Aplicarea necorespunzătoare a dispoziţiilor art. 55 ind.1 alin. 3,4 din Legea nr. 254/2013

Prin sentinţa penală nr. 2873 din data de 19 august 2019, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 4798/182/2019, s-a admis contestaţia la executare formulată de petentul-condamnat D.F. şi, în baza art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 551 din Legea nr. 254/2013, s-a dedus din pedeapsa de 8 ani, 6 luni şi 189 de zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1180/17.10.2018 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 337/05.12.2018 a Tribunalului Arad, un număr de 132 de zile, considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare în perioada 13.02.2013-04.02.2015. În baza art. 40 alin. 3 Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa de 8 ani, 6 luni şi 189 de zile închisoare şi perioada executată de condamnat începând cu 20.01.2016 la zi. În baza art. 599 alin. 4 Cod procedură penală, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1951/2018 din 05.12.2018, emis de Judecătoria Arad şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1880/17.10.2018 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 337/5.12.2018 a Tribunalului Arad, s-a dispus condamnarea petentului D.F., s-a dispus admiterea cererii de modificare a pedepselor formulată de către petentul D.F., s-a constatat că infracţiunile pentru care s-au pronunţat condamnările dispuse prin sentinţele penale nr. 1781/27.06,2016 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin decizia penală nr., 902/A/10.08.2016 a Curţii de Apel Timişoara, nr. 1666/15.06.2016 a Judecătoriei Timişoara,/ definitivă prin decizia penală nr. 1181/A/12.10.2016 a Curţii de Apel Timişoara şi nr J 603/29.03.2017 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 684/A/26.05.2017 a Curţii de Apel Timişoara sunt concurente şi repune în individualitatea lor toate pedepsele principale, complementare şi accesorii contopite prin aceste trei hotărâri judecătoreşti.

În baza art. 585 Cod Procedură Penală şi art. 38 alineat 1, 39 alineat 1 litera b), 40 alineat 2 şi 43 alienat 2 Cod Penal s-a dispus contopirea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare dispusă pentru: comiterea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alineat 3 litera c) Cod Penal cu aplicarea art. 41; alineat l Cod penal, prin sentinţa penală nr. 1781/27.06.2016 a Judecătoriei Timişoara, definitivă; prin decizia penală nr. 902/A/10.08.2016 a Curţii de Apel Timişoara cu pedeapsa de 1 an închisoare dispusă pentru comiterea infracţiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de art. 32 Cod Penaj rap. La art. 228 alineat 1, 229 alineat 1 litera b), d) Cod Penal, cu aplic. Art. 41 alineat 1 Cod Penal şi art. 396 alineat 10 Cod Procedură penală, prin sentinţa penală nr. 1666/15.06.2016 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin decizia penală nr. 1181/A/12.10.2016 a Curţii de Apel Timişoara şi cil pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art* 228 alineat 1, 229 alineat 1 literele b), d) Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alineat 1, Cod Penal şi art) 396 alineat 10 Cod Procedură Penală, prin sentinţa penală nr. 603/29.03.2017 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 684/A/26.05.2017 a Curţii de Apel Timişoara, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare, a fost adăugat un spor de 1 an închisoare, petentul urmând a executa pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare.

S-a menţinut revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei dispusă prin sp. Nr, 156/29.01.2015 a Judecătoriei Baia Mare iar în temeiul art. 104 alineat 2 Cod penal, cu aplicarea art. 43 alineat 2 Cod Penal şi dispune executarea restului de pedeapsă de 189 de zile alături de pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare, petentul D.F. urmând a executa pedeapsa finală de 8 ani, 6 luni si 189 de zile închisoare.

Potrivit art. 55 ind. 1 din Legea 254/2013, la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

Potrivit adresei nr. 34304/PBMMM/15.07.2019, începând cu data de 13.02.2013 şi până la data de 04.02.2015, petentul a executat un număr de 684 de zile în condiţii necorespunzătoare, la care ar fi beneficiat de un număr de 132 de zile executate suplimentar ca măsură compensatorie şi a executat un număr de 30 de zile în arest preventiv, beneficiind de un număr de 6 de zile executate suplimentar ca măsură compensatorie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin Decizia nr. 7/2018 pronunţată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, că „în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare”.

Deşi decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se referă la aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. 2 Cod penal cu ocazia judecării fondului cauzei, iar nu la faza de executare, instanţa apreciază că, excluderea persoanelor care se află în executarea pedepselor aplicate înainte de intrarea în vigoare  Legii 169/2017, ca urmare a revocării beneficiului liberării condiţionate, de la recunoaşterea  şi deducerea zilelor considerate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare, reprezintă a discriminare care nu se justifică.

În cuprinsul motivelor expuse în considerentele Deciziei nr. 7/2018, se reţine că persoanele susceptibile de incidenţa art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt, în raport cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017:

a) persoanele condamnate aflate în curs de executare a pedepsei în condiţii de detenţie;

b) persoanele condamnate liberate condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi aflate în termenul liberării condiţionate;

c) persoanele condamnate liberate condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi aflate după expirarea termenului liberării condiţionate, deci după considerarea ca executată a pedepsei;

d) persoanele condamnate care au executat, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, integral pedeapsa în penitenciar.

S-a arătat că incidenţa art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 cu privire la toate categoriile anterior menţionate este susţinută de principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, respectiv de faptul că nu se face distincţie între categoriile de persoane condamnate, beneficiare ale acestor reglementări.

Totodată, s-a arătat că trebuie avut în vedere şi scopul legii - soluţie de reducere a suprapopulării din penitenciare şi de compensare a vătămării drepturilor ce rezultă din acest aspect - astfel cum s-a arătat în Expunerea de motive a Legii nr. 169/2017, de modificare a Legii nr. 254/2013.

Dacă primul obiectiv vizează persoanele condamnate aflate în curs de executare în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, cel de al doilea vizează atât categoriile precizate anterior (tuturor acestor persoane le-au fost vătămate drepturile prin executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare), cât şi persoanele care la momentul intrării în vigoare a actului normativ erau liberate condiţionat şi se aflau în termenul de liberare condiţionată, întrucât legea nu distinge.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a admis contestaţia la executare formulată de petentul-condamnat D.F..

În baza art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 55  ind.1 din Legea nr. 254/2013, a dedus din pedeapsa de 8 ani, 6 luni şi 189 de zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1180/17.10.2018 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 337/05.12.2018 a Tribunalului Arad, un număr de 132 de zile, considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare în perioada 13.02.2013-04.02.2015.

În baza art. 40 alin. 3 Cod Penal, a dedus din pedeapsa de 8 ani, 6 luni şi 189 de zile închisoare şi perioada executată de condamnat începând cu 20.01.2016 la zi.

În baza art. 599 alin. 4 Cod procedură penală, a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1951/2018 din 05.12.2018, emis de Judecătoria Arad şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, solicitând, în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 551 din Legea nr. 254/2013, deducerea din pedeapsa de 8 ani 6 luni şi 189 de zile închisoare aplicată condamnatului D.F. prin sentinţa penală nr. 1880/17.10.2018 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 337/05.12.2018 a Tribunalului Arad, un număr de 138 de zile, considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare în perioada 13.02.2013-04.02.2015 şi, în temeiul art. 40 alin. 3 Cod penal, deducerea şi a duratei reţinerii din data de 09.06.2015.

În motivarea contestaţiei s-a arătat faptul că hotărârea Judecătoriei Baia Mare este nelegală întrucât instanţa de fond a dedus din pedeapsa aplicată petentului D.F. un număr mai mic de zile decât cel la care acesta este îndreptăţit. Astfel, din adresa Penitenciarului Baia Mare nr. 34304/PBMMM din data de 15.07.2019 rezultă că numitul D.F. a executat un număr de 30 de zile arest preventiv la Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Timiş, în perioada 13.02.2013-14.03.2013, iar ca urmare a efectuării calculului zilelor considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, conform art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013, rezultă un număr de 6 zile considerate executate suplimentar. De asemenea, petentul a executat un număr de 684 zile închisoare în condiţii necorespunzătoare la Penitenciarul Baia Mare, iar ca urmare a efectuării calculului zilelor considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, conform art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013, rezultă un număr de 132 zile considerate executate suplimentar şi un număr de 24 zile rămase nevalorificate conform art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013. În aceste condiţii, instanţa de fond trebuia să deducă din pedeapsa aplicată contestatorului un număr de 138 de zile, considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare. Totodată, hotărârea atacată este nelegală şi pentru că instanţa de fond a omis să deducă din pedeapsa aplicată petentului D.F. a zilei de reţinere din data de 09.06.2015.

Procedând la examinarea contestaţiei prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, tribunalul a reţinut următoarele:

Conform art. 55 ind. alin. 3 din Legea nr. 254/2013, se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare:

a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză;

b) lipsa accesului la activităţi în aer liber;

c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie;

d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;

e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă;

f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie.

De asemenea, potrivit art. 55 ind.1 alin. 4 din Legea nr. 254/2013, dispoziţiile alin. 3 se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare.

Din adresa nr. 34304/PBMMM/15.07.2019 a Penitenciarului Baia Mare (fila 27 dosarul instanţei de fond) rezultă că contestatorul D.F. a executat un număr de 30 de zile arest preventiv la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Timiş, în perioada 13.02.2013-14.03.2013, iar ca urmare a efectuării calculului zilelor considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, conform art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013, rezultă un număr de 6 zile considerate executate suplimentar. De asemenea, se reţine că contestatorul a executat un număr de 684 zile închisoare în condiţii necorespunzătoare la Penitenciarul Baia Mare, iar ca urmare a efectuării calculului zilelor considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, conform art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013, rezultă un număr de 132 zile considerate executate suplimentar şi un număr de 24 zile rămase nevalorificate conform art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013.

Astfel, văzând prevederile menţionate anterior, instanţa de fond trebuia să deducă din pedeapsa de 8 ani 6 luni şi 189 de zile închisoare, aplicată contestatorului prin sentinţa penală nr. 1880/17.10.2018 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 337/05.12.2018 a Tribunalului Arad, un număr de 138 de zile, considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare întrucât contestatorul beneficiază şi de 6 zile considerate executate suplimentar pentru perioada în care a fost arestat preventiv. Or, prima instanţă a dedus din pedeapsa aplicată contestatorului un număr de 132 zile. De asemenea, instanţa de fond nu a dedus din pedeapsa aplicată contestatorului reţinerea din data de 09.06.2015.

Pentru toate aceste motive, tribunalul, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentinţei penale nr. 2873 din data de 19 august 2019 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul nr. 4798/182/2019, pe care a desfiinţat-o în parte şi, în rejudecare, în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013, a dedus din pedeapsa de 8 ani 6 luni şi 189 de zile închisoare aplicată condamnatului D.F. prin sentinţa penală nr. 1880/17.10.2018 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 337/05.12.2018 a Tribunalului Arad, un număr de 138 de zile, considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare în perioada 13.02.2013-04.02.2015.

În temeiul art. 40 alin. 3 Cod penal, tribunalul a dedus din aceeaşi pedeapsă şi durata reţinerii din data de 09.06.2015.

În baza art. 599 alin. 4 Cod procedură penală, a dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1951/2018 din 05.12.2018, emis de Judecătoria Arad la data de 05.12.2018 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare