În cadrul procedurii încuviinţării executării silite, instanţa de executare nu poate face un examen de fond al titlului executoriu şi nu poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite statuând asupra valabilităţii contractului de credit

Prin Încheierea civilă nr. 2374/01.10.2018, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în dosarul nr. 2933/307/2018, s-a respins cererea de încuviinţare a executării silite formulată de BEJ C R-G, privind cererea creditoarei F R IFN, privind titlul executoriu constând în „Contract de credit pentru nevoi personale F 230345 din 20.07.2017”, încheiat pe seama debitorului M A, pentru recuperarea sumei de 1.087,84 Lei.

Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Potrivit articolului 622 alineat 2 Noul Cod procedură civilă, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. Potrivit prevederilor articolului VII din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii şi/sau încuviinţarea executării de către executorul judecătoresc, acestea vor fi puse în executare după încuviinţarea executării de către instanţa judecătorească competentă potrivit legii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.

Executarea silită se fundamentează pe contractul de credit nr. F 230345 din 20.07.2017, care a fost emis de F R IFN, în urma căruia F a împrumutat iar debitorul a încasat suma de 700.00 lei. Contractul de credit a fost încheiat în temeiul dispoziţiilor OG nr. 85/2004 (modificată prin OUG nr. 65/2009 şi prin Legea nr. 196/2010) şi art. 7 si 9 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic. Părţile au stabilit durata creditului în art. 1.2 din cuprinsul contractului de credit pentru nevoi personale. De asemenea, conform art. 4.2.3.1 si 4.2.3.2 din contract, pentru întârzierea în rambursarea sumelor datorate în ziua scadenţei, mai lungi de 7 zile de la data scadentei, părţile au prevăzut că împrumutatul va achita creditorului o dobânda penalizatoare, care va fi calculată de la data scadenţei până la data plăţii efective, penalităţile fiind datorate fără niciun fel de formalitate prealabilă.

La articolul 2 din cuprinsul Contractului a fost detaliată procedura de lucru în vederea obţinerii creditului în cauză, fiind precizat în mod expres că suntem sub incidenţa unui contract de credit încheiat la distanţă, iar art. 2.2 prevede că data încheierii contractului este considerată a fi data la care împrumutatul retrage de la ghişeul băncii suma pusă la dispoziţia sa de către Creditor în contul Creditorului sau, în cazul transferului Creditului în contul bancar indicat, începând cu data la care acesta a fost creditat cu suma creditului.

În speţă, în cererea de executare silită formulată de către creditor, s-a arătat că a intervenit între părţi un contract de credit încheiat pe cale electronică (online), la distanţă, această formă de încheiere a contractului păstrând caracterul de titlu executoriu al contractului. Acest aspect a rezultat din cuprinsul art. 7 si 9 din Legea nr. 365/2002 (în forma republicată), art. 3 lit. a şi art. 8 din OG nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare. Potrivit art. 3 lit. a, contractul la distanţă este „contractul de furnizare de servicii financiare încheiat între un furnizor şi un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare la distanţă sau al unui sistem de furnizare de servicii organizat de către furnizor care utilizează în mod exclusiv, înainte şi la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţă.”

În conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea 365/2002, „contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora". Totodată, potrivit art. 9 din acelaşi act normativ, „dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului."

Raportat la aceste dispoziţii, creditoarea arată în cererea de executare silită următoarele: „(1) comanda clientului este reprezentata de cererea de credit pe care clientul o completează în cadrul platformei online a F, (2) debitorul a fost înştiinţat de F despre faptul că a fost aprobată cererea de acordare a creditului prin e-mail/sms, (3) ulterior înştiinţării debitorului a fost virată suma solicitată în contul bancar indicat de către acesta”. Însă, în documentele anexate cererii, o asemenea comandă din partea debitorului nu s-a  regăsit, ci au apărut doar sms-uri din data de 20.07.2018 ora 14:23, prin care F face o notificare către un număr de telefon al cărui deţinător nu este identificat prin nume, înştiinţându-l că „aveţi aprobare pentru 700 RON, pe 30 zile, dobânda 135 RON. Trimiteţi textul confirmare la 1781 sau prin e-mail la [email protected] sau pe Whatsapp la numărul 0744756904 pentru acord termeni contractuali şi Biroul de Credit (transmitere, prelucrare şi consultare date).” 

Ulterior, în aceeaşi zi, la ora 16:45, F a transmis prin e-mail la adresa [email protected] pachetul de documente care formează contractul de credit, ce cuprinde contractul în sine, informaţii standard, precum şi termenii şi condiţiile. În accepţiunea art. 4 din OG 85/2004, aceste informaţii ar trebui să fie prezentate consumatorului înainte de încheierea contractului la distanţă:

„(2) Informaţiile referitoare la serviciul financiar ce urmează a fi prestat trebuie să fie oferite consumatorului de către furnizor în timp util, corect şi complet, înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, asupra următoarelor elemente:

a) descrierea caracteristicilor esenţiale ale serviciului financiar respectiv;

b) preţul total pe care consumatorul îl are de plătit pentru achiziţionarea serviciului financiar, inclusiv toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare ori cheltuielile aferente şi toate tarifele, achitate direct de către consumator ori achitate prin intermediul furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un preţ total precis al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat să informeze consumatorul asupra modalităţii de calcul necesare verificării costului total;

c) elementele specifice anumitor operaţiuni privind existenţa unor riscuri speciale asociate contractării serviciilor financiare ori caracteristicile specifice acestora sau referitoare la posibilitatea unei variaţii a preţului total în funcţie de pieţele financiare ori bursiere, asupra cărora furnizorul nu are influenţă şi nu poate fi prezentată o estimare a evoluţiei viitoare raportată la performanţele statistice precedente;

d) existenţa sau posibilitatea existenţei unor taxe şi/sau costuri suplimentare care nu sunt plătite prin intermediul furnizorului sau impuse de acesta;

e) orice limită de timp sau data până la care informaţiile furnizate sunt valabile;

f) modalităţile de plată şi de realizare a plăţii;

g) orice cost suplimentar contractat de consumator, rezultat din utilizarea de către acesta a mijloacelor de comunicare la distanţă, dacă se percep de către furnizor astfel de costuri adiţionale.

(3) Informaţiile referitoare la contractul la distanţă ce urmează a fi încheiat trebuie să fie oferite consumatorului de către furnizor în timp util, corect şi complet, înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, asupra următoarelor elemente:

a) existenţa sau inexistenţa dreptului de denunţare unilaterală prevăzut la art. 9 şi, în situaţia în care acest drept este stipulat, se vor preciza termenul şi condiţiile în care acesta poate fi exercitat, inclusiv o precizare a informaţiilor privind plata sumelor pe care consumatorul poate fi obligat să le plătească potrivit art. 13 alin. (1), precum şi a consecinţelor ce decurg din neexercitarea acestui drept;

b) durata minimă pentru care se încheie contractul la distanţă, în cazul prestării unor servicii financiare cu caracter permanent sau periodic;

c) informarea privind dreptul părţilor de a rezilia contractul înainte de termen sau de denunţare unilaterală a contractului, în temeiul unei clauze contractuale, dar în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 9, inclusiv informarea cu privire la orice penalităţi impuse prin contract în astfel de cazuri;

d) indicarea modalităţilor practice de exercitare a dreptului de denunţare unilaterală a contractului, între altele şi indicarea adresei la care poate fi expediată notificarea de denunţare unilaterală a contractului

 e) statul sau statele ale căror norme sunt avute în vedere de către furnizor ca temei juridic al raportului contractual cu consumatorul, în scopul încheierii unui contract la distanţă;

 f) orice clauză contractuală prin care este indicată legea aplicabilă şi/sau instanţa competentă în soluţionarea eventualelor litigii între părţi;

g) în ce limbă sau în care dintre limbile oficiale ale unui stat sunt formulaţi termenii şi condiţiile contractuale, informaţiile prealabile prevăzute la art. 4 şi 5, care va/vor fi limba sau limbile în care furnizorul a convenit de comun acord cu consumatorul să comunice pe durata derulării contractului la distanţă.

(4) Furnizorul este obligat să ofere consumatorului, înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, informaţii privind căile de soluţionare a litigiilor dintre părţi, şi anume:

 a) posibilitatea apelării la proceduri extrajudiciare anterioare sesizării instanţei de judecată, de către consumator, care are calitatea de parte contractuală, şi, de asemenea, care sunt modalităţile consumatorului de apelare la aceste proceduri;

 b) existenţa unor fonduri de garantare sau a altor mecanisme de compensare, altele decât cele prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi de reglementările privind Fondul de compensare a investitorilor emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în aplicarea Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”.

 Însă, concomitent cu e-mail-ul de mai sus, F a transmis un sms către acelaşi număr de telefon, cu conţinutul: „Buna ziua, am primit confirmarea dumneavoastră. Veţi primi un nou SMS de la noi după ce vă transferăm banii. Vă mulţumim!”

Deşi creditoarea a pretins că toate aceste acţiuni au fost realizate în concordanţă cu dispoziţiile art. 8 din OG nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare şi că dovada îndeplinirii acestor condiţii o reprezintă solicitarea de acordare credit primită de la debitor prin e-mail/sms, precum si confirmarea de acceptare a condiţiilor contractuale, trimisă prin e-mail/sms, acest lucru nu a fost dovedit. În primul rând, nu a existat un sms/e-mail de confirmare din partea consumatorului, aşa cum nu a existat nici dovada solicitării de acordare credit, iar în al doilea rând, sms-ul prin care creditoarea arată că a primit confirmarea din partea debitorului (momentul în care ar trebui să fie considerat încheiat contractul) a fost  transmis în acelaşi timp cu informaţiile esenţiale de care consumatorul trebuia să aibă cunoştinţă pentru încheierea valabilă a contractului.

Modalitatea de încheiere la distanţă a contractelor este reglementată inclusiv în cuprinsul Codului Civil. Astfel, pentru încheierea contractului la distanţă, este necesară acceptarea fără rezerve a ofertei de a contracta, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 1182 alin. (1) din Codul Civil. În această ipoteză, contractul este considerat încheiat în locul şi în momentul în care acceptarea ofertei ajunge la ofertant, în conformitate cu art. 1186 alin. (1) Cod Civil. Din cuprinsul corespondenţei electronice ataşate de creditoare la cererea de executare silită nu a reieşit că a existat o acceptare a ofertei din partea debitorului.

În completarea documentelor justificative, creditoarea a anexat la cererea de executare silită înscrisul denumit "confirmare acordare credit" emis debitorului şi care confirmă acestuia suma împrumutată, comisionul aferent, data rambursării creditului şi valoarea totală a sumei împrumutate, însă, de asemenea, nu a existat nicio dovadă a transmiterii efective a acestuia către debitor.

Faptul că nu a existat o acceptare clară şi fără echivoc a ofertei din partea debitorului a fost confirmat şi de inexistenţa unei manifestări de voinţă în sensul modalităţii retragerii creditului. Opţiunile indicate de creditoare în e-mail au fost fie ridicarea direct, prin prezentarea unei cărţi de identitate, de la o sucursală a BCR, fie transferul bancar într-un cont indicat de debitor. Însă din corespondenţa electronică anexată a reieşit că F a înştiinţat debitorul prin sms în data de 20.07.2017 că se putea prezenta oricând la un ghişeu al oricărei agenţii BCR pentru a ridica banii, iar pe 21.07.2017 că împrumutul i-a fost transferat în contul indicat.

Într-adevăr, din extrasul de cont depus de creditoare a reieşit că au fost alimentate în data de 21.07.2018 mai multe conturi, dintre care şi al debitorului M A cu suma de 700 lei, însă, raportat şi la cele descrise mai sus, nu s-a putut  aprecia că prin aceasta sunt întrunite condiţiile art. 1186 alin. (2) Cod Civil:" contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă temeiul ofertei, al practicii statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se face în acest mod".

 Având în vedere toate aceste aspecte şi văzând dispoziţiile art. 666 alin. (5) Cod procedură civilă, potrivit cărora „instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:

1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;

2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;

3.înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege sau alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege;

4. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;

5. debitorul se bucură de imunitate de executare;

6. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;

7. există alte impedimente prevăzute de lege.”,

instanţa a constatat că înscrisul reprezentat de contractul de credit nr. F 230345 din 20.07.2017 nu a întrunit  toate condiţiile cerute de lege pentru a fi considerat titlu executoriu, întrucât nu a fost dovedită manifestarea de voinţă a debitorului la încheierea contractului.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel în termenul legal, apelantul-creditor, F R IFN S.A., prin care a solicitat: admiterea apelului, cu consecinţa anulării în totalitate a încheierii pronunţată în prima instanţă şi reţinerea cauzei spre judecare; în rejudecarea cauzei, să se dispună admiterea cererii de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit pentru nevoi personale nr. F 230345 încheiat cu debitorul M A; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 482 coroborat cu art. 451 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul B.E.J. C R G, a solicitat încuviinţarea executării silite a contractului de credit nr. F 230345 şi, pe cale de consecinţă, executarea silită a debitorului M A, până la recuperarea creanţei deţinute de apelantă. Prin încheierea pronunţată la 01.10.2018 în dosarul civil nr. 2933/307/2018, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a respins cererea de încuviinţare a executării silite, invocând lipsa semnăturii olografe şi/sau electronice din partea debitorului.

Potrivit art. 666 alin. (7) Cod Procedura Civilă, „încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată numai cu apel exclusiv de creditor."

A apreciat că instanţa de judecată de fond a pronunţat încheierea civilă în cauza ca urmare a analizei greşite a înscrisurilor depuse la dosarul execuţional, dar şi a normelor juridice (dispoziţiilor legale) pe care şi-a întemeiat cererea de executare silită. Aşa cum a rezultat în mod expres din cuprinsul cererii de executare silită, a solicitat demararea procedurilor execuţionale în temeiul unui contract de credit încheiat la distanţă, pentru care legea prevede în mod expres respectarea unor condiţii de formă speciale (ad validitatem).

A învederat că, în speţă, contractul de credit intervenit între părţi a fost încheiat prin mijloc electronic, la distanţă (şi nu semnat prin ataşarea unei semnături electronice extinsei). Aşa cum a precizat în cuprinsul cererii de executare silită, această formă de încheiere a contractului păstrând caracterul de titlu executoriu al contractului. Acest aspect a rezultat în mod indubitabil din cuprinsul art. 7 si 9 din Legea nr. 365/2002 (în forma republicată).

Cu riscul de a reitera argumentele menţionate în cuprinsul încheierii de executare silită, a învederat instanţei de apel că în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite trebuie să se ţină cont şi de următoarele dispoziţii legale: Contractul de credit pentru nevoi personale intervenit între părţi constituie titlu executoriu, în temeiul art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, motiv pentru care a considerat că nu mai era necesară obţinerea unei hotărâri judecătoreşti pentru a demara procedura de executare silită împotriva debitorului. În concret, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, „contractele de credit încheiate de o instituţie financiară nebancară precum şi garanţiile reale şi personale afectate garantării creditului, constituie titluri executorii". În speţă, contractul de credit intervenit între părţi a fost încheiat pe cale electronică (online), la distanţă, aceasta formă de încheiere a contractului păstrând caracterul de titlu executoriu al contractului. Acest aspect a rezultat în mod indubitabil din cuprinsul art. 7 si 9 din Legea nr. 365/2002 (în forma republicată), art. 3 lit. a) si 8 din OG nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare.

Potrivit art. 3 lit. a), contractul la distanţă este contractul de furnizare de servicii financiare încheiat între un furnizor şi un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare la distanţă sau al unui sistem de furnizare de servicii organizat de către furnizor care utilizează în mod exclusiv, înainte şi la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţă. În conformitate cu dispoziţiile art. 7, „contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora". Totodată, potrivit art. 9 din acelaşi act normativ, „dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului."

A arătat că debitorul a fost înştiinţat că în ipoteza în care doreşte încheierea unui contract de credit acesta poate trimite sms sau e-mail către apelantul-creditor cu solicitare de aprobare a cererii de credit. Debitorul a trimis prin SMS/mail solicitare de acordare Credit, dovada regăsindu-se în cuprinsul înscrisului denumit Corespondenţa electronică între părţi, anexată la cererea de executare silită. Ulterior, aşa cum a rezultat inclusiv din cuprinsul corespondenţei electronice cu debitorul, apelantul-creditor a solicitat acestuia să trimită textul confirmare la 1781(sms) sau prin e-mail la clienţ[email protected] pentru acord termeni contractuali şi Biroul de Credit (transmitere, prelucrare şi consultare date). Debitorul a trimis un e-mail/sms cu textul indicat, acceptând astfel termenii contractuali în conformitate cu art. 9 din Legea nr. 365/2002 şi art. 8 din OUG 85/2004 - corespondenţa electronică depusă la dosarul de executare. După recepţionarea confirmării din partea debitorului, apelantul-creditor a trimis un e-mail prin intermediul căruia a înştiinţat debitorul despre faptul că a fost aprobată cererea de acordare a creditului, recepţionată de la client, ulterior fiind virată şi suma solicitată în contul bancar indicat de către acesta (pagina 1 din corespondenţa electronică existentă la dosarul cauzei).

Raportat la dispoziţiile art. 9 mai sus enunţat, a arătat că: (1) comanda clientului a fost reprezentată de cererea de credit pe care clientul o completează în cadrul platformei online a apelantului-creditor, (2) debitorul a fost înştiinţat de apelantul-creditor despre faptul că a fost aprobată cererea de acordare a creditului prin e-mall/sms, (3) ulterior înştiinţării debitorului, a fost virată suma solicitată contul bancar indicat de către acesta.

Toate aceste acţiuni au fost realizate inclusiv în concordanta cu dispoziţiile art. 8 din OG nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, în conformitate cu care, „Dacă părţile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanţă privind serviciile financiare îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa."  Modalitatea de încheiere la distanţă a contractelor este reglementată inclusiv în cuprinsul Codului Civil. Astfel, pentru încheierea contractului la distanţă, este necesară acceptarea fără rezerve a ofertei de a contracta, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 1182 alin. (1) din Codul Civil. În această ipoteză, contractul este considerat încheiat în locul şi în momentul în care acceptarea ofertei ajunge la ofertant, în conformitate cu art. 1186 alin. (1) Cod Civil. De asemenea, potrivit art. 1186 alin. (2) Cod Civil," contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă temeiul ofertei, al practicii statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se face în acest mod".

A concluzionat astfel că un contract se consideră încheiat la distanţă în momentul în care acceptarea ofertei ajunge la ofertant sau când destinatarul ofertei începe executarea contractului. Deşi în speţă debitorul nu a semnat nici olograf şi nici prin semnătură electronică contractul de credit pus în executare, a apreciat că totuşi contractul a fost încheiat la data la care debitorul a executat contractul, respectiv la data la care debitorul a retras suma împrumutată care a făcut obiectul contractului de credit. Retragerea sumei împrumutate a rezultat fără dubiu de tăgadă din extrasul de cont anexat la cererea de executare şi ataşat cererii de încuviinţare a executării silite.

În completarea documentelor justificative, a anexat la cererea de executare silită, înscrisul denumit "confirmare acordare credit" emis de apelantul-creditor, în calitate de ofertant, debitorului din cadrul dosarului de executare, şi care a confirmat acestuia, suma împrumutată, comisionul aferent, data rambursării creditului şi valoarea totală a sumei împrumutate.

În aceste condiţii, a considerat că: (1) trimiterea sms-ului/email-ului de solicitare a creditului. (2) trimiterea sms/mail-ului de acceptare a condiţiilor contractuale şi (3) retragerea de către debitor a sumei acordată de subscrisa în baza contractului de credit la data menţionată în extrasul bancar, au echivalat cu acceptarea ofertei de încheiere a contractului.

În acest sens a statuat şi ICCJ la paragraful 81 din Decizia nr. 7/2018. respectiv: "momentul încheierii contractului la distanţă privind serviciile financiare este momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa, fără a fi necesară semnătura olografă sau electronică pentru determinarea momentului la care contractul este valabil încheiat şi produce efecte", raportându-se la dispoziţiile din OG nr. 85/2004. Totodată, ICCJ a precizat la paragraful 85 ca „Instanţa de trimitere face o adăugare nepermisă la conţinutul art. 8 din Ordonanţa nr. 85/2004, incompatibilă cu reglementarea legală a momentului încheierii contractului între absenţi, atunci când leagă acest moment de necesitatea existentei semnăturii olografe sau electronice a contractului. Este evident că aceasta adăugare decurge din nevoia de a se raporta la o condiţie exterioară a contractului pretins a fi titlu executoriu, care ţine de forma actului şi de regimul său probator, nu de condiţiile de fond pentru valabilitatea contractului, a căror analiza nu poate fi efectuată în cadrul procedurii necontencioase specifice încuviinţării executării silite."

Faţă de cele ce preced, a solicitat să se constate că înscrisul reprezentând contractul de credit de nevoi personale este titlu executoriu şi că putea fi folosit în sensul demarării procedurii de executare silită împotriva debitorului.

În drept, şi-a întemeiat cererea de apel pe dispoziţiile art. 466, art. 666 alin. (7) Cod Procedură Civilă, art. 1186 Cod Civil, art. 7 si 9 din Legea nr. 365/2002, art. 8 din OG nr. 85/2004, art. 52 din Legea nr. 93/2009.

Examinând cererea de apel încheierea apelată, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale incidente, tribunalul reţine că este fondat pentru considerentele ce succed:

Prin Încheierea civilă nr. 2374/01.10.2018, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în dosarul nr. 2933/307/2018 s-a respins cererea de încuviinţare a executării silite formulată de BEJ C R-G, privind titlul executoriu constând în Contract de credit pentru nevoi personale F 230345 din 20.07.2017, încheiat pe seama debitorului M A, pentru recuperarea sumei de 1.087,84 Lei.

Prima instanţă a reţinut că deşi creditoarea a pretins că au fost respectate dispoziţiile art. 8 din OG nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare şi că dovada îndeplinirii acestor condiţii o reprezintă solicitarea de acordare credit primită de la debitor prin e-mail/sms, precum şi confirmarea de acceptare a condiţiilor contractuale, trimisă prin e-mail/sms, acest lucru nu a fost dovedit. În primul rând, nu a existat un sms/e-mail de confirmare din partea consumatorului, aşa cum nu a existat nici dovada solicitării de acordare credit, iar în al doilea rând, sms-ul prin care creditoarea arată că a primit confirmarea din partea debitorului (momentul în care ar trebui să fie considerat încheiat contractul) a fost transmis în acelaşi timp cu informaţiile esenţiale de care consumatorul trebuia să aibă cunoştinţă pentru încheierea valabilă a contractului.

Instanţa de fond a apreciat că modalitatea de încheiere la distanţă a contractelor este reglementată inclusiv în cuprinsul Codului Civil. Astfel, pentru încheierea contractului la distanţă, este necesară acceptarea fără rezerve a ofertei de a contracta, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 1182 alin. (1) din Codul Civil. În această ipoteză, contractul este considerat încheiat în locul şi în momentul în care acceptarea ofertei ajunge la ofertant, în conformitate cu art. 1186 alin. (1) Cod Civil. Din cuprinsul corespondenţei electronice ataşate de creditoare la cererea de executare silită nu a reieşit că a existat o acceptare a ofertei din partea debitorului.

Instanţa de fond a reţinut că în completarea documentelor justificative, creditoarea a anexat la cererea de executare silită înscrisul denumit "confirmare acordare credit" emis debitorului şi care confirmă acestuia suma împrumutată, comisionul aferent, data rambursării creditului şi valoarea totală a sumei împrumutate, însă, nu a existat nicio dovadă a transmiterii efective a acestuia către debitor.

În fine, prima instanţa a reţinut faptul că nu a existat o acceptare clară şi fără echivoc a ofertei din partea debitorului, aspect confirmat şi de inexistenţa unei manifestări de voinţă în sensul modalităţii retragerii creditului. Opţiunile indicate de creditoare în e-mail au fost fie ridicarea direct, prin prezentarea unei cărţi de identitate, de la o sucursală a BCR, fie transferul bancar într-un cont indicat de debitor. Însă din corespondenţa electronică anexată a reieşit că F a înştiinţat debitorul prin sms în data de 20.07.2017 că se putea prezenta oricând la un ghişeu al oricărei agenţii BCR pentru a ridica banii, iar pe 21.07.2017 că împrumutul i-a fost transferat în contul indicat.

Din extrasul de cont depus de creditoare a reieşit că au fost alimentate în data de 21.07.2018 mai multe conturi, dintre care şi al debitorului M A cu suma de 700 lei, însă, raportat şi la cele descrise mai sus, nu s-a putut aprecia că prin aceasta sunt întrunite condiţiile art. 1186 alin. (2) Cod Civil: "contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă temeiul ofertei, al practicii statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se face în acest mod".

În fapt, tribunalul reţine că la data de 25.09.2018 B.E.J. C R-G a formulat cerere de încuviinţare a executării silite a Contractului de credit pentru nevoi personale F 230345 din 20.07.2017 în vederea recuperării sumei de 1.087,84 lei de la debitorul M A.

La data de 20.07.2017, între F R IFN S.A. şi debitor s-a încheiat Contractul de credit pentru nevoi personale F 230345, având ca obiect plata sumei de 700 lei, pentru o perioadă de 30 de zile.

Potrivit art. 663 Cod procedură civilă, Creanţa certă, lichidă şi exigibilă „(1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă. (2) Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. (3) Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. (5) Creanţele cu termen şi cele condiţionale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condiţiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparţinând debitorului.”

Potrivit art. 52 alin. 1 din Legea nr. 93/2009 „Contractele de credit încheiate de o instituţie financiară nebancară, precum şi garanţiile reale şi personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii”.

Soluţia primei instanţe este contrară art. 632 şi art. 638 coroborat cu art. 663 şi art. 666 Cod procedură civilă în conformitate cu care executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu şi numai dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, prin art. 638 din Codul de procedură civilă fiind recunoscută în mod expres calitatea de titluri executorii care pot fi puse în executare silită titlurilor de credit sau altor înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie.

Contractul de credit pentru nevoi personale F 230345/20.07.2017 de care se prevalează apelanta-creditoare, a fost încheiat în conformitate cu OG nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare.

Potrivit art. 8 din acest act normativ, dacă părţile nu au convenit astfel, momentul încheierii contractelor privind serviciile financiare îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator la comanda sa. Consumatorul are dreptul de a denunţa unilateral contractul la distanţă în termen de 14 zile calendaristice, fără penalităţi şi fără a fi necesar invocarea vreunui motiv. Art. 2.2 din contract prevede că părţile agreează că data încheierii contractului de credit se consideră a fi data la care împrumutatul retrage în numerar de la ghişeul băncii suma pusă la dispoziţia sa de către creditor în contul creditorului sau, în cazul transferului creditului în contul bancar indicat de către împrumutat, începând cu data la care contul împrumutatului a fost creditat de către creditor cu suma creditului.

În cadrul procedurii încuviinţării executării silite, instanţa de executare nu poate face un examen de fond al titlului executoriu, ci cu ocazia examinării cererii de executare instanţa face o analiză privind condiţiile de formă ale titlului şi ale caracterului executoriu al înscrisului care constituie titlu executoriu. Cu ocazia examinării cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa verifică numai condiţiile de regularitate exterioară a titlului executoriu nu şi valabilitatea actului juridic constatat de acesta.

Astfel, instanţa de executare nu poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite statuând asupra valabilităţii contractului de credit prin analiza conformităţii cu dispoziţiile OG nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, respectiv art. 4 din OG 85/2004.

Debitorul are la dispoziţie conform art. 712 Cod procedură civilă, calea de atac a contestaţiei la executare pentru a formula apărări cu privire la calitatea de titlu executoriu a contractului şi întrunirea cerinţelor caracterului cert, lichid şi exigibil la nivelul întregii creanţe în cuantum de 1.087,84 lei care face obiectul executării silite, sumă compusă din 700 lei valoarea creditului, 135 lei comision de administrare şi 252,84 lei dobânda penalizatoare sau calea acţiunii de drept comun.

În apel, creditoarea a depus copia cărţii de identitate comunicată de însăşi debitorul M A, în acord cu clauzele contractuale iar la f. 18, dosar fond, se află dovada transferului în contul debitorului a sumei împrumutate în valoare de 700 lei din data de 21.07.2018 precum şi corespondenţa purtată cu debitorul prin mail şi sms.

În consecinţă, instanţa de apel reţine calitatea de titlu executoriu pentru Contractul de credit pentru nevoi personale F 230345/20.07.2017 în temeiul art. 52 din Legea nr.  93/2009 în conformitate cu care „contractele de credit încheiate de o instituţie financiară nebancară, precum şi garanţiile reale şi personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii” iar prin prisma clauzelor contractului încheiat la distanţă creanţa este certă, lichid şi exigibilă, astfel încât sunt întrunite cerinţele care decurg din art. 666 coroborat cu  art. 632, art. 638 şi art. 663 Cod procedură civilă pentru a încuviinţa în toate formele prevăzute de lege executarea silită solicitată de către apelanta-creditoare

În ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, în cauză, calitate de parte a avut doar apelanta-creditoare nu şi debitorul care nu a fost citat la soluţionarea apelului, motiv pentru care se va respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pentru considerentele sus menţionate, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, apelul va fi admis iar hotărârea va schimbată în sensul admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, potrivit dispozitivului şi se va respinge cererea apelantei privind obligarea intimatului M A la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru în apel

Domenii speta

Spete similare