Legea 19/2000. Indemnizaţie pentru creşterea copilului până la 2 ani. Condiţii

Prin actiunea introductiva reclamanta S. M. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeteana de Pensii Harghita la plata indemnizatiei pentru cresterea copilului, prevazut de art. 98 lit. d din Legea nr. 19/2000, invocând faptul ca SC H. SRL, a carei angajata era la data de 28 ianuarie 2003, când s-a nascut minora S. L., este în imposibilitate de a-i plati indemnizatia solicitata, bunurile societatii fiind puse sub sechestru.

Din actele dosarului rezulta ca reclamanta este mama minorei S. L., nascuta la 28 ianuarie 2003. Prin sentinta civila nr. 1140 din 1 noiembrie 2004, pronuntata de Tribunalul Mures în dosarul nr. 4743/2004, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 138/R din 11 februarie 2005, pronuntata de Curtea de Apel Târgu-Mures, Sectia Civila în dosarul nr. 129/2005/C, SC H. SRL cu sediul în Târgu-Mures a fost obligata sa-i plateasca reclamantei din prezenta cauza indemnizatia lunara pentru cresterea copilului, retinându-se faptul ca la data nasterii minorei reclamanta era angajata acestei societati, iar drepturile cuvenite acesteia în temeiul prevederilor Legii nr. 19/2000 nu i-au fost achitate. Hotarârea judecatoreasca mentionata nu a putut fi pusa în executare, deoarece bunurile societatii au fost sechestrate în baza unei ordonante pronuntata într-un dosar penal. În aceste conditii reclamanta a solicitat ca drepturile banesti ce i se cuvin si care au fost stabilite prin hotarâre judecatoreasca sa-i fie achitate de Casa Judeteana de Pensii Harghita.

Conform art. 129 din Legea nr. 19/2000 casele teritoriale de pensii preiau plata indemnizatiei pentru cresterea copilului doar în doua cazuri si anume în cazul în care angajatorul îsi înceteaza activitatea si în cazul expirarii termenului pentru care a fost încheiat contractul individual de munca al asiguratului, daca drepturile de asigurari sociale s-au nascut anterior ivirii acestor situatii. În speta nu exista nici una din situatiile sus-mentionate si în consecinta, nu sunt incidente prevederile art. 129 din Legea nr. 19/2000. Imposibilitatea de plata în care se afla societatea angajatoare nu poate fi asimilata cu nici unul din cazurile limitativ prevazute de lege în care plata indemnizatiei solicitata de reclamanta se preia de catre casa judeteana de pensii, deoarece societatea respectiva nu si-a încetat activitatea, iar contractul de munca al reclamantei fusese încheiat pe perioada nedeterminata. La data la care s-a nascut dreptul reclamantei de a beneficia de indemnizatie pentru cresterea copilului, aceasta era angajata la SC H. SRL si în consecinta, conform art. 133 alin. 2 lit. a din Legea nr. 19/2000 obligatia de plata a acestei indemnizatii îi revine angajatorului. De altfel, aceasta obligatie a si fost stabilita în sarcina angajatorului prin sentinta la care s-a facut referire mai sus, astfel ca reclamanta trebuie sa-si valorifice dreptul sau de la societatea angajatoare, hotarârea respectiva constituind titlu executoriu. Sub acest aspect nu are relevanta faptul ca în prezent societatea se afla în imposibilitate de plata, deoarece dupa încetarea situatiei respective reclamanta poate actiona pentru valorificarea dreptului sau. În aceste conditii, daca si pârâta Casa Judeteana de Pensii Harghita ar fi obligata la plata, ar însemna ca reclamanta îsi poate valorifica acelasi drept de doua ori.

Prin urmare, tinând cont de faptul ca în speta nu exista nici una din situatiile limitativ prevazute de lege în care obligatia de plata a indemnizatiei pentru cresterea copilului se preia de catre casele de pensii, hotarârea instantei de fond prin care pârâta a fost obligata la plata acestei indemnizatii, este nelegala, fiind pronuntata cu încalcarea prevederilor legale aplicabile în materie, astfel ca este incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct. 9 Cod procedura civila.

Pe de alta parte, la pronuntarea sentintei atacate instanta de fond nu a tinut cont si de un alt aspect. Astfel, reclamanta a fost angajata SC H. SRL care are sediul în Târgu-Mures, iar regularizarea cu privire la sumele retinute de angajator cu titlu de contributie de asigurari sociale datorata bugetului de asigurari sociale si cele care trebuiau achitate cu titlu de indemnizatie pentru cresterea copilului, s-a facut între societatea angajatoare si C.J.P. Mures, astfel ca si sub acest aspect pârâta C.J.P. Harghita nu putea fi obligata la plata.

În privinta celui de-al doilea copil al reclamantei situatia este diferita, deoarece dupa încetarea, la data de 29 ianuarie 2005, a raportului de munca al acesteia cu SC H. SRL, reclamanta a încheiat contract de asigurare cu pârâta C.J.P. Harghita si în baza acestui contract pârâta i-a achitat reclamantei indemnizatia pentru cel de-al doilea copil, fiind incidente prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, reclamanta având calitatea de persoana asigurata în baza acestui contract.

Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, instanta de recurs retine ca sentinta atacata este nelegala, în mod gresit apreciindu-se ca sunt îndeplinite conditiile pentru ca  plata indemnizatiei solicitata de reclamanta sa fie facuta de  pârâta Casa Judeteana de Pensii Harghita. În consecinta, în temeiul art. 316 Cod procedura civila, raportat la art. 304 pct. 9 si 3041 Cod procedura civila, instanta va admite recursul declarat de pârâta, va modifica în tot sentinta atacata si va dispune respingerea actiunii civile formulata de reclamanta.

Domenii speta

Spete similare