Consacrarea, prin art. 120 din oug nr. 99/2006, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie financiară nebancară este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii

Prin Încheierea civilă nr. 660/31.05.2019 pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş, s-a respins cererea de încuviinţare a executării silite în dosarul de executare nr. 636/2019 al SCPEJ A D şi O A, deschis la cererea creditoarei O F SRL, împotriva debitoarei F C.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cererii de executare silită i-au fost ataşate înscrisurile prevăzute de art. 666 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv a fost depusă în copie conformă cu originalul cererea creditoarei, titlul executoriu, încheierea de dispunere a înregistrării cererii de executare silită şi de deschidere a dosarului de executare şi dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Instanţa a reţinut că executarea silită se va efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 632 alin. 1 Cod procedură civilă conform art. 640 Cod procedură civilă, cambia, biletul la ordin şi cecul, precum şi alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute în legea specială. Potrivit art. 120 din OUG 99/2006, “Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.”

În cauză, executarea silită se fundamentează pe contractul de credit pentru nevoi personale pentru persoane fizice nr. C2203/37/2039667.6, încheiat la data de 26.09.2017, între O B R SA şi debitoare, care a fost cesionat creditoarei O F SRL şi care constituie titlu executoriu; contractul cuprinde dispoziţii susceptibile de a fi aduse la îndeplinire prin executare silită, conform accepţiunii vizate de art. 628 Cod procedură civilă; cererea de executare silită formulată de creditoare este de competenţa executorului judecătoresc, conform art. 652 Cod procedură civilă.

Instanţa a reţinut prevederile art. 663 alin. 1, Cod procedură civilă ce dispun în sensul că „executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă”.

În ceea ce priveşte caracterul cert şi caracterul lichid al creanţei, potrivit alin. 2 şi 3 ale art. 663, Cod procedură civilă acestea există atunci când existenţa neîndoielnică a creanţei rezultă din însuşi titlul executoriu, iar obiectul creanţei este determinat sau determinabil, respectiv când „titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui”.

Instanţa a considerat că în raport de data încheierii contractul de credit pentru nevoi personale pentru persoane fizice nr. C2203/37/2039667.6, încheiat la data de 26.09.2017, şi faptul că cererea de executare silită a fost formulată de către creditoarea O F SRL în calitate de cesionar, ca entitate ce recuperează creanţe şi O B R SA – cedent. contractul de credit pentru nevoi personale pentru persoane fizice nr. C2203/37/2039667.6, încheiat la data de 26.09.2017, încheiat între creditorul O B R SA şi debitoarea F C, în calitate de împrumutat, nu reprezintă un titlu executoriu, conform art. 58 alin 5 din OUG nr. 52/2016 potrivit căruia „Contractele de credit, contractele de ipotecă, precum şi orice alte înscrisuri care au caracter de instrumente de garantare a respectivelor credite, încheiate la solicitarea creditorilor, nu reprezintă titluri executorii în cazul în care cesionarul este o entitate ce desfăşoară activităţi de recuperare”.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 666 alin. 5 pct. 2, Cod procedură civilă raportat la art. 58 alin 5 din OUG nr. 52/2016, instanţa a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel O F SRL, solicitând admiterea apelului, modificarea in tot a încheierii atacate, in sensul admiterii cererii de încuviinţare a executării silite formulate de S.C.P.E.J. A D si O A cu privire la debitoarea F C. În motivarea cererii, a arătat următoarele:

În fapt, la data de 30.05.2019, S.C.P.EJ. A D si O A a sesizat instanţa de executare cu o cerere de încuviinţare a executării silite demarate de către apelanta-creditoare O F S.R.L. împotriva debitoarei F C, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. C2203/37/2039667.6 din 26.09.2017.

La data de 31.05.2019, Judecătoria Târgu Lăpuş a respins ca neîntemeiată cererea de încuviinţare a executării silite, motivând ca subscrisa-apelanta nu deţine un titlu executoriu valabil împotriva debitoarei.

Încheierea nr. 660/2019 pronunţată de către Judecătoria Târgu Lăpuş este neîntemeiată si nelegala, instanţa de judecata procedând in mod greşit la interpretarea si aplicarea dispoziţiilor legale in speţa de fata.

Apelanta a solicitat instanţei de control judiciar sa constate ca instanţa de fond a reţinut in mod neîntemeiat în considerentele încheierii pronunţate ca apelanta-creditoare O F S.R.L. nu deţine un titlu executoriu valabil, analizând in mod superficial situaţia de fapt si prevederile legale aplicabile.

Astfel, a arătat că prima instanţă face referire in hotărârea pronunţata la texte de lege care nu sunt aplicabile in cauza de fata, interpretând in mod total eronat prevederile O.U.G. nr. 52/2016.

In acest sens, solicită să se constate ca potrivit dispoziţiilor art. 2, O.U.G. nr. 52/2016 se aplica „tuturor contractelor de credit pentru consumatori privind vânzarea, respectiv cumpărarea de bunuri imobile, contractelor de credit garantate cu ipoteca asupra unor bunuri imobile si contractelor de credit ce implica un drept legat de un bun imobil."

Ori, in cauza de fata, contractul in baza căruia apelanta-creditoare a formulat cererea de executare silita împotriva debitoarei nu are ca obiect obţinerea unui credit imobiliar si nici nu a fost garantat cu ipoteca constituita asupra unor bunuri imobile.

Dispoziţiile O.U.G. nr. 52/2016 nu pot fi extinse si asupra creditelor de nevoi personale sau a altor tipuri de credite cu excepţia celor imobiliare, legiuitorul lăsându-le pe acestea sub reglementarea prevederilor O.U.G. nr. 50/2010.

Este adevărat ca odată cu intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 52/2016 au fost modificate si prevederile O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, insa, solicită instanţei să constate ca dispoziţiile art. 130 menţionează in mod expres modificările ce sunt aduse.

În drept: a invocat prevederile art. 666, alin.7 din Cod procedură civilă.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea înscrisurilor depuse la fond.

Analizând apelul creditorului în raport de actele şi lucrările dosarului, şi dispoziţiile legale incidente, tribunalul reţine următoarele:

În fapt, prin cererea de executare silită apelanta a cerut instanţei încuviinţarea începerii executării silite asupra debitoarei, care a refuzat să execute de bunăvoie obligaţia ce-i incumba potrivit titlului executoriu – Contract de credit  pentru nevoi personale nr. C2203/37/2039667.6, încheiat la data de 26.09.2017, de creditorul O B R SA, cu împrumutatul Florian Cristina .

Doar la data de 21.12.1018, a fost cesionată creanţa în favoarea O F SRL,  fiind notificat ANPC.

Contractul de credit este unul pentru nevoi personale, ce nu se circumscrie disp. art. 2 din OUG nr. 52/2016.

Potrivit art. 120 din OUG 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului „Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.”

Este reglementat astfel caracterul executoriu al contractelor de credit încheiate cu o instituţie financiar bancară, acest atribut fiind stabilit prin normele de drept material aplicabile actului sub semnătură privată, iar în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare fiind înscris contractul de cesiune de creanţă.

Consacrarea, prin  art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006,  a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie financiară nebancară este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. În consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual,  ci a devenit o calitate a creanţei, transmisibilă prin cesiune.

Potrivit art. 638 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, "Sunt, de asemenea, titluri executorii şi pot fi puse în executare silită: titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie." Această categorie de "alte titluri executorii" este una mai largă şi cuprinde şi acele înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie. În cazul acestora din urmă, instanţa observă că textul nu distinge nici după emitenţii sau beneficiarii înscrisurilor, nici după cum sunt înscrisuri autentice sau sub semnătură privată şi nici după cum sunt înscrisuri pe suport informatic, pe suport electronic sau pe suport de hârtie. Prin urmare, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, Tribunalul reţine că, în privinţa acestor din urmă înscrisuri, pentru a fi titluri executorii, este necesar şi suficient ca legea să le recunoască putere executorie sau, mai exact, să prevadă că pot fi puse în executare silită.

În acest context, prevederile art. 120 din OUG nr. 99/2006, se încadrează în categoria prevăzută de Codul de procedură civilă ca fiind "alte titluri executorii" şi cărora legea le recunoaşte putere executorie, susţinerile contrare ale primei instanţe nefiind reţinute.

Având în vedere cele expuse, considerentele instanţei de fond nu-şi confirmă validitatea.

Pentru aceste considerente, văzând prevederile art. 666 şi urm. Cod procedură civilă,  tribunalul, apreciind apelul fondat, în temeiul art. 480 alin. 2 din acelaşi cod, va schimba  încheierea primei instanţe, admiţând cererea de apel şi cererea de încuviinţare a executării silite formulate, conform dispozitivului. 

În mod evident, în cazul executării obligaţiei băneşti rezultate din titlul executoriu, în modalitatea urmăririi imobiliare, aceasta se va face cu respectarea dispoziţiilor art. 813 alin. 5 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare