Contestaţie la executare admisă - prematuritate executare silită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 03.11.2017 sub nr. de dosar 31730/245/2017 contestatorii C.C-G şi C.M-E, au formulat, în contradictoriu cu intimata BT.SA, contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 528/N/2017 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați N. G. și P.S.Sebastian solicitând încetarea executării silite, anularea tuturor formelor de executare, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, admiterea excepției prematurității declanșării executării silite, continuarea plății ratelor creditului până la stingerea definitivă potrivit perioadei contractate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, contestatorii au arătat că în anul 2008 au achiziționat de la intimată un produs bancar sub forma unui credit imobiliar, prin intermediul contractului nr. 145 din data de 05.02.2008, pentru suma de 153.000 lei, pe o perioadă de 30 de ani cu o rată inițială de 1.254 lei/lunar. Debitorii au achitat la timp suma de aproximativ 100.000 lei.

Din cauza faptului că au întâmpinat o serie de probleme personale, înregistrând o scădere a veniturilor familiei, au luat legătura cu șeful Agenției BT. SA - Tg. Frumos, domnul T. C. și apoi cu directorul coordonator Iași B.B. și după ce le-au explicat acestora situația, aceștia au venit cu o propunere în sensul că sumele plătite până la acel moment să fie reținute cu titlu de dobânzi și eventuale penalități ale creditului, urmând ca debitorii să achite lunar suma de 1000 lei ce urma a fi dedusă exclusiv din debitul principal. În acest sens a fost încheiat la data de 15.03.2014 un angajament de plată pe care contestatorii l-au respectat. Cu toate acestea, în anul 2014 au primit o notificare de la creditoare prin care le se aduce la cunoștință că înregistrau 1208 zile întârziere și că, deși s-a încercat contactarea lor de către bancă, nu s-a reușit. Cu toate că au explicat băncii faptul că au respectat angajamentul de plată, prin scrisoarea nr. 7557/11.08.2017 li s-a explicat că angajamentul de plată a fost valabil doar un an și nu s-a mai prelungit. Deși au plătit lunar suma de 1000 lei și aceasta a fost dedusă din debitul principal datorat, intimata a declanșat în mod nelegal executarea silită. Au invocat contestatorii excepția prematurității declanșării executării silite, iar ca efect al admiterii acestei excepții au solicitat să fie continuate plățile până la stingerea definitivă a debitului.

Au mai menționat că la acest moment nu sunt justificate nici cheltuielile de executare care sunt extrem de mari, motiv pentru care se impune anularea și a acestora. 

Contestatorii au mai arătat că au în întreținere un copil minor care are o serie de probleme de sănătate și față de această situație se impune suspendarea executării silite având în vedere că există riscul vânzării la licitație a imobilului în care locuiește întreaga familie. 

În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 700 și 711, alin. 1 și 3 și art. 453 Cod procedură civilă.

În probațiune, contestatorii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, interogatoriul intimatei și a probei cu expertiză financiar - bancară.

Contestatorii au anexat contestație la executare următoarele înscrisuri, în copie: cărți de identitate (f. 10), contract de credit imobiliar nr. 145/2008 (f. 11-14), contract de ipotecă nr. 145/IPO/01/05.02.2008 (f. 15-17), grafic de rambursare (f. 18-22), acte executare dosar nr. 525/N/2017 (f. 23-27), notificare nr. 1272/09.02.2009 (f. 28), cerere nr. 7557/11.08.2017 (f. 29-30), răspuns bancă nr. 333/25.08.2017 (f. 31), note calcul datorii (f. 32-34), angajament de plată nr. 8419/15.03.2014 (f. 35), acte de stare civilă C. M.Ș. și acte medicale (f. 36-53).

La solicitarea instanței, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați N. G. și P.S.Sebastian a depus copie certificată a dosarului de executare nr. 528/N/2017 (f. 57 care conține 115 pag. dos. Jud. Iași).

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea contestației la executare și a înscrisurilor către intimată și aceasta, în termenul acordat, a formulat întâmpinare.

Prin întâmpinare intimata BT.SA a invocat excepția netimbrării contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite, a solicitat respingerea excepției prematurității, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. A arătat aceasta că debitul urmărit este cert, lichid și exigibil, iar actele de executare întocmite în cadrul procedurii de executare silită sunt legale. De asemenea, cheltuielile de executare au fost stabilite cu respectarea criteriilor aplicabile și a grilei privind onorariile executorilor judecătorești.

În drept, intimata a invocat dispozițiile noului Cod de procedură civilă, ale OUG nr. 52/2016, OUG nr. 99/2006, precum și toate principiile de drept aplicabile cauzei.

În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriului contestatorilor. A arătat că se opune la încuviințarea probei testimoniale solicitate de contestatori ca nefiind utilă soluționării cauzei.

La data de 05.03.2018, anterior primului termen de judecată, contestatorii au arătat că înțeleg să își modifice contestația la executare, solicitând lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu prin constatarea ca abuzive a unor prevederi contractuale.

Astfel au invocat contestatorii faptul că este abuzivă clauza contractuală regăsită la pct. 4.1 și 4.2 din contractul de credit imobiliar cu nr. 145/05.02.2008 care prevede o dobândă fixă de 7,90% pe an în primul an de creditare, iar începând cu cel de-al doilea an dobândă variabilă, calculul acesteia făcându-se în raport de costul resursei și se va aplica la soldul creditului existent la data modificării dobânzii. Au solicitat să se dispună înghețarea dobânzii la 7,90% și  restituirea dobânzilor achitate în plus.

Au solicitat, de asemenea, constatarea ca abuziva a clauzei regăsită la punctul 4.3 ce prevede un comision de instrumentare credit de 2 % flat, minim 600 RON, plătibil o singură dată, la semnarea contractului și  restituirea acestei sume plus dobânda legală și constatarea ca abuziva a clauzei contractuale de la punctul 4.3 lit. c) contract privind comisionul de gestiune lunar de 0,1% la sold, pe toata perioada de creditare și restituirea acestei sume plus dobânda legala.

Cu referire la clauza contractuală regăsită la punctul 4.1 și 4.2 din contract de credit,  BT a profitat de clauza modificatoare de dobânda, mărind artificial dobânda la peste 12 % de la 7,90 %  în mai puţin de 2 ani. Practic au folosit o dobânda scăzută pentru a-i ademeni pe împrumutaţi la semnarea contractului de credit, prezentându-l ca unul avantajos, iar  ulterior au mărit dobânda transformându-l în unul păgubitor și care, într-un final i-a adus in imposibilitate de plata a ratelor. După cum se poate observa, banca și-a rezervat dreptul de a modifica ratele menţionate, astfel, rata dobânzii a fost variabilă, în funcţie de anumiţi indici necunoscuţi la momentul contractării și neidentificați de banca nicăieri în cuprinsul contractului de credit bancar.

Aceasta clauza este cuprinsa într-un contract preformulat, lipsindu-i caracterul negociat. Totodată, ea creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligaţiile părților, contrar cerinţelor bunei – credințe. Din aceste motive, această clauza este nulă absolut. Clauzele care permit băncii modificarea in mod unilateral a cuantumului dobânzilor/comisioanelor acordă un drept discreţionar băncii de a modifica înţelegerea iniţială. De fapt, această clauza contractuală vine în contradicţie nu numai cu dispoziţiile legislaţiei protecţiei consumatorilor, ci și cu prevederile Codului civil, conform cărora, pentru a fi valabil, obiectul actului juridic - dobânda- trebuie sa fie determinat sau determinabil.

Ori în cazul de față, este imposibil de determinat modalitatea în care intimata calculează in mod discreţionar cuantumul dobânzii, fapt ce echivalează cu o nerespectare a caracterului determinat sau determinabil al dobânzii. De asemenea, clauzele care permit băncii modificarea in mod unilateral a cuantumului dobânzilor, conţin o condiţie pur potestativa pentru banca in calitatea sa de debitor al obligaţiei de a calcula corect si transparent cuantumul dobânzii. Potrivit dispoziţiilor legale „obligaţia este nula când s-a contractat sub o condiţie potestativă din partea aceluia care se obliga.”

Acest aspect a fost reținut și de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie prin decizia nr. 3913/13.11.2013, pronunţata in dosarul nr. 17947/3/2011, prin care a menţinut decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 495/26.11.2012.

De asemenea, alegerea tipului de contract financiar nu echivalează cu negocierea care se poarta asupra clauzelor contractuale, contractele de credit fiind contracte preformulate impuse de banca clienţilor in baza unui model validat in prealabil de catre BNR, libertatea de voinţa a clientului rezumându-se la a semna sau nu contractul pe care l-a ales în prealabil, alegere care este și ea controlată de bancă, aceasta fiind cea care stabileşte scoringul/ratingul clientului, elemente in funcţie de care banca indică clientului tipul de credit pentru care se încadrează.

Banca ar trebui să facă dovada ca s-a negociat natura clauzei și nu doar că diferă conţinutul acesteia (cifrele) de la consumator la consumator. Aceasta adaptare este făcută tot de banca, nu se poate prezuma ca se datorează negocierii. Pentru a putea fi probata negocierea este necesară existenta unor acte emanate de la contestatori și de la bancă, care să ateste, anterior încheierii contractului, existența unui schimb de oferte si contraoferte. In lipsa acestor documente, nu este posibila răsturnarea prezumţiei de negociere.

Clauza contractuală regăsită la punctul 4.3 lit. a) din contract este abuzivă întrucât  plata acestui comision constituie o obligaţie vădit disproporţionată şi în defavoarea debitorului în raport cu obligaţiile asumate de ambele părți. Doar pentru punerea la dispoziţie a creditului, fără alte precizări, comisionul în acest sens, în cuantum de 3060 lei, plătibil la momentul acordării, este exagerat. Această clauză nu a fost negociată (în conformitate cu prevederile art.4 din Legea 193/2000), iar în raport cu drepturile şi obligaţiile asumate de subsemnaţii faţă de Bancpost, se constată un dezechilibru evident şi contrar bunei credinţe, în defavoarea debitorului, prin plata acestui comision. În graficul de rambursare a creditului (scadenţar), anexa la contractul încheiat, nu este prevăzută plata acestui comision, deşi acesta nu a fost negociat, iar scadențarul nu cuprinde acordul expres în sensul asumării de către debitori a acestei obligaţii.

Au reiterat faptul că respectiva convenţia de credit este în fapt un contract standard, preformulat, fără să fi existat posibilitatea la data încheierii de a negocia vreo clauză, la o data anterioara, având acelaşi conţinut. Prin modul în care a fost redactat şi a fost pus în aplicare acest tip de contract, s-a urmărit prejudicierea, cu ştiinţă, din partea băncii a debitorului în calitate de client. Ca urmare a intrării în vigoare a Ordonanţei nr. 50/2010 precum şi a recomandării făcute de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor prin comunicatul oficial de pe pagina proprie de internet, Banca avea obligaţia de a elimina acest comision de analiza din cadrul convenţiei de credit şi de a stopa încasarea celui de gestionare, odată cu intrarea în vigoare a respectivei ordonanţe de urgenţă.

Dezechilibrul contractual indus de aceasta clauza și lipsa bunei-credințe a Băncii trebuie analizate în funcţie de justeţea acestui comision față de costurile suportate de bancă în legătură cu activitatea sa de acordare a creditului. O astfel de justificare nu exista, acest comision nereprezentând altceva decât o dobânda mascată care, pe lângă faptul că lezează interesul economic al debitorilor, aduce atingere și mediului concurențial bancar, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimulează un spor de dobânda, sub denumirea de comision, aceasta disimulare a dobânzii echivalând cu un dol.

Acest comision este prohibit in mod expres de art. 15 din Legea 190/1999 care indica in mod limitativ care sunt costurile pe care trebuie sa le suporte consumatorul la încheierea unui contract de credit imobiliar/ipotecar, cel de acordare nefiind menţionat, astfel încât orice alt cost pus in sarcina împrumutatului, inclusiv comisionul de acordare credit, este interzis în mod expres de legislaţia in vigoare.

De asemenea, perceperea acestui comision de acordare credit într-un procent raportat la valoarea creditului contractat prezintă un caracter abuziv întrucât acest comision este perceput doar de la cei care, în final, ajung sa încheie contractul deşi, se consuma aceleaşi resurse și în cazul verificării cererilor ce nu se finalizează prin acordarea unui împrumut.

Pe de alta parte, cuantumul acestui comision se calculează la valoarea creditului, deşi efortul este acelaşi pentru orice consumator.

În situaţia în care instanţa nu-l va găsi abuziv prin prisma Legii 193/2000 solicită să fie analizat prin prisma dispoziţiilor generale prevăzute de Codul Civil, respectiv art. 1236 privitoare la cauza ilicita și imorală. Consideră ca acest comision nu poate fi privit ca un comision de întocmire dosar, prevăzut de art. 36 OUG 50/2010, deoarece nu se poate susţine ca o simpla analiza a unui dosar are  cost de peste 3000 lei.

Cu referire la clauza contractuală regăsită la punctul 4.3 lit. c), aceasta, de asemenea,  este cuprinsă într-un contract preformulat, lipsindu-i caracterul negociat. Totodată, aceasta creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligaţiile părților, contrar cerinţelor bunei - credințe.

Acest comision, calculat și perceput lunar, disimulează, de fapt, un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului și creând băncii un avantaj concurențial contrar uzanţelor cinstite față de celelalte banei. Acest comision nu reprezintă altceva decât o dobândă mascată care, pe lângă faptul ca lezează interesele economice ale împrumutaților, aduce atingere și mediului concurențial al Băncii. Disimularea unei părți a dobânzii sub denumirea de comision este o dovada de netăgăduit a relei credinţe a băncii, întrucât, pe de o parte, reprezintă o modalitate de inducere in eroare a clienţilor prin prezentarea de dobânzi avantajoase în raport cu ofertele altor bănci care acţionau pe aceeaşi piaţa, dar care în realitate, datorita adăugării la DAE a comisionului de administrare, nu mai erau chiar atât de avantajoase, și, pe de alta parte, reprezintă o modalitate de procurare a unui avantaj concurențial contrar uzanţelor cinstite ale comercianţilor.

Au mai arătat contestatorii că executarea silită este prematură. Art. 663 Cod procedură civilă prevede că una dintre caracteristicile unui titlu executoriu este certitudinea creanței. În ipoteza în care aceasta nu este certă, nici actele de executare nu pot fi legale.

Eliminarea comisioanelor atacate și modificarea clauzei referitoare la dobânda de referinţa variabilă, încă de la încheierea contractului, impune o reaşezare retroactiva obligaţiilor reciproce ale părților.

Executarea silita începuta este nelegala și abuziva, încălcând astfel dispoziţiile Codului de procedură civilă în materia executării silite, fiind demarata aceasta procedura cu încălcarea prevederilor art. 663 alin. 1, întrucât pe fond creanţa în sine nu îndeplineşte aceste condiţii esenţiale, titlul executoriu fiind lovit de nulitate.

La acest moment nu sunt justificate nici cheltuielile de executare solicitate de BEJA Nichitoi Georgiana si Plumbu Sergiu Sebastian, care sunt extrem de mari, drept pentru care solicită si anularea lor. Raport la munca prestata, efectiv, executorul a perceput un onorariu in cuantum de 7874,22 lei, ce apare ca fiind excesiv. Este adevărat ca 451 alin. 2  Cod procedură civilă se refera la reducerea onorariilor încasate de catre avocaţi, însă prin extrapolare, și executorul judecătoresc face parte tot din sistemul juridic privat, în sensul ca acesta desfășoară la fel ca și avocatul o activitate independenta, lucru ce face, ca și acesta sa fie supus dispoziţiilor de reducțiune a onorariilor. Acest onorariul în momentul de față nu este în concordanță cu dispoziţiile Legii 188/2000 si O.M.J. 2550/C/2006 întrucât  TVA-ul nu poate fi suportat de către debitor, mai ales, ca pentru emiterea câtorva adrese se percep aproape 2000 de euro. Executarea este condusă cu uşurinţa și nu se pune problema unei complicaţii la executare astfel încât să se impună alegerea onorariului maximal.

Prin sentința civilă nr. 2940/2018 din data de 09.03.2018 Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și au dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.

Contestația a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.06.2018 sub nr. de dosar 31730/245/2017.

La solicitarea instanței, contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite au fost legal timbrate (f. 10-11).

Instanța a respins ca neîntemeiată  excepția netimbrării contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite invocată de intimată.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării silite ca urmare a neplății cauțiunii de către contestatori.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu.  Au respinse ca nefiind utile soluționării cauzei proba testimonială și proba cu expertiză de specialitate solicitate de contestatori.

La termenul din data de 11.09.2018 a fost administrată proba cu interogatoriul contestatorilor (f. 36-37, 40-41), iar intimata a depus, în scris, răspunsul la interogatoriul formulat de contestatori (f. 37 verso - 38).

La solicitarea instanței, intimata a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza încheierii contractului de credit, dar și situația plăților efectuate în temeiul acestui contract (f. 81-144, 149-151 și volum separat extrase de cont).

Contestatorii au formulat concluzii scrise prin care au solicitat anularea executării silite în întregul ei urmare a constatării ca abuzive a clauzelor menționate în cererea modificatoare. Au mai arătat că debitul urmărit nu este cert în sensul art. 663 Cod procedură civilă, iar sumele pentru care sunt executați siliți nu sunt reale. Prin eliminarea comisioanelor atacate și modificarea clauzei referitoare la dobânda de referință variabilă s-ar realiza o reașezare retroactivă a obligațiilor reciproce ale părților. Au reiterat pe scurt motivele pentru care o serie de clauze au caracter abuziv, dar și o serie de alte aspecte din cererea introductivă. Contestatorii au invocat dispozițiile Legii nr. 58/1998.

Analizând actele și lucrările cauzei civile de față, instanța reține:

În fapt,  la data de 05.02.2008 între intimata BT. SA – Sucursala Iași și contestatorii C.C-G (împrumutat) şi C.M-E (codebitor/garant ipotecar) a fost încheiat contractul de credit imobiliar nr. 145/2008 având ca obiect acordarea de către Bancă a unui credit imobiliar în valoare de 153.000 lei, în vedere achiziționării unui imobil, ce urma a fi restituit în rate lunare, pe o perioadă de 30 de ani. La aceeași dată, între aceleași părți, a fost încheiat și contractul de ipotecă nr. 145/IPO/01/05.02.2008  autentificat sub nr. 309 din 05.02.2008 de Biroul Notarului Public Crucianu Remus Dorinel, în scopul garantării de către garanții ipotecari, contestatorii din prezenta cauză, a obligațiilor derivând din contractul de credit nr. 145 din data de 06.02.2008. 

Prin cererea înregistrată pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați N. G. și P.S.Sebastian la data de 03.10.2017 sub nr. de dosar 5285/N/2017, creditoarea BT.SA a solicitat executarea silită a debitorilor C.C-G şi C.M-E, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit imobiliar nr. 145/2008, în vederea recuperării sumei de 117.208,81 lei reprezentând debit principal restant.

Prin încheierea nr. 2528 pronunțată la data de 16 octombrie 2017 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 6536/866/2017 s-a dispus încuviințarea executării silite a debitorilor C.C-G şi C.M-E în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 145/2008 încheiat la data de 05.02.2008, dar și încuviințarea executării silite imobiliare asupra imobilului situat în Târgu Frumos, str. ..., bl. ....., sc. ..., et. ..., ap. ....., intabulat în CF nr. 1471 UAT Târgu Frumos, cu nr. cadastral 73 – C1-U31, proprietatea debitorilor, pentru recuperarea creanţei de 117.208,81 lei, reprezentând credit nerambursat şi dobânzile aferente, calculate până la data de 25.09.2017, la care se vor adăuga dobânzi penalizatoare până la achitarea integrală a datoriei, iar creanţa va fi actualizată de creditoare, sumă compusă din: 117208,81 lei principal restant şi 0,00 lei dobânzi şi comisioane restante, precum şi a cheltuielilor de executare silită obligaţie cuprinsă în titlul executoriu constând în contractul de credit imobiliar nr. 145 din 05.02.2008 garantat prin Contractul de ipotecă nr. 145/IPO/01 autentificat sub nr. 309/05.02.2008 de BNP Crucianu Remus Dorinel.

Prin încheierea din data de 24.10.2017 executorul judecătoresc a stabilit în sarcina debitorilor cheltuieli de executare în cuantum de 7.874,22 lei din care 7.701,68 lei onorariu executor judecătoresc și 172,54 lei alte cheltuieli. 

În drept, conform art. 712, alin. 1 Cod procedură civilă (forma în vigoare la momentul declanșării executării silite) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. De asemenea, conform art. 712, alin. 3 din același act normativ În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

Instanța constată că se invocă atât o serie de aspecte ce țin de prematuritatea declanșării executării silite, cât și de certitudinea creanței prin invocarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale.

Conform art. 663, alin. 1 Cod procedură civilă executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că este necontestat că anterior anului 2014 și în prima parte a acestui an, contestatorii au înregistrat o serie de întârziere în achitarea ratelor lunare aferente contractului de credit imobiliar nr. 145/2008 din data de 05.02.2008. Ca urmare a acestei situații, între BT.SA – Sucursala Iași și debitorul C. C. – G. a fost încheiat angajamentul de plată înregistrat sub nr. 8419/19.03.2014 (f. 154). În cuprinsul acestui înscris s-a menționat că debitorul recunoaște datoria înregistrată și se angajează să ramburseze către BT următoarele sume datorate, inclusiv dobânzi, penalități și comisioane, până la achitarea integrală a debitelor, după cum urmează: suma de 1000 lei până la data de 30.03.2014,  suma de 1000 lei până la data de 30.04.2014,  suma de 1000 lei până la data de 30.05.2014,  suma de 1000 lei până la data de 30.06.2014,  suma de 1000 lei până la data de 30.07.2014,  suma de 1000 lei până la data de 30.08.2014,  suma de 1000 lei până la data de 30.09.2014,  suma de 1000 lei până la data de 30.10.2014,  suma de 1000 lei până la data de 30.11.2014,  suma de 1000 lei până la data de 30.12.2014,  suma de 1000 lei până la data de 30.01.2014,  suma de 1000 lei până la data de 28.02.2015. Totodată, debitorul și-a asumat faptul că în cazul nerespectării angajamentului de plată, Banca va declanșa executarea silită împotriva sa.

Verificând extrasele de cont aflate la dosarul cauzei, se constată că, anterior încheierii angajamentului de plată nr. 8419/19.03.2014 debitorul C. C.– G. figura cu următoarele sume datorate: 176,59 lei dobândă curentă, 7.736,14 lei dobândă restantă, 81,54 lei penalitate, 145.543,53 lei debit principal curent și 1.560,07 lei debit principal restant – f. 293-294 vol. extrase de cont. Analizând extrasele de cont emise începând cu luna martie a anului 2014 se constată că s-a achitat lunar (mai puțin luna iunie 2014) câte 1000 lei până în luna februarie a anului 2018. Începând cu luna mai a anului 2015 (f. 307 și urm. vol. extrase de cont) în extrasele de cont este evidențiat doar debitul principal, iar suma de 1000 lei achitată lunar s-a imputat exclusiv asupra acestuia.

Instanța constată că intimata BT.SA a formulat cerere de executare silită a debitorilor la data de 02.10.2017, înregistrată de executorul judecătoresc la data de 03.10.2017, pentru recuperarea unui debit principal în valoare de 117.208,81 lei (evidențiat și în extrasul de cont de la f. 324 vol. extrase de cont) în condițiile în care inclusiv la data de 20.09.2017 debitorii au făcut o plată de 1.000 lei.

Verificând conținutul contractului de credit imobiliar nr. 145/2008 din data de 05.02.2008 se constată că la art. 3.11 din Condiții generale de acordare a creditului (anexă la contractul de credit imobiliar) nr. 145/05.02.2008 se menționează că în cazul întârzierii la plată, Banca va trimite împrumutatului în 10 zile de la data scadenței o notificare prin scrisoare recomandată, prevenindu-l asupra consecințelor încălcării contractului. Conform art. 3.12 în cazul în care, în termen de 30 de zile de la primirea notificării prevăzute la art. 3.11 Împrumutatul nu-și execută obligațiile, Contractul se consideră reziliat de plin drept și întreaga sumă a ratelor de credit cu dobânzile aferente devine exigibilă.

Instanța constată că angajamentul de plată încheiat de debitor și intimată nu conține nici o altă clauză în afară de ceea ce s-a expus anterior, astfel că, în mod rezonabil, se poate concluziona că acesta se completează cu dispozițiile contractului de credit imobiliar nr. 145/2008 și Condițiile generale de acordare a creditului cu referire la rambursarea creditului.

Contrar  celor susținute de intimată, instanța reține că durata angajamentului de plată nu a fost de doar un an în condițiile în care se prevede expres “mă angajez să rambursez către BT următoarele sume datorate, inclusiv dobânzi,, penalități și comisioane, până la achitarea integrală a debitelor”. Este adevărat că în cuprinsul angajamentului sunt menționate doar 12 rate lunare a câte 1000 lei fiecare, însă modalitatea defectuoasă de întocmire a înscrisului respectiv nu poate dăuna debitorului care a fost de bună – credință și a achitat și ulterior datei de 28.02.2015 aceeași sumă.

De asemenea, se mai remarcă că în cuprinsul angajamentului de plată nu s-a menționat cuantumul sumei recunoscute de debitor, iar acest angajament nu este însoțit de nici un grafic de rambursare. În cazul oricărei modificări a cuantumului ratei sau dobânzii banca avea obligația de a emite un grafic de rambursare conform art. 3 din Condiții generale de acordare a creditului. În lipsa acestuia, împrumutatul se află într-o imposibilitate obiectivă de a cunoaște modificările survenite, astfel că, în mod rezonabil, debitorul C. C.– G.  a achitat suma de 1.000 lei lunar conform angajamentului de plată.

