Ordin de protecţie. Violenţă psihologică exercitată asupra copiilor

Împrejurarea că apelantul nu a agresat în mod fizic fetele, declară că are nevoie să le vadă, se comportă frumos cu acestea atunci când nu are diferende cu mama nu este decisivă; în a¬naliza probelor administrate, având în vedere că anterior s-au mai emis ordine de protecţie iar apelantul nu s-a conformat, Tribunalul constată că la acest moment tatăl nu a demonstrat că a înţeles faptul că pentru un copil violenţa psihologică prezintă riscuri semnificative, că in¬di¬fe¬rent de disputa dintre părinţi, copiii nu trebuie să fie în nicio circumstanţă martori ai vi¬o¬len¬ţei domestice, nu trebuie expuşi în nicio formă ei, întrucât urmările pe termen mediu şi lung ale unei atare expuneri sunt necuantificabile

Pe rol este soluţionarea cererii de apel formulate de pârâtul T.N.L., împotriva sentinţei ci¬v¬ile nr. 8 din 10. 01.2020, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 36/336/ 2020, având ca obiect or¬¬din de protecţie.

La apelul nominal făcut în şedinţa Camerei de Consiliu se prezintă apelantul T.N.L. asistat de dna av. R.C. şi intimata C.I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Se constată că prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru lipsa delegaţiei de sub¬sti¬tu¬ire a dlui avocat R.C., desemnat din oficiu în reprezentarea ape¬lan¬tu¬lui.

Reprezentanta apelantului - av. R.C. depune la dosar delegaţii de substituire pentru termenul de judecată din data de 21.02.2020 şi pentru termenul de azi. Arată că nu mai are cereri de formulat şi nici acte de depus.

Apelantul şi intimata C.I. arată că nu mai au cereri de formulat şi nici acte de depus.

Instanţa constată lămurită cauza, închide etapa cercetării judecătoreşti şi acordă cu¬vân¬¬tul în dezbaterile orale asupra cererii de apel.

Reprezentanta apelantului - av. R.C. arată că menţine concluziile formulate la termenul anterior de judecată, sens în care solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sen¬tinţei nr. 8/10.01.2020 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus, în sensul res¬pin¬ge¬rii obli¬gă¬rii apelantului la a păstra o distanţă de 50 m faţă de cele două minore şi de a nu lua legătura în niciun fel cu acestea. Arată că apelantul menţine cererea de apel doar cu privire la contact şi distanţă faţă de copii.

Apelantul T.N.I. solicită admiterea cererii de apel. Învederează ins¬tan¬ţei că vrea să vadă fetele. Arată că nu a putut merge la lucru în Cluj din cauza proceselor pe care le are, însă de luni va începe din nou munca, fiind angajat în construcţii. Întrebat fiind în ce condiţii le poate vedea pe fete în situaţia în care lucrează în Cluj, arată că poate să se în¬tâl¬¬¬nească cu fetele la casa tatălui intimatei sau când acestea vin de la grădiniţă. Menţionează că dacă le vede pe drum vrea să vorbească cu ele. Arată că nu a fost în satul în care locuieşte in¬¬timata. Deşi a avut nevoie să meargă la doctor, a sunat înainte pentru a vedea dacă intimata este acolo.

Intimata C.I. arată că nu este de acord cu admiterea apelului şi cu nicio mo¬da¬litate indicată de apelant de a se vedea cu fetele. Întrebată fiind de instanţă, arată că este de acord ca apelantul să ia legătura te¬le¬fonic cu fetele doar dacă acestea sunt de acord să vorbească cu el. Arată că după ce se va ter¬mina ordinul de protecţie, dacă copiii vor vrea, apelantul poate să vină să îi vadă, însă până a¬tunci nu vrea ca apelantul să ia copiii, iar aceştia să se tot teamă de el. Solicită chel¬tuieli de judecată respectiv contravaloare transport la instanţă. Arată că nu are acte justificative în dovedirea acestor cheltuieli.

Reprezentantul Ministerului Public - procuror T.I. pune concluzii de res¬pin¬¬ge¬re a apelului ca nefondat, a se dispune cu privire la ono¬ra¬riul apărătorului desemnat din o¬fi¬ciu şi respingerea cererii formulate de intimata C.I. de obligare a apelantului la pla¬ta cheltuielilor de judecată având în vedere că intimata nu a făcut dovada acestora.

Instanţa, raportat la actele şi lucrările dosarului, reţine cauza în pronunţare.

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 8 din 10.01.2020, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 36/336/2020 a fost admisă cererea privind emiterea unui ordin de protecţie  for¬mu¬lată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, în numele reclamantei C.I. şi a minorelor T.N. şi T.M.A., în contradictoriu cu pârâtul T.N.L. şi, în consecinţă s-a dispus evacuarea pârâtului T.N.L. din lo¬cu¬¬inţa situată în ..., jud. Maramureş.

Pârâtul a fost obligat să păstreze o distanţă de minim 50 m faţă de reclamantă şi faţă de copiii minori T.N. şi T.M.-A..

I s-a interzis pârâtului să ia contact cu reclamanta şi cu minorele, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau orice alt mod, stabilindu-se că durata măsurilor luate de instanţă prin prezenta hotărâre este de 6 luni, conform art. 24 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată.

Pârâtul a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei, pentru avocat C.A.I. din cadrul Baroului Maramureş, sumă care se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie.

Încălcarea obligaţiilor/interdicţiilor stabilite prin hotărâre constituie infracţiunea de ne¬respectare a hotărârilor judecătoreşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că, în fapt, părţile au avut o relaţie de concubinaj, din care au rezultat minorele T.N. şi T.M.A.. Pârâtul a exercitat anumite acte de violenţă asupra  reclamantei, provocându-i suferinţe  fi¬zice, psihice şi acte de ameninţare. Această conduită a pârâtului a provocat o stare de te¬me¬re, atât reclamantei, cât şi celor două minore.

La data producerii evenimentului organul de poliţie a fost sesizat prin serviciul de ur¬gen¬ţă SNUAU, încheindu-se un proces-verbal în acest sens.

Urmare a incidentului produs la data de 08.01.2020, Secţia 4 Poliţia Rurală Leordina a emis un ordin de protecţie provizoriu, pentru o perioadă de 5 zile (120 de ore), începând cu da¬ta de 08.01.2020 ora 23:00, constatându-se riscul iminent privind violenţa domestică.

Ordinul de protecţie provizoriu a fost confirmat de procuror la data de 09.01.2020.

În legătură cu incidentul în speţă, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus a fost înregistrat dosarul penal nr. 33/P/2020, sub aspectul săvârşirii infracţiunii vi¬o¬len¬ţă în familie, prevăzut de  art.199 raportat la art.193 Cod penal.

De asemenea, în ce priveşte părţile, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vi¬şeu de Sus se află înregistrat dosarul  penal nr. 333/P/2019 la care s-a reunit dosarul penal nr. 1011/P/2019, având ca obiect art. 206 alin. 1 Cod penal (ameninţarea), art.199 alin. 1 (vi¬o¬len¬ţa în familie) Cod penal raportat la art. 193 alin. 1 (lovirea sau alte violenţe) Cod penal, art. 224 (violarea de domiciliu) Cod penal - art. 32 al.1 din Legea nr. 217/2013, în care T.N.L. are calitatea de suspect.

S-a constatat că, faţă de pârât, s-au mai emis încă două ordine de protecţie pe o pe¬ri¬oa¬dă de 6 luni, conform sentinţei civile nr. 975/12.06.2018, pronunţată în dosarul nr. 1095/ 336/2018, respectiv sentinţei civile nr. 428/13.03.2019, pronunţată în dosarul nr. 539/336/ 2019 al  Judecătoriei Vişeu de Sus, tot ca urmare a unei agresiuni fizice a pârâtului faţă de re¬cla¬mantă.

Potrivit  cazierului judiciar, precum şi adresei nr. 186999/19.02.2019, pârâtul T.N.L. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 68 din 22.01.2019, pronunţată în do¬sa¬rul nr. 2113/336/2018 al Judecătoriei Vişeu de Sus la pedeapsa totală de 4 luni închisoare, cu executare în detenţie, pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, respectiv a ordinelor de protecţie anterior arătate, aspect care potenţează periculozitatea pârâtului.

Potrivit fişei de evaluare a riscului, s-a constatat că pârâtul manifestă agresivitate  fa¬ţă de membrii familiei/copii, a ameninţat că îi va răni şi a distrus bunuri. Pârâtul este o per¬soa¬nă violentă, consumă băuturi alcoolice, manifestă agresivitate în limbaj, ceea ce provoacă o sta¬re de temere pentru ceilalţi membri ai familiei.

La dosar au fost depuse declaraţii semnate şi datate privind actul de violenţă domes¬ti¬că, date de agresor, victimă, precum şi de martori.

Ordinul de protecţie provizoriu a fost confirmat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, conform dispoziţiilor art. 22 ind. 7 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 republicată.

În temeiul dispoziţiilor art. 22 ind. 7 alin. 6 din Legea nr. 217/2003 republicată, Par¬che¬tul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus a