Tribunalul a constatat că măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență a minorului este temeinică și legală.

Prin Sentinţa civilă nr. x din 22.10.2019 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. xxx s-a admis în parte cererea formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M., în contradictoriu cu intimații P.I.D., C.C., C.V. și C.N. și s-a admis cererea reconvențională formulată de intimatul P.I.D..

Tribunalul a constatat temeinicia măsurii de protecție adoptată de petentă prin Dispoziția nr. x din 18 iulie 2019 privind stabilirea plasamentului în regim de urgență a minorului P.D., născut la data de 11 august 2013, cu tată P.I.D. și mamă C.C., la asistentul maternal profesionist V.C., a respins celelalte capete de cerere  formulate de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M. şi a dispus reintegrarea minorului în familia tatălui, intimatul P.I.D..

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că minorul P.D., născut la data de 11 august 2013, provine din relația de căsătorie a intimaților P.I.D. și C.C., căsătorie care a luat sfârșit în anul 2017 prin divorț, la desfacerea căsătoriei locuința minorului fiind stabilită la mamă, pentru ca ulterior minorul să locuiască preponderent la tată.

La data de 16 iulie 2019 a fost solicitată de către Agenția Antidrog Mureș, colaborarea DGASPC Mureş pentru a asigura protecția minorului cu ocazia efectuării unei percheziții la adresa unde locuia minorul. Cu ocazia efectuării percheziției, tatăl minorului a fost reținut, copilul rămânând fără ocrotire părintească, fiind preluat de echipa Serviciului de intervenție în regim de urgență, abuz, neglijare, trafic, migrare, telefonul copilului.

În ceea ce o priveşte pe mama acestuia s-a constatat că aceasta nu este în măsură să asigure minorului condiții minime de îngrijire, copilul fiind găzduit în cadrul Centrului de Primire în Regim de Urgență – Serviciul de intervenție în regim de urgență, abuz, neglijare, trafic, migrare, telefonul copilului Târgu-Mureş iar prin Dispoziția x din 18 iulie 2019 petenta a dispus instituirea măsurii de protecție a plasamentului în regim de urgență a minorului la asistent maternal profesionist V.C..

Având în vedere situația concretă de la momentul emiterii dispoziției amintite, Tribunalul a constatat că măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență a minorului este temeinică și legală, fiind necesară luarea acestei măsuri în condițiile în care datorită reținerii intimatului de către lucrătorii Agenției Antidrog, minorul a rămas fără ocrotire părintească.

Tribunalul a mai reţinut că ulterior luării măsurii de protecție specială a plasamentului minorului în regim de urgență la asistent maternal profesionist, situația intimatului P.I.D. s-a schimbat, acesta fiind pus în libertate, astfel că la momentul la care Tribunalul urma să dispună cu privire la eventuala înlocuire a plasamentului în regim de urgență pentru minor cu plasamentul acestuia la bunicii materni, potrivit propunerii petentei din cererea introductivă de instanță, intimatul P.I.D. era în măsură să asigure ocrotirea fiului său.

În acest sens, s-a constatat că  potrivit anchetei sociale efectuate de reprezentanții petentei, locuința intimatului este formată din bucătărie, trei camere, hol, două băi, o cămară și un balcon, este mobilată corespunzător și racordată la utilități.  De asemenea, potrivit Adeverinței din 24 septembrie 2019 emise de Centrul regional de prevenire, evaluare și consiliere antidrog Târgu-Mureş, intimatul P.I.D. a fost evaluat în vederea stabilirii necesității includerii sale într-un program de asistență pentru consum de droguri, nefiind recomandată includerea sa într-un astfel de program, potrivit buletinelor de analize medicale depuse la dosarul cauzei, rezultatul testului antidrog pentru marijuana (THC) fiind negativ, iar serviciul de autoritate tutelară din Târgu-Mureş, cu ocazia efectuării anchetei sociale la locuința intimatului  a constatat că aceasta este curat întreținută, mobilată și oferă confort și condiții optime pentru un trai decent.

Tribunalul a făcut referire la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor lor, răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revenind în primul rând părinților, care au obligația de a-și exercita drepturile și de a îndeplini obligațiile față de copil ținând seama de interesul superior al acestuia, în subsidiar, responsabilitatea revenind colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa, intervenția statului fiind complementară, asigurând protecția copilului și garantând respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituțiile statului și de autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu.

De asemenea, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 35 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinții săi iar potrivit art. 38 din aceeași lege copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții legale, Tribunalul a constatat că intimatul P.I.D. nu se mai găsește în situația care a condus la instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului minorului în regim de urgență, respectiv nu se mai află în stare de detenție sau arest preventiv, iar condițiile pe care acesta le poate oferi minorului sunt suficiente pentru o bună creștere și educare.

În ceea ce priveşte împrejurarea că intimatul este cercetat într-un dosar penal, Tribunalul a reţinut că, deși nu este lipsită de importanță, nu poate conduce la separarea minorului de tatăl său, cunoscut fiind faptul că până la condamnare, intimatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, astfel încât simplul fapt că intimatul este cercetat într-o cauză penală, cauză care nu vizează o infracțiune privitoare la viața de familie sau o infracțiune cu violență, și nici o infracțiune îndreptată împotriva unor minori, nu se impune separarea copilului de tatăl său.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta DGASPC Mureş, solicitând schimbarea în parte a sentinţei, în sensul înlocuirii măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă cu măsura de protecţie specială a plasamentului la bunicii materni, C.V. şi C.N., precum şi exercitarea, respectiv îndeplinirea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, cu privire la bunurile şi persoana minorului de către Directorul General al DGASPC Prahova.

În motivarea apelului, s-a arătat că măsura reintegrării minorului la tatăl său nu este întemeiată, întrucât acesta nu are o sursă de venit permanentă, nu l-a transferat pe fiul său la un alt medic de familie după pensionarea medicului la care era înscris şi s-a dovedit în cauză faptul că minorul nu a frecventat grădiniţa în perioada în care s-a aflat la tatăl său.

Apelanta a subliniat, de asemenea, că intimatul P.I.D. este în continuare cercetat într-un dosar penal de către DIICOT, iar problemele penale care au condus la instituirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă nu au fost înlăturate, la momentul de faţă neexistând certitudinea că minorul nu ar putea din nou să rămână fără ocrotire părintească.

Făcând referire la principiul interesului superior al copilului, apelanta a solicitat a se avea în vedere nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate cât şi istoricul copilului şi potenţialele situaţii de risc ce pot interveni în viitor.

În drept, apelanta şi-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004.

În dovedire, la dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: Adeverinţa nr. 1123 din 17 decembrie 2019 eliberată de Şcoala Gimnazială „R.G.”  Târgu-Mureş (fila 20 dosar), contractul individual de muncă  încheiat şi înregistrat sub nr. x/18 decembrie 2019 în registrul de evidenţă a salariaţilor SC K.F.P. SRL Sântana de Mureş (filele 21-22 dosar) şi Adeverinţa medicală eliberată la data de 16 decembrie 2019 de Cabinetul Medical Individual C.C.G., privind pe minorul P.D. (fila 23 dosar).

Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:

Critica apelantei are în vedere soluţia primei instanţe referitoare la reintegrarea minorului în familia tatălui, apelanta apreciind că în cauză se justifică înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă cu măsura de protecţie specială a plasamentului la bunicii materni  şi exercitarea, respectiv îndeplinirea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la bunurile şi persoana minorului de către Directorul General al DGASPC Prahova.

Curtea a constatat că măsura plasamentului în regim de urgenţă a minorului P.D. la asistent maternal profesionist V.C. s-a luat în temeiul prevederilor art. 60 lit. c, art. 62 alin. 1 lit. b, art. 63, art. 89 alin. 1 coroborat cu art. 94 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, reţinându-se că minorul se afla în situaţia unui copil neglijat, astfel cum această noţiune este definită la art. 94 alin. 2 din actul normativ menţionat.

Această situaţie a intervenit datorită împrejurării că intimatul P.I.D., tatăl minorului, fusese reţinut şi arestat preventiv în dosarul penal nr. x al DIICOT – Serviciul Teritorial Tg.-Mureş.

Situaţia care a generat starea de neglijenţă a minorului a încetat ulterior, ca urmare a punerii în libertate a intimatului, faţă de acesta nemaifiind luată vreo măsură preventivă în procesul penal.

Apelanta a argumentat în susţinerea criticilor aduse soluţiei de reintegrare a minorului în familia tatălui că acesta nu s-a preocupat ca minorul că frecventeze grădiniţa, că nu l-a înscris la un alt medic de familie la momentul pensionării medicului ce-l avea în evidenţă,  că nu are o sursă stabilă de venituri şi că, fiind cercetat penal, până la soluţionarea dosarului există teoretic posibilitatea ca minorul să rămână din nou fără ocrotire părintească.

Analizând criticile invocate de apelantă, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte educaţia minorului şi frecventarea cursurilor şcolare, potrivit dovezilor administrate în apel, respectiv Adeverinţa nr. x din 17.12.2019 (fila 20) şi Adresa nr. x din 13.01.2020 emisă de Şcoala Gimnazială „R.G.” (filele 50-51), copilul este înscris la şcoală în clasa pregătitoare de către tatăl său şi frecventează cursurile şcolii anterior menţionate.

De asemenea, din adeverinţa medicală depusă la fila 23, rezultă că minorul este înscris în evidenţele medicului de familie la Cab. Dr. C.C.G..

În ceea ce priveşte veniturile intimatului, acesta a făcut dovada că este angajat cu contract individual de muncă  pe o perioadă nedeterminată, cu un salariu  lunar de 2230 lei, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1 din 18.12.2019 (filele 21-22).

În ceea ce priveşte condiţiile materiale de care dispune intimatul, astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată în cauză, acestea sunt corespunzătoare asigurării celor necesare minorului din acest punct de vedere, această chestiune nefiind, de altfel criticată de apelantă.

Referitor la cauza penală în care este cercetat intimatul, instanţa constată că, într-adevăr acesta a fost trimis în judecată, în stare de liberate, prin Rechizitoriul DIICOT – Serviciul Teritorial Tg.-Mureş din data de 15.01.2020 emis în dosarul nr. xxx, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc (cultivare, deţinere, oferire), fără drept, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi cultivare, deţinere droguri de risc şi droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 al. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

Cu privire la această situaţie, Curtea a reţinut, în primul rând, că intimatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Starea de potenţial pericol la care face referire apelanta, din perspectiva posibilităţii ca în viitor, în mod ipotetic, minorul să rămână din nou fără ocrotire părintească în eventualitatea condamnării tatălui său la o pedeapsă privativă de liberate, nu este de natură a justifica luarea măsurii propuse de aceasta, la acest moment, în contextul în care nu există o certitudine în sensul indicat de apelantă.

Pe de altă parte, chiar dacă natura infracţiunilor de care este acuzat intimatul este una care ar putea constitui un potenţial pericol din perspectiva creşterii şi educării minorului într-un mediu sănătos şi sigur, în cauză nu s-a făcut dovada că, în concret, minorul ar fi fost pus într-o astfel de situaţie de pericol de către tatăl său ori că ar exista vreun indiciu că o atare împrejurare ar putea interveni. Dimpotrivă, s-a făcut dovada că, fiind evaluat în vederea stabilirii necesității includerii sale într-un program de asistență pentru consum de droguri, nu s-a recomandat includerea sa într-un astfel de program, întrucât potrivit buletinelor de analize medicale depuse la dosarul cauzei (fila 139-141), rezultatul testului antidrog a fost negativ, astfel cum rezultă din Adeverința emisă la data de 24 septembrie 2019 de Centrul Regional de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Târgu-Mureş (fila 138, în dosarul Tribunalului).

În plus, instanţa are în vedere şi ataşamentul minorului faţă de tatăl său, precum şi preocuparea acestuia în ceea ce priveşte creşterea şi educarea copilului, împrejurări care rezultă şi din caracterizarea efectuată de învăţătorul minorului. Din cuprinsul acesteia rezultă şi faptul că minorul a fost foarte afectat de separarea temporară de tatăl său, precum şi efortul cadrului didactic împreună cu elevii de a facilita integrarea minorului în colectivul clasei. Instanţa a reţinut în acest context faptul că o nouă separare de tată şi plasarea la bunicii materni cu care nu a avut niciodată relaţii apropiate, îndepărtarea minorului din mediul actual, în care face eforturi să se integreze, i-ar putea cauza o traumă greu de surmontat. În acest sens, Curtea a subliniat că nicio probă nu a fost administrată din care să rezultă că minorul s-ar afla într-o situaţie de potenţial pericol dacă rămâne cu tatăl său. Dimpotrivă, anterior datei de 16 iulie 2019 minorul a fost în grija intimatului, iar condițiile în care acesta a fost îngrijit au fost corespunzătoare, astfel că la momentul preluării minorului de către lucrătorii apelantei singurul motiv pentru care au fost nevoiţi să intervină a constat în faptul că intimatul P.I.D. a fost lipsit de libertate, astfel că nu mai avea posibilitatea de a se îngriji de minor.

Faţă de cele reţinute anterior, Curtea a concluzionat că la acest moment minorul nu se mai află în situaţia prevăzută de art. 60 lit. c din Legea nr. 272/2004, iar faţă de prevederile art. 35 Legea 272/2004, potrivit cărora copilul are dreptul să crească alături de părinții săi şi ale art. 38 din acelaşi act normativ, conform cărora copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, a constatat că interesul minorului impune reintegrarea acestuia în familia tatălui, soluţia pronunţată de Tribunalul Mureş fiind temeinică şi legală, urmând a fi păstrată.

Faţă de considerentele expuse, Curtea în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă a respins apelul declarat în cauză.

Domenii speta

Spete similare