Plângere contravenţională - anulare proces-verbal de contravenţie

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 16.12.2019, petentul G. M. – L. în contradictoriu cu  intimatul I.P.J. Dolj a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria X nr. X/29.11.2019 încheiat de intimat şi exonerarea sa de la plata amenzii contravenţionale aplicate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a plângerii contravenţionale, petentul a arătat că, la data de 29.11.2019, ora 19,05, în timp ce se deplasa pe bld. X din oraşul Filiaşi, cu auto marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare DJ-X-X în direcţia Craiova, a fost sancţionat pentru contravenţia de a nu fi păstrat distanţa regulamentară faţă de autospeciala poliţiei care circula în faţa sa. A arătat petentul că, nu se face vinovat de contravenţia imputată întrucât, între autoturismul său şi maşina poliţiei era o distanţă de mai bine de 20 de metri; că, la un moment dat, deşi poliţistul a frânat brusc determinându-l să facă aceeaşi manevră, maşina petentului s-a oprit la 10 m în spatele autospecialei şi că, din disp. art. 51 din OUG nr. 195/2002 se desprinde concluzia că fapta de care a fost acuzat poate fi reţinută ca şi contravenţie numai în contextul producerii unui eveniment rutier însă în cazul de faţă nu a existat nici cel mai mic risc sub acest aspect.

În drept, a invocat disp. OG nr. 2/2001.

În susţinerea plângerii contravenţionale a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, procesul verbal contravenţie în duplicat, şi C.I. în copie certificată , precum şi proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul A. I. C.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit dispoziţiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit chitanţei aflate la fila nr. 6 din dosar.

La data de 16.01.2019, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulate de petent ca neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, menţinerea actului sancţionator ca temeinic şi legal şi a arătat că, procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute de Ordonanţa Guvernului numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, de către un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie, iar acest act de autoritate face dovada deplină a situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său, neputând fi înlăturat prin alte probe, cum ar fi proba testimonială cu un martor audiat la solicitarea petentului.

A mai arătat intimatul că, în cazul în care persoana propusă ca martor face parte dintre cele enumerate la art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat, se opune ascultării acesteia.

Intimatul a precizat că, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică şi legală, procesul – verbal făcând deplina dovadă a situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său.

Cu privire la temeinicia procesului – verbal, intimatul a învederat că, instanţa de judecată trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii şi a arătat că, deşi O.G. numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi nu este consacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti.

Intimatul I.P.J. Dolj a învederat că, abaterea săvârşită de petent a fost constatată personal de agentul  constatator, prin urmare sancţionarea contravenientului este temeinică şi legală, astfel încât procesul verbal a fost legal întocmit şi se bucură de prezumţia de temeinicie.

A susţinut intimatul că, faptele constatate în mod direct de către agentul  constatator sunt suficiente pentru  a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că  situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului, or, simpla negare a petentului, în sensul că fapta reţinută în sarcina sa nu corespund realităţii nu poate răsturna prezumţia de temeinicie şi  legalitate de care se bucură procesul-verbal, atâta timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile.

Mai mult, a precizat că procesul  verbal contravenţional îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de art. 16 alin 1 din OG 2/2001 cât şi  cele prevăzute de art. 17 din acelaşi  act normativ şi  anume sunt menţionate numele,  prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului,faptele săvârşite şi data  comiterii acestora, semnătura agentului constatator.

În raport  de cele arătate, a considerat  că  procesul verbal contravenţional face dovada situaţiei  de fapt până  la proba contrară, probă  care trebuie făcută de petent şi  nu de agentul constatator.

Intimatul, în apărare, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul verbal contestat, despre care susţine că are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei petentului precum şi a depus la dosar dovada de comunicare a acestuia către petent.

A rugat intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj instanţa ca, aceasta să aibă în vedere dispoziţiile art. 254 din Codul de procedură civilă republicat, potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin plângerea contravenţională nu vor mai putea fi cerute decât în condiţiile prevăzute de art. 254 alin. 2 din Codul de procedură civilă republicat, arătând că, în caz contrar se creează contravenientului o poziţie net favorabilă, apărările şi probele propuse de intimat raportându-se doar la motivele invocate de petent prin plângerea contravenţională.

În drept, au fost invocate dispoziţiile: art. 205 şi urm. din C. proc. civ. , O.U.G. nr. 195/2002 Republicată privind circulaţia pe drumurile publice; Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 Republicată privind circulaţia pe drumurile publice şi O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, solicitând, în temeiul dispoziţiilor articolului 411 alin. 1 punctul 2) din Codul de procedură civilă republicat, judecarea cauzei în lipsa reprezentantului. 

În temeiul art. 411 C. proc. civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului său.

Pe parcursul judecăţii, instanţa, a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisuri solicitată de părţi în susţinerea plângerii contravenţionale respectiv, în apărare. A fost respinsă ca neutilă soluţionării cauzei proba testimonială solicitată de petent în dovedirea acţiunii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria X nr. X/29.11.2019 încheiat de către un agent constatator din cadrul I.P.J. Dolj – Poliţia Filiaşi, petentul G. M. L. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 580 lei, reţinându-se că, la data de 29.11.2019, ora 19, 01, pe bld. X din oraşul Filiaşi, a condus auto marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare DJ-X-X şi nu a păstrat distanţă suficientă faţă de autospeciala de poliţie marca VW Polo cu nr. de înmatriculare X X care circula regulamentar în faţa sa în aceeaşi direcţie, iar în momentul efectuării manevrei de frânare de către conducătorul autospecialei a evitat cu greu impactul cu aceasta, săvârşind astfel contravenţia prev. de art. 51 din OUG nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 108 alin. 1 pct 34 şi art. 100 alin. 2 din acelaşi act normativ.

În drept, instanţa constată că cererea petentului are natura unei plângeri contravenţionale, astfel cum aceasta este reglementată de OG nr. 2/2001, fiind învestită cu exercitarea unui control sub aspectul legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenţiei a cărui anulare se solicită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Instanţa constată că prezenta plângere contravenţională respectă cerinţa introducerii la instanţă în termenul legal de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de  contravenţie, instanţa reţine că acesta a  fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, întrucât conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale petentului, descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, cu indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa reţine că, potrivit criteriilor stabilite de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Escoubet c. Belgiei, sancţionarea petentului cu amendă în cuantum de 580 lei pentru săvârşirea unei contravenţii constituie o acuzaţie în materie penală, devenind incidente garanţiile specifice unui proces echitabil  în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În consecinţă, instanţa constată faptul că deşi procesul verbal întocmit se bucură de prezumţia de legalitate, veridicitate şi autenticitate, aceasta nu este de natură să înfrângă total prezumţia de nevinovăţie a petentului, ci presupune doar o inversare a sarcinii probei, aceasta revenind contravenientului, după cum a reţinut şi Curtea în cauza Nicoleta Gheorghe c. României. Instanţa reţine că dreptul la apărare al petentului este respectat în măsura în care acesta are acces la un „tribunal” în sensul art. 6 CEDO, în faţa căruia poate administra probe prin care să-şi probeze nevinovăţia.

Potrivit disp. art. 108 al. 1 lit. b pct 4 din OUG nr. 195/2002 „Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează (…)b) 3 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte: (…)nepăstrarea unei distanţe corespunzătoare faţă de vehiculul care îl precede, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale”

Din textul de incriminare a faptei ca si contraventie (nepăstrarea unei distanţe corespunzătoare faţă de vehiculul care îl precede, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale) rezultă că, pentru ca fapta petentului să poată fi asimilată ca şi contravenţie şi sancţionată în consecinţă, este necesar ca prin aceasta să se fi produs un incident rutier, pe fondul imposibilităţii de a reacţiona in timp util datorată faptului ca nu s-a păstrat o distanta suficient de mare – corespunzătoare - faţa de autovehicul din faţa sa, or, în speţă, acest incident nu s-a produs.

Pentru considerentele de fapt şi temeiurile de drept reţinute mai sus, instanţa va admite plângerea contravenţională formulată de petentul G. M. L. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Dolj şi va anula procesul - verbal seria X nr. X din data de 29.11.2019, întocmit de intimat şi măsurile dispuse prin acesta.

Văzând disp. art. 453 alin. 1 C.proc. civ., va admite cererea petentului privind obligarea intimatului la plata sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru - fila nr. 6 dosar.

Domenii speta

Spete similare