Egalizare salariu pentru functii similare, conditii

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2019:185.001106

Dosar nr. .....

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA Nr. 1106/2019

Şedinţa publică de la 04 Septembrie 2019

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE ....

Grefier ....

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL "...... în contradictoriu cu pârâţii  DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI DOLJ, având ca obiect obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns sindicatul, prin consilier juridic .....şi pârâta, prin consilier juridic ......

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Consilier juridic .....  depune la dosarul cauzei încheierea nr. 235 din 28.02.2019, prin care reprezentantul legal al reclamanţilor şi-a schimbat denumirea în Sindicatul Naţional „Forţa Legii”.

Instanţa arată că se va modifica citativul în sensul arătat.

Nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluţionat, în baza art. 392 din Codul de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.

Consilier juridic ..... pentru reclamanţi, având cuvântul, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată. Solicită să se aibă în vedere că valorile salariilor de bază ale reclamanţilor nu au ţinut cont de prevederile legii şi ale Deciziei nr. 49/2018, potrivit cărora, trebuia începând cu aprilie 2015 reclamanţii să beneficieze de stabilirea nivelului maxim al salariului de bază raportat la nivelul ordonatorului de credit care este subordonat financiar, respectiv Consiliul Judeţean Dolj. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Consilierul juridic al pârâtei având cuvântul solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Arată că problema a fost tranşată prin decizia ÎCCJ nr. 49/2018, când se arată foarte clar că acel nivel maxim se referă la instituţii aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite şi nu se poate face aprecierea că nivelul maxim trebuie stabilit la nivelul ordonatorului principal de credite. Depune practică judiciară. Nu solicită cheltuieli de judecată.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. ....., la data de 08.04.2019, Sindicatul ..... în calitate de reprezentant legal al reclamanţilor membri de sindicat: ......, în temeiul art. 30 C.P.C., art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011,,  a chemat în judecată pe pârâta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENTĂ SOCIALĂ SI PROTECŢIA COPILULUI DOLJ, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

1. să fie obligată pârâta să stabilească salariile reclamanţilor, începând cu data de 01 aprilie 2016 la nivelul maxim al salariului de bază acordat la nivelul Consiliului Judeţean Dolj, stabilite prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, şi aceleaşi condiţii de studii, care să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive,

2. să fie obligată pârâta să acorde reclamanţilor diferenţele salariale dintre salariile stabilite potrivit capătului de cerere nr. 1 şi cele acordate efectiv în perioada 1 aprilie 2016 - 30 iunie 2017, sume actualizate, plus dobânda legală.

În motivare s-a arătat că reclamanţii, membri de sindicat, au raport de serviciu cu pârâta şi prin împuterniciri scrise au solicitat organizaţiei sindicale să se adreseze instanţei de judecată.

Reclamanţii au formulat plângeri prealabile adresate instituţiei publice pârâte, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, însă nu au primit răspuns favorabil.

S-a arătat că solicitarea reclamanţilor este întemeiată, deoarece valorile salariilor de bază ale acestora nu au ţinut cont de prev. art. 3 ind. 1 alin. (1) din OUG nr. 57/2015, astfel cum a fost statuat prin considerentele pct. 34 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 / 2016, publicată la data de 21 decembrie 2016, precum şi prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 49/2018, general obligatorii, potrivit cărora trebuia, începând cu aprilie 2015, să beneficieze de stabilirea nivelului maxim al salariului de bază, raportat la nivelul ordonatorului de credite căruia îi este subordonată financiar instituţia publică angajatoare, respectiv Consiliul Judeţean Dolj, prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, astfel încât să se includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

S-a făcut referire la Decizia nr. 49/2018, prin care Înalta Curte a stabilit faptul că în interpretarea dispoziţiilor art. 3 ind. 1 alin. (1), raportat la art. 3 ind. 1 alin. (1 ind. 3) din O.U.G. nr. 57/2015, în forma modificată prin O.U.G. nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, si nu la nivel naţional.

Reclamanţii au solicitat să se constate că potrivit acestei decizii, pârâta avea obligaţia să le stabilească reclamanţilor salarii la nivelul maxim existent în cadrul Consiliului Judeţean Dolj, având în vedere asumarea de legiuitor a egalităţii de tratament juridic, un tratament juridic echitabil şi nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar care desfăşoară muncă de valoare egală, în sensul de a se asigura acestora, prin aplicarea dispoziţiilor legii de salarizare, o remuneraţie egală, aşa cum s-a reţinut şi la pct. 29 alin. 38 din considerentele Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea chestiunilor de drept.

Reclamanţii au invocat că au avut salarii de bază brute mai mici decât alţi colegi din cadrul ordonatorului de credite căruia îi sunt subordonaţi financiar, încadraţi pe aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, realizându-se astfel o discriminare între aceştia şi alţi colegi cu aceeaşi încadrare, ca urmare a aplicării greşite a actelor normative succesive emise în materia salarizării, asa cum în mod constant si succesiv au retinut ICCJ si CCR.

S-a făcut referire şi la dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 188/1999, care prevede că în cadrul relaţiilor de serviciu funcţionează principiul egalităţii de tratament, fiind interzisă de legea organică orice formă de discriminare directă sau indirectă între funcţionarii publici şi la Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

S-a mai arătat că deşi, prin OUG nr. 20 şi 43/2016, prin care s-a modificat şi s-a completat OUG nr. 57/2015, s-a urmărit eliminarea diferenţelor de salarizare între personalul care ocupă aceeaşi funcţie în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi, precum şi evitarea impactului numeroaselor procese, efectul acestora a fost contrar scopului propus.

Reclamanţii au citat de asemenea din Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, definitivă şi general obligatorie, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 ind.1 alin. (1 ind. 2) din OUG nr. 57/2015 şi a constatat că aceste prevederi sunt neconstituţionale,

În concluzie, s-a arătat că nivelul maxim al salariilor de bază ale reclamanţilor, trebuie să fie stabilit pentru fiecare reclamant în parte prin raportare la aceeaşi funcţie / grad / gradaţie de vechime, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul Consiliului Judeţean Dolj, ţinând seama de prevederile art. 10 din Legea nr. 188/1999, rep., astfel încât să fie incluse şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile legale mai sus invocate.

În baza art. 194 din Codul de procedură civilă, la cerere au fost anexate înscrisuri (filele nr. 6-45).

Cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în baza art. 29 alin. 4 din O.U.G. 80/2013.

Pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj a formulat la data de 06.05.2019 întâmpinare prin a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În motivare, pârâta a arătat că în vederea egalizării prevăzute de art. 3 ind. 1 alin. 1 ind. 1 din OUG nr. 57/2015, nivelul maxim al salariului de baza sau al indemnizaţiei de încadrare urmează sa se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime in munca si in specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul aceleiaşi instituţii/autoritati, ceea ce presupune identitatea de ordonator de credite, conform alin. 1 ind.3.

Or, chiar dacă este adevărat ca alin. 1 ind. 1 al art. 3 ind. 1 defineşte sintagma  fiecare funcţie prin raportare la Legea cadru nr. 284/2010, atâta timp cat textul indica expres condiţia salarizării la nivel maxim in cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice, aceasta metoda de definire nu poate extinde sfera de aplicare a art. 3 ind. 1 la salariaţi din cadrul altei instituţii publice aflata la un alt nivel de subordonare, având un scop diferit si îndeplinind cu totul alte atribuţii.

S-a arătat că aceasta interpretare a dispoziţiilor legale analizate a fost reţinută si prin Decizia nr. 49/18 iunie 2018 pronunţată de înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

S-a indicat că deşi în problema de drept dezlegata in cauza analizează posibilitatea interpretării dispoziţiilor art. 3 ind. 1 alin. (1), raportat la art. 3  ind. 1 alin. 1 ind. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 in sensul salarizării unitare, la nivel naţional, a personalului tuturor direcţiilor generale de asistenta sociala si protecţia copilului din tara, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a răspuns implicit si problemei de drept analizata in speţa de fata.

În condiţiile în care opinia ICCJ, exprimata în soluţionarea unei chestiuni de drept legata tocmai de interpretarea dispoziţiilor legale in discuţie, este neechivoca, reclamanţii pot solicita salarizarea la nivel maxim pentru aceeaşi funcţie, condiţii de studii si vechime numai prin raportare la nivelul de salarizare in cadrul direcţiei din care fac parte ei înşişi, “ instituţie publica” in accepţiunea art. 3 ind. 1 alin. 1 ind. 1 si 1 ind. 3 din OUG 57/2015.

In plus, concluzia nu poate fi diferita nici in ce priveşte aplicarea art. 5 ind. 1 din OUG 83/2014, introdus prin Legea 71/2015, nivelul maxim al salarizării la care se raportează aceste dispoziţii pentru fiecare funcţie/grad/treapta fiind cel stabilit in cadrul instituţiei publice, identificata potrivit criteriilor anterior arătate.

Împrejurarea ca instituţia pârâtă funcţionează în subordinea Consiliului Judeţean Dolj nu este suficienta pentru ca nivelul maxim de salarizare sa fie stabilit la nivelul acestei instituţii publice, dispoziţiile art. 3 ind. 1 alin. 1 ind. 3 impunând, in ce priveşte stabilirea unui nivel maxim de salarizare la nivelul mai multor instituţii sau autoritati publice, ca acele entitati sa se afle in subordinea unui ordonator de credite comun, sa aiba acelaşi scop, sa îndeplinească aceleaşi funcţii si atribuţii, sa se situeze la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar. Or, asa cum rezulta din dispoziţiile Legii nr. 272/2004 si se retine implicit in considerentele Deciziei ICCJ nr. 49/18.06.2018, faptul ca directorul executiv al instituţiei exercita atribuţii de ordonator secundar de credite si se afla in subordinea preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj nu poate conduce la ideea ca cele doua instituţii s-ar afla la acelaşi nivel de subordonare in sensul dispoziţiilor citate, un astfel de nivel neputand fi retinut decât in legătură cu instituţiile publice deconcentrate, de acelaşi tip, subordonate consiliilor judeţene, iar nu intre acestea si consiliile judeţene.

De asemenea, in condiţiile in care direcţiile de asistenta sociala si protecţia copilului îndeplinesc atribuţiile si funcţiile reglementate de dispoziţiile ort. 117 din Legea nr.272/2004, precum si cele descrise in Regulamentul-cadru aprobat prin HG 1.434/2004, republicata, cu modificările si completările ulterioare, in scopul promovării si garantării drepturilor copilului, iar consiliile judeţene exercita atribuţii reglementate de art. 91 din Legea 215/2001, republicata, cu modificări si completări, in scopul coordonării activitatii consiliilor comunale, orăşeneşti si municipale, in vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean, este neîndoielnic ca intre cele doua entităţi exista diferenţe substanţiale in ceea ce priveşte atat funcţiile si atribuţiile exercitate, dar si scopul exercitării acestora.

În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 şi următoarele din Codul de Procedură Civilă şi pe celelalte acte normative incidente.

În baza art. 411 din Codul de Procedură Civilă,  s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa sa.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii sunt functionari publici în cadrul D.G.A.S.P.C. DOLJ şi au solicitat ca în perioada 01.04.2016-30.06.2017, pârâta să fie obligată să le stabilească salariul, la nivelul  maxim al salariului de bază acordat în cadrul Consiliului Judeţean Dolj, stabilit prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate şi aceleaşi condiţii de studii, care să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive.

În baza art. 3 lit. c) din Legea-cadru nr. 284/2010 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice "sistemul de salarizare are la bază următoarele principii: echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar”.

Potrivit art. 7 din acelaşi act normativ, aplicarea acestei legi se realizează etapizat, prin modificări succesive, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G 83/2014 "În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare", în timp ce alin. 2 al aceluiaşi articol menţionează "În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut. solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin Legea nr. 71/2015 - pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 – în vigoare începând cu data de 09.04.2015, s-a introdus la art. 1 un nou alineat 51, care statuează "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Totodată, prin art. 1 pct. 6 din Legea 71/2015 au fost aduse completări la art. 5 din O.U.G. 83/2014, în sensul că s-a introdus alin. 11, care prevede "Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat, aşadar, posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice, care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 23/2016 statuând că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea  şi  aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice".

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G.  57/2015  " în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea art. 1 alin. 2 prevede că "în anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

În baza art. 31 alin. 1 din acest act normativ, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. 43/2016 "prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

 Instanţa reţine şi faptul că art. 31 alin. 11 prevede că "sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. 1 reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, iar în baza art. 31 alin. 13 "în aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate".

În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, instanţa arată că prin aceasta s-a stabilit (paragraful nr. 34) că "în vederea egalizării prevăzute de art. 31 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică".

Curtea a stabilit (paragraful 30) ca dispoziţiile de lege criticate lipsesc de sens şi, practic, anulează voinţa legiuitorului şi raţiunea esenţială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în Preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, şi de a elimina inechităţile existente.  Curtea a constatat (paragraful 31) ca pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea- cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. S-a specificat (paragraful 32) faptul ca personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

Instanţa mai reţine şi faptul că  la paragraful nr. 33 al deciziei Curţii Constituţionale, s-a arătat că în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 31 alin. 11 şi art. 31 alin. 13 , acestea nu au fost criticate în mod special şi nu contravin dispoziţiilor invocate din Constituţie.

Din punctul de vedere al instanţei,  în speţă nu sunt însă îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015 şi are în vedere şi decizia 49/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizie la care au făcut trimitere ambele părţi.

La pct. 121 din această decizie, Înalta Curte a arătat : "Raportând conţinutul art. 3 ind. 1 alin. (1 ind. 3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 la normele legale ce reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, se constată că aceste entităţi sunt instituţii publice cu personalitate juridică, înfiinţate în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti [art. 116 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare]. Reţine, de asemenea, că aceste instituţii publice au patrimoniu propriu, conform art. 6 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.434/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au buget propriu de venituri şi cheltuieli şi conduc contabilitate proprie. Directorul executiv al Direcţiei generale exercită funcţia de ordonator secundar de credite, aşa cum rezultă în mod explicit din prevederile art. 8 alin. (3) lit. b) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.434/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Aşadar, sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru ca nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, nivel la care să fie salarizat şi personalul care ocupă aceeaşi funcţie, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, să fie stabilit în cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului cu care personalul plătit din fonduri publice are raporturi de serviciu sau, după caz, de muncă."

De asemenea, la pct. 123 se retine: "Fără a relua consideraţiile teoretice şi precizările terminologice anterioare, se constată că textul de lege suscitat impune, în ce priveşte stabilirea unui nivel maxim de salarizare la nivelul mai multor instituţii sau autorităţi publice, ca acele entităţi să se afle în subordinea unui ordonator de credite comun, să aibă acelaşi scop, să îndeplinească aceleaşi funcţii şi atribuţii, să se situeze la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar. Toate aceste condiţii trebuie să fie îndeplinite cumulativ, aşa cum rezultă în mod explicit din articolul precitat."

Instanţa arată în cauză, reclamanţii din cadrul D.G.A.S.P.C. Dolj, au solicitat stabilirea unui nivel maxim de salarizare raportat la Consiliului Judeţean Dolj, iar condiţiile mai sus arătate, nu sunt întrunite deoarece cele două instituţiile nu se află în subordinea unui ordonator de credite comun, nici nu au acelaşi scop, nu îndeplinesc aceleaşi funcţii şi atribuţii şi nici nu se situează la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar.

D.G.A.S.P.C. Dolj, aşa cum s-a arătat mai sus şi cum a reţinut Înalta Curte, se află în subordinea Consiliului Judeţean Dolj, existând o subordonare financiară între cele două instituţii, astfel că acestea nu se situează la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar.

Pe de altă parte, cele două instituţii nu au acelaşi scop, nu îndeplinesc aceleaşi funcţii şi atribuţii. Direcţiile de asistenta sociala si protecţia copilului îndeplinesc atribuţiile si funcţiile reglementate de dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 272/2004, precum si cele descrise in amănunt de Regulamentul-cadru aprobat prin HG 1.434/2004, iar consiliile judeţene exercita atribuţii reglementate de art. 91 din Legea 215/2001, in scopul coordonării activitatii consiliilor comunale, orăşeneşti si municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. În acelaşi sens, nici funcţionarii din cadrul celor două instituţii nu îndeplinesc aceleaşi atribuţii, fapt ce rezultă din fişele posturilor depuse la dosar.

Acest raţionament nu este contrazis de considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, întrucât instanţa de contencios constituţional a analizat, în decizia respectivă, compatibilitatea cu Legea fundamentală a dispoziţiilor art. 3 ind. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, constatând că sunt neconstituţionale doar dispoziţiileart. 3 ind. 1 alin. (1 ind. 2), şi nu cele ale art. 3 ind. 1 alin. (1 ind. 1) şi alin. (1 ind. 3).

Prin referire la întreaga categorie profesională, respectiv familie ocupaţională, indiferent de instituţie sau autoritate publică, instanţa de contencios constituţional nu face decât să stabilească sfera destinatarilor acestui text de lege, statuând că egalizarea la nivelul hotărârilor judecătoreşti se aplică pentru toate categoriile de instituţii şi autorităţi publice, care au angajaţi care se regăsesc în clasificările prevăzute de anexele la legea- cadru a salarizării, neputându-se aprecia că, pe această cale, Curtea Constituţională înlătură, de o manieră implicită, criteriul subordonării financiare prevăzut de textul de lege, cu privire la care a respins excepţia de neconstituţionalitate.

Mai mult, se poate observa că instanţa de contencios constituţional a analizat, pentru a statua în sensul neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 3 ind. 1 alin. (1 ind. 2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, ipoteza existenţei unui tratament juridic diferit pentru salariaţii aflaţi în situaţii de fapt identice, desfăşurând activitate în aceleaşi condiţii, în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, în sensul definit de art. 3 ind. 1 alin. (1 ind. 3) din ordonanţă, iar nicidecum pentru cazul unor salariaţi din instituţii publice diferite (a se vedea în acest sens paragraful 25 din decizie). Astfel, ipoteza particulară analizată viza salariaţii magistraţi angajaţi în cadrul instanţelor judecătoreşti, subordonate unui singur ordonator principal de credite, la nivelul întregii ţări (Ministerul Justiţiei), ipoteză ce se încadrează în dispoziţiile art. 3 ind. 1 alin. (1 ind. 3) teza a II-a din ordonanţă.

Aceste argumente au fost prezentate de asemenea de Î.C.C.J. în decizia 49/2018, la care fac referire părţile şi care are incidenţă în prezenta cauză.

În cauză, nu sunt încălcate nici principiile egalităţii şi nediscriminării, consacrate de dispoziţiile interne sau de dispoziţiile convenţionale - art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 al Protocolului nr. 12 adiţional la Convenţie - întrucât, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, "a distinge nu înseamnă a discrimina", iar, pentru a exista discriminare, în sensul acestor dispoziţii convenţionale, autorităţile statale ar trebui să introducă distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o "justificare rezonabilă şi obiectivă", statele contractante dispunând de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă şi în ce măsură diferenţele între situaţii analoage sau comparabile sunt de natură să justifice diferenţele de tratament juridic aplicat.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care consacră principiul remunerării egale pentru muncă egală, dar doar atunci când aceasta este realizată în aceeaşi instituţie sau în acelaşi serviciu, privat sau public, deci când obligaţia există în sarcina aceluiaşi angajator sau chiar în cazul unor angajatori diferiţi, dar se poate identifica o sursă unică la baza stabilirii mărimii plăţii [a se vedea în acest sens cauzele C-43/75 Defrenne II c. Sabena (1976); C-129/79 Macarthys (1980); C-96/80 Jenkins (1981); C-320/00 Lawrence (2002); C-256/01 Allonby (2004).

Faţă de aceste împrejurări, instanţa urmează să respingă cererea ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii ....., prin reprezentant SINDICATUL NAŢIONAL ..... în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI DOLJ, ....., ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Dolj.

Pronunţată azi, 04.09.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei..

Domenii speta

Spete similare