Contestaţie la executare – suspendare executare silită

Deliberând  asupra cauzei civile  de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 08.05.2019, sub nr.XXXXXXXXXXXXX,  contestatoarea P________ Rezidențial SRL, în insolvență în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, a formulat contestație la executare și cerere de suspendare împotriva măsurii popririi instituite prin Adresa de înștiințare privind înființarea popririi atașată și a tuturor măsurilor de executare silită efectuate în baza titlului executoriu prin care s-a pornit executarea față de P________ SRL prin care a solicitat anularea acestora și suspendarea tuturor măsurilor de executare silită până la soluționarea prezentei cauze.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în data de 19.04.2019, Credit Europe Bank, instituția bancară unde are deschise contul unic debitoarea P________ SRL a comunicat un e-mail prin care i s-a adus la cunoștință faptul că s-a înființat o nouă poprire pentru societatea debitoare de la Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice în valoare de 2.408 lei. La solicitarea expresă a contestatoarei, banca a comunicat adresa de înființare atașată care nu are număr și din care lipsesc mențiuni obligatorii.

Atașat corespondența contestatoarei cu Credit Europe Bank și adresa de înființare a popririi atacată (anexa 3). Nu cunoaște de unde rezultă creanța și ce reprezintă ea.

În primul rând,  contestatoarea a arătat că art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, stipulează expres: contul de insolvență deschis în condițiile art. 39 alin. 2 nu va putea fi în niciun mod indisponibilizat prin nicio măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă de organele de cercetare penală, de organele administrative sau de instanțele de judecată.

Interdicția expresă este firească întrucât: în baza art. 39 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014 , toate operațiunile cu fonduri bănești legate de averea debitorului se vor derula numai prin contul unic de insolvență. Menționăm faptul că contul unic în lei și euro al societății deschis la Credit Europe Bank :IBAN R027FNNBxxxxxxxxxxxxR001-RON, RONR081FNNBxxxxxxxxxxxxEU01-EUR, au fost poprite în baza Adresei de înființare a popririi a cărei anulare se sol icită prin prezenta contestație; derularea fondurilor printr-un singur cont este amintită și de art. 75 alin. 5 și 6 din Legea nr. 85/2014: „în cazul bunurilor debitorului deja adjudecate sau al sumelor indisponibilizate prin procedura de executare silită până la data deschiderii procedurii, organele de executare vor vira sumele corespunzătoare în contul prevăzut de art. 39 alin. 2, mai puțin onorariul acestora si celelalte cheltuieli de executare efectuate ( „Sumele provenite din executări silite vor fi plătite de administratorul judiciar ¡lichidatorul judiciar către creditorii titular ai cauzei de preferință asupra bunurilor adjudecate în termen de 30 de zile, chiar și în perioada de observație. Asupra acestor sume nu se vor aplica onorariul și cheltuielile aferent procedurii insolvente i”; contul unic de insolvență este un cont care se încadrează în categoria conturilor cu afectațiune specială, asupra acestuia debitorul neavând un drept de dispoziție deplin.

Astfel, toate operațiunile sunt supuse avizării prealabile fie a administratorului judiciar în temeiul atributului de supraveghere (art. 5 pct. 66 din Legea nr. 85/2014), fie a judecătorului sindic. Or, în acest sens, inclusiv dispozițiile NCPC prevăd imposibilitatea popririi unor astfel de conturi.

Toate operațiunile efectuate prin contul unic al procedurii se realizează cu acordul prealabil al administratorului judiciar/judecătorului sindic. Prin urmare, executorul judecătoresc/banca nu vor putea efectua nicio plată în afara celor ordonate de către administratorul judiciar/judecătorul sindic, sub sancțiunea nulității absolute, sancțiune prevăzută de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Astfel că indisponibilizarea lichidităților din contul unic se traduce în blocarea activității debitoarei, chiar dacă nu este vorba de un cont cu afectațiune specială, care are ca efect lipsirea debitoarei de șanse de redresare - procedura de observație și insolvență devin lipsite de sens astfel. Art. 4 pct. 2 din Legea 85/2014 statuează cu rol de principiu: acordarea unei șanse debitorilor de redresare eficientă și efectivă a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenței,fie prin procedura de reorganizare judiciară.

În al doilea rând, chiar în lipsa interdicției exprese de la art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, precizăm că oricum poprirea contului debitoarei NU ar fi fost posibilă, întrucât aceasta reprezintă o măsură de executare silită, menită a conduce la recuperarea individuală a creanței creditorului.

Contestatoarea a arătat că regula în insolvență este suspendarea, respectiv încetarea tuturor măsurilor de recuperare individuale ale creanțelor, dat fiind că procedura insolvenței este o procedură colectivă, obligatorie pentru toți creditorii. Aceștia nu au opțiunea de a alege recuperarea creanței prin altă modalitate, cât timp debitoarea a intrat sub regimul insolvenței.

Contestatoarea a invocat prevederile art. 75 alin. (1) din Legea 85/2014, care arată că: „(l)de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Concluzionând, apreciază că formele de executare silite prin poprire realizate împotriva debitoarei P________ SRL sunt lovite de nulitate absolută și raportat la prevederile art. 179 C. proc. Civ., actele de executare silită inițiate după data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei - trebuie să fie desființate.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare, cu consecința anulării formelor de executare prin poprire instituite asupra contului unic de insolvență de către creditorul bugetar, respectiv anularea adresei de înființare a popririi atașate și a tuturor măsurilor de executare silită efectuate în baza titlului executoriu ce a stat la baza pornirii executării silite față de P________ SRL.

În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus  în copie, practică judiciară, adresă de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, corespondență email, buletinul procedurilor de insolvență.

Prin compartimentul registratură, la data de 10.06.2019, intimata a depus întâmpinare la contestația la executare formulată de către ___________, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Pe cale de excepție , intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare de către contestatoare motivată de faptul că aceasta a luat cunoștința de adresa de înființare a p opririi la data de 19.04.2019, iar contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, la data de 08.05.2019, cu depășirea termenului legal de 15 zile.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.

Referitor la motivul invocat de către contestatoare că aceasta se află sub incidența dispozițiilor legii nr.85/2006, intimata a arătat  că, potrivit dispozițiilor punctului IX din OUG nr.88/2018, termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) si art. 143 alin. (1) si 3 precum și prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței si de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanța de urgență, se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Intimata a citat prevederile alin. (1) ale art. 143 din Legea nr. 85/2014.

În ceea ce privește executarea silită începută de Administrația Sector 6 Finanțelor Publice se realizează conform prevederilor Legii nr.207/2015 republicată, privind Codul de procedură fiscală.

Intimata a citat prevederile art. 220 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedura fiscală și  art.226, alin.1, 2 si 4 din Codul de procedura fiscală.

Intimata deține în sarcina debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar executarea silita pornită se face, în principal, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, legea speciala ce are întâietate în interpretare și în aplicare în speța de față.

În conformitate cu prevederile art.226 Cod procedura fiscală, colectarea creanțelor fiscale constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale și se face în baza unui titlu de creanță sau al unui titlul executoriu după caz.

Titlurile de creanță prin care au fost stabilite sumele datorate de către contestator au fost stabilite în urma depunerii declarațiilor de către acesta.

Astfel, din cuprinsul contestației nu rezulta că, în prezent nu este suspendată executarea actului administrativ fiscal, iar reclamanta nu a contestat actele administrative fiscale în termenele legale și nu a formulat motive de nelegalitate măsurii înființării popririi emise de instituția intimatei.

Intimata a solicitat să se constate că organul fiscal de executare silită a respectat întocmai procedura stabilită prin actul normativ de baza in aceasta materie - Legea nr.207/2015 privind Codul de procedura fiscală - astfel că procedura de emitere a somației si a titlului executoriu este legală, îndeplinind condițiile de fond și de formă cerute de lege pentru validitatea lor.

Adresa de înființare a popririi a fost comunicat contestatoarei cu respectarea prevederilor art.47 Cod procedura fiscală, respectiv prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire .

Anularea actelor de executare se poate dispune pentru motive de nelegalitate a acestora.

Somația trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de art.230 alin.(2) din Legea nr.207/2015 - Cod procedură fiscală, precum și cele prevăzute de art.46 din același act normativ.

Titlul executoriu trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de art.226 din Legea nr.207/2015 - Cod procedură fiscală, precum și cele prevăzute de art.46 din același act normativ.

Astfel, potrivit art.226 alin.6 din Codul de procedura fiscală “Titlul executoriu emis potrivit alin.(1) de organul de executare silită competent conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, următoarele: cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, descrierea titlului de creanță sau a înscrisului care constituie titlu executoriu, precum și temeiul legal al puterii executorii a titlului. ”

Conform art.230 alin.2 din Codul de procedura fiscală “Somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia. ”

Intimata a invocat prevederile art.46 alin.(1) din Codul de procedura fiscală.

