Actiune având ca obiect anularea actului administrativ emis de autoritatea publica privind îndemnizatia pentru cresterea fiecarui copil nascut, pâna la împlinirea vârstei de 2 ani. Exceptia nelegalitatii – art.3 al.1 – Hg 1025/2006 solutionata irevoc...

Art.1 al.1, art.6 – OUG nr.148/2005 privind sustinerea familiei în vederea

cresterii copilului

Art.3 – HG nr.1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a OUG nr.148/2005

Art.191 , art.20 – HG nr.1682/2008 - Norma de modificare a dispozitiilor

OUG nr.148/2005

Art.4 – Legea nr.554/2004

Prin actiunea adresată Tribunalului Constanta – Sectia contencios administrativ si înregistrată sub nr.5908/118/11.06.2009  reclamanta M.E.L a chemat în judecată pe  pârâtii AG.N.P.S CONSTANtA si GUVERNUL ROMÂNIEI, solicitând ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună:

-anularea Deciziei nr.16880/26.03.2009, emisă de către pârâta AG.N.P.S CONSTANtA;

-obligarea pârâtei de a emite o nouă decizie privind acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului începând cu data de  nasterii, 09.11.2008, si până la împlinirea vârstei de 2 ani pentru fiecare copil născut;

- obligarea pârâtei la plata  retroactivă a acestui drept, respectiv a sumei de  6112,20 lei , până la zi, apoi pentru viitor până la data de 09.11.2011; cu cheltuieli de judecată.

Motivând actiunea, reclamanta învederează în esentă că, este mama a doi copii gemeni, născuti la data de 09.11.2008,  iar prin  decizia nr.16880 din 26.03.2009 s-a stabilit în favoarea reclamantei o indemnizatie pentru cresterea copilului de 2.976  lei, corespunzătoare unui singur copil.

Arată reclamanta că, îndemnizatia în sumă de 2.976 lei a fost calculată gresit, întrucât: potrivit adeverintei de la locul de muncă, cuantumul de 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni este de 3070 lei,si nu de 2.976 lei ; s-a acordat indemnizatie numai pentru un copil, considerându-se că nu poate beneficia de această sumă pentru fiecare din cei doi copii născuti concomitent, fată de disp. art. 6 din O.U.G. nr. 158/2005.

Se sustine că, dispozitia legală sus-mentionată nu se aplică însă reclamantei, întrucât aceasta se află în situatia nasterii concomitente a doi copii si nu în aceea a nasterilor succesive, fiind anormal si contrar spiritului legii ca reclamanta să beneficieze pentru doi copii născuti concomitent, de o sumă egală cu o mamă care a născut un singur copil.

Întrucât până la sesizarea instantei de judecată a primit doar suma de 2.976 lei lunar, solicită plata retroactivă a acestui drept în cuantum de 6112,20 lei ( 3056 x 2) până la zi, apoi pentru viitor până la data de 09.11.2011 .

Pe cale de exceptie a invocat nelegalitatea art.3 alin.1 din H.G. nr. 1025/2006 .

Prin întâmpinare pârâta AG.N.P.S CONSTANtA a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, invocând disp. art.6 alin.1 din O.U.G. nr. 148/2005 ce prevăd acordarea indemnizatiei pentru nastere si nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nasteri, cu mentiunea că, disp.art.3 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr.148/2005, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, definesc nasterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.

A mai arătat că, cererea de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilului a fost formulată la data de 05.02.2009, stabilindu-se dreptul la indemnizatie în cuantum de 600 lei, începând cu data de 01.02.2009, dată de la care a fost suspendat contractul de muncă al reclamantei prin Dispozitia nr. 11/22.01.2009, iar indemnizatia a fost calculată potrivit art. 191 alin.4 din H.G. nr. 1682/2008.

Învederează pârâta că, în cazul reclamantei cele 12 luni care constituie stagiul de cotizare sunt cuprinse în intervalul decembrie 2007-noiembrie 2008, baza de calcul fiind următoarea : total venituri : 42.013 lei :12 luni =3501 x 85% - 2.976 lei /lună.

Prin întâmpinare pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI a invocat exceptia lipsei calitătii procesuale pasive, motivată de împrejurarea că nu are calitatea de emitent a actului administrativ a cărui anulare se cere.

Prin Încheierea de sedintă din 30.10.2009 a fost admisă exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, cu consecinta respingerii prin dispozitivul hotărârii a cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În referire la exceptia de nelegalitate a disp.art.3 al.1 din HG nr.1025/2006, invocată de reclamantă, Curtea retine următoarele:

Prin Sentinta civilă nr.19/CA/19.01.2010 a Curtii de Apel Constanta, irevocabilă prin respingerea recursului formulat de GUVERNUL ROMÂNIEI, prin Decizia nr. 2121/27.04.2010 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a fost admisă exceptia de nelegalitate si constatată nelegalitatea disp.art.3 al.1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G.148/2005 aprobate prin H.G.1025/2006, retinându-se că, prin Hotărârea Guvernului nr.1025/2006, adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G.nr.148/2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului, au fost definiti beneficiarii si situatiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizatie lunară pentru cresterea copilului si au fost prevăzute conditiile si procedurile de acordare a dreptului.

S-a retinut de către instanta supremă că, Normele metodologice prev. de art.3 al.1 sunt, însă, în contradictie cu dispozitiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definitia stabilită pentru nastere ca element de suferintă si acordarea indemnizatiei lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situatii identice, fără să existe justificare de ordin obiectiv.

Se arată că, în mod corect reclamanta a apreciat că, acordarea indemnizatiei lunare a fost raportată, prin art.6 din O.U.G.148/2005 la numărul copiilor născuti, iar nu la numărul nasterilor, situatie în care disp.art.3 al.1 din Normele metodologice sunt nelegale.

Se concluzionează de către instanta supremă că, definind nasterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii, în art.3 al.1 din H.G. 1025/2006, completează în mod nelegal actul normativ de fată cu fortă superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat si încalcă principiul egalitătii de tratament între copii proveniti dintr-o sarcină simplă si multiplă.

Pe fondul cauzei si după solutionarea exceptiei de nelegalitate, Curtea retine că:

Prin Sentinta civilă nr.1255 din 15.10.2010 pronuntată de Tribunalul Constanta în dosar nr.5908/118/2009, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.E.L, dispunându-se anularea Deciziei nr.16880 din 26.03.2009 emisă de pârâta AG.N.P.S CONSTANtA, cu consecinta obligării acesteia să emită decizie privind acordarea către reclamanta M.E.L a indemnizatiei pentru cresterea copilului, începând cu data de 01.02.2009  si până la împlinirea vârstei de 2 ani pentru fiecare copil născut, respectiv M.M si M.G.

Prin aceeasi hotărâre, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 59520 lei, reprezentând diferentă indemnizatie pentru cresterea copilului, aferentă lunilor februarie 2009- septembrie 2010, precum si la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei, respingându-se cererea de chemare în judecată formulată de  reclamant M.E.L în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă .

Pentru a pronunta această sentintă, instanta de fond a retinut în esentă că, potrivit  certificatelor  de nastere depuse la dosar, reclamanta M.E.L a dat nastere copiilor M.G. si M.M, născuti concomitent la data de 9 noiembrie 2008.

Prin Decizia nr. 16880/26.03.2009 a AG.N.P.S CONSTANtA, s-a stabilit dreptul la indemnizatia pentru cresterea copilului în cuantum de 2976 lei, drept acordat începând cu data de 01.02.2009 .

Potrivit prevederilor art.1 alin.1 din O.U.G. nr.148/2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului, cu modificările si completările ulterioare : Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru cresterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum si de o indemnizatie lunară în cuantum de 600 lei sau, optional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.

Potrivit art. 6 alin.1 din acelasi act normativ : Concediul si indemnizatia lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nasteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situatiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.

Prin H.G. nr. 1025/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a ordonantei, în art.3 alin.1, este definită nasterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii.

Potrivit însă art.4 alin.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ: În cazul în care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fără a tine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

În aceste conditii, a apreciat instanta de fond că, întrucât în cauză a fost constatată irevocabil nelegalitatea  disp.art.3 al.1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G.148/2005 aprobate prin H.G.1025/2006, în aplicarea art.4 alin.4 din Legea nr. 554/2004, nu va tine seama de această definitie a nasterii, dată prin art. 3 alin.1 din H.G. nr. 1025/2006, ci, va constata că, în aplicarea disp.art.1 alin.1 din O.U.G. nr.148/2005, reclamanta beneficiază de indemnizatie lunară de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei, pentru fiecare din cei doi copii născuti concomitent.

Datorită aceleiasi situatii, instanta de fond a dispus anularea Deciziei nr.16880/26.03.2009 emisă de AG.N.P.S CONSTANtA, obligând pârâta să emită o nouă decizie privind acordarea către reclamanta M.E.L a indemnizatiei pentru cresterea copilului, pentru fiecare copil născut.

În ceea ce priveste însă data de la care această indemnizatie a fost acordată precum si cuantumul acesteia, instanta de fond a retinut în esentă, următoarele:

Potrivit art.191 din Norma de  aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului, astfel cum aceasta a fost modificată prin H.G. nr.1682/2008 :

(1) La stabilirea bazei de calcul a indemnizatiei pentru cresterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptătită, obtinute în conditiile art. 5, precum si veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 4 alin. (7).

(2) Baza de calcul a indemnizatiei pentru cresterea copilului stabilită potrivit alin. (1), se determină ca sumă totală a veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterior datei nasterii copilului si împărtită la 12.

(3) Cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului se calculează prin aplicarea cotei de 85% asupra bazei de calcul stabilite potrivit alin. (2).

(4) Pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a născut copilul.

(5) În situatia în care cele 12 luni anterioare datei nasterii copilului se constituie numai din perioadele asimilate prevăzute la art. 4 alin. (7) în care nu sunt realizate venituri, cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului este de 600 lei. Dacă persoana realizează venituri o perioadă de câteva luni în interiorul celor 12 luni, baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului este reprezentată de suma totală a veniturilor realizate în aceste luni, împărtită la 12.

(6) În cazul veniturilor din activităti independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului se iau în calcul veniturile înscrise în actele doveditoare prevăzute la art. 6 alin. (5) lit. b).

(7) În situatia persoanelor prevăzute la art. 4 alin. (7) lit. m), pentru conversia în moneda natională a veniturilor realizate de acestea, se ia în calcul cursul de schimb valutar stabilit de Banca Natională a României din ziua anterioară stabilirii dreptului.

(8) Dacă din calculul indemnizatiei pentru cresterea copilului potrivit prevederilor alin. (1)-(7) rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei.

Potrivit art. 20 din Normă :

(1) Dreptul reprezentând indemnizatia pentru cresterea copilului se cuvine si se plăteste după cum urmează:

a) începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dar nu mai devreme de a 43-a zi de la data nasterii copilului, indiferent de persoana îndreptătită care solicită dreptul, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată;

b) începând cu data nasterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc conditiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate si a indemnizatiei aferente;

c) începând cu data adoptiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredintării, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, după caz, s-au instituit măsurile de protectie a copilului;

d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situatii, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a), b) si c);

e) începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul stimulentului lunar nu mai realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Codului fiscal, si plata acestuia se suspendă, dacă cererea este depusă în termen de 30 de zile de la această dată.

(2) Indemnizatia pentru cresterea copilului se acordă de la datele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru cresterea copilului ori a încetat activitatea profesională.

Asa fiind, retine instanta de fond că, din adeverinta cu veniturile profesionale reprezentând impozitul pe venit pe cele 12 luni din ultimul an anterior lunii de nastere a copiilor, a rezultat că, cele 12 luni care constituie stagiul de cotizare, sunt cuprinse în intervalul decembrie 2007-noiembrie 2008, cu mentiunea că pentru luna nasterii copiilor, noiembrie 2008, s-a luat în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a născut copilul, rezultând o medie a veniturilor de  3501 lei, iar 85% din această sumă este 2976 lei, astfel cum în mod corect a retinut pârâta .

În ceea ce priveste data de la care această indemnizatie se cuvine reclamantei, s-a retinut că, raportul de muncă al acesteia fost suspendat, pentru efectuarea concediului pentru cresterea copilului,  la data de 01.02.2009, potrivit Dispozitiei nr.11/22.01.2009 a Presedintelui Consiliului Judetean Constanta, astfel că, reclamanta beneficiază de indemnizatia de crestere a celor doi copii începând cu data de 01.02.2009, asa cum se retinuse si în Decizia nr. 16880/26.03.2009, si nu de la data nasterii .

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta AG.N.P.S CONSTANtA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.304 pct.9 si art.3041 Cod pr.civilă si cu următoarea motivatie, în esentă:

-gresit instanta de fond a acordat si pentru cel de-al doilea copil suma de 2976 lei, cât s-a stabilit prin Decizia nr.16880/26.03.2009 pentru un copil, deoarece intimata reclamantă nu poate primi 85% din media veniturilor din ultimele 12 luni pentru cel de-al doilea copil, deoarece contravine prevederilor legale în vigoare;

-art.2 din OUG nr.148/2005, modificat prin Legea nr.239/2009 prevede: „cuantumul îndemnizatiei prevăzute la art.1 al.1 se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară…. începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de nastere”, astfel că AJPS Constanta a procedat la aplicarea din oficiu a noilor prevederi legale, încât intimata reclamantă primeste pentru al doilea copil indemnizatie de crestere de 600 lei lunar, alături de cea de 2976 lei pentru primul copil, decizia nr.16880/26.03.2009 a AJPS Constanta fiind dată în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

-intimata reclamantă nu poate beneficia de dispozitiile OUG nr.148/2005, modificate prin Legea nr.239/2009, decât de la data de 18.06.2009 (dată când a intrat în vigoare la 3 zile de la publicare în MOf.nr.403/15.06.2009) si nu de la data de 01.02.2009;

-fată de obligarea AJPS Constanta la plata către intimata reclamantă a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată, solicită a se avea în vedere că nu sunt îndeplinite cerintele art.274 al.1 Cod pr.civilă, solicitând a se respinge acest capăt de cerere.

Solicită admiterea recursului, cu consecinta modificării Sentintei civile nr.1255/15.10.2010, în sensul respingerii actiunii reclamantei, ca nefondată.

Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse hotărârii recurate, văzând si dispozitiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esentă:

Intimata reclamantă M.E.L a dedus judecătii actiunea având ca obiect anularea Deciziei nr.16880/26.03.2009 emisă de AJPS CONSTANtA, privind acordarea îndemnizatiei pentru cresterea copilului si a alocatiei de stat pentru copii; obligarea recurentei pârâte la emiterea unei noi decizii prin care să acorde indemnizatie în cuantum de 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni, pentru fiecare dintre cei doi minori născuti concomitent, începând cu data de 09.11.2008, timp de 2 ani; obligarea pârâtei la plata retroactivă a acestui drept până la zi, apoi pentru viitor până la data de 09.11.2011; cu cheltuieli de judecată.

Pe parcursul solutionării cauzei, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004 intimata reclamantă a înteles a invoca exceptia de nelegalitate a disp.art.3 al.1 din HG nr.1025/2006 raportat la prev.art.1 si art.6 al.1 din OUG nr.148/2005, dispozitii care reprezintă temeiul de drept al deciziei a cărei anulare a solicitat-o – Decizia nr.16808/26.03.2009 emisă de AJPS CONSTANtA.

În aceste conditii, prin Sentinta civilă nr.19/CA/19 ianuarie 2010, pronuntată de Curtea de Apel Constanta – Sectia contencios administrativ în dosar nr.1613/36/2009, s-a dispus în sensul admiterii exceptiei de nelegalitate invocate, constatându-se nelegalitatea disp. art.3 al.1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005, aprobate prin HG nr.1025/2006.

Sus-mentionata hotărâre a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat de GUVERNUL ROMÂNIEI, ca nefondat, prin Decizia nr.2121/27 aprilie 2010 pronuntată de Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia contencios administrativ si fiscal în dosar nr.1613/36/2009, ocazie cu care instantele au statuat irevocabil că:

-acordarea îndemnizatiei lunare si nu doar la momentul nasterii, o singură dată, confirmă că definitia nasterii, avută în vedere la adoptarea OUG 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultati din nastere;

-la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situatia cea mai frecventă, aceea a nasterii simple, ceea ce nu poate exclude din sfera de aplicare si situatiile de exceptie, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existenta unei justificări obiective;

-disp.art.3 din Normele metodologice, sunt în contradictie cu disp.legale, pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definitia stabilită pentru nastere, ca element de referintă în acordarea îndemnizatiei lunare, creează o discriminare între persoane aflate în situatii identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv;

-definind nasterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, art.3 din HG 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu fortă superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat si încalcă principiul egalitătii de tratament între copiii proveniti dintr-o sarcină simplă si multiplă.

Fată de sus-mentionatele retineri, irevocabile ale instantelor de judecată, Curtea apreciază că, în mod legal si temeinic, respectând disp.cuprinse în art.4 al.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora „În cazul în care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fără a tine seama de actul a cărei nelegalitate a fost constatată”, instanta de fond a apreciat în sensul admiterii în parte a actiunii dedusă judecătii, dispunând anularea Deciziei nr.16880 din 26.03.2009 emisă de AJPS CONSTANtA, obligând-o pe recurentă la emiterea unei noi decizii privind acordarea îndemnizatiei lunare de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei, pentru fiecare din cei doi copii născuti concomitent, respectiv M.M si M.G, până la împlinirea vârstei de 2 ani, a fiecăruia.

Nefondat este si motivul de recurs privind data de la care intimata reclamantă trebuia să primească îndemnizatia pentru fiecare dintre cei doi copii născuti concomitent deoarece, asa după cum legal si temeinic a retinut instanta de fond, potrivit art.191 din Norma de  aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului, astfel cum aceasta a fost modificată prin H.G. nr. 1682/2008 :

(1) La stabilirea bazei de calcul a indemnizatiei pentru cresterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptătită, obtinute în conditiile art. 5, precum si veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 4 alin. (7).

(2) Baza de calcul a indemnizatiei pentru cresterea copilului stabilită potrivit alin. (1), se determină ca sumă totală a veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterior datei nasterii copilului si împărtită la 12.

(3) Cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului se calculează prin aplicarea cotei de 85% asupra bazei de calcul stabilite potrivit alin. (2).

(4) Pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a născut copilul.

(5) În situatia în care cele 12 luni anterioare datei nasterii copilului se constituie numai din perioadele asimilate prevăzute la art. 4 alin. (7) în care nu sunt realizate venituri, cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului este de 600 lei. Dacă persoana realizează venituri o perioadă de câteva luni în interiorul celor 12 luni, baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului este reprezentată de suma totală a veniturilor realizate în aceste luni, împărtită la 12.

(6) În cazul veniturilor din activităti independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului se iau în calcul veniturile înscrise în actele doveditoare prevăzute la art. 6 alin. (5) lit. b).

(7) În situatia persoanelor prevăzute la art. 4 alin. (7) lit. m), pentru conversia în moneda natională a veniturilor realizate de acestea, se ia în calcul cursul de schimb valutar stabilit de Banca Natională a României din ziua anterioară stabilirii dreptului.

(8) Dacă din calculul indemnizatiei pentru cresterea copilului potrivit prevederilor alin. (1)-(7) rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei.

Apreciază Curtea că, legal si temeinic instanta de fond a retinut aplicabilitatea în spetă a dispozitiilor art. 20 din Normă, potrivit cu care :

(1) Dreptul reprezentând indemnizatia pentru cresterea copilului se cuvine si se plăteste după cum urmează:

a) începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dar nu mai devreme de a 43-a zi de la data nasterii copilului, indiferent de persoana îndreptătită care solicită dreptul, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată;

b) începând cu data nasterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc conditiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate si a indemnizatiei aferente;

c) începând cu data adoptiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredintării, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, după caz, s-au instituit măsurile de protectie a copilului;

d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situatii, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a), b) si c);

e) începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul stimulentului lunar nu mai realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Codului fiscal, si plata acestuia se suspendă, dacă cererea este depusă în termen de 30 de zile de la această dată.

(2) Indemnizatia pentru cresterea copilului se acordă de la datele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru cresterea copilului ori a încetat activitatea profesională.

Având în vedere dispozitiile legale sus-citate, concluzionează Curtea că, în mod legal si temeinic instanta de fond a dispus obligarea recurentei la plata către reclamantă a sumei de 59520 lei, reprezentând diferentă indemnizatie pentru cresterea copilului, aferentă lunilor februarie 2009 – septembrie 2010, deoarece aceasta este situatia veniturilor rezultate din adeverinta de venituri existentă la dosarul cauzei, din ultimul an anterior lunii de nastere a copiilor, raportul de muncă al intimatei fiind suspendat, pentru efectuarea concediului pentru cresterea copilului la data de 01.02.2009, astfel cum rezultă din Dispozitia nr.11/22.01.2009 a Presedintelui Consiliului Judetean Constanta.

Asa fiind, Curtea dispune respingerea motivelor de recurs privind modalitatea de calcul a îndemnizatiei cuvenite intimatei, ca nefondate, retinând că, această indemnizatie pentru cresterea copilului se acordă de la datele prevăzute în al.1 lit.”a-d” ale art.20 din Norma de aplicare a prevederilor OUG nr.148/2005, astfel cum a fost modificată prin HG nr.1682/2008, dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru cresterea copilului.

Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând si dispozitiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii tuturor motivelor de recurs, ca nefondate.

acte ale autoritatilor.

Domenii speta

Spete similare