Refuz nejustificat recunoaştere drepturi prevăzute de lege. oug nr. 195 din 2002

Sentinţă civilă **** din 20.12.2017


„Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub dosar număr de mai sus, reclamantul R a chemat în judecată în calitate de pârât INSPECTORATUL JUDEŢEAN DE POLIŢIE ..., solicitând instanţei, ca prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să recunoască dreptul reclamantului de a conduce pe drumurile publice începând cu data de ZZ.LL.AA şi să oblige intimatul la restituirea permisului cu nr. ... eliberat la data de ZZ.LL.AA de către autorităţile franceze, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul arată următoarele:

La data de 01.10.AA reclamantul a fost surprins de către un echipaj de poliţie circulând în afara localităţii cu o viteză care depăşea cu 50 km/h viteza maximă stabilită pentru acel tronson. Şi-a recunoscut fapta, i s-a încheiat un proces verbal de contravenţie prin care i s-a stabilit amendă, i s-a reţinut permisul şi s-a dispus ca măsură complementară suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile, eliberându-i-se o dovadă de circulaţie pentru 15 zile.

Face menţiunea că este cetăţean român cu domiciliul în România dar permisul reţinut este eliberat de autorităţile franceze deoarece la acel moment, în anul ..., a avut reşedinţa în Franţa şi a solicitat preschimbarea permisului românesc.

Raportat la această stare de fapt, reclamantul a înţeles ca în virtutea prevederilor art.212 alin.3 din Regulamentul de aplicare al OUG195/2002, prin cererea înregistrată la data de 04.10.AA să solicite ca permisul reţinut să fie reţinut la Serviciul Poliţiei Rutiere ... pentru a-i fi restituit la momentul expirării suspendării dreptului de a conduce. Ulterior acestei cereri, reclamantul a solicitat Şefului Serviciului Poliţiei Rutiere ..., în baza cererii înregistrate la data de 10.11.AA, să dispună reducerea la 30 de zile a perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce şi restituirea permisului reţinut la expirarea celor 30 de zile.

Învederează reclamantul faptul că la data de 17.11.AA intimata i-a răspuns cererii, înţelegând, din lecturarea, acestei adrese, pe de o parte că, a promovat testul privind verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie obţinând 14 puncte dar pe de altă parte, într-un mod totalmente surprinzător că, se refuză reducerea perioadei de suspendare la 30 de zile deoarece, în opinia şefului Serviciului Poliţiei Rutiere ..., examenul "nu îşi poate produce efectele juridice" deoarece nu avea dreptul de a-l susţine fiind titularul unui permis eliberat de autorităţile franceze. Dezarmant.

Cele arătate mai sus, arată reclamantul, reprezintă sintetizarea stării de fapt fiind, totodată, premisa de la care instanţa trebuie să pornească întru tranşarea corectă a prezentei cauze urmând ca, în cele ce urmează pornind de la textele de lege incidente speţei să argumenteze suficient în sensul nelegalităţii comise, dar şi a abuzului şi a discriminării la care este supus, ca urmare a refuzului de a i se acorda un drept prevăzut în mod expres.

Învederează că textele incidente prezentei cauze, sunt următoarele:

OUG 195/2002:

ART. 104

Le cererea titularului permisului de conducere, perioadele de suspendare se reduc de către seful poliţiei rutiere a judeţului sau a municipiului Bucureşti pe raza căreia a fost săvârşită fapta ori de către şeful poliţiei rutiere din inspectoratul General al Poliţiei Române, dar nu mai puţin de 30 de zile, în condiţiile prevăzute în regulament

ART. 106 (1) Până la expirarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier si tramvai trebuie să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îi are în evidenţă, pentru verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie, după cum urmează;

c) când a solicitat reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, conform art. 104

ART. 113

(1) Permisul de conducere se restituie titularului:

a) la expirarea perioadei de suspendare

(2) Permisul de conducere se restituie de către politia rutiera în condiţiile stabilite în regulament

Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002:

ART. 212

(3) Până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), titularul permisului de conducere eliberat de o autoritate străina poate solicita ca, până la expirarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, documentul să fie păstrat la serviciul poliţiei rutiere pe raza căruia a fost săvârşită fapta, pentru a-i fi restituit.

ART. 219

(1) Restituirea permisului de conducere se dispune de către şeful serviciului poliţiei rutiere care îl are în evidenţă, la cererea titularului, în următoarele cazuri:

b) la expirarea termenului de suspendare, când sancţiunea a fost aplicată ca urmare a săvârşirii unei contravenţii pentru care legea prevede suspendarea dreptului de a conduce pentru 30, 60 sau 90 de zile sau, după caz, a fost majorată cu 30 de zile, dacă titularul a promovat testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie:

(3) Verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie de către contravenient se efectuează de către serviciul politiei rutiere, care îl are în evidenţă, în cazul în care sancţiunea a fost aplicată ca urmare a săvârşirii unei contravenţii pentru care legea prevede suspendarea dreptului de a conduce pentru 30, 60 sau 90 de zile sau, după caz, a fost majorată cu 30 de zile.

(4) Verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie constă în completarea unui test-grilă, ce conţine 15 întrebări din legislaţia rutieră. Este declarată "promovată" persoana care a formulat răspunsul corect la cel puţin 13 întrebări;

ART. 221

(1) Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

a) a fost declarat admis ia testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie;

b) a obţinut permis de conducere cu cel puţin un an înainte de săvârşirea faptei;

c) în ultimii 3 ani de la data săvârşirii faptei pentru care se solicita reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce nu a beneficiat de o astfel de măsura;

d) în ultimii 2 ani de la data constatării contravenţiei pentru care se aplică sancţiunea contravenţională complementară nu a mai avut suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie.

(2) Conducătorul de autovehicul sau tramvai nu beneficiază de reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, dacă:

a) perioada de suspendare a fost majorată, conform legii;

b) a cumulat, din nou, cel puţin 15 puncte de penalizare în următoarele 12 luni de ta data expirării ultimei suspendări a exercitării dreptului de a conduce;

c) a fost implicat într-un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, iar rezultatul testării aerului expirat sau al probelor biologice a stabilit că a condus vehiculul în timp ce se afla sub influenţa alcoolului;

d) sancţiunea contravenţională complementară s-a dispus ca urmare a neopririi la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roşii si/sau sonore sunt în funcţiune.

Oricât ar fi de bizar, arată reclamantul, în opinia celui care conduce actualmente Serviciul Poliţiei Rutiere ..., aceste texte de lege, care sunt cuprinse parţial şi în adresa supusă analizei, consacră o nelegalitate şi o discriminare flagrantă între cetăţeni români, în sensul că un cetăţean român deţinător al unui permis eliberat de autorităţile române are mai multe drepturi decât un cetăţean român deţinător al unui permis eliberat de o autoritate străină.

Precizează reclamantul faptul că este curios şi aşteaptă să i se explice de ce, de când şi în baza căror prevederi legale un organ de poliţie îşi permite să interpreteze legea, la fel cum este curios să afle cine îi îndrituieşte să facă adăugări neavenite doar şi numai pentru ca astfel să îşi poată justifica, oarecum pueril, abuzul şi discriminarea la care este supus.

Deoarece, dezlegarea dată cererii sa prin interpretarea sui generis a unor texte de lege, cât se poate de clare, produce consecinţe cât se poate de grave, ajungându-se la o discriminare evidentă şi asumată precum şi la o prejudiciere flagrantă a drepturilor şi intereselor sale ridicându-se, printre altele, şi problema existenţei unui abuz în serviciu contra intereselor persoanei, infracţiune prevăzută de art.246 C.pen., reclamantul a considerat necesar să se adreseze instanţei pentru a obţine recunoaşterea dreptului pretins.

Din punctul său de vedere, arată reclamantul, prevederile legale mai sus citate consacră indubitabil dreptul oricărui cetăţean român de a beneficia, în condiţiile în care îndeplineşte cumulativ condiţiile cerute, de reducerea perioadei de suspendare la 30 de zile.

În aceste condiţii, raportat la modul în care intimata, prin reprezentanţii acesteia îşi permit să interpreteze legea, o singură chestiune şi consecinţele acestuia urmează a fi adusă spre analiză, arată reclamantul, respectiv dacă un cetăţean român care deţine un permis de conducere eliberat de o autoritate străină i se aplică legea romană şi are aceleaşi drepturi ca şi un cetăţean român care deţine un permis de conducere eliberat de autoritatea română, dacă legislaţia română i se aplică în mod egal şi nu în ultimul rând dacă prin OUG 195/2002 şi Regulament este reglementată, aşa cum consideră bizar Serviciul Poliţie! Rutiere ..., o situaţie discriminatorie care îl pune pe cetăţeanul român deţinător al unul permis străin în situaţie de inferioritate faţă de un cetăţean român care deţine un permis românesc.

Crede reclamantul că orice cetăţean normal ar acţiona întru respectarea propriilor drepturi şi interese iar, în măsura în care este supus unor abuzuri şi/sau discriminări, ar apela la orice mijloc pe care legiuitorul i l-a pus la îndemână pentru recunoaşterea dreptului pretins si pentru repararea pagubei suferite. Acesta este motivul pentru care reclamantul arată că a înţeles de cuviinţă să învestească instanţa cu prezenta acţiune în contencios administrativ deoarece, finalmente, instanţa are chemarea şi menirea de a tranşa o astfel de situaţie litigioasă şi de a se pronunţa în sensul recunoaşterii dreptului pretins.

În cele ce urmează, reclamantul arată că va încerca şi crede că va reuşi să argumenteze suficient existenţa unui abuz şi a unei discriminări pe care reprezentanţii intimatei şi le asumă, nonşalant, la fel cum crede că, va reuşi să argumenteze în sensul existenţei dreptului pretins dar şi în sensul existenţei unui exces de putere.

Premisa de la care trebuie să pornească, arată reclamantul, este cea dată de prevederile art. 16 alin. 1 din Constituţia României, care prevede în mod expres că: "cetăţenii sunt egali în faţa legii si a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". La această prevedere expresă, ţinând cont de art.148 alin.2 din Constituţie, reclamantul arată că trebuie adăugată dispoziţia expresă din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cuprinsă în art.14 care interzice orice fel de discriminare în exercitarea drepturilor şi libertăţilor indiferent de situaţii, prevedere cuprinsă şi în protocolul 12 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale care cuprinde la art. 1 că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare, indiferent de situaţie.

Menţionează că aceste prevederi europene au stat de fapt la baza emiterii Ordonanţei 137/2000 care, pornind de la principiul prevăzut în art. 1 alin. 1 acela că în România drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt garantate de lege, stabileşte la alin. 2 principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şl discriminărilor de orice fel.

Mai arată că la art. 2 din această Ordonanţă legiuitorul a înţeles să definească discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă printre altele prin "orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege”.

Doar şi numai prin lecturarea acestor prevederi, se înţelege că dezlegarea dată de conducerea Serviciului Poliţiei Rutiere ..., reclamantului, cetăţean român, îi este înlăturat un drept doar şi numai deoarece deţine un permis străin, este o încălcare flagrantă a prevederilor constituţionale care reglementează egalitatea în drepturi dar şi o discriminare evidentă şi asumată conform celorlaltor dispoziţii mai sus citate.

Precizează reclamantul faptul că solicită instanţei a medita asupra situaţiei create/ asupra încălcării flagrante a prevederilor constituţionale şi a celor cuprinse în Convenţie pentru ca, finalmente, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate acest abuz flagrant, prin recunoaşterea dreptului pretins.

Arată reclamantul faptul că pentru el este de neînţeles dorinţa şi persistenţa conducerii Serviciul Poliţiei Rutiere ... întru a interpreta un text de lege doar şi numai pentru ca astfel să nu poată beneficia de un drept prevăzut în mod expres, la fel cum este de neînţeles asumarea voluntară sub semnătură a unui abuz şi a unei discriminări.

Menţionează reclamantul că poate distinşii lucrători din cadrul serviciilor rutiere ar trebui să înţeleagă că nu au atribuţii în interpretarea textelor de lege, aceste atribuţii revenind judecătorului, la fel cum ar trebui să înţeleagă că atribuţiile dumnealor ţin doar de aplicarea corectă a legii, iar o aplicare corectă nu poate duce la abuzuri şi discriminări.

De asemenea, arată că se impune a aminti că o regulă principală de interpretare logică a unui text de lege este exprimată prin adagiul: "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, adică unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, cu alte cuvinte, generalitatea formulării unui text legal conduce la generalitatea aplicării lui fără a se introduce distincţii pe care textul respectiv nu le conţine.

Arată reclamantul că a doua regulă de interpretare logică pe care o supune analizei este cea exprimată prin adagiul: "actus interpretandus est potius ut, valeat, quam ut pereat”, ceea ce însemnă că norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul în care aceasta să nu se aplice.

De asemenea, reclamantul arată că pornind de la aceste două reguli de interpretare logică, raportându-se la textele de lege pe care Serviciul Rutier ... îşi permite să le interpreteze, îşi permite şi el să le interpreteze, încercând să respecte Constituţia ca lege fundamentală, principiul egalităţii în faţa legii şi a nediscriminării.

Învederează că prevederile art.113 alin.2 din OUG 195/2002, prevăd în mod expres că permisul de conducere se restituie de către Poliţia Rutieră în condiţiile stabilite de către Regulament, iar prevederile art.219 alin.1 lit.b din regulament condiţionează restituirea permisului de conducerea de promovarea textului de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie, legiuitorul înţelegând prin formularea "dacă titularul a promovat", să inducă o condiţie sine qua non care trebuie îndeplinită pentru ca permisul să poată fi restituit.

Doar şi numai pornind de la această prevedere, arată reclamantul, se poate lesne constata că, opinia conducerii Serviciului Rutier ... este de-a dreptul aberantă, în condiţiile în care se încearcă a-i explica că nu putea participa la susţinerea testului deşi legiuitorul condiţionează restituirea permisului, la expirarea perioadei de suspendare, de promovarea unul astfel de test.

În ceea ce priveşte interpretările uşor ilare, arată reclamantul, aduse prevederilor art.103 alin.1 din OUG 195/2002 şi art. 219 alin. 3 din Regulament poate ar fi util să afle şi cei care şi-au asumat aceste interpretări că, aşa cum a arătat mai sus, dacă legea nu distinge nici cel chemat să o aplice nu poate distinge.

Altfel spus, aserţiunea cuprinsă în adresa din data de 03.11.AA care este inclusă, implicit, în dezlegarea dată prin adresa comunicată la data de 17.11.AA: "În sensul legislaţiei rutiere în vigoare, prin expresia Serviciul Poliţiei Rutiere care î1 are în evidenţă, se înţelege sediul Serviciului Rutier corespunzător locului în care a fost eliberat permisul de conducere auto"(?!) este o interpretare sui generis şi evident forţată, în condiţiile în care, nicăieri în OUG sau în Regulament legiuitorul nu a consacrat o astfel de interpretare.

Face menţiunea reclamantul că legiuitorul a înţeles să definească în art. 6 din OUG 195/2002 expresii, şi termeni, însă, aşa cum se poate observa, expresia "Serviciul Poliţiei Rutiere care îl are în evidenţă'' nu este definit.

În aceste condiţii, reclamantul arată că această expresie ar trebui interpretată conform celui de-al doilea adagiu, în sensul de a da eficienţa textului de lege privit global şi implicit în sensul de a-i acorda toate drepturile pe care legiuitorul le prevede în mod expres, printre acestea fiind dreptul de a participa la test, precum şi dreptul de a beneficia de reducerea perioadei de suspendare.

Poate, arată reclamantul, după soluţionarea prezentei cauze cei din conducerea Serviciului Rutier ... vor pricepe, că nicio lege nu poate cuprinde o limitare a drepturilor unuia sau altuia dintre cetăţenii români de natură a crea o situaţie discriminatorie dar şi că abuzuri şi/sau discriminări pot să apară doar şi numai ca urmare a aplicării greşite, abuzive şi cu rea-credinţă a acesteia.

Pornind de la principiul că legea nu poate fi abuzivă şi discriminatorie, reclamantul încearcă în continuare să o interpreteze logic şi global pentru ca, finalmente, principiul egalităţii între cetăţeni să fie respectat şi totodată să nu fie în situaţia de a fi discriminat doar şi numai pentru că a avut cândva dorinţa de a-şi schimba permisul românesc.

Ca şi premisă a acestei analize, reclamantul reiterează că în valorificarea prevederilor exprese ale art.112 alin.3 din Regulament a solicitat prin cererea înregistrată la data de 04.10.AA Serviciul Poliţiei Rutiere ... să păstreze permisul reţinut până la restituire, raportat la faptul că acesta este serviciul rutier în raza căruia a fost săvârşită fapta.

În aceste condiţii, odată pusă în aplicare solicitarea sa, reclamantul arată că nu apare "luat în evidenţă", ca şi deţinător al unui permis emis de autorităţile franceze?

Din punctul său de vedere, reclamantul arată că răspunsul nu poate fi decât afirmativ deoarece dacă nu ar fi luat în evidenţă, acesta nu ar putea fi restituit, aşa cum prevede în mod expres ultima teză a aliniatului, la care a făcut referire mai sus. Adică altfel spus, nu poate fi restituit un permis care nu apare în evidenţele serviciului care îl restituie . Astfel, reclamantul arată că în mod corect s-a prezentat, a susţinut şi a promovat testul la Serviciul Rutier ... deoarece permisul acestuia este luat în evidenţa acestui serviciu, până la restituirea acestuia.

Precizează reclamantul că aceasta este singura şi unica interpretare logică care se poate da coroborând textele de lege, la care a făcut referire mai sus iar prin această interpretare, deloc surprinzător, drepturile sale ar fi respectate şi ar fi pus într-o situaţie, discriminatorie doar şi numai pentru că cei din conducerea Serviciului Rutier ... nu doresc să se aplice legea în litera şi spiritul acesteia.

Concluzionând, reclamantul ţine să sublinieze pe de o parte că, nicăieri în legislaţia supusă analizei nu se face vreo deosebire între drepturile cetăţeanului român care deţine un permis eliberat de autorităţile romane şi dreptul unui cetăţean român posesor al unui permis eliberat de o autoritate străină, la fel cum nicăieri nu este definită şi/sau înţeleasă expresia "serviciul Poliţiei Rutiere care îl are în evidenţă" ca fiind serviciul rutier corespunzător locului în care a fost eliberat permisul de conducere dar şi că reducerea dreptului de a conduce la 30 de zile nu este opţională, ci este obligatorie în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute, aşa cum este cazul în speţă.

Analizând întrunirea cumulativă a condiţiilor necesare reducerii la 30 de zile a perioadei de suspendare, în cazul în speţă acestea sunt împlinite în condiţiile în care, aşa cum rezultă chiar din adresa comunicată, a obţinut 14 puncte la testul susţinut iar prin actul notarial din data de 09.11.AA a declarat pe propria răspundere sub sancţiunea prevederilor art.326 C.penal că îndeplinesc toate celelalte cerinţe ale art. 221 din Regulament.

Solicită reclamantul ca, pornind de la textele legale incidente speţei, făcând o interpretare a legii în litera şi în spiritul acesteia, să se constate că se află în situaţia unui exces de putere ca urmare a nesoluţionării favorabile a cererii sale şi să se dispună în sensul celor solicitate prin petitul prezentei acţiuni, în sensul de a recunoaşte dreptul pretins şi de a dispune restituirea permisului de conducere.

În drept, invocă art. 1 şi art. 8 din Legea 554/2004, precum şi toate textele de lege mai sus citate.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul INSPECTORATUL JUDEŢEAN DE POLIŢIE ... solicită respingerea acţiunii în contencios administrativ promovată de reclamant ca neîntemeiată.

În motivarea poziţiei procesuale adoptate, pârâtul învederează următoarele:

În data de 01.10.AA prin procesul verbal seria ... nr. ... s-a dispus ca măsură complementară suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile numitului R, eliberându-i-se o dovadă de circulaţie de 15 zile.

Arată că reclamantul, cetăţean român cu domiciliul în România deţine un permis eliberat de autorităţile franceze, astfel în temeiul art. 212 alin. 3 din H.G. 1391/2006, prin cererea înregistrată la data de 04.10.AA a solicitat ca acesta să-i fie reţinut la Serviciul Rutier al Inspectoratului Judeţean de Poliţie ....

Ulterior, la data de 10.11.AA, acesta a solicitat reducerea la 30 de zile a perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, solicitare căreia pârâtul nu i-a putut da curs având în vedere legislaţia aplicabilă în cauză.

Precizează pârâtul faptul că în soluţionarea cererii reclamantului au fost avute în vedere următoarele dispoziţii:

O.U.G. 195/2017:

• Art. 104 La cererea titularului permisului de conducere, perioadele de suspendare se reduc de către şeful poliţiei rutiere a judeţului sau a municipiului Bucureşti pe raza căreia a fost săvârşită fapta ori de către şeful poliţiei rutiere din Inspectoratul General al Poliţiei Române, dar nu mai puţin de 30 de zile, în condiţiile prevăzute în regulament.

• Art. 106 alin. (1) Până la expirarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier şi tramvai trebuie să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă, pentru verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie, după cum urmează:

c) când a solicitat reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, conform 104.

• Art. 113 alin. (1) Permisul de conducere se restituie titularului:

a) la expirarea perioadei de suspendare;

H.G. 1391/2006

• Art. 212. alin. (3) Până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), titularul permisului de conducere eliberat de o autoritate străină poate solicita ca, până la expirarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, documentul să fie păstrat la serviciul poliţiei rutiere pe raza căruia a fost săvârşită fapta, pentru a-i fi restituit. Despre aceasta posibilitate titularul permisului de conducere va fi informat odată cu comunicarea suspendării exercitării dreptului de a conduce.

• Art. 219 alin. (1) Restituirea permisului de conducere se dispune de către şeful serviciului poliţiei rutiere care îl are în evidenta, la cererea titularului, în următoarele cazuri:

b) la expirarea termenului de suspendare, când sancţiunea a fost aplicată ca urmare a săvârşirii unei contravenţii pentru care legea prevede suspendarea dreptului de a conduce pentru 30, 60 sau 90 de zile sau, după caz, a fost majorată cu 30 de zile, dacă titularul a promovat testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie;

• Art. 219 alin. (3) Verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie de către contravenient se efectuează de către serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă, în cazurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere prevederile art.106 alin.1 din O.U.G. 195/2002 şi ale art. 219 alin. 3 din H.G. 1391/2006, arată pârâtul, întrucât reclamantul deţine un permis emis de autorităţile franceze şi nu se află în evidenţa Serviciului Rutier al Inspectoratului de Poliţie Judeţean ..., verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie de către contravenient nu poate fi realizată de autorităţile competente în domeniu de pe teritoriul României, nefiindu-i aplicabile astfel prevederile art.104 din O.U.G. 195/2002.

Pe aceste considerente, pârâtul solicită respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut în fapt următoarele:

Verificând obiectul prezentei acţiuni în contencios administrativ întemeiată de către reclamant pe dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ constată că prin prezenta acţiune în contencios administrativ este chemată să constate refuzul nejustificat exprimat de către autoritatea publică pârâtă de a recunoaşte reclamantului un drept prevăzut de lege, respectiv dreptul prevăzut de art. 104 din OUG nr. 195/2002 de a beneficia de reducerea la 30 de zile a perioadei de suspendare a exerciţiului dreptului de a conduce autovehicule.

În acest sens, instanţa constată că dreptul invocat de către reclamant a fost refuzat acestuia în mod explicit prin actul administrativ emis de Inspectoratul Judeţean de Poliţie ..., respectiv prin Adresa nr. .../10.11.AA emisă de IPJ ..., Serviciul Rutier, urmare a cererilor înaintate de cabinet avocat ... la solicitarea clientului R sub nr. .../08.11.AA, nr. .../06.11.AA, .../03.11.AA, nr. .../08.11.AA şi nr. .../13.11.AA (fila nr. 17).

În cuprinsul acestui act administrativ se aduc la cunoştinţa reclamantului punctual următoarele:

„Permisul în cauză nu „a intrat în evidenţa" Serviciului Rutier ci doar a fost păstrat, potrivit art.212, alin.3 din O.U.G. 195/2002 R., care specifică următoarele: „Până la împlinirea termenului prevăzut la alin.1, titularul permisului de conducere eliberat de o autoritate străină poate solicita ca, până la expirarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, documentul să fie păstrat la serviciul poliţiei rutiere pe raza căruia a fost săvârşită fapta, pentru a-i fi restituit."

Totodată, potrivit art.1 alin 2 din OG 83/2001 serviciile publice comunitare asigură întocmirea, păstrarea, evidenţa şi eliberarea permiselor de conducere, certificatelor de înmatriculare a vehiculelor şi plăcilor cu numere de înmatriculare.

Clientul dumneavoastră, posesor al unui permis de conducere eliberat de o autoritate străină, s-a prezentat la Serviciul Rutier al I.P.J. ... şi a susţinut examenul privind verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie, pentru a beneficia de reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce la 30 de zile, răspunzând corect la un număr de 14 întrebări dintr-un total de 15.

Cu toate acestea, examenul susţinut de numitul R nu îşi poate produce efectele juridice, întrucât potrivit art. 106 din O.U.G. 195/2002 „conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier şi tramvai trebuie să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă, pentru verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie."

În acest sens permisul său de conducere fiind eliberat de către o autoritate străină nu se află în evidenţa Serviciului Rutier ..., ci în evidenţa autorităţilor franceze.

Totodată art. 219 alin. 3 din H.G. 1391/2006 prevede expres că verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie de către contravenient se efectuează de către serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă, în cazurile prevăzute de O.U.G 195/2002, iar reducerea perioadei de suspendare operează în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.221 din H.G. 1391/2006.

Având în vedere prevederile legale amintite mai sus, rezultă faptul că titularul permisului de conducere eliberat de o autoritate străină nu poate susţine testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie în România şi nu poate beneficia de reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce la 30 de zile prevăzută de art.104 din O.U.G. 195/2002R. În ipoteza dată eroarea lucrătorului de poliţie rutieră care l-a testat pe numitul R nu poate suplini lipsa îndeplinirii condiţiilor legale în vederea reducerii perioadei de suspendare a permisului de conducere.

Considerăm că prin modul de soluţionare a prezentei cereri nu se poate vorbi de încălcarea unor drepturi sau interese ale clientului dumneavoastră sau despre discriminare în modul de aplicare a prevederilor legale având în vedere faptul că acestuia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 104 din O.U.G. 195/2002 deoarece potrivit art. 220 din H.G. 1391/2006 titularul-unui permis de conducere eliberat de o autoritate străină, împotriva căruia s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce, poate solicita şefului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta restituirea documentului, înainte de expirarea perioadei de suspendare, cu cel mult o zi lucrătoare înainte de data părăsirii teritoriului României, urmând ca autorităţile române să comunice sancţiunea aplicată autorităţii străine care a eliberat documentul.

De asemenea, vă încunoştiinţăm despre faptul că, la nivel naţional, au mai fost dezbătute astfel de cauze privind acelaşi domeniu de interes, iar pentru o bună informare şi înţelegere a prevederilor legale, vă punem în vedere să studiaţi Decizia nr.356, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 şi art. 106 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, precum şi a celor ale art. 219 alin. (3)-(5) şi art. 221 alin. (1) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, emisă la data de 11.05.2017 de către Curtea Constituţională şi publicată în Monitorul Oficial cu nr. 599 în 26.07.2017.”

Coroborând argumentele juridice cuprinse în adresa emisă de către autoritatea publică pârâtă la cererea reclamantului cu dispoziţiile din OUG nr. 195/2002 şi din Regulamentul de aplicare a acestui act normativ aprobat prin HG nr. 1391/2006 invocate şi citate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, instanţa de contencios administrativ apreciază că argumentele de drept invocate de către reclamant sunt întemeiate, în mod nejustificat pârâtul refuzând să recunoască dreptul reclamantului de a beneficia de dispoziţiile art. 104 din OUG nr. 195/2012.

În acest sens instanţa de contencios administrativ constată că autoritatea poliţiei rutiere române, a dispus faţă de o persoană de cetăţenie română care deţine un permis de conducere eliberat de un alt stat membru UE sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o anumită perioadă, a pus în vedere conducătorului auto să predea permisul de conducere în vederea executării sancţiunii complementare dispusă de către şeful poliţiei rutiere pe raza teritorială a căruia a fost săvârşită fapta şi a fost de acord cu păstrarea acestuia la sediul poliţiei rutiere indicat de reclamant astfel că, este evident că autoritatea publică română a înţeles să aplice faţă de acest conducător auto legislaţia rutieră română în întregul ei.

De asemenea, instanţa constată că, din punct de vedere administrativ,în mod concret, reclamantul, prin aplicarea faţă de acesta a sancţiunii complementare de către şeful poliţiei rutiere pe raza teritorială a căruia a fost săvârşită fapta, înregistrarea cererii de participare la examenul de testare a cunoştinţelor, participarea la acest examen, înregistrarea şi admiterea cererii de păstrare a permisului de conducere la sediul poliţiei rutiere pe raza teritorială a căreia s-a săvârşit fapta, a fost luat în evidenţa autorităţilor publice române, în momentul restituirii permisului de conducere fiind necesare îndeplinirea unor operaţiuni administrative de descărcare din registrele de evidenţă ale poliţiei rutiere cu privire la permisele păstrate de acestea în vederea executării sancţiunilor contravenţionale complementare. În această situaţie, în condiţiile în care nici prin OUG nr. 195/2002 şi nici prin Regulamentul de aplicare a acestui act normativ aprobat prin HG nr. 1391/2006 nu este definită noţiunea de „sediul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă”, instanţa apreciază că reclamantul a fost luat în evidenţa organelor poliţiei rutiere şi că între noţiunea de „sediul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă” prevăzută de a art. 106 din OUG nr. 195/2002 şi „sediul poliţiei care are în evidenţă permisul de conducere ca fiind eliberat de către acesta” la care face referire pârâtul, nu există identitate.

 Astfel fiind instanţa apreciază că deşi este adevărat că în cuprinsul OUG nr. 195/2002 se face referire la „sediul poliţiei rutiere unde conducătorul auto este luat în evidenţă” şi că, din punct de vedere formal reclamantul nu figurează cu permis de conducere valabil eliberat de autorităţile publice române, această împrejurare nu poate constitui în opinia instanţei un temei juridic solid pentru a se putea interpreta dispoziţiile OUG nr. 195/2002 în sensul că de reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pot beneficia doar cetăţenii români deţinători de permise de conducere eliberate, „luate în evidenţă în România”.

În opinia instanţei, dispoziţiile art. 106 alin. 1 lit. c privind prezentarea conducătorului auto la sediul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă pentru susţinerea examenului de testare a cunoştinţelor profesionale sunt norme de competenţă administrativă date în sarcina autorităţii publice pentru organizarea examenului de testare a cunoştinţelor şi nu stabilesc în nici un caz competenţa materială de a examina doar cetăţenii luaţi în evidenţă şi în nici un caz nu limitează dreptul la examinare şi de a beneficia de prevederile art. 104 doar cetăţenilor care au permis de conducere eliberat de autorităţile publice române.

Faptul că beneficiul dispoziţiilor art. 104 este recunoscut tuturor persoanelor fizice faţă de care s-a luat sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule rezultă din însuşi dispoziţiile OUG nr. 195/2002 care nu fac nicio distincţie legală cu privire la emitentul permisului de conducere deţinut de persoana faţă de care se aplică sancţiunea administrativă a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă determinată, legea contravenţională română se aplică în mod unitar faţă de toate persoanele care conduc autovehicule pe teritoriul României indiferent de cetăţenia, reşedinţa sau domiciliul acestora, iar din prevederile art. 104 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rezultă că reducerea perioadei se dispune de şeful poliţiei rutier pe raza căreia a fost săvârşită fapta.

În prezenţa unui drept prevăzut de lege,instanţa apreciază că lipsa unor norme clare de competenţă administrativ teritorială a organelor poliţiei rutiere privind autoritatea competentă să organizeze examenul de testarea a cunoştinţelor conducătorilor auto care deţin permise de conducere eliberate de alte state nu poate fi imputată titularului dreptului, cu atât mai mult cu cât, în realitate acesta a fost luat în evidenţa administrativă a poliţiei rutiere pe raza teritorială a căreia a fost săvârşită fapta, respectiv în evidenţa poliţiei a cărei conducător are competenţa materială de a dispune reducerea duratei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule.

Faţă de cele de mai sus, instanţa constată că prin adresa nr. .../10.11.AA emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean ... – Serviciul Rutier prin care autoritatea publică pârâtă respinge cererea reclamantului privind recunoaşterea dreptului prevăzut de art. 104 din OUG nr. 195/2002 de a beneficia de reducerea duratei de suspendare a exerciţiului dreptului de a conduce autovehicule este nelegal, argumentele de fapt şi de drept invocate în cuprinsul acesteia, în lipsa indicării unor dispoziţii legale care să susţină aceste argumente putând a fi calificate ca fiind o exprimare explicită a voinţei de a nu rezolva cererea respectiv ca fiind un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.

În condiţiile în care, prin proba cu înscrisuri administrată în cauză, respectiv prin dovada de circulaţie seria ... nr. .../01.10.AA (fila nr. 13), reclamantul, cetăţean român cu domiciliul în România, deţinător al unui permis de conducere valabil eliberat de autorităţile franceze, a dovedit că a executat sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce începând cu 18.10.AA, acesta a formulat cerere de reducere la 30 de zile a perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, acesta a dovedit că a susţinut şi a promovat examenul privind verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie la sediul poliţiei rutiere la care acesta a fost luat în evidenţă, respectiv la sediul poliţiei rutiere pe raza teritorială a căreia a fost săvârşită fapta, faţă de acesta fiind îndeplinite astfel condiţiile prevăzute de art. 104 şi art. 106 din OUG nr. 195/2002, respectiv cele prevăzute de art. 212, art. 219, art. 221 din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, instanţa de contencios administrativ apreciază că acţiunea promovată de către acesta în calitate de persoană vătămată pentru recunoaşterea dreptului prevăzut de lege de a beneficia de reducerea duratei de suspendare a exerciţiului dreptului de a conduce autovehicule, respectiv pentru recunoaşterea dreptului său de a conduce autovehicule de la expirarea duratei de 30 de zile prevăzută de art. 104 din OUG nr. 195/2002 este întemeiată şi urmează a fi admisă în temeiul art. 1, art. 8 alin.1, art. 10, art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor legale anterior citate.

Având în vedere culpa procesuală a autorităţii pârâte, izvorâtă din nerecunoaşterea drepturilor prevăzute de lege în favoarea reclamantului şi din admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, în temeiul art. 453 C.proc.civ, pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată suportate de acesta reprezentând taxe judiciare (50 lei) şi onorariu de avocat (2500 lei), conform dispozitivului prezentei.”