Suspendare a executării. Inadmisibilitatea căii de atac a apelului declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei primei instanţe, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulată odată cu

Decizie 549 din 02.04.2020


În materia suspendării provizorii prevăzute de art. 450 alin. 5 cod procedură civilă  sunt aplicabile în privința căii de atac prevederile art. 719 alin. 7 din Codul de procedură civilă, iar nu cele ale art. 1000 cod procedură civilă, însemnând că hotărârea prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin sentinţa nr. ... din 11.02.2020 pronunţată în dosarul nr. .. de Judecătoria Craiova s-a admis acţiunea formulată la data de 18 octombrie 2019 de către petentul B.L.C. şi s-a dispus instituirea tutelei asupra minorului X şi numirea ca tutore a numitului B.L.C., în calitate de unchi matern al minorului, motivat de faptul că mama minorului a decedat la data de ...  şi că paternitatea nu era recunoscută la data introducerii cererii de chemare în judecată.

La data de  20 februarie 2020, petentul B.F. C. a formulat cerere de ordonanţă preşedinţială, prin care a solicitat să se dispună suspendarea executării provizorii a sentinţei nr. ... din data de 11.02.2020, arătând că a declarat apel împotriva sentinţei.

În motivarea cererii a învederat că  la data de 27 noiembrie 2019, în faţa notarului public B.I., a dat o declaraţie autentică pe propria răspundere prin care l-a recunoscut pe minorul X ca fiind fiul său și a depus extrasul din registrul de naştere nr..., unde se menţionează recunoaşterea minorului.

A mai arătat că hotărârea atacată este nelegală şi apreciază că punerea în executare a acesteia este de natură să creeze un prejudiciu însemnat iar suspendarea provizorie a hotărârii atacate este de natură a asigura protecţia minorului împotriva punerii în executare a unei hotărâri nelegale.

Prin sentinţa civilă nr. .. de la data de 02 Martie 2020, pronunţată de  Tribunalul Dolj, Secţia I Civilă, în dosarul nr. .., s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială.

S-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. ..11.02.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ..., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării, formulată de către apelantul-intervenient B.F.C., prin cererea de apel depusă în acea cauză, la data de 20.02.2020.

Tribunalul Dolj  a reținut petentul intervenient B.F.C. a recunoscut paternitatea minorului născut în afara căsătoriei şi în prezent filiaţia minorului este stabilită prin recunoaștere de paternitate, făcută prin înscris autentic,  astfel că în favoarea petentului, în calitate de tată biologic, există aparenţa de drept la care se referă dispoziţiile art. 997 alin. 1 N.C.P.C.

De asemenea, s-a considerat că sunt întrunite şi celelalte condiţii de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa, neprejudecarea fondului dreptului şi caracterul vremelnic (provizoriu) al măsurii ce se cere a se lua pe calea acestei proceduri speciale.

Totodată, s-a constatat că au fost respectate şi dispoziţiile art. 450 alin. 4 şi alin. 5 N.C.P.C., în sensul că apelantul-intervenient a consemnat la CEC Bank S.A. suma de 1.000 lei cu titlu de cauţiune.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul B.L.., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Intimatul B.F. a depus întâmpinare, prin care a ridicat excepţia inadmisibilităţii apelului .

Curtea constată că apelul declarat este inadmisibil și urmează să îl respingă pentru următoarele considerente.

Cu titlu prealabil este de reținut că, deși la data când a fost formulată cererea de suspendare provizorie ce face obiectul prezentului dosar, respectiv la  20 februarie 2020, reclamantul nu declarase apel împotriva sentinței nr. ../11.02.2020, calea de atac a apelului a fost declarată de apelantul B.L. înainte ca tribunalul să se pronunțe asupra cererii de ordonanță președințială ce face obiectul prezentului dosar.

Pentru a stabili dacă împotriva hotărârii pronunțate de  tribunal poate fi declarată o cale de atac, se impune, cu prioritate, a se preciza că instanța a fost sesizată cu o cerere de suspendare provizorie a executării provizorii  a unei hotărâri judecătorești care se bucură de caracter executoriu vremelnic. Tribunalul a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării, formulată de către apelant prin cererea de apel.

Dispozițiile art. 450 cod procedură civilă disting între suspendarea  executării provizorii, făcută prin cererea de apel sau pe parcursul judecării apelului, pe de o parte, și suspendarea provizorie a executării provizorii, pe de altă parte. Prima categorie- aceea a suspendării executării provizorii-  presupune ca partea interesată să fi declarat apel, acesta să se afle pe rolul instanței de control judiciar competente care se pronunță asupra cererii de suspendare cu citarea părților , prin încheiere, care poate fi atacată separat cu apel sau recurs, după cum încheierea a fost pronunțată de tribunal sau de curtea de apel. În acest sens sunt dispozițiile art. 450 alin. 1 și alin. 3, cu raportare la art. 719 alin. 6 cod procedură civilă.

Cea de a doua categorie- a suspendării provizorii a executării provizorii- are caracterul unei cereri incidentale, presupune ca apelul să fie declarat, în cadrul cererii de apel sau separat de aceasta să fi fost solicitată suspendarea executării, dosarul să nu fi fost încă înregistrat pe rolul instanței de apel, caz în care, prin  ordonanță președințială, se soluționează cererea și se poate dispune suspendarea provizorie, această măsură  urmând să dureze până la data la care instanța de apel, după sosirea dosarului, va soluționa cererea de suspendare formulată în condițiile art. 450 alin. 1 cod procedură civilă.

Această ultimă procedură este reglementată de art. 450 alin. 5 cod procedură civilă  și a făcut obiectul  Deciziei în interesul legii nr. 8/2015 a ÎCCJ, care a devenit obligatorie pentru instanțe.

Instanța supremă  a reținut că cererea de suspendare provizorie se grefează atât pe cererea de apel, cât și pe cererea de suspendare a executării provizorii și nu  poate  fi formulată în cazul în care nu a fost promovată calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe, care se bucură de executorialitate provizorie de drept sau judecătorească, și nici în lipsa cererii de suspendare a executării.

Soluționând recursul în interesul legii s-a stabilit că “întrucât cererea de suspendare provizorie a executării provizorii nu se introduce pe cale principală, ci este o cerere exclusiv incidentală, de competența tribunalului sau curții de apel, ca instanță de apel, compunerea completului care o judecă este cea prevăzută pentru calea de atac a apelului” și că „hotărârea dată asupra cererii de suspendare provizorie a executării provizorii nu este supusă niciunei căi de atac”.

Pentru a  ajunge la această concluzie, ÎCCJ a  avut în vedere dispozițiile art. 450 alin. 5 cod procedură civilă, text care  reglementează suspendarea executării provizorii a hotărârilor de primă instanță, care, în situațiile prevăzute de lege, pot fi puse în executare provizoriu, chiar dacă sunt susceptibile de apel, și a arătat că, deși norma legală face trimitere la procedura ordonanței președințiale, reglementată de dispozițiile art. 997 și următoarele din Codul de procedură civilă, sunt aplicabile și dispozițiile art. 719 alin 7  din Codul de procedură civilă. Potrivit acestui text legal,  dacă există urgență instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, încheierea nefiind  supusă niciunei căi de atac.

Întrucât dispozițiile art. 450  din Codul de procedură civilă reprezintă o formă de suspendare a executării silite, care nu diferă ca finalitate de suspendarea aceleiași executări în baza altor titluri executorii decât hotărârile judecătorești cu executare provizorie, s-a concluzionat că dispozițiile art. 719 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile deoarece prevăd posibilitatea suspendării executării nu numai până la soluționarea contestației la executare, dar și până la soluționarea oricărei altei cereri privind executarea silită, sintagmă care trebuie să cuprindă și cereri privind diferitele incidente care împiedică, sting sau amână executarea silită, din categoria cărora face parte și suspendarea executării provizorii.

Cum, suspendarea provizorie a executării, prevăzută de art. 450 alin. 5 din Codul de procedură civilă produce efecte până la soluționarea cererii de suspendare a executării, prevăzută de alin. 3 al textului, Înalta Curte a stabilit că intră în domeniul de aplicare al art. 719 alin. 1 și alin. 7 din Codul de procedură civilă, care reprezintă dreptul comun în materia suspendării provizorii a executării silite, indiferent dacă executarea silită a început sau nu.

Pentru acest motiv, în materia suspendării provizorii prevăzute de art. 450 alin. 5 s-a considerat că în privința căii de atac se aplică prevederile art. 719 alin. 7 din Codul de procedură civilă, iar nu cele ale art. 1000 cod procedură civilă, însemnând că hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, o astfel de reglementare corespunzând mai bine urgenței presupuse de suspendarea provizorie.

În considerentele Deciziei 8/2015 ÎCCJ a  arătat că “printr-o asemenea interpretare teleologică a dispozițiilor art. 450 alin. (5), coroborate cu prevederile art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, se poate considera că art. 719 alin. (7) este aplicabil în ceea ce privește calea de atac împotriva hotărârii ce produce efectele unei ordonanței președințiale, pronunțate într-un cadru în care au fost respectate caracteristicile esențiale ale ordonanței președințiale.”

Ca atare, în speță, Curtea reține că a fost investită cu o cale de atac a  apelului declarat împotriva hotărârii denumite greșit de Tribunalul Dolj sentință, aceasta trebuind să fie o încheiere,  prin care s-a soluționat cererea de suspendare provizorie a executării provizorii a unei hotărâri pronunțate în primă instanță de judecătorie, cerere formulată în condițiile art. 450 alin. 5 cod procedură civilă, caz în care, conform art. 719 alin. 7 cod procedură civilă și dezlegărilor obligatorii din Decizia 8/2015 a ÎCCJ, calea de atac nu este prevăzută de lege.

În ipoteza în care va fi soluționată cererea de suspendare a executării, în calea de atac a apelului, după înregistrarea dosarului la tribunal, părțile nemulțumite vor putea promova apel împotriva încheierii de admitere sau respingere a  cererii de suspendare, conform art. 450 alin. 3 cu raportare la art. 719 alin. 6 cod procedură civilă, însă nicio cale de atac nu este admisă împotriva hotărârii prin care s-a dispus suspendarea provizorie.

Potrivit art. 457 cod procedură civilă hotărârile judecătorești sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege, indiferent de mențiunile din cuprinsul dispozitivului lor, iar împrejurarea că tribunalul a consemnat în dispozitivul sentinței  că poate fi atacată cu apel  nu este de natură a deschide părţilor posibilitatea de a promova această cale  de atac, cât  timp căile de atac sunt stabilite de legiuitor, iar nu de instanţă.

Din dispoziţiile codului de procedură civilă rezultă că între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este şi cea privind existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României. Aceste dispoziţii duc la concluzia că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege.

Concluzia care se impune este aceea că apelantul a promovat o cale de atac ce nu este prevăzută de lege, iar  în temeiul art. 450 alin. 5 şi art. 719 alin. 7 cod procedură civilă se va respinge apelul ca inadmisibil.