Legea 10/2001

Sentinţa civilă nr. 131/22.05.2019 - Legea 10/2001

Prin sentința civilă nr. 131/22.05.2019, pronunţată în dosarul nr. …, Tribunalul Arad a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul .. în contradictoriu cu pârâţii ..şi .., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 262/12.12.2019, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul exercitat de către reclamant.

S-a reţinut în motivare că instanţa de fond a expus - pe larg – motivele pentru care a fost apreciată ca fiind neîntemeiată acţiunea reclamantului, a răspuns tuturor argumentelor invocate de părţi, considerentele hotărârii apelate fiind clare, concise, punctând  argumentele pentru care instanţa a înţeles să respingă demersul judiciar, motivarea fiind conforma cu natura si obiectul cauzei.

Curtea a reţinut că instanţa de fond era obligată să motiveze soluţia dată fiecărui petit formulat prin acţiunea introductiva sau apărare formulată prin întâmpinare, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi, motivarea unei hotărâri nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut.

Prin urmare, s-a apreciat că tribunalul a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., sentinţa apelată conţinând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară şi concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată ori neînsuşirea de către instanţă a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul exigenţelor art. 425 C. proc. civ.

Curtea a constatat că - deşi a solicitat acordarea în compensare a unor alte imobile, reclamantul, în calitate de persoana îndreptăţită nu a făcut dovada caracterului disponibil al acestora – conform deciziei  nr. 12/2018 a ÎCCJ.

Conform disp. art. 21 din Legea nr. 165/2013 : ”(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entităţile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naţionale deciziile care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora şi documentele care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcţii demolate. (2) Deciziile entităţilor învestite de lege vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parţială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deţinute de entitatea învestită de lege. (3) Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naţionale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile.

Intimatul pârât a arătat că în anul 2009, imobilele care au format inventarul terenurilor ce puteau fi oferite în compensare în baza Legii nr. 10/2001 au fost în mod definitiv dezafişate, prin procesul - verbal de dezafişare cu nr. … (de la această dată, … nu a mai afişat bunuri ce pot fi acordate în compensare în baza Legii nr. 10/2001 republicată).

Totodată, a precizat că antecesoarea reclamantului în procedura administrativă până în luna februarie 2009 (data procesului verbal de dezafişare) nu şi-a exprimat opţiunea pentru terenurile care au fost oferite în compensare în temeiul Legii nr. 10/2001 de către entitatea investită cu soluţionarea notificării. Argumentul legal prezentat de către intimatul pârât este acela că - în condiţiile în care municipiul ar oferi alte bunuri în compensare - s-ar nesocoti ordinea de prioritate (poziţiile …) a tuturor celorlalte … persoane care au optat în scris pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în compensare cu bunuri evidenţiate în inventarul afişat la sediul instituţiei, ale căror dosare au rămas nesoluţionate ca urmare a epuizării terenurilor.

Soluția pronunțată de tribunal este în acord cu considerentele deciziei nr. 12/14.05.2018 pronunțată în recursul în interesul legii de ÎCCJ, prin care s-a statuat că: ”54. De aceea, învestită cu cererea prin care persoana îndreptăţită pretinde că există bunuri care pot fi acordate în compensare, instanţa trebuie să procedeze la verificarea pe fond a unei astfel de pretenţii şi, pe baza probatoriului administrat, să stabilească temeinicia cererii, nefiind un impediment legal faptul că respectivele bunuri n-au fost incluse, în mod eronat sau abuziv, discreţionar, în lista celor care pot face obiectul acestei măsuri. 55. Altminteri, necenzurarea modalităţii în care entităţile învestite cu notificări dau curs solicitării de acordare de bunuri în compensare ar face să devină iluzorie şi lipsită de substanţă această formă de reparaţie prin echivalent, dacă ea ar rămâne la aprecierea discreţionară a persoanei notificate. 56. În plus, aceasta este expresia plenitudinii jurisdicţionale a instanţei, cea care verifică, sub aspectul legalităţii, măsurile dispuse în faza procedurii prealabile.”.

Or, în raport de înscrisurile depuse de către reclamant la dosarul cauzei – care doar a solicitat în compensare anumite imobile - de starea de fapt reţinută corect de către tribunal şi lipsa dovezilor privind disponibilitatea imobilelor ce pot fi oferite în compensare, Curtea a respins – apreciind ca fiind neîntemeiat - apelul formulat de către apelantul reclamant.

Domenii speta

Spete similare