Respingere cerere având ca obiect anulare proces-verbal de control itm

„Prin acţiunea de contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr. .../2015, reclamantul R, în contradictoriu cu pârâtul P solicită anularea Procesului Verbal de control nr. .../ZZ.LL.201X emis de pârât.

În motivare reclamantul arată că pe data de ZZ.LL.201X a fost realizat la R controlul tematic generat de adresa I nr. .../ZZ.LL.201X, în considerarea competenţelor date de Legea nr.108/1999 şi pentru verificarea modului de aplicare a prevederilor Legii nr. 53/2003.

Arată reclamantul că la data controlului, inspectorii delegaţi au pornit de la împrejurarea că prestau activitatea pentru şi sub autoritatea sa un număr de 14 persoane ca şi fotbalişti, 3 persoane ca şi antrenori şi o persoană ca şi kinetoterapeut, toţi în baza unor contracte civile, stabilind această realitate în baza unor declaraţii luate acestora, în condiţiile art.15 alin.1 lit. b din HGR nr. 1377/2009.

Ulterior, pe data de ZZ.LL.201X, au fost primite de către inspectori şi verificate convenţiile civile, statele de retribuire, licenţele de jucători profesionişti, acorduri de transfer şi declaraţiile privind plata contribuţiilor sociale, impozitul pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate pe luna aprilie 2015.

Evaluând starea de fapt constatată şi documentele depuse, reclamantul arată că inspectorii au conchis următoarele:

a. antrenorilor şi personalului administrativ le sunt aplicabile prevederile art. 13 din HGR 343/2011, în sensul că, pentru activitatea depusă antrenorul beneficiază de drepturi salariate şi alte drepturi, stabilite potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. În sensul dispoziţiilor legale în vigoare se înţeleg prevederile art. 10 din Legea nr.53/2003, deoarece contractul individual de muncă este singurul act juridic în temeiul căruia persoana fizică, denumită salariat, se obligă să presteze o muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator... în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

b. Sportivii profesionişti sunt cei care îndeplinesc cerinţele stabilite prin art. 14 alin.2 din Legea nr.69/2000, respectiv au licenţa sportivă de profesionist şi încheie cu o structură sportivă un contract individual de muncă sau o convenţie civilă, în condiţiile legii. Făcând trimitere la prevederile art. 1166 Cod civil, coroborate cu dispoziţiile art. 1167 şi 1668 din acelaşi cod, fiind vorba de un contract nereglementat de lege, reglementările din cod nefiind îndestulătoare pentru a se aplicare regulilor generale din cod, se aplică regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă mai mult. Convenţiile de prestări servicii sunt acceptate în ipoteza în care sunt încheiate între persoane care au autorizarea de a desfăşura activităţi economice independente în baza OUG 44/2008. Potrivit Codului civil, contractul de colaborare sau de prestări servicii cu o persoană fizică poate fi posibil numai în situaţia activităţilor ocazionale, fără a fi repetitive, permanente, fără a avea caracterul unei activităţi dependente. Dacă activitatea prestată întruneşte trăsăturile unui raport juridic de muncă, atunci actul juridic ce reglementează activitatea prestată este contractul individual de muncă, deoarece Codul muncii are caracter de lege specială faţă de Codul civil în ceea ce priveşte munca şi regulile care guvernează relaţiile de muncă.

Faţă de toate aceste argumente, arată că inspectorii de muncă au apreciat că se află în prezenţa încălcării de către angajator a prevederilor art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003, sub aspectul primirii la muncă a unor persoane fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă.

În opinia sa, arată reclamantul, Procesul verbal de control nr. .../201X este un act nelegal, deoarece:

Analiza raportului juridic trebuie să fie una mai complexă, ca astfel raţionamentul interpretativ să aibă o referinţă conexă tuturor normelor ce-1 reglementează, fără ca această abordare să excludă incidenţa prevederilor Codului civil sau pe cele ale Codului muncii, ci doar să le distingă şi particularizeze, faţă de prevederile art. 14 alin.2 din Legea nr. 69/2000.

În continuare reclamantul învederează art.1(3) din Legea nr.69/2000, pe care-l citează şi totodată face referire la anexa la lege care prevede definirea termenilor (lit.a, d, e).

De asemenea, reclamantul invocă şi art.14 din Legea nr. 69/2000, pe care-l citează şi arată că art.73 din Constituţia României, prin alineat 3 precizează că, prin lege organică se reglementează, printre altele, regimul general al proprietăţii şi moştenirii şi regimul general privind raporturile de muncă, fără a se afla printre acestea educaţia fizică şi sportul din România. Ca atare, Codul civil şi Codul muncii sunt, prin legile care le aprobă, reglementări organice, generale în materia proprietăţii şi a moştenirii sau a raporturilor de muncă, iar legea educaţiei fizice şi sportului este o reglementare specială.

Precizează reclamantul faptul că nu este contestată calitatea de sportiv profesionist a persoanelor în legătură cu care s-a apreciat că au fost încălcate prevederile art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003, ci doar că, faţă de caracterul dependent al activităţii prestate, raportul generat între aceste persoane şi beneficiar ar fi de specificitatea raporturilor de muncă.

Arată că pornind de la prevederile art.14 alin.10 din Legea nr.69/2000, în considerarea menţiunii de la alin.2 lit.b din acelaşi articol, referitor la convenţiile civile, condiţiile de practicare a sportului profesionist se stabilesc prin normele federaţiei sportive naţionale. Potrivit art.10 par.1 din regulamentul privind statutul şi transferul jucătorilor de fotbal se reiterează că fotbalistul profesionist poate să-şi desfăşoare activitatea prin încheierea unui contract individual de muncă sau a unei convenţii civile, fiind folosită conjuncţia sau pentru a defini interpretarea normei în sensul că poate fi folosit oricare din cele două acte juridice.

În Nomenclatorul de profesii din România nu se regăseşte profesia/meseria de fotbalist, motiv pentru care este absurd să afirmi incidenţa prevederilor art.16 alin.1 din Codul muncii, fiind evident că se poate încheia un contract individual de muncă doar pentru una din profesiile sau meseriile reglementate ca atare, motiv pentru care reglementarea de la art. 14 alin.2 pct.2 din Legea nr.69/2000 este derogatorie şi distinctă, ca şi interpretare, de legislaţia muncii.

Învederează că fotbalistul profesionist este sportivul care practică sportul în baza unei licenţe de sportiv profesionist şi a unui contract individual de muncă sau a unei convenţii civile încheiate cu o structură sportivă, spune legea specială.

Menţionează faptul că în situaţia în care fotbalistul profesionist încheie o convenţie civilă, veniturile obţinute vor fi calificate drept venituri din profesii liberale în înţelesul dispoziţiilor art.46 alin.3 din Codul fiscal, deoarece, conform normelor, pct.19, exercitarea unei activităţii independente presupune desfăşurarea acesteia în mod obişnuit, pe cont propriu şi urmând un scop lucrativ, iar potrivit pct.23: Sunt considerate venituri din profesii libere veniturile obţinute din prestări de servicii cu caracter profesional, desfăşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere, în domeniile ştiinţific, literar, artistic, educativ şi altele, de către: medici, avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, experţi tehnici şi contabili, contabili autorizaţi, consultanţi de plasament în valori mobiliare, auditori financiari, consultanţi fiscali, arhitecţi, traducători, sportivi, arbitri sportivi, precum şi alte persoane fizice cu profesii reglementate desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii.

Arată reclamantul faptul că dacă nu este edificator modul de interpretare propus, acela al disponibilităţii reglementării raportului de colaborare dintre structura sportivă şi sportivul profesionist prin convenţie civilă, atunci poate că se va considera şi distincţia propusă de HGR 44/2004 pct.24 asupra interpretării art.46 din Legea nr.571/2003, pe care-l citează.

