., în dosarul penal a fost emisă ordonanţa procurorului prin care se dispunea efectuarea unei expertize medico-legale ce avea ca obiective: dacă minorul prezintă manifestări de masturbare, dacă minorul are reprezentarea sexuală a acestui act sau este considerat un simplu joc și dacă pot exista efecte negative în dezvoltarea minorului. La mai puţin de ... luni de la emiterea acestei ordonanţe, Laboratorul de Medicină Legală ... comunică procurorului de caz că au fost puși în imposibilitatea efectuării expertizei, deoarece tatăl minorului a refuzat internarea minorului în condiţiile stabilite de comisie.

Apreciază că este îndreptăţită să aibă suspiciunea rezonabilă ca tatăl reclamant inven-tează acuzaţii, iar această apreciere izvorăște din probatoriul administrat în cauza ... finalizată prin pronunţarea deciziei civile cu nr. ..., potrivit cu care locuinţa minorului în mod definitiv a fost stabilită la mamă. În aceasta cauză a fost efectuată atât o expertiză în psihologie judiciară cât și o expertiză medico-legală psihiatrică pe care le-a depus în copie și în dosarul de urmărire penală. Ambele lucrări nu sunt contradictorii și nici nu se exclud, ci dimpotrivă, evocă împreună același adevăr - comportament sexual normal al minorului.

Expertiza medico-legală psihiatrică, deși succintă în conţinut, concluzionează că „mino-rul are un comportament sexual adecvat vârstei sale, că nu se decelează devieri ale comporta-mentului sexual al minorului, că nu se poate determina dacă acesta a fost sau nu influenţat de vreo persoană în trecut și nici dacă minorul a prezentat în antecedente semne de abuz ".

Același raport de expertiză medico-legală psihiatrică (pag. 5) evidenţiază că minorul o per¬cepe pe mamă „ca bună, arată bine, are capul frumos, mă lasă să fac ce vreau eu doar că câteo¬dată nu mă las să stau pe telefon cât vreau eu. Mama are un prieten ... "…„Pe tata îl percepe ca drăguţ, amabil dar că uneori nu prea este, „se înfurie dacă îl supără cineva și zice stop, se enervează pe ..., fata aia care vrea să se căsătorească cu tati". Din aceste concluzii se desprinde clar un comportament de frică al minorului dar și un comportament de neglijentă si de limbaj indus, fiind întâlnite la minor clișee verbale specifice adulţilor.

Expertiza în psihologie judiciară pornește de la interviuri cu minorul, cu adulţii, de la interpretarea documentelor și actelor medicale și finalizează prin contu¬rarea pentru fiecare în parte a profilul de personalitate. Concluziile finale ale acestui raport sunt în sensul că: minorul ... este un copil preșcolar cu un nivel cognitiv în limite normale

pentru vârsta lui; niciuna dintre probele aplicate copilului nu a indicat prezenţa unor semne de evocare de abuz sexual; se constată o suferinţa emoţională profundă, indusă de perturbarea relaţiei de atașament pe care copilul o are faţă de mamă, prin împiedicarea relationării firești mantă - fiu, începând cu data de ...; dificultăţile emoţionale ale copilului sunt amplificate de „scenariul abuzului", o falsă acuzaţie de abuz face la fel de mult rău ca și un abuz real; probele de evaluare, interviurile și observarea comportamentului copilului indică faptul că tatăl exercită un abuz emoţional prin prezentarea distorsionată a întâmplărilor, separarea copilului de mama, netrimiterea lui la grădinită și denigrarea rudelor pe linie maternă

Pârâta a mai arătat că din anul ..., tatăl 1-a reţinut pe copil în domiciliul său din comuna ..., judeţul ..., fără acordul mamei, căreia de altfel i-a interzis să mai aibă legături personale cu minorul. Legăturile mamei au fost permise sporadic, doar în prezenta tatălui și doar în domiciliul acestuia, sub su¬pravegherea unei rude apropiate. Apreciază că doar aceste restrângeri abuzive a drepturilor părintești de către tată (făcând abstracţie de existenţa abuzului sexual și emoţional) conturează în persoana tatălui un caracter ce dăunează dezvoltării minorului.

Așa cum relevă șt raportul de expertiză medico-legala psihiatrică, la interviul clinic, copilul a răspuns că dorește să locuiască cu tatăl „pentru ca așa zice el". Acest răspuns al minorului relevă, în opinia pârâtei, abuzul emoţional și psihic la care este supus minorul din partea tatălui. Același răspuns a fost oferit de minor și la audierea în instanţa.

In cuprinsul raportului psihiatric (pag 5) la testul Familia, se concluzionează: „... este capabil de relaţii satisfăcătoare cu familia și cu anturajul său social. Pare sa ocupe un rol valorizat în mediul său de viaţă. Caută afecţiunea și este capabil să se comporte astfel încât să fie apreciat. Are uneori tendinţa de a se culpabiliza dacă nu răspunde satisfăcător solicitărilor".

Abuzul psihic este tipul de abuz cel mai des întâlnit ce poate fi exercitat asupra copiilor. Arată că s-au regăsit în istoricul copilului situaţiile de abuz, neglijare, exploatare, dar și alte forme de vio¬lenţă asupra copilului, precum și potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor.

De asemenea, pârâta a învederat că expertul psiholog recomandă includerea tatălui într-un program de consiliere care să abordeze problematica conflictului emoţional pe care îl reprimă, cât și parental, cu scopul de a conștientiza particularităţile etapelor de dezvoltare a copilului, cu nevoile emoţionale specifice și consecinţele abuzului emoţional asupra copilului. Specialiștii în domeniu consideră că abuzul emoţional este un subiect delicat si totodată provocator. Studii recente au demonstrat că efectele produse asupra copilașilor vor fi la fel de devastatoare precum cele provocate de celelalte tipuri de comportamente abuzive. Pediatrii susţin că menţinerea unui copil într-o permanentă stare de teamă este caracterizata ca fiind abu¬ziva.

Fără a dezvolta o polemică deja foarte bogată, de la pornirea acţiunii de către mamă pentru stabilirea locuinţei minorului și, ulterior, de la obţinerea titlului executoriu pentru predarea mino¬rului, tatăl minorului a întreprins tot felul de acţiuni pentru a împiedica predarea minorului către mamă.

Pârâta învederează că reclamantul, pentru a justifica stabilirea locuinţei minorului la domiciliul său, a diseminat public, în mod fals, existenţa unor probleme de natură sexuală ale minorului, probleme care ar fi fost cauzate de unchiul matern al minorului (...). Foarte grav consideră că este și faptul că în afara susţinerilor mincinoase din cuprinsul cererilor formu¬late în cauza pentru stabilirea locuinţei minorului, tatăl minorului a formulai plângeri penale vădit neadevărate împotriva fratelui creditoarei.

După finalizarea acţiunii civile pentru stabilirea locuinţei minorului, la scurt timp, reclamantul a formulat contes¬taţie asupra tergiversării cauzei penale în care fratele pârâtei era acuzat de agresiune sexuală (cauza a fost înregistrată la Judecătoria ... sub nr. ... din data de ..., iar după comunicarea deciziei nr. ... a Tribunalului ..., reclamantul s-a adresat instanţei de apel cu cerere de lămurire privind înţelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii, cerere ce i-a fost respinsă. Mai arată că după ce pârâta s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare a hotărârii de predare a minorului, reclamantul ... a formulat contestaţie la executare, cerere respinsă de Judecătoria ... prin sentinţa nr. ..., pronunţată în dosarul nr. .... Tot pentru a împiedica punerea în executare a titlului executoriu, când cauza ... ce avea ca obiect acordarea de penalităţi pentru nepredarea minorului se afla în plină dezbatere pe rolul Judecătoriei ... (și care respinsese în principiu cererea sa de inter¬venţie), respectiv al Tribunalului ... ca instanţă de apel faţă de respingerea în principiu a cererii de intervenţie, debitorul ... a formulat cerere de strămutare.

Pârâta apreciază că acestea sunt suficiente elemente care demonstrează nu doar viclenia tatălui debitorului, ci și atitudinea sa îndărătnică de a nu se conforma unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat și de a se sustrage prin orice mijloace de la executare.

După învestirea instanţei de tutelă cu cererea de stabilire de penalităţi (dosar nr. ...), tatăl debitor s-a apărat de maniera că minorul refuză în mod categoric să meargă în domiciliul mamei.

Pârâta a precizat că a învederat instanţei de tutelă că în această etapă a punerii în executare silită a titlului executoriu, și de cuantificare a penalităţilor, rolul instanţei de judecata este de a identifica una din situaţiile: sau minorul este cel care nu vrea să meargă in domiciliul mamei, sau minorul este manipulat de tatăl debitor, iar rezolvarea acestei probleme se rezumă la o simplă analiză a manifestării de voinţă atât a minorului, cât și a debitorului. În ceea ce-1 privește pe minor, acesta nu are o reprezentare reală a sumelor de bani ce pot fi acordate cu titlu de penalităţi, așa încât pentru el este lipsit de importanţă cuantumul acestora. El știe că din punct de vedere afectiv este mai puternic atras de unul dintre cei doi părinţi și alege în raport de ceea ce simte potrivit puterii lui de înţelegere, caz în care, pentru aducerea la îndepli-nire a titlului executoriu se impune a fi consiliat de către un psiholog. Pentru părintele debitor însă, care se folosește de neputinţa minorului in a discerne, lucru¬rile nu stau la fel. Puterea lui de discerne este una deplina așa încât trebuie înlăturată posibilitatea ca acesta să acţioneze doar din raţiuni egoiste, punând în pericol dezvoltarea armonioasă a mino¬rului.

Pârâta menţionează că tatăl debitor a refuzat sistematic să predea minorul mamei toată această perioadă de un an scursă de la pronunţarea titlului executoriu și până la comunicarea hotărârii de acordare de pena¬lităţi (încheierea nr. ... pronunţata de Judecătoria ... prin care era obligat în favoarea mamei la plata unei penalităţi de ... lei / zi întârziere până la executarea efectiva a obligaţiei de predare a minorului).

De remarcat consideră că este și faptul că, deși a aflat de pe portalul instanţelor această soluţie, a refuzat să predea minorul până la comunicarea efectivă a acestei încheieri, așa încât abia după redactarea acestei hotărâri și comunicarea ei în data de ..., tatăl debitor 1-a contactat pe executorul judecătoresc pentru a-1 preda pe minor mamei.

Pârâta mai arată că predarea minorului s-a făcut în biroul executorului judecătoresc, că în această locaţie s-au aflat cei doi părinţi însoţiţi de avocaţii lor și personalul angajat al executorului, în interval de timp de circa ... de minute cât a durat întocmirea procesului verbal de executare, minorul s-a aflat în permanenţa în braţele mamei, a comunicat cu aceasta vădit interesat și a îm¬părtășit cu aceasta sentimente de profundă afecţiune.

Din toate aceste stări de fapt, pârâta consideră că se pot desprinde fără echivoc următoarele concluzii: are de-a face cu un debitor care nu a cedat cu ușurinţă să se supună legii, care a afectat timp de ... ani în mod grav, nu doar educaţia minorului, ci însăși personalitatea acestuia prin ancorarea în subconștientul minorului a unor fapte de care sa-i fie rușine și care nu vor fi niciodată pe deplin înlă¬turate. De asemenea, poate concluziona că pentru acest părinte, noţiunea de interes superior al minorului se rezumă doar la satisfacerea egoistă a propriilor sale nevoi.

Având în vedere toate aceste aspecte, solicită ca în baza dispoziţiilor prevăzute de art. 496 alin. 5, teza a II - a C.civ., instanţa de tutelă să dispună asupra exerciţiului acestui drept, în sensul neacordării acestui drept până când acesta nu va accepta să fie consiliat și abia atunci când nu va mai reprezenta un pericol, acest drept să-i fie permis într-o formulă stabilită de instanţă.

Sub aspectul probelor solicitate, pârâta a solicitat ca, în această procedură, dată fiind problematica atestată de hotărâri judecătorești, instanţa să limiteze acest probatoriu la înscrisuri, înlăturând proba cu martori.

La termenul din ... reclamantul a depus precizare, în sensul că solicită să i se încuviinţeze legături personale cu minorul ... și în modalitatea preluării acestuia din domiciliul pârâtei timp de 2 ore, în fiecare zi, între orele 16.30-18.30.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din relaţia părţilor ... şi ... s-a născut minorul ..., la data de ....

Prin decizia civilă nr. ...pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. ... s-a stabilit locuinţa minorului ... la domiciliul mamei, pârâta din cauza de faţă, ... (filele 6-17).

În fapt, minorul a început să locuiască efectiv alături de mama sa abia din data de ..., aşa cum reiese din procesul-verbal emis la aceeaşi dată în dosarul de executare nr. ...al BEJ ... (fila 27), aspect necontestat de părţi. Aşa cum a recunoscut parţial pârâta la întrebarea nr. 1 din interogatoriu (fila 172), minorul a locuit alături de tată, în domiciliul acestuia din comuna ..., în perioada .... Deşi tatăl susţine că minorul a locuit la el în perioada ... ...- ..., instanţa va reţine că este incontestabil aspectul potrivit căruia minorul a locuit cel puţin în ultimii trei ani şi jumătate de viaţă alături de tată, până la data de ..., de când a început să locuiască la mama sa, în ....

Pe calea prezentei ordonanţe presedinţiale, se solicită de către reclamant  stabilirea în favoarea sa a unui program de legături personale cu minorul.

Potrivit art. 997 alin. (1), alin. (2) C. proc. civ. „(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări; (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului”

Astfel, pentru admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială trebuie îndeplinite următoarele condiţii: caracterul provizoriu, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului, toate acestea fiind necesare pentru păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

De asemenea, în raport de principiul care stă la baza instituirii unei asemenea proceduri de urgenţă, principiu care se degajă din întreaga reglementare (ratio legis), dispoziţiile citate sunt deopotrivă aplicabile pentru reprimarea unui manifestări abuzive prin care se aduce atingere unui interes public sau privat, dacă măsura este necesară pentru înlăturarea unui prejudiciu pe care l-ar încerca reclamantul.

Cât priveşte condiţia urgenţei, instanţa reţine că pârâta, chiar în cuprinsul întâmpinării, subliniază aspectul potrivit căruia din anul 2015, legăturile mamei cu minorul au fost permise doar sporadic, doar în prezenţa tatălui şi numai în domiciliul acestuia, sub supravegherea unei rude apropiate. Or, instanţa reţine că din păcate, actualmente, mama pârâtă nu face altceva decât să împrumute comportamentul reprobabil al tatălui. Astfel, însăşi pârâta, la întrebarea nr. 4 din interogatoriu (fila 172), recunoaşte că îi permite tatălui să ia legătura cu minorul doar în prezenţa ei preţ de  o oră-două, poate chiar mai mult. Aspectul este confirmat de martora pârâtei, Buzata Tatiana, care a relatat că în ultimele trei săptămâni, pârâta l-a dus pe copil pentru a se întâlni cu tatăl său în spaţii publice şi numai în prezenţa pârâtei, permiţând şi legăturile telefonice dintre tată și copil. Aşadar, mama procedează de aceeaşi manieră pe care a adoptat-o şi tatăl în trecut, atitudinea din trecut a tatălui fiind criticată de către mamă. Se reţine că minorului, care a trăit în ultimii trei ani din viaţă în locuinţa tatălui, figură, deci, permanentă în viaţa sa, i se permite acum şă-şi vadă tatăl doar în prezenţa mamei, în spaţii publice sau să-i vorbească la telefon. Instanţa reţine că în percepţia minorului nu este relevant parcursul judiciar, de altfel tumultuos, care a dus la întârziere predării lui către mamă, ci este relevant faptul că deocamdată nu poate simţi apartenenţa la o familie decât în măsura în care este obişnuit cu această familie. Nu este rolul acestei instanţe de a aprecia alături de care familie îi este mai bine minorului să locuiască, fiind apreciat cu caracter definitiv că în interesul minorului este să locuiască împreună cu mama sa. Însă, mama dă dovadă de lipsă de tact în demersul care ar trebui să o preocupe în acest moment, anume acela de a face această situaţie tranzitorie pentru minor cât mai uşoară.  Neîndoielnic, ultimii patru ani au generat o suferinţă minorului, suferinţă ce se actualizează inevitabil în momentul în care tatăl solicită să-l vadă, iar mama permite întâlnirea celor doi condiţionat de prezenţa ei, în spaţii publice. Tensiunea unui astfel de moment o resimt chiar părinţii, ei înşişi în conflict, întrucât nu se pot purta firesc cu copilul în astfel de împrejurări. Cu atât mai mult, astfel de momente îl afectează pe minor.

Instanţa reţine, deci, că o astfel de condiţionare a legăturilor dintre tată şi copil face din situaţia dedusă judecăţii una urgentă. Mai mult decât atât, instanţa reţine că fiecare dintre părinţi manifestă tendinţa de a abuza de poziţia pe care o are. Astfel, pe de o parte, mama a recunoscut că îi permite tatălui să îl vadă pe minor doar în prezenţa sa.  Pe de altă parte, tatăl o sună pe mama pârâtă şi de zece ori pe zi pentru a lua legătura cu copilul, aspect relevat de martora .... Ambele forme de comportament fac rău copilului, atât legăturile restrânse până la ineficienţă de către mamă, cât şi contactarea excesivă, supărătoare şi obositoare pentru minor din partea tatălui. În atare condiţii, un echilibru în viaţa copilului se impune a fi asigurat în mod urgent. De altfel, instanţa, din probele administrate nu a identificat un motiv pentru ca mama să nu-i permită tatălui să îl ia pe minor în vizită, în domiciliul lui. Aspectul relatat de martora ... în sensul că în locuinţa tatălui ar mai locui o doamnă, cu care pârâta a avut conflict nu este relevant, atâta timp cât martora a relatat că nu ştie care este relaţia minorului cu această doamnă. Aceeaşi martoră, prietenă de ... ani cu pârâta, a declarat că nu ştie să existe alte motive pentru care pârâta să se teamă pentru binele copilului dacă ar merge în vizită la tată. Atâta vreme cât nu se poate identifica un motiv pertinent pentru permiterea legăturilor tată-fiu decât în forma dorită de mamă, situaţia minorului devine urgentă.

Instanţa reţine că numai aparent mama permite legăturile tată-fiu, în realitate ele fiind ineficiente. Mai mult decât atât, astfel cum s-a arătat în cele anterior expuse, forma permisă de mamă este chiar vătămătoare pentru copil. Este, deci, cu prisosinţă îndeplinită în cauză condiţia urgenţei.

În speţă, instanţa reţine că măsura solicitată are caracter provizoriu, urmând să dăinuie până la soluţionarea definitivă a dosarului cu nr. ... şi fiind chiar benefic ca instanţa care va soluţiona pe fond cauza să aibă în vedere şi experienţa unui program provizoriu potrivit căruia să se păstreze legătura tată-copil şi a putea aprecia asupra a ceea ce este mai bine pentru minor pe termen lung.

De asemenea, măsura nu prejudecă fondul, unde, în urma administrării unui probatoriu complex, se va putea stabili cum este mai bine ca minorul să păstreze relaţia cu tatăl său. Nu se poate pune problema unei prejudecări a fondului prin prisma faptului că programul a fost solicitat a fi stabilit prin raportare la ani pari/impari, la vacanţe. Instanţa reţine în primul rând că nu se poate estima la acest moment durata dosarului de fond, iar soluţia care se va pronunţa în acest din urmă dosar va determina limitele temporale ale efectelor prezentei hotărâri. Mai mult decât atât, nu este vorba despre o prejudecare a fondului, de vreme ce instanţa are în vedere situaţia copilului din acest moment, şi anume situaţia unui copil care locuieşte cu mama sa de aproximativ trei săptămâni, după ce a stat trei ani şi jumătate la tatăl său. Acest moment critic din viaţa copilului este cel prin prisma căruia instanţa analizează în ce formă este bine ca minorul să păstreze legătura cu tatăl său. Evident, este mult mai largă perspectiv instanţei care va analiza în dosarul de fond măsura.

Cât priveşte aparenţa dreptului, instanţa reţine că ea operează în sensul că este în interesul minorului să păstreze legături efective cu tatăl său.

A solicitat pârâta a se da eficienţă dispoziţiilor art. 496 alin. 5 teza finală C.civ., în sensul limitării dreptului tatălui de a avea legături personale cu minorul. Sub acest aspect, instanţa reţine că, astfel cum a recunoscut pârâtul la întrebările nr. 13. 14 şi 15 (fila 176), acest a recurs la o serie de proceduri judiciare. Prin efectele parcurgerii  acestor proceduri, reclamantul a determinat întârzierea momentului predării minorului către mamă, predarea intervenind abia după obligarea pârâtului la penalităţi pe zi de întârziere, tot pe cale judiciară. Este indubitabil că toate aceste demersuri s-au răsfrânt negativ asupra minorului, aşa cum orice proces al părinţilor privitor la copil, îl afectează pe acesta din urmă. Instanţa reţine că reclamantul a încercat să uzeze de aceste proceduri, dorind stabilirea locuinţei copilului la el sau, eventual, întârzierea, preluării copilului de către mamă. Cu toate acestea, nu există niciun argument din care instanţa să reţină că tatăl, pe aceste căi,  ar fi urmărit să-i facă un rău copilului. Măsurile neînţelepte ale tatălui răsfrânte asupra minorului dovedesc faptul că tatăl este departe de a fi unul model. Dar dacă reclamantul nu este un tată model, acesta nu este neapărat un tată rău. Dacă reclamantul a apreciat că minorului îi va fi mai bine în locuinţa sa, era firesc, în calitate de părinte, să solicite o astfel de măsură. Nu a reieşit că tatăl s-ar fi folosit de copil pentru a-i face rău mamei pe această cale. S-a reţinut cu caracter definitiv prin decizia civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. ...că tatăl  nu a mai permis mamei să îl ia pe copil în locuinţa din .... Tribunalul a reţinut că reiese din concluziile raportului de expertiză psihologică faptul că tatăl exercită un abuz emoţional prin prezentarea distorsionată a întâmplărilor, prin separarea copilului de mamă, prin netrimiterea copilului la grădiniţă şi denigrarea rudelor din latura maternă. Comportamentul tatălui a fost  unul reprobabil, vătămător pentru copil, dar nu este un comportament apt să fac din tată un părinte periculos pentru copilul său. Reiese că în mod imprudent, tatăl s-a folosit în trecut de metode extrem de nepotrivite pentru a se stabili la el locuinţa copilului. Deşi criticabil, comportamentul tatălui nu este unul care să ducă la interzicerea pentru moment a legăturilor cu minorul.

Instanţa atrage atenţia pârâtei asupra faptului că rolul instanţei în acest moment nu este acela de a-l sancţiona pe tată, ci de a aprecia ce este mai bine pentru copil. Or, a stopa brusc legăturile dintre tată şi copil sau a le permite doar în prezenţa mamei ar duce doar la augmentarea unor suferinţe care se tot perpetuează în viaţa copilului prin neînţelegerile dintre părinţii săi.

Reclamantul a recunoscut la întrebarea nr. 6 din interogatoriu că a susţinut existenţa unor probleme de natură sexuală ale minorului, cauzate de unchiul matern al minorului (răspunsul la întrebarea nr. 7), împotriva căruia reclamantul a formulat şi plângere penală (răspunsul la întrebarea nr. 8). Această chestiune a făcut şi ea obiectul analizei instanţei în decizia civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. ..., dar nu reiese că tatăl ar fi vrut să genereze pe această cale o situaţie ruşinoasă pentru minor şi ar fi acţionat cu scopul vădit de a inventa  acuzaţii. Dacă ele nu au fost confirmate, nu a reieşit că tatăl a ştiut că problema abuzului sexual este inexistentă. Aşa cum a recunoscut reclamantul la întrebarea nr. 24 din interogatoriu, acesta a abordat pretinsele probleme sexuale ale minorului pe anumite reţele de socializare. Demersul este condamnabil, pe această cale părintele supunând copilul unei situaţii extrem de neplăcute, dar, încă odată, instanţa reţine că un astfel de comportament din partea unui părinte, deşi nu este scuzabil, nu este apt să duc la interzicerea legăturilor cu copilul.

Deşi a arătat pârâta, prin apărător, că reclamantul este un caracter periculos, care a acumulat frustrări, care pot răbufni, instanţa, în pofida comportamentului deloc de apreciat al reclamantului expus anterior, nu reţine un moment în care reclamantul să fi acţionat de aşa natură încât să îl pună în pericol pe minor. Chiar martora pârâtei a relatat că exceptând existenţa unei prietene a reclamantului, cu care pârâta a avut un conflict, nu ştie să existe motive pentru care pârâta să se teamă dacă minorul ar merge în vizită la tată. Martora a fost întrebată în mod explicit acest lucru de către instanţă pentru a înţelege atitudinea mamei şi având în vedere că martora este prietenă de ... ani cu reclamanta şi, aşa cum a arătat, o însoţea uneori atunci când mergea să îl viziteze pe minor la locuinţa tatălui. Atâta vreme cât nu există un motiv cert care să justifice temerea unei răbufniri din partea reclamantului, instanţa nu îi poate interzice acestuia dreptul de a avea legături personale cu copilul său, doar pe motiv ca reclamantul ar fi putut acumula anumite frustrări.

Sub aspectul întinderii programului de legături personale cu minorul, instanţa reţine ca fiind incidente disp. art. 17 alin.1 din Legea nr. 272/2004R privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele precum şi cu alte persoane faţă de care a dezvoltat legături de ataşament, iar potrivit dip. art. 19 alin.1 din acelaşi act normativ, copilul care a fost separat de unul dintre părinţi are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acest lucru contravine interesului său superior.

În concret, instanţa reţine că este traumatizantă pentru minor, care a locuit până în urma cu trei ani şi jumătate  alături de tată şi familia paternă, absenţa bruscă a tatălui şi a acestora din viaţa sa. Înseşi schimbările privind unitatea de învăţământ, cercul de prieteni sunt greu de depăşit pentru copil.

Este evident că legătura tatălui cu minorul nu se poate conserva într-un mediu ostil, generator de discordie, cum este acela marcat de prezenţa mamei atunci când copilul se întâlneşte cu tatăl său. Instanţa reţine că a reieşit din conţinutul raportului de anchetă psiho-socială că în locuinţa în care a  locuit în ultimii ani copilul există condiţiile materiale şi morale pentru ca minorul să poată petrece anumite perioade de timp (fila 48).

Este de esenţa legăturilor personale dintre părinte şi copil că ele se desfăşoare liber, iar nu sub supravegherea celuilalt părinte. O situaţie contrară are chiar efectul opus celui dorit, în sensul că minorul devine inhibat în astfel de împrejurări, or, este în specificul copilului să se poarte liber, fără teama a ceea ce va zice unul dintre părinţi dacă el are un anumit comportament faţă de celălalt părinte. De asemenea, nu este  firesc pentru copil să îşi vadă tatăl doar în spaţii publice. Mai mult decât atât, mama pârâta nu a negat că minorul a stat în ultimii ani la tată, unde, este fiesc ca minorul să se fi obişnuit.

În egală măsură, instanţa va reţine că dacă atitudinea tatălui expusă în cele de mai sus nu este aptă să ducă la respingerea cererii sale, ea este totuşi de natură a contura convingerea instanţei în sensul că pentru moment, legăturile dintre tată şi copil trebuie să îmbrace o formă restrânsă faţă de cea solicitată de reclamant.

Astfel, instanţa are în vedere că minorul este de câţiva ani în centrul disputei dintre părinţi. De asemenea, instanţa nu omite aspectul potrivit căruia predarea minorului către mamă s-a făcut la peste un an de la data stabilirii definitive a locuinţei minorului la mamă. Totodată, instanţa va avea în vedere constatările din raportul de expertiză psihologică judiciară redate în considerentele deciziei civile nr. ...în sensul că tatăl a exercitat un abuz emoţional prin prezentarea distorsionată a întâmplărilor, prin separarea copilului de mamă, prin netrimiterea copilului la grădiniţă şi denigrarea rudelor din latura maternă. Reiese, din cele ce preced că minorul a traversat o îndelungată perioadă de instabilitate, iar factorul care a generat această instabilitate a fost tatăl său. De aceea, instanţa apreciază că este în interesul minorului să aibă posibilitatea de a se integra efectiv în noul său mediu de viaţă din locuinţa mamei, să înceapă să perceapă această locuinţă drept „acasă”, să simtă că întâmplările din viaţa sa se petrec în legătură cu acest cămin. Este necesar ca minorul să aibă răgazul necesar dobândirii sentimentului de siguranţă în locuinţa mamei.

Faţă de această situaţie, instanţa apreciază că, pentru moment, este benefic ca minorul să meargă la tată o dată la trei săptămâni. Pe această cale, instanţa apreciază că se poate realiza o desprindere treptată a minorului de mediul anterior, pentru ca lipsa acestui mediu, cu care inevitabil era obişnuit, să nu devină şi ea o suferinţă. Minorul poate începe să întrebe de tatăl său, de bunica sa, de colegi şi de prieteni, de lucruri şi jucării pe care le avea în locuinţa anterioară şi alte aspecte care s-au schimbat brusc în viaţa sa.

Această frecvenţă a întâlnirilor este necesară şi pentru ca minorul să capete sentimentul de apartenenţă la noul său mediu de viaţă. Au loc schimbări bulversante în viaţa copilului, de la tată se mută la mamă, din mediul rural se mută în cel urban, are dintr-odată alţi colegi, altă învăţătoare, nu mai are aceiaşi prieteni de joacă şi trebuie să se integreze celor din noul mediu social. Dacă în acest context minorul ar trebui să mai meargă şi de două ori pe lună la tată, care nu a dovedit că ar lua cele mei bune decizii pentru stabilitatea minorului, instanţa apreciază că minorul ar fi cu atât mai mult bulversat de cele ce se întâmplă cu el.

Totodată, instanţa reţine că şi un program mai restrâns ar avea efecte mult prea drastice cât priveşte relaţia tată-fiu, cu luarea în considerare a faptului că tatăl este părintele cu care minorul a locuit în ultimii ani de viaţă, de care era ataşat, cu care dormea, aşa cum a declarat bunica paternă, martora ....

Instanţa mai apreciază că atunci când merge la tată este benefic ca minorul să rămână acolo tot sfârşitul de săptămână, de vineri  până duminică, dat fiind că merge într-un mediu cu care este obişnuit, unde are lucruri cu care era obişnuit, unde are şi alte rude, verişori, prieteni, aşa cum declara bunica paternă. Or, minorul trebuie să aibă posibilitatea ca măcar odată la trei săptămâni să comunice efectiv şi cu aceştia, să se joace, să-şi povestească reciproc eventuale noi întâmplări, să desfăşoare împreună şi alte activităţi. Practic, minorul merge la familia care cunoaşte obiceiurile copilului.

 Instanţa mai reţine că ora 17:00 este optimă pentru luarea minorului vinerea, întrucât acesta trebuie să aibă timp să ia masa, să se odihnească atunci când vine de la şcoală. De asemenea, este oportună aceeaşi oră duminica, la înapoierea lui, întrucât minorul trebuie să facă baie, să ia masa,  să fie pregătit pentru a doua zi, când trebuie să meargă la școală.

Instanţa găsește potrivită începerea acestui program de legături personale chiar începând cu acest sfârșit de săptămână, de vineri, .... Astfel, instanţa reţine că ziua de naștere a minorului a fost pe  data de ... și este în interesul său să sărbătorească împreună cu ambii părinţi. Cum ziua de naștere și onomastica sunt foarte apropiate și cum minorul era deja la mamă pe data de ..., instanţa apreciază că este benefic ca pe data de ..., minorul să aibă parte și de experienţa sărbătorii în familia paternă.

Totodată, dacă minorul a fost la mamă de ziua sa de naștere în anul ..., este benefic ca lucrurile să se inverseze în anul următor și în aceeași zi, minorul să sărbătorească și cu tatăl. Astfel, instanţa va încuviinţa ca minorul să fie luat de către tată o dată la trei săptămâni, începând de vineri, ora 17:00, până duminică, ora 17:00, cu începere din ziua de vineri, ... și cu ocazia zilei de naștere a minorului, în anii impari, ..., de la ora 10:00 la ora 17:00.

Instanţa găsește cu totul nepotrivit pentru minor un program de legături personale de natura celui solicitat de către reclamant prin precizările din ..., în sensul luării minorului zilnic, timp de două ore. În primul rând, o astfel de solicitare denotă faptul că reclamantul încă nu a înţeles care sunt nevoile unui copil de ... ani, care nu este obiect pe care părinţii să îl împartă supunându-l unui program care ar deveni extrem de obositor pentru minor. Copilul are un program școlar, trebuie să aibă un program de odihnă când vine de la școală, un program destinat efectuării temelor și, în egală măsură, are nevoie de timp liber, timp în care să se joace așa cum îi place lui. Tatăl l-ar obosi pe minor luându-l zilnic și, de altfel, nu l-ar lăsa să se adapteze noii sale locuinţe.

De asemenea, tatăl a solicitat să  îl poată lua pe minor în vacanţa de iarnă, în perioada 27 decembrie – 07 ianuarie. Instanţa reţine că pentru minor, vacanţa de iarnă se raportează la sărbătorile, obiceiurile și jocurile specifice acestei perioade și este importat ca ele să fie  petrecute alternativ cu fiecare dintre părinţi, astfel încât minorul să aibă experienţa acestor sărbători cu amândoi părinţii, dar şi ca fiecare dintre părinţi să se poată bucura de prilejul de a-i face cadouri. Instanţa are în vedere că ne aflăm în preajma acestei perioade și apreciază că în anul în care va merge la tată în această vacanţă, numărul de zile trebuie să fie unul echilibrat pentru ca minorul să resimtă o anumită stabilitate şi faţă de părintele cu care nu sta efectiv. Dincolo de programul propus chiar de către reclamant, instanţa are în vedere că minorul nu trebuie să se simtă un musafir în locuinţa tatălui, nu trebuie să desfăşoare activităţile şi obiceiurile specifice sărbătorii în grabă, “pe fugă”, ci minorul trebuie să simtă că lucrurile se desfăşoară firesc şi atunci când merge la celălalt părinte. Un număr redus de zile nu ar face altceva decât să prioritizeze în mintea copilului aspectul numeric al zilelor pe care le stă la un părinte şi al zilelor pe care le stă la celălalt părinte cu ocazia unei anumite sărbători. Or, dimpotrivă, minorul trebuie să aibă timp suficient pentru a se bucura de sărbătoare şi cu părintele cu care nu locuieşte efectiv. Totodată, instanţa reţine că întinderea programului solicitat de către tată este mult prea mare, acoperind cea mai mare parte a vacanţei de  iarnă, făcând, de exemplu, imposibilă, plecarea mamei într-un eventual concediu cu minorul. Or, programul de legături personale al tatălui nu trebuie să atragă perturbarea programului pe care și mama are dreptul să și-l facă de sărbători cu copilul său.

Așadar, în privinţa vacanţei de iarnă, instanţa apreciază că tatăl îl poate lua pe minor în anii pari, începând cu data de 29 decembrie a anului par, ora 10:00, până pe data de 03 ianuarie a anului impar care începe, ora 18:00. Programul de șase zile este apreciat de instanţă ca fiind unul echilibrat, suficient pentru a permite tatălui și copilului să se bucure de sărbătoare împreună, fără a afecta programul pe care mama îl poate avea cu minorul în perioada Crăciunului, plasată în aceeași vacanţă.

Instanţa mai reţine că reclamantul a solicitat să îl ia pe minor și în cea de-a doua zi de Paști și o săptămână în vacanţa de primăvară. În primul rând, instanţa reţine că nu tot timpul, copiii au vacanţă de primăvară. Se mai reţine și că, de principiu, vacanţa de primăvară este asociată atât pentru copii, cât și pentru părinţi cu sărbătoarea Paștelui. De aceea, instanţa va analiza împreună aceste solicitări ale reclamantului, apreciind că ele vizează același interes, cu atât mai mult cu cât se are în vedere, la acest moment urgenţa stabilirii unor legături personale tată-copil. Așadar, faţă de cele anterior expuse, instanţa va stabili ca tatăl să îl poată lua pe minor cu prilejul sărbătorilor de Paști, în anii pari, începând cu ziua anterioară primei zile de Paști, și anume de sâmbătă, ora 10:00, până în a doua zi de Paști, luni, ora 18:00, programul fiind deopotrivă eficient și destinat să  nu perturbe programul copilului, care, nu are întotdeauna vacanţă de Paști. Instanţa nu va relua argumentele reţinute în precedent privitoare la motivele pentru care la momentul de faţă se impune un program de vizită mai restrâns decât cel solicitat de reclamant, dar aceleași argumente justifică și luarea minorului de către tată în perioada Paștelui abia începând cu următorul an par, în măsura în care nu se va fi soluţionat până atunci dosarul de fond.

În ceea ce privește vacanţa de vară, instanţa reţine că, dat fiind că minorul este obişnuit să stea cu tatăl, cu familia paternă cu care a locuit în ultimii ani, se impune ca minorul să petreacă o perioadă de  trei săptămâni şi cu părintele cu care nu locuieşte efectiv. În caz contrar, minorul nu va omite niciodată aspectul potrivit căruia el merge doar în vizită la tatăl său. Totodată, se reţine  că dosarul de fond este unul a cărui durata nu poate fi apreciată la acest moment. Cu toate acestea, instanţa nu omite comportamentul imprudent al tatălui anterior reţinut, comportament care obligă instanţa ca, pe  calea ordonanţei președinţiale, să se asigure că tatăl, prin legăturile personale încuviinţate nu va contribui la destabilizarea copilului. De aceea, instanţa va încuviinţa ca tatăl să îl ia vara pe minor, deocamdată, numai pentru trei săptămâni. În acest sens, instanţa are în vedere cele relatate de martora ..., în sensul că în această perioadă tatăl a sunat și de zece ori pe zi. Or, reclamantul sună de atâtea ori pe zi, în condiţiile în care chiar martora reclamantului, ..., a declarat că reclamantul l-a văzut pe minor cam odată la două-trei zile. Dacă tatăl îl vede pe minor cu această frecvenţă și totuși încearcă și o formă exagerată de comunicare telefonică cu minorul, înseamnă că tatăl nu pune în prim plan interesul minorului. Chiar dacă tatăl nu este un părinte care să îi vrea răul copilului, tatăl dovedește că nu are nici capacitatea de a pune liniștea copilului său înaintea propriilor  dorinţe. Această tendinţă de abuz din partea tatălui se impune a fi limitată în această perioadă de schimbări majore pe care o traversează minorul, limitare care se va  manifesta și printr-un program de legături personale restrâns pentru moment, program care să garanteze dreptul tatălui de a avea legături personale cu minorul, dar să nu îi permită tatălui să tulbure viaţa minorului. Aşadar, instanţa va încuviinţa ca tatăl să îl ia pe minor în vacanţa de vară, trei săptămâni, și anume, de la data de 01 iulie, ora 10:00, până pe data de 21 iulie, ora 18:00.

Astfel, instanţa va stabili în favoarea tatălui reclamant dreptul de a avea legături personale cu minorul prin luarea minorului de către tată şi înapoierea lui, potrivit următorului program, până la soluţionarea definitivă a dosarului  cu nr. ...:

-o dată la trei săptămâni, începând de vineri, ora 17:00, până duminică, ora 17:00, cu începere din ziua de vineri, 30.11.2018;

-cu ocazia zilei de naștere a minorului, în anii impari, 27 noiembrie, de la ora 10:00 la ora 17:00;

-cu prilejul vacanţei de iarnă, în anii pari, începând cu data de 29 decembrie a anului par, ora 10:00, până pe data de 03 ianuarie a anului impar care începe, ora 18:00;

-cu prilejul sărbătorilor de Paști, în anii pari, începând cu ziua anterioară primei zile de Pași, și anume de sâmbătă, ora 10:00, până în a doua zi de Paști, luni, ora 18:00;

-în vacanţa de vară, trei săptămâni, și anume, de la data de 01 iulie, ora 10:00, până pe data de 21 iulie, ora 18:00.

În temeiul art. 453 alin. 1 şi 2 C.proc.civ., ca urmare a admiterii numai în parte a cererii reclamantului, instanţa va obliga pârâtă la plata cheltuielilor de judecată parţiale, în cuantum de ... lei, reprezentând ... lei taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial în valoare de ... lei, onorariu redus de la ... lei (fila 171) ca urmare a admiteri în parte a cererii.

Domenii speta

Spete similare