Cu privire la cererea de suspendare a executării silite,  intimata a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiata având în vedere că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 233 din Legea nr.207/2015.

Mai mult decât atât, după cum se poate observa in cuprinsul motivării contestației, și în ceea ce privește suspendarea executării, lipsește oricare mo tiv veridic, temeinic, pentru care instanța să admită acest capăt de cerere.

Intimata a arătat că motivele invocate de către contestatoare sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că exista un titlul executoriu emis pe numele acesteia și comunicat.

În ceea ce privește lipsa titlului de creanța (titlurilor de creanța ) care au stat la baza emiterii titlului executoriu menționai mai sus, a arătat că aceste titluri de creanță sunt reprezentate de declarațiile fiscale completate, semnate și înregistrate de însăși contestatoarea și prin urmare aceasta nu poate invoca faptul că nu i-au fost comunicate.

Totodată,  în situația în care se va aprecia că cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare este întemeiată să se facă aplicarea dispozițiilor art.719 alin. 1 din Legea nr.207/2015 privind stabilirea cauțiunii în vederea suspendării executării.

Astfel, potrivit art.719 alin.(1) C.pr.civ., “până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanța competenta poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanța, în afară de cazul în care legea dispune altfel. ” .

În legătură cu susținerea contestatoarei ca, în lipsa unui titlu executoriu, nu este obligatorie achitarea unei cauțiuni, intimata  a solicitat respingerea acestei apărări ca neîntemeiată, întrucât există un titlu executoriu emis și comunicat contestatoarei, precum și titluri de creanță, astfel încât se impune plata unei cauțiuni.

Fată de cele prezentate, și din analiza actelor de executare, se observa că acestea îndeplinesc condițiile de formă si legalitate, prevăzute de Codul de procedură fiscală, motiv pentru care a solicitat, respingerea cererii privind anularea actelor de executare silită ca neîntemeiat.

În drept, au fost invocate Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, art.205, art.178 C.pr.civ, Legea 85/2014, OUG nr.88/2018.

Având în vedere cele menționate,  intimata a solicitat respingerea contestației la executare formulate de către contestatoare ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare, emise de către intimata AFPS6, ca fiind temeinice si legale.

Pentru dovedirea celor arătate mai sus, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 18.06.2019, prin serviciul registratură, intimata a depus la dosar în copie certificată înscrisurile din dosarul de executare. (f.37-48).

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în cauză, instanțe reține următoarele:

Intimata a emis titlul executoriu nr. xxxxxxx/12.03.2019 în dosarul de executare nr. xxxxxxxx, prin care a solicitat contestatoarei plata sumei de 2408 lei, reprezentând taxă pe valoare adăugată  stabilită prin deciziile nr. xxxxxxxxx/03.03.2019 și nr. xxxxxxxxx/03.03.2019 (f. 46).

Pentru punerea în executare a titlului executoriu menționat, intimata a emis somația nr.40/XXXXXXXXX/xxxxxx, solicitându-i contestatoarei plata în 15 zile de la primirea somației a sumei de 240 8 lei (f. 45).

Instanța reține însă că împotriva societății contestatoare s-a deschis procedura insolvenței prin sentința civilă nr. 1127 pronunțată în data de 04.02.2015 în dosarul nr. xxxxx/3/2014 al Tribunalului București – Secția a VII-a.

Astfel cum rezultă din titlul executoriu, creanțele a căror executare se solicită apar ca izvorând dintr-o decizie fiscală emisă în 03.03.2019, deci după deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.

Or, potrivit art.102 alin.6 din Legea 85/2014, în forma în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei , “Creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute după data deschiderii procedurii de faliment ”.

Totodată , art.75 din Legea 85/2014 prevede: (1) De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178 . În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează. (2) Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) : a) a) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii și nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți. (3) Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acțiunile judiciare pentru determinarea existenței și/sau cuantumului unor creanțe asupra debitorului , născute după data deschiderii procedurii . Pentru astfel de acțiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observație și de reorganizare, cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1) , care se aplică în mod corespunzător, fără ca aceste creanțe să fie înscrise în tabelul de creanțe. Împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestație cu respectarea art. 59 alin. (5) , (6) și (7) ….”

De asemenea, art.143 din Legea 85/2014 prevede: (1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității sale aduce pierderi sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar pot solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgență și cu precădere.  (2) Înregistrarea cererii prevăzute la alin. (1) nu suspendă continuarea activității debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăște asupra ei, prin încheiere. (3) Titularul unei creanțe curente, certă, lichidă și exigibilă mai veche de 60 de zile și un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligațiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment. Cererea sa va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenție de plată cu acest creditor.

Din coroborarea art.75 cu art.102 alin.6 și 143 din Legea 85/2014, rezultă că, în ceea ce privește creanțele născute după data deschiderii procedurii insolvenței debitorului , acestea nu pot fi valorificate pe calea unei acțiuni judiciare (în vederea obținerii unui titlu executoriu) sau a executării silite (în cazul în care există titlu executoriu, precum situația în speță), ci aceste creanțe urmează procedura specială de valorificare, prevăzută de Legea 85/2014.

Intimata a invocat prevederile art.143 alin.1 din Legea nr.85/2014, modificate prin OUG 88/2018 , conform cărora „ Dacă debitorul nu se conformează planului sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvență, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea de judecă de urgență și cu precădere, în termen de 30 zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea va fi respinsă de către judecătorul sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenție de plată cu acest creditor: Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 zile se poate începe executarea silită.”

Instanța reține însă că modificările aduse art. 143 alin.1 din Legea 85/2014, prin OUG 88/2018, nu sunt incidente în speță, întrucât OUG 88/2018 a intrat în vigoare la 02.10.2018, ulterior deschiderii procedurii insolvenței asupra debitoarei, soluția contrară însemnând încălcarea principiului neretroactivității legii civile noi, statuat în art.24 NCPC .

Prin urmare, procedura insolvenței – văzută ca proces de valorificare a creanțelor împotriva averii debitorului - este reglementată de normele aplicabile în această materie în vigoare la momentul deschiderii procedurii, 

Instanța reține și faptul că OUG 88/2018 nu cuprinde prevederi care să deroge de la principiul neretroactivității în privința modificărilor aduse art.143 alin.1 din Legea 85/2014 decât în privința termenelor reglementate de acest articol.

Astfel, art. IX din OUG 88/2018 prevede: “(1) Termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) și art. 143 alin. (1) și (3) , precum și prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia , inclusiv celor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”.

Prin urmare, în ce privește art.143 alin.1 legiuitorul s-a referit, ca excepție de la principiul neretroactivității legii noi, doar la termenele vizate de acest articol, nu la toate prevederile articolului.

Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât, ulterior în cadrul aceluiași articol, atunci când a vrut să se refere la toate prevederile unui articol ca făcând excepție de la neretroactivitatea legii noi, legiuitorul a prevăzut aceasta în mod clar: „…precum și prevederile art.75 alin.4 …”.

Ținând cont și de faptul că art.143 alin.1 conținea, anterior modificării, prevederi referitoare la soluționarea cererii de intrare în faliment, dar fără a avea reglementat un termen de soluționare a cererii, interpretarea restrictivă a excepției de la principiul neretroactivității legii noi se justifică: art. IX derogă de la acest principiu doar în privința termenului, instituind un termen de soluționare a cererii vizate de art.143 alin.1, termen care se aplică și în cazul proceselor de insolvență începute anterior intrării în vigoare a ordonanței. Însă în cazul restului modificărilor aduse art.143 prin OUG 88/2018, se menține regula neretroactivității.

Prin urmare, instanța reține că executarea silită vizată de art. 143 alin. 1 din Legea 85/2014, astfel cum a fost modificat prin OUG 88/2018, este permisă doar în procesele de insolvență începute după data de 02.10.2018, data intrării în vigoare a OUG 88/2018.

Întrucât debitoarea-contestatoare nu se regăsește în această situație, executarea silită demarată de intimată este nelegală, motiv pentru care în temeiul normelor enunțate anterior și art.720 NCPC, instanța va anula executarea silită efectuată în baza titlului executoriu nr. xxxxxxx/12.03.2019 emis în dosarul de executare nr. xxxxxxxx.

Având în vedere că executarea silită ar putea fi dispusă doar până la soluționarea contestației la executare, conform art.719 NCPC , iar contestația în speță se soluționează prin chiar prezenta hotărâre, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite contestația la executare formulată de contestatoarea P____________ - în insolvență, cu sediul în București, _____________________ sector 6, prin consorțiul de administratori judiciari format din ……….SPRL (____________ SPRL) și ______ Filiala Argeș SPRL, cu sediul ales în București, ____________________, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, cu sediul ales în București, ______________________, sector 2.

Anulează executarea silită efectuată în baza titlului executoriu nr. xxxxxxx/12.03.2019 emis în dosarul de executare nr. xxxxxxxx.

Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite ca rămas fără obiect.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată azi, 29.08.2019, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Domenii speta

Spete similare