Precizează că fără să fie nevoie de o analiză profund a textului de lege, rezultă din acesta că sportivul profesionist poate realiza venituri dintr-o relaţie contractuală de muncă sau din activităţi independente reglementare pe calea convenţiilor civile, astfel cum prevede Legea nr. 69/2000 şi Regulamentul federaţiei.

Atâta timp cât Legea 69/2000 şi Regulamentul federaţiei, emis în considerarea prevederilor acestei legi, stabilesc modalitatea practicării sportului de performanţă în baza unei licenţe şi a convenţiilor civile încheiate cu o structură sportivă, nu pot fi valorificate dispute on-line a unor avizaţi sau mai puţin avizaţi cunoscători de toate, nu este în menirea inspectoratului de muncă să se pronunţe faţă de incidenţele fiscale ale raportului juridic, concluzionând faţă de caracterul dependent sau independent al activităţii de sportiv profesionist, urmând ca aceste considerente să fie în atenţia organelor fiscale abilitate să aplice mecanismul de retractare fiscală.

Învederează faptul că inspectorii de muncă propun practic o abordare juridică mai complexă decât materia în care ei pot să verifice şi să se pronunţe, recalificând, în regim de organ fiscal, voinţa părţilor, propunând, cu încălcarea principiului specialia generalibus derogant, aplicarea unei prevederi din Codul muncii unui raport reglementat de o lege specială.

Pentru toate aceste considerente, reclamantul solicită admiterea acţiunii.

În drept, invocă dispoziţiile Legii nr.554/2004.

Prin Întâmpinarea  formulată, pârâtul solicită respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

Argumentele invocate de către pârât în susţinerea poziţiei sale procesuale sunt următoarele:

În urma verificărilor efectuate la R s-au constatat că, urmare a adresei I nr. .../ZZ.LL.201X, înregistrată la P sub nr. .../ZZ.LL.2015, s-a efectuat un control tematic în data de ZZ.LL.201X, orele 12 la ..., unde au fost identificaţi prestând activitate pentru si sub autoritatea reclamantei R, numiţii:

- A cu CNP ..., B cu CNP ..., C cu CNP ..., D cu CNP ..., E cu CNP ..., F cu CNP ..., G cu CNP ..., H cu CNP ..., I cu ..., J cu CNP ..., K cu CNP ..., L cu CNP ..., M cu CNP ..., N cu CNP ..., din a căror fişe de identificare solicitate în temeiul art.15 alin.1 lit.b din HG 1377/2009 modificată si completată, scrise pe proprie răspundere reiese că prestează activitate de fotbalişti în baza unor contracte civile.

- O cu CNP cu ..., P cu CNP ..., R cu CNP ..., din a căror fişe de identificare solicitate în temeiul art.15 alin.1 lit.b din HG 1377/2009 mod. si compl., scrise pe proprie răspundere reiese că prestează activitate de antrenori în baza unor contracte civile.

- S cu CNP ... din a cărui fişa de identificare solicitată în temeiul art.15 alin.1 lit.b din HG 1377/2009 modificată si compl., scrisă pe proprie răspundere reiese că prestează activitate de kinetoterapeut în baza unui contract civil.

Menţionează că la data finalizării controlului, respectiv ZZ.LL.201X, s-a procedat la coroborarea informaţiilor cuprinse în fişele lor de identificare prelevate în data de ZZ.LL.201X cu documentele prezentate la control, convenţii civile de prestări servicii, licenţe de jucători profesionişti, acorduri de transfer, stat de retribuţii, constatându-se încălcarea de către angajator a prevederilor art.16 alin.1 din Legea 53/2003 rep., modificată si completată, în sensul primirii la muncă a numiţilor A cu CNP ..., B cu CNP ..., C cu CNP ..., D cu CNP ..., E cu CNP ..., F cu CNP ..., G cu CNP ..., H cu CNP ..., I cu ..., J cu CNP ..., K cu CNP ..., L cu CNP ..., M cu CNP ..., N cu CNP ..., O cu CNP cu ..., P cu CNP ..., R cu CNP ..., S cu CNP ..., fără încheierea unui contract individual de muncă în forma scrisă.

Conform prevederilor art.264 alin.3 din Legea 53/2003 republicată, constituie infracţiune si se sancţionează cu închisoare de la unu la doi ani sau cu amenda penală primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă.

Faţă de acest ultim aspect, pârâtul menţionează că raportat la prevederilor art.291 din Noul Cod de procedură penală, coroborate atât cu prevederile art.19 alin.1 litera n din Legea 108/1999 republicată privind înfiinţarea si organizarea Inspecţiei Muncii, modificată si completată, cât si cu prevederilor art.264 alin.3 din Legea 53/2003 republicată, a fost sesizate organul de urmărire penală, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare.

Pe fond, arată pârâtul, în temeiul prevederilor Legii nr. 108/1999 republicată, privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, a HG 500/2011 modificată si completată, Legii 53/2003 republicată, modificată si completată, a Legii 69/2000 educaţiei fizice şi sportului, HG 343/2011 privind aprobarea Statutului antrenorului, Legii nr.287/2009 republicată (Noul Cod Civil), Legii 571/2003 modificată si completată, Regulamentul FRF privind statutul şi transferul jucătorilor de fotbal coroborate cu prevederile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările si completările ulterioare, în urma analizării P.V.C nr. .../ZZ.LL.2015, a convenţiilor civile de prestări servicii, licenţe de jucători profesionişti, acorduri de transfer si declaraţia privind obligaţiile de plata a contribuţiilor sociale, impozitul pe venit si evidenţa nominala a persoanelor asigurate pe luna aprilie 201X, a registrului general de evidenţă a salariaţilor în format electronic a verificării temeiurilor de fapt şi de drept care au stat la baza încheierii actului de control, şi a măsurilor dispuse de inspectorii ... din cadrul P în baza documentelor puse la dispoziţie de reprezentantul unităţii contestatoare la data efectuării controlului, pârâtul consideră că cele cuprinse în P.V.C nr. .../ZZ.LL.201X sunt temeinice, că s-a apreciat corect de către inspectorii de muncă starea de fapt şi în consecinţă măsurile dispuse de către organul constatator sunt întemeiate, îndeplinirea acestora fiind obligatorie în modalităţile şi la termenele stipulate prin actul mai sus menţionat, actul fiind emis cu respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile în cauză, motiv pentru care:

A fost menţinut în totalitate procesul verbal de control cu nr. .../ZZ.LL.201X împreună cu măsurile dispuse de agenţii constatatori, cu ocazia efectuării controlului la unitatea contestatoare.

Menţionează pârâtul că, măsurile pe care le contestă unitatea contestatoare, au fost dispuse ca urmare a deficienţelor constatate în ceea ce priveşte respectarea prevederilor legale în domeniul raporturilor de muncă.

Contrar celor menţionate de către aceasta, pârâtul apreciază că raporturile de muncă dintre fotbalişti si cluburile sportive pot îmbrăca doar forma contractului individual de muncă, din raţiuni pe care le expune în cele ce urmează: 

Prevederile cu privire la convenţiile civile de prestări servicii, pentru desfăşurarea, cu regularitate, a unor activităţi care nu depăşesc, în medie, 3 ore pe zi în raport cu programul lunar de lucru, din Legea nr. 130/1999 au fost abrogate începând cu data de 14 aprilie 2003 prin art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23 din 10 aprilie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pentru modificarea art. II şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003, singura formă legală pe care poate să o îmbrace raporturile de muncă, de la data susmenţionată, rămânând doar contractele individuale de muncă (cu norma întreagă sau cu timp parţial). Prin urmare, după această dată convenţiile civile de prestări servicii ca forma de angajare nu mai există, iar conform dispoziţiilor N.C.Civil, încheierea lor este posibilă numai în situaţia activităţilor ocazionale, fără a fi repetitive si fără să aibă caracterul unei activităţi dependente, permanente, conform art.7 alin.(l) pct.2.1 din Codul Fiscal, modificat si completat, opinie împărtăşită si de Inspecţia Muncii prin adresele nr. .../.../ZZ.LL.2012 si nr. .../.../ZZ.LL.201X.

Pe de alta parte, contrar celor precizate de către contestatoare, pârâtul învederează faptul că în nomenclatorul de meserii din România, există reglementată meseria de fotbalist profesionist cod -342101, aşa încât consideră că reglementarea de la art.14 alin.2 pct.2 din Legea nr.69/2000 nu este derogatorie si distinctă ca interpretare, de legislaţia muncii, motiv pentru care găseşte legal să se facă aplicarea prevederilor art.16 alin.1 din Legea 53/2003, republicată, modificată şi completată.

În altă ordine de idei pârâtul apreciază că, fotbaliştii care „Joacă" sub aşa numitele „convenţii civile de prestări sportive", convenţii care prevăd remunerarea fotbalistului în sume nete si sunt încheiate pe durată determinată, în realitate, prin specificul obligaţiilor prestatorului (fotbalistului profesionist) şi derularea efectivă a convenţiei, acestea trădează de fapt autentice raporturi dependente de muncă, care fac incidente prevederile art.16 alin.1 din Legea 53/2003, republicată, modificată si completată.

Arată că angajatorul achită remuneraţii stipulate net către fotbalist, însă acesta din urmă este foarte departe de a fi un veritabil terţ prestator (profesie liberală, sau activitate de persoană fizică autorizată).

Conform Legii 69/2000 - ANEXA DEFINIŢII - în sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: d) licenţă de sportiv profesionist - document care atestă existenţa unui raport juridic determinat între un sportiv şi un club sportiv profesionist şi care este eliberat de o federaţie sportivă naţională.

Sportivii nu sunt amatori dacă au licenţă de profesionist, iar licenţa de sportiv profesionist se obţine în conformitate cu procedurile prevăzute în statutele şi în regulamentele federaţiilor sportive naţionale, respectiv dacă sportivul are raport juridic determinat cu clubul sportiv profesionist.

Concluzionând, arată pârâtul, licenţa de profesionist decurge primordial din angajarea permanentă a sportivului de către un club, şi nu din adeziunea fotbalistului la un statut profesional anume (uniune profesională a unei profesii reglementate) - precum în cazul unor profesiuni liberale, (avocaţii în raporturile cu un Barou, notarii în raporturile cu Uniunea Notarilor, etc.).

Mai arată că din documentele puse la dispoziţie de către reprezentanţi reiese că, fotbaliştii nu emit facturi, nu sunt înregistraţi în scop de TVA, nu deţin cod unic de identificare fiscală, nu ţin contabilitate în partidă simplă, nu beneficiază de deduceri personale în plan fiscal. Cu toate acestea se pretinde în mod ilegal că aceştia fac parte din categoria profesiilor libere, aşa cum sunt ele definite la art.46 alin.3 din Codul Fiscal. Apetenţa, contestatoarei pentru convenţiile civile în detrimentul contractelor de muncă se explică deplin prin posibilitatea, aparent legală, dar în realitate ilicită, de a eluda plata contribuţiilor sociale aplicabile fondului de salarii pentru fotbaliştii angajaţi.

Ca atare, arată că nu se poate vorbi în sensul Legii 69/2000 de un statut specific şi nici de o profesie anume de „sportiv profesionist", iar în particular, activitatea „fotbalistului profesionist" nu poate fi echivalată cu o activitate liberală, care să acorde dreptul de a presta activitate în baza altor forme legale decât raporturile juridice de muncă.

Apoi, arată că potrivit Art. 11 şi 12 din Regulamentul FRF privind statutul si transferul jucătorilor de fotbal, definesc într-adevăr atât contractul de muncă, cât şi convenţia civilă, sens în care citează aceste articole.

Consideră pârâtul că, analizând atent definiţia convenţiei civile din Regulamentul FRF (art.12), se poate observa că nu există nicio diferenţă specifică, esenţială în raport de contractul de muncă. A spune despre convenţia civilă că (textual) – „prevede drepturi si obligaţii în principiu similare celor cărora le dă naştere contractul individual de muncă", însă (tot textual) - se deosebeşte de contractul de muncă prin aceea că nu creează raporturi de muncă, şi, respectiv, că (textual) -„ jucătorul nu beneficiază de drepturi de asigurări sociale şi nici de drepturile prevăzute de legislaţia privind protecţia şomerilor", este nu numai absurd dar şi profund ilegal de la data abrogării dispoziţiilor referitoare la convenţiile civile de prestării servicii reglementate de Legea 130/1999.

Precizează pârâtul  faptul că aplicarea unui regim de convenţie civilă activităţii jucătorului profesionist de fotbal nu poate avea decât un caracter ilicit (în sensul art. 1292 din Noul Cod Civil), având ca scop nemijlocit şi ca efect direct doar eludarea de către angajator a obligaţiilor legale în materie de contribuţii sociale.

Apoi, arată că în conformitate cu prevederile art.13 din Regulamentul FRF privind statutul şi transferul jucătorilor de fotbal: 1. Un jucător de fotbal poate încheia, pentru aceeaşi perioadă de timp, un singur contract cu un singur club. 2. Dacă un jucător profesionist semnează mai mult de un contract pentru aceeaşi perioadă de timp, cu cluburi diferite, va rămâne valabil contractul înregistrat la forul competent, în condiţiile art. 15.5.1 din prezentul regulament, urmând să se aplice sancţiuni în mod corespunzător.

Astfel, arată că se poate observa cu uşurinţă că în speţă, ne aflăm în faţa unor raporturi de subordonare, ce caracterizează numai contractele individuale de muncă. "Licenţa" de  fotbalist profesionist nu are semnificaţia unei licenţe de liberă practică într-o profesie reglementată (precum licenţa de practică în avocatură, medicină, arhitectură etc.).

De asemenea, licenţa de profesionist echivalează cu o simplă acreditare (o recunoaştere simbolică a unei calităţi) care în plan practic are foarte puţine consecinţe ce disting sportivul profesionist de sportivul amator.

Învederează faptul că art. 14 din Legea 69/2000, pe de o parte, face trimitere la licenţa de sportiv profesionist, iar pe de altă parte, se face trimitere la existenţa unei colaborări permanente cu o structură sportivă, aşa încât raţionamentul legal ce vizează convenţiile civile de prestări sportive este insuficient, dependenta si subordonarea fotbalistului faţă de club,  decurg de fapt din raporturile de muncă care puteau fi materializate doar sub forma contractelor individuale de muncă.

Apreciază pârâtul, fără rezerve că ne găsim în prezenţa unor raporturi de muncă simulate în convenţii civile, probaţiunea ţinând deopotrivă atât de interpretarea cadrului legal şi reglementar, cât şi de analiza substanţială a raporturilor efective, dintre fotbalişti şi club, ambele trădând o maximă dependenţă, specifică doar raporturilor juridice de muncă, reglementate de Codul Muncii.

Faţă de activitatea antrenorilor si a personalului administrativ, pârâtul apreciază că raportat la dispoziţiilor art.13 din HG 343/30.03.2011 privind aprobarea statutului antrenorului, cu modificările si completările ulterioare coroborat cu dispoziţiile art.10 din Legea nr.53/2003 rep, antrenori prestează activitate doar în baza unui contract individual de muncă.

Având în vedere cele de mai sus, pârâtul consideră că motivele invocate sunt total neîntemeiate, drept pentru care consideră că atât procesul verbal de control nr. .../ ZZ.LL.AA împreună cu anexa nr.1 si 2, precum si măsurilor dispuse în acesta prin Anexa 2 de agentul constatator, cu ocazia efectuării controlului la societatea reclamantă sunt temeinice si legale.

În drept, invocă dispoziţiile art.205-206 Codul de procedură civilă, art.16 şi art.260, alin.1, lit.e din Codul Muncii, Legea 571/2003 modificată si completată, republicată, art.19 alin.2 din Legea 108/1999, HG 343/30.03.2011 privind aprobarea statutului antrenorului, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Regulamentul FRF privind statutul şi transferul jucătorilor de fotbal, HG 500/2011 modificată si completată, Legii 53/2003 republicată, modificată si completată, a Legii 69/2000 educaţiei fizice şi sportului , Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23 din 10 aprilie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pentru modificarea art. II şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003, Legii nr.287/2009 republicată (Noul Cod Civil).

În prezenta cauză a fost invocată, în primul ciclu procesual, excepţia inadmisibilităţii acţiunii prin prisma prevederilor art. 61 alin. 1 lit. a şi alin. 2 din Cod procedură penală, excepţie respinsă definitiv prin Decizia nr. .../CA/2016-R pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

În cauză au fost administrate de către părţi proba cu înscrisuri.

Examinând acţiunea reclamantului prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate de acesta, a apărărilor pârâtului, a stării de fapt rezultate din probele administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul o găseşte ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Pârâtul, prin inspectorii săi, a efectuat în perioada ... un ZZ.LL.201X, în considerarea competenţelor date pârâtului prin de Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, pentru verificarea modului în care se respectă de către reclamant prevederile legislaţiei în vigoare în relaţiile de muncă/securitate şi sănătate în muncă.

În urma controlului a fost încheiat Procesul verbal de control seria ... nr. .../ZZ.LL.201X contestat în prezenta cauză. S-a reţinut de către pârât că reclamantul încalcă prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicată, modificată şi completată în sensul că au fost primite la muncă mai multe persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, respectiv s-a constatat că atât persoanele care prestau, la acea dată, activitatea sportivă de fotbalişti, dar şi cei care prestau activitatea de antrenori, precum şi persoana ce presta activitatea de kinetoterapeut nu aveau încheiate contracte individuale de muncă, ci munca era prestată în baza unor convenţii civile încheiate de fiecare dintre aceste persoane cu reclamantul.

Măsura dispusă de pârât reclamantului, prin Procesul verbal de control seria ... nr. .../ZZ.LL.201X a fost de a se încheia în formă scrisă contracte individuale de muncă, până la data de ZZ.LL.201X.

Reclamantul a contestat administrativ Procesul verbal de control seria ... nr. .../ZZ.LL.201X, însă prin actul administrativ emis de pârât nr. .../.../ZZ.LOL.201X, pârâtul a apreciat ca total neîntemeiate motivele invocate de reclamant şi a fost menţinut Procesul verbal de control contestat.

Nemulţumit fiind de modul de soluţionare a contestaţiei/plângerii prealabile, reclamantul a sesizat instanţa de contencios administrativ cu prezenta acţiune.

Tribunalul constată că problema de drept asupra căreia este chemat să se pronunţe este aceea dacă, raportat la specificul activităţii prestate de către persoanele identificate de către inspectorii de muncă, respectiv sportivi profesionişti, antrenori şi kinetoterapeut, precum şi raportat la legislaţia specifică – Legea nr. 69/2000,  reclamantul avea sau nu obligaţia de a încheia contracte individuale de muncă pentru aceste persoane. Altfel spus, dacă reglementarea de la art. 14 alin. 2 pct. 2 din Legea nr. 69/2000 este sau nu derogatorie şi distinctă, ca şi interpretare, de legislaţia muncii.

Referitor la persoanele care prestau activitate de antrenori, tribunalul reţine că în baza art. 13 din HG nr. 343/30.03.2011 privind aprobarea Statutului antrenorului „Pentru activitatea depusă antrenorul beneficiază de drepturi salariale şi alte drepturi, stabilite potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.”, iar în baza art. 15 lit. b) din acelaşi act normativ „Antrenorul are următoarele obligaţii: b) să îşi îndeplinească cu profesionalism obiectivele de performanţă stabilite de conducerea structurii sportive unde este salariat;”

Aşadar, antrenorul are calitatea de salariat potrivit legii, iar de drepturile lui salariale beneficiază potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, ceea ce presupune a verifica concordanţa stării de fapt, aşa cum reiese din probele administrate în cauză, cu legislaţia în vigoare de la momentul efectuării controlului de către pârât, respectiv de la momentul întocmirii procesului verbal de control contestat.

În aceeaşi măsură, în ceea ce-i priveşte pe jucătorii profesionişti al reclamantului, persoanele care prestau activitatea sportivă de fotbalişti, precum şi în privinţa persoanei ce presta activitatea de kinetoterapeut, instanţa trebuie să verifice concordanţa stării de fapt cu  legislaţia în vigoare de la momentul efectuării controlului de către pârât.

Din probele administrate în cauză rezultă că persoanele ce au desfăşurat activitatea sportivă de fotbalişti aveau licenţe de jucători profesionişti, aspect, de altfel, necontestat în cauză.

Potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 69/2000 - Legea educaţiei fizice şi sportului, în forma în vigoare la data efectuării controlului - ZZ.LL.201X şi la data încheierii procesului verbal de control contestat - ZZ.LL.201X, „(2) Sportivul profesionist este cel care pentru practicarea sportului respectiv îndeplineşte următoarele condiţii:

a) are licenţa de sportiv profesionist;

b) încheie cu o structură sportivă, în formă scrisă, un contract individual de muncă sau o convenţie civilă în condiţiile legii.”. Numai că, permisivitatea normei legale ca un sportiv profesionist să încheie cu o structură sportivă, în formă scrisă, fie un contract individual de muncă, fie o convenţie civilă, era impusă „...în condiţiile legii.”

Tribunalul reţine că atât în privinţa persoanelor ce au desfăşurat activitatea de antrenori, cât şi în privinţa celor ce aveau calitatea de sportiv profesionist, activitatea lor era desfăşurată, exclusiv, în baza unor convenţii civile. Cu toate acestea, calitatea lor profesională şi drepturile de care au beneficiat puteau fi dobândite „...potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.” şi  „...în condiţiile legii.” Or, la data efectuării controlului, respectiv la data emiterii actului administrativ contestat, normele legale nu permiteau încheierea convenţiilor civile  deoarece, art. 2 lit. a) din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă era abrogat prin art. 4 din OUG. nr. 23 din 10 aprilie 2003.

Raportat la cele mai sus menţionate, în baza art. art. 13 din HG nr. 343/30.03.2011 şi a art. 14 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 69/2000, coroborat cu art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, activitatea antrenorilor şi a fotbaliştilor putea fi desfăşurată doar în baza unor contracte individuale de muncă.

În aceeaşi măsură, prevederile legale mai sus menţionate, respectiv art. 4 din OUG nr. 23/2003 ce abrogă prevederile art. 2 lit. a) din Legea nr. 130/1999, precum şi art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, sunt aplicabile şi persoanei care a desfăşurat activitatea de kinetoterapeut.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 1, 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor legale anteenunţate, acţiunea reclamantului va fi respinsă conform dispozitivului prezentei hotărâri.

În baza art. 453 C.pr.civilă, fără cheltuieli de judecată.”

Domenii speta

Spete similare