Pretenţii – restituire integrală a sumelor de bani achitate - daune interese – respins

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.01.2019, sub nr.XXXXXXXXXXXX, reclamantul T________ F_____ în contradictoriu cu pârâtul P______ A_____ G_____, a solicitat  obligarea pârâtului la restituirea integrală a sumelor de bani achitate acestuia, acordarea de daune - interese pentru prejudiciul suferit, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată .

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada septembrie - octombrie a acestui an, între părți a intervenit un raport juridic de natură contractuală cu privire la achiziționarea unui autoturism marca Skoda, model O______, motorizare 1.6, din anul 2009, cu nr. de identificare ….. 

Având în vedere aceste aspecte, reclamantul a apreciat aplicabile următoarele dispoziții legale ale noului Cod Civil, cu privire la contracte: art. 1.166 ; art . 1.169; art. 1.178 ; art. 1179 alin. 1, învederând că în speța de față au fost respectate aceste dispoziții legale, precum și cele ale art. 1.174 alin. (2) Cod civil.

Reclamantul a sublinia că a respectat pe deplin înțelegerea dintre părți și a achitat, potrivit acesteia, suma de 1.000 Euro, în contul indicat de pârât, sumă ce reprezenta procentul/ avans solicitat pentru perfectarea tranzacției, însă, ulterior deplasării sale la București pentru perfectarea tranzacției și intrării în posesia bunului ce făcea obiectul înțelegerii dintre părți, a constatat faptul că bunul nu mai corespundea înțelegerii avute și nici prezentării acestui a anterior exprimării consimțământului în vederea perfectării tranzacției, astfel încât a considerat că pârâtul a viciat prin dol consimțământul reclamantului, deoarece manoperele frauduloase ale vânzătorului, constând în prezentarea autoturismului sub o anumită formă, au generat renunțarea la perfectarea tranzacției.

Reclamantul a citat dispozițiile art. 1214 Cod civil privind dolul.

Având în vedere aceste aspecte intervenite între părți, reclamantul a apelat la serviciile unui cabinet de avocatură în vederea apărării intereselor proprii, drept pentru care pârâtul a fost notificat, în data de 05.12.2018 cu privire la restituirea sumei de bani achitate cu titlu de ava ns, notificare rămasă fără nici un fel de rezultat având în vedere returnarea plicului și a confirmării de primire cu mențiunea ,,avizat reavizat expirat termen de păstrare. Se aprobă înapoierea ” astfel încât reclamantul a considerat că pârâtul a fost și pus în întârziere cu privire la restituirea debitului.

Reclamantul a apreciat că atitudinea și conduita pârâtului, cu privire la această tranzacție, constând în manopere dolosive, se poate circumscrie și infracțiunii de înșelăciune incriminată de art. 244 din Codul penal.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 107, art. 194 NCPC, coroborate cu art. 1.166, art. 1.169, art. 1.178, art 1.179, art. 1.214 NCC, precum și orice alt text aplicabil în speță.

În susținerea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, martori.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus în copie, chitanță depunere numerar din 09.10.2018, notificare cu confirmare de primire.

La data de 22.02.2019, prin serviciul registratură, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a precizat că înțelege să renunțe la capătul de cerere reprezentând acordarea de daune-interese pentru prejudiciul suferit, urmând ca judecata în prezenta cauză să se facă doar în ceea ce privește suma de 4.700 lei solicitată a fi restituită cu titlu de prejudiciu.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile  art. 204 NCPC

Acțiunea a fost legal timbrată.

Pârâtul nu a depus întâmpinare.

Instanța a încuviințat reclamantului proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului. Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat pentru a răspunde la interogatoriu.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele :

Coroborând ordinul de plată din data de 09.10.2018 (f.11) cu conduita procesuală pasivă a pârâtului constând în neprezentarea la interogatoriu, interpretată de instanță în baza art. 358 Cod procedură civilă drept un început de dovadă, instanța constată că între reclamant și pârât s-a încheiat un contract de intermediere vânzare auto, în baza căruia reclamantul a achitat pârâtului suma de 1000  euro cu titlu de comision aferent tranzacției.

Potrivit dispozițiilor art. 1270 alin. 1 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1350 alin. 1 N.C.civ., orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.

În cauză, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada unui temei de restituire a comisionului achitat pârâtului în condițiile în care contractul încheiat cu pârâtul este încă în ființă , reclamantul nefăcând nici dovada anulării pe cale judecătorească a acestui contract și nici a rezoluționării sale, prezenta instanță nefiind învestită cu asemenea capete de cerere.

Sub acest aspect, instanța constată că simpla invocare de către reclamant, în motivarea acțiunii, a vicierii consimțământului său prin dol, nu este de natură a conduce către o altă concluzie, atâta vreme cât reclamantul nu a învestit instanța cu o cerere de anulare a contractului.

Art. 1254 alin. 3 Cod civil condiționează restituirea prestațiilor efectuate în baza contractului de desființarea acestuia, simpla contestare a valabilității acestuia în motivarea solicitării restituirii de către pârât a comisionului, fără învestirea instanței cu un capăt de cerere având ca obiect anularea contractului, nefiind, în consecință, aptă să reprezinte temei al restituirii, astfel încât susținerile reclamantului privind nevalabilitatea contractului nu au a fi analizate în prezenta cauză, neprezentând relevanță din perspectiva obiectului acțiunii.

Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 4700 de lei, cu titlu de restituire comision, urmând a respinge cererea.

Față de soluția care urmează a fi pronunțată în cauză, instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, întrucât nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de reclamantul T________ F_____, domiciliat în B_____,  ____________________, _________________, etaj 4, apartament 18, jud. B_____ și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „D_______ A____” din București, sector 6, ________________________, parter, apartament 1, în contradictoriu cu pârâtul P______ A_____ G_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în București, sector 6, _________________________. 52, ___________________, etaj 9, apartament_.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.

Pronunțată astăzi, 10.05.2019, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.

Domenii speta

Spete similare