Suplinirea consimțământului pârâtului în vederea deplasării in străinătate a minorei - admis

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. …. din 21.04.2015 reclamanta UAC a chemat în judecată pârâtul UI solicitând ca prin hotărârea ce va pronunţa, pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa să dispună suplinirea consimțământului pârâtului în vederea obţinerii paşaportului simplu pentru minora UEA născută la data de .., având CNP .., în temeiul art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005; suplinirea consimțământului pârâtului în vederea deplasării in străinătate a minorei UEA născută la data de .., având CNP .., oriunde, începând cu data pronunţării hotărârii, pe perioada unui an, in temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 18 noiembrie 2014, prin certificatul de divorţ nr.14228 eliberat de SNP „Surdescu Ioana si Surdescu Oana" s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiata între părţi, iar, la aceeaşi dată, în baza convenţiei încheiată în cadrul procedurii divorţului cu copii minori, s-a dispus ca autoritatea părintească în ceea ce o priveşte pe minora UEA născută la data de .. să fie exercitată la comun, urmând ca pârâtul să plătească lunar în favoarea acesteia, cu titlu de contribuție la cheltuielile de creştere, educare, învățătură şi pregătire profesională suma de 200 lei.

Prin aceeaşi convenţie s-a stabilit ca pârâtul să păstreze legături personale cu minora, fără a fi îngrădit, cu respectarea programului preşcolar ori şcolar al acesteia.

A învederat că, în ciuda .Acordului” în ceea ce priveşte toate aspectele enunţate, ulterior desfacerii căsătoriei, atitudinea pârâtului s-a schimbat radical, acesta refuzând sub orice formă să comunice, orice încercare de a vorbi cu el despre minoră fiind fără rezultat. Prin urmare, exercitarea autorităţii părinteşti privind minoră EA apare ca o măsură pur formală pentru pârât, care, în mod abuziv şi lipsit de responsabilitate părintească, nu-şi asumă obligaţiile asumate prin convenţia încheiată.

Mai mult decât atât, deşi a considerat firesc ca pârâtul să aibă legături personale cu minoră – nestingherit - fără a fixa în acest sens un program, niciodată acesta nu şi-a manifestat interesul în a vizită/lua copilul, cum nici nu a înţeles să se achite de obligaţia legală, dar şi morală, de a contribui la cheltuielile de creştere şi educare a minorei. Dacă până-n prezent există încă un dialog între minoră şi pârât, acest fapt se datorează exclusiv fetiţei, care la vârstă de aproape 4 ani solicită  „să-1 sune pe tati”.

Reclamanta a arătat că se află in imposibilitatea practica de a-şi  planifica împreună cu minora un sejur în străinătate, având în vedere ca oricât ar încerca să ia legătura cu pârâtul, acesta refuză orice dialog, prin acest fapt îngrădindu-se dreptul la liberă circulaţie, atitudinea pârâtului fiind abuzivă prin punerea reclamantei în imposibilitatea de a obţine anumite documente ori de a lua anumite decizii.

Prin urmare, întrucât doreşte să călătorească cu fiica în străinătate ori de câte ori se poate materializa o asemenea ocazie, cu menţiunea că nici un sejur nu va fi mai mare de 10 zile, faţă de atitudinea pârâtului şi faţă de îngrădirea dreptului de a călători împreună cu fiica în străinătate, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa  să se dispună suplinirea consimțământului pârâtului în vederea obţinerii paşaportului pentru minoră, precum şi deplasarea în străinătate a acesteia, pentru o perioadă de un an.

A mai arătat că potrivit prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească, iar conform dispoziţiilor art. 30 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 248/2005 minorilor li se permite ieşirea din ţară numai dacă sunt însoţiţi de o persoană majoră şi, în situaţia în care călătoreşte împreună cu unul din părinţi, numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte din care să rezulte acordul sau cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau statele de destinaţie, precum şi cu privire la perioada acesteia.

Conform Convenţiei încheiată în procedura divorţului cu copii minori, autentificată sub nr. 1559/18.11.2014 de BNP Surdescu Ioana şi Surdescu Oana, autoritatea părintească asupra minorei este exercitată în comun de ambii părinţi, deplasarea minorei în străinătate însoţită de unul din părinţi se poate realiza numai cu acordul celuilalt părinte.

Cu privire la durata pentru care a solicitat suplinirea consimțământului, reclamanta a apreciat că aceasta este justificată faţă de costurile ridicate pe care le-ar impune introducerea repetată a unei asemenea acţiuni, cu ocazia fiecărei vacanţe.

A învederat că, potrivit art. 996 NCPC, procedura ordonanţei președințiale poate fi utilizată pentru masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, art. 996 Ncpc prevede pentru admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale îndeplinirea cumulativă a trei cerinţe, respectiv să existe urgenţă, măsura solicitată să fie vremelnică şi să nu se prejudece fondul, cerinţe îndeplinite în prezenta cauză.

Ordonanţă preşedinţială, neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezultă că instanța investită cu soluţionarea unei asemenea cereri se mărgineşte să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparenta de drept.

A mai arătat că, în cadrul ordonanţei preşedinţiale, urgenţa se apreciază în raport de situaţia de fapt la momentul introducerii cererii, precum şi la momentul judecării cauzei.

A considerat că această condiţie este îndeplinită, pentru următoarele considerente: minora îşi doreşte petrecerea vacanţei în afară graniţelor ţării, aşa cum au procedat părinţii şi până acum, refuzul nejustificat al pârâtului ducând la imposibilitatea reclamantei de a organiza şi achita costul excursiei din perioada vacanţei minorei. Vremelnicia măsurii luate reprezintă doar o condiţie a ordonanţei preşedinţiale în instanţa, care se află în strânsă legătură cu nerejudecarea fondului.

În cazul de faţă, reclamanta a solicitat doar luarea unei măsuri provizorii, de suplinire a consimțământului pârâtului, având în vedere că a dovedit că mai există o acţiune, pe calea dreptului comun, prin care se solicită ca doar reclamanta să exercite autoritatea părintească asupra copilului, respectiv dosarul nr. …..

În concordanţă cu jurisprudenţa C.E.D.O., dar şi cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Acest principiu este impus inclusiv in legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului şi trebuie să prevaleze în toate cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea şi educarea copiilor lor.

În măsură în care există neînţelegeri între părinţi, care afectează în mod direct şi minorul, iar instanţa judecătorească este chemată să se pronunţe cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior la copilului, astfel încât măsură dispusă să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, prin menţinerea copilului într-un mediu cât mai apropiat de cel în care a fost crescut.

Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrina şi jurisprudenţa.

Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalităţii, ceea ce înseamnă că nu se poate reţine caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective.

Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunţate, instanţa urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.

Referitor la cel de al doilea capăt de cerere, reclamanta învederat că,  potrivit art. 17 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 248/2005, minorilor cetăţeni români li se eliberează paşapoarte simple sau paşapoarte simple electronice în următoarele condiţii: „în cazul minorului care nu a împlinit vârstă de 14 ani, numai la cererea ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal"

De asemenea conform alin. 2 din acelaşi act normativ, emiterea paşaportului simplu sau a paşaportului simplu electronic pentru minor, în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinţi se află în imposibilitatea de a-şi exprimă voinţă, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 171 alin. 1 lit. e), se efectuează numai după soluţionarea acestor situații de către instanța de judecată care se pronunţă în condiţiile legii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 18 alin.2 - Legea nr.272/2004 R, art.17 alin.2- Legea nr.248/2005 R, art. 996 NCPC si art. 453 NCPC.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri interogatoriu paratului şi proba testimonială constând în audierea martorului NIA şi a depus la dosarul cauzei, în copie, CI UAC, CI UI certificat de naştere seria .. UEA, Convenţia încheiata în procedura divorţului cu copii minori autentificata sub nr. 1559/18.11.2014, Certificat de divorţ nr. 14228/18.11.20146, acţiunea de drept comun formulată, Extras de pe portalul instanțelor de judecată.

Cererea a fost legal timbrată.

La data de 01.06.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus cerere precizatoare privind capătul doi al cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat suplinirea consimţământului pârâtului în vederea deplasării în străinătate a minorei în Grecia, în perioada 21.08.2015-31.08.2015, în temeiul art. 18 alin.2 din Legea nr. 272/2004.

Anexat cererii, reclamanta a depus dovada rezervării sejurului.

Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare, nu a solicitat probe în apărare şi nu s-a prezentat la instanţă.

Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriu paratului şi proba testimonială, constând în audierea martorului NIA.

Analizând probele administrate, instanţa reţine următoarele:

În fapt, din căsătoria părților a rezultat minora UEA, născută la data de .., astfel cum rezultă din certificatul de naștere depus la dosar (f. 10).

Prin convenţia încheiată în procedura divorţului cu copii minori, autentificată sub nr. 1559/18.11.2014 de Societatea Profesională Notarială “Surdescu Ioana şi Surdescu Oana”,  autoritatea părintească a minorei UEA a revenit în comun ambilor părinți, iar locuința acesteia a fost stabilită la mamă.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 996 C.proc.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări

Referitor la aparența dreptului se pune problema dacă, pe baza examinării sumare a probatoriului limitat pe care îl permite procedura ordonanţei preşedinţiale, fără a se anticipa asupra hotărârii instanţei de drept comun, se poate stabili care dintre părţi are de partea sa aparenţa dreptului şi justifică interes pentru luarea unei măsuri vremelnice, fiind strâns legată de condiția neprejudecării fondului, urmând ca aceste două condiții să fie analizate împreună.

Din probele administrate în cauză instanţa reţine că în favoarea reclamantei există aparenţa în drept, fiind dovedit de către reclamantă, prin declaraţia martorei audiate în cauză şi prin neprezentarea pârâtului la instanţă, din motive neîntemeiate, pentru a răspunde la interogatoriu, instanţa socotind aceste împrejurări ca o mărturisire deplină în folosul reclamantei, că aceasta a cerut pârâtului, tatăl minorei, ambii exercitând în mod egal autoritatea părintească a minorei, să îşi exprime acordul cu privire la deplasarea minorei în afara ţării şi cu privire la eliberarea actului de călătorie (paşaportului) necesar în acest sens. În lipsa oricărui răspuns din partea pârâtului, nefiind susţinută şi nici dovedită în cauză existenţa unui motiv pentru nedeplasarea minorei în afara ţării, având în vedere dispoziţiile art. 486 Cod procedură civilă, potrivit cărora „ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi şi luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului”, precum şi având în vedere că este în interesul superior al minorei să petreacă, în perioada 21.08.2015-31.08.2015, vacanţa în afara ţării, respectiv în Grecia, însoţită de mama sa, dând astfel copilului ocazia de a petrece timpul liber într-un mod plăcut şi relaxant, de a călători şi de a acumula experienţe noi, toate acestea concurând la o creştere şi dezvoltare armonioase, instanţa constată că este îndeplinită condiţia aparenţei în drept în favoarea reclamantei. De asemenea, instanţa constată îndeplinită şi condiţia neprejudecării fondului, existând posibilitatea soluţionării prezentului litigiu pe baza unui probatoriu sumar, fără a se anticipa asupra hotărârii instanţei de drept comun.

În ceea ce priveşte vremelnicia, aceasta presupune că pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi. Ordonanţa preşedinţială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părţilor, ci este o cale de a dispune o măsură provizorie. Instanţa reţine că şi această condiţie este îndeplinită în cauză, întrucât prin admiterea cererii este suplinit acordul pârâtului pentru deplasarea minorei în afara ţării şi eliberarea paşaportului nu cu caracter definitiv, pentru orice ieşire a minorei din ţară, ci doar pentru această deplasare, pentru care pârâtul nu şi-a exprimat în nici un sens voinţa.

Referitor la existenţa urgenţei în cauză, instanţa constată că aceasta este impusă de păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, respectiv acela al posibilităţii minorei de a se deplasa în afara ţării în intervalul 21.08.2015-31.08.2015. Rezultă din înscrisul depus la fila 41 dosar, că reclamanta a efectuat la o unitate de cazare din localitatea de destinaţie o rezervare şi a achitat pentru aceasta 30% din preţul total. Având în vedere lipsa acordului necesar a fi dat de cel de-al doilea părinte care exercită autoritatea părintească a minorei cu privire la acest aspect, precum şi faptul că soluţionarea litigiului între părţi pe calea dreptului comun necesită un timp relativ îndelungat, instanţa constată că se impune ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să fie luată o măsură provizorie cu privire la modalitatea de deplasare a minorei în afara ţării, respectiv însoţită de unul din părinţi şi cu suplinirea de către instanţă a acordului celuilalt părinte, astfel încât creşterea şi dezvoltarea corespunzătoare a copilului să nu fie afectată ca urmare a îngrădirii libertăţii de mişcare a acesteia.

Pentru toate aceste considerente, instanţa, constatând întrunite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 996 Cod procedură civilă, va admite cererea de chemare în judecată şi va suplini consimţământul pârâtului în vederea emiterii paşaportului electronic simplu pentru minora UEA, născută la data de .., şi în vederea deplasării minorei UEA, născută la data de .., în afara ţării, respectiv în Grecia, în perioada 21.08.2015-31.08.2015.

Potrivit art. 996 alin. 2 Cod procedură civilă, ordonanţa este executorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

 Admite cererea formulată de reclamanta UAC, cu domiciliul .., în contradictoriu cu pârâtul UI, cu domiciliul în .., şi AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA SECTOR 6, cu sediul în  Bucureşti, Calea Plevnei, nr. 147-149, sector 6.

Suplineşte consimţământul pârâtului în vederea emiterii paşaportului electronic simplu pentru minora UEA, născută la data de .., şi în vederea deplasării minorei UEA, născută la data de …, în afara ţării, respectiv în Grecia, în perioada 21.08.2015-31.08.2015.

Executorie.

 Cu apel în 5 zile de la pronunţare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 08.06.2015.

Domenii speta

Spete similare