Mai constată instanța că debitorii au fost notificați prin adresele nr. 2828689/25.07.2017 și  2828690/25.07.2017 (f. 29-34 dos. de executare), comunicate la data de 03.08.2017 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu privire la faptul că ar fi înregistrat un debit principal restant de 120.208,81 lei cu 1208 zile întârziere însă, verificând extrasul de cont aferent lunii iunie 2017 (f. 322 vol. extrase de cont)  se constată că aceștia au făcut la data de 30.06.2017 plata lunară în valoare de 1.000 lei astfel că nu rezultă în ce temei au fost transmise notificările respective și care este motivul care a stat la baza emiterii acestora.

Instanța reține că potrivit art. 663, alin. 4 Cod procedură civilă Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. 

Reține instanța că intimata a transmis debitorilor în mod abuziv notificarea prevăzută de art. 3.11 din Condiții generale de acordare a creditului în situația în care nu existau întârzieri la plata la momentul respectiv (iulie 2017) și, totodată, în mod abuziv a considerat reziliat de plin drept contractul și a formulat cerere de executare silită a debitorilor.

Față de considerentele expuse anterior, reține instanța că debitul în cuantum de  117.208,81 lei pentru care s-a declanșat executare silită nu era exigibil, situație ce duce la nelegalitatea întregii executări silite.

Faptul că ulterior angajamentului de plată înregistrat sub nr. 8419/19.03.2014 părțile contractante nu au încheiat vreo altă convenție și nu au renegociat termenii împrumutului nu este imputabil, în nici un caz debitorilor care au continuat să achite suma de 1.000 lei până la achitarea integrală a debitului, conform celor stipulate în înscrisul respectiv.

Este adevărat că debitorii au încetat să mai facă plăți începând cu luna martie 2018, însă acest lucru a fost determinat de faptul că debitorii au înțeles să se folosească de procedura dării în plată a imobilului ipotecat potrivit Legii nr. 77/2016, iar conform dispozițiilor legale ale acestui act normativ se suspendă orice plată.

Lipsa exigibilității creanței urmărite reprezintă un motiv de nelegalitate a întregii executări silite, aspect ce duce la anularea acesteia în întregul ei. 

Având în vedere că instanța va constata că este nelegală executarea silită în întregul ei,  nu se mai impune analizarea distinctă a cuantumului cheltuielilor de executare stabilite în sarcina debitorilor, urmând a fi anulată și încheierea din data de 24.10.2017.

Cu referire la invocarea de către contestatori a caracterului abuziv al clauzelor contractuale 4.1, 4.2, 4.3 lit. a) și c) din contractul de credit imobiliar nr. 145/2008, constată instanța că o eventuală analiză a acestora în raport de dispozițiile Legii nr. 193/2000 nu duce în nici un caz la lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu în sensul art. 712, alin. 2 Cod procedură civilă. Invocarea de către contestatori a unui eventual caracter abuziv al unor clauze contractuale se înscrie în categoria motivelor de contestație la executarea silită însăși deoarece ceea ce se invocă nu este o neregularitate formală a titlului executoriu, ci o formă specială de viciere a consimțământului părților, determinată de faptul că acea clauză nu a fost negociată direct cu consumatorul și creează, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi contractuale, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Stabilirea caracterului abuziv al unei clauze are drept efect neaplicarea ei în raport cu consumatorul ori o astfel de finalitate nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 712, alin. 2 Cod procedură civilă.

Sub aspect procesual, admiterea contestației prin care se invocă caracterul abuziv al clauzelor contractului încheiat între creditor și debitor și care, potrivit legii, constituie titlu executoriu conduce la anularea executării silite în tot sau în parte sau îndreptarea actelor de executare.

Instanța a constatat deja că executarea silită declanșată împotriva debitorilor este una nelegală, astfel că este lipsită de efect constatarea eventualului caracter abuziv al clauzelor contractuale  4.1, 4.2, 4.3 lit. a) și c) din contractul de credit imobiliar nr. 145/2008.

Invocarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale pe calea contestației la executare are efecte doar asupra executării silite în curs, constituind motiv de anularea a executării silite sau de îndreptare a actelor de executare, nicidecum nu are ca efect constatarea nulității parțiale a titlului executoriu, efect obținut prin introducerea unei acțiuni de drept comun astfel că instanța nu va mai analiza eventual caracter abuziv al clauzelor  4.1, 4.2, 4.3 lit. a) și c) din contractul de credit imobiliar nr. 145/2008.

În ceea ce priveşte solicitarea contestorilor de acordare a cheltuielilor de judecată, instanţa reţine dispoziţiile art. 453 alin. (1) şi (2) Cod procedură civilă care prevăd că „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.” De asemenea, potrivit art. 452 Cod procedură civilă „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor.”

Instanța constată că au fost suportate de către contestatori următoarele cheltuieli de judecată: 1000 lei taxă judiciară de timbru contestație la executare, 50 lei taxă judiciară de timbru cerere suspendare executare silită, 3600 și 4600 lei onorarii avocați.

Cu referire la suma de 50 lei reprezentând  taxă judiciară de timbru pentru cererea de  suspendare a executării silite, aceasta va rămâne în sarcina contestatorilor având în vedere soluția de respingere a cererii formulate.

În privința sumei de 1000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare, față de prevederile art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 conform cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, având în vedere cererea de restituire formulată de contestatori la data de 13.08.2018 (f. 22), va dispune restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru în cuantum total de 1000 lei achitată prin chitanța seria 95471/2018 nr. 0014276 din data de 23.07.2018 emisă de Orașul Tg, Frumos – Impozite și taxe Locale, la rămânerea definitivă a prezentei. 

Instanța constată că în prezenta cauză reprezentarea contestatorilor a fost realizată de doi avocați diferiți.

Cu referire la onorariul în cuantum de 3000 lei achitat de contestatori prin ordinele de plată din datele de 23.03.2018, 26.04.2018 și 25.05.2018  (f. 24-25) , instanța nu îl va avea în vedere întrucât onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Acest raţionament se justifică prin faptul că instanţa va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăţilor, iar hotărârea instanţei reprezintă înscris justificativ şi poate fi pusă în executare silită de către partea care a avansat aceste cheltuieli.

Analizând conţinutul celor trei ordine de plată depuse în copie la dosarul cauzei, se constată că în cuprinsul acestora se menţionează doar onorariu avocat, fără menţionarea numărului contractului de asistenţă juridică sau  numărului dosarului pentru care s-au făcut aceste plăţi.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa nu poate aprecia dacă cheltuielile respective au fost efectuate sau nu în prezenta cauză, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată solicitarea contestatorilor de acordare a acestor cheltuieli de judecată.

 În schimb, instanța va reține că s-a făcut dovada achitării sumei de 600 lei (f. 26) având în vedere factura fiscală seria F nr. 3607/27.02.018 și chitanța seria C nr. 1902 din 27.02.2018, motiv pentru care această sumă va fi pusă în sarcina intimatei.

Pentru aceleași considerente, instanța va obliga intimata la plata către contestatori și a sumei de 4600 lei reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței nr. 00025/01.11.2017 (f. 33).

Constatând că executorul judecătoresc a solicitat suma de 115 lei (f. 57 dos. Jud. Iași) cu titlu de cheltuieli fotocopiere dosar de executare nr. 528/N/2017 , faţă de dispoziţiile art. 717, alin. 2 Cod procedură civilă , având în vedere că nu s-a făcut dovada achitării acestei sume, faţă de faptul că acţiunea a fost admisă în totalitate, va obliga intimata  la plata către executorul judecătoresc a sumei de 115 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia la executare formulată de contestatorii C. C. – G. și C. M. – E. în contradictoriu cu intimata BT.SA.

Anulează executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 528/N/2017 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați N. G. și P.S..

Obligă intimata la plata către contestatori a sumei de 4200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocat.

Respinge ca neîntemeiată solicitarea contestatorilor de obligarea a intimatei la plata sumei de 3000 lei cu titlu de onorariu avocat.

Obligă intimata la plata către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați N. G. și P.S. a sumei de 115 lei cu titlu de contravaloare fotocopiere dosar de executare.

Dispune restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru în cuantum total de 1000 lei achitată prin chitanța seria 95471/2018 nr. 0014276 din data de 23.07.2018 emisă de Orașul Tg, Frumos – Impozite și taxe Locale, la rămânerea definitivă a prezentei.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 29.03.2019.

 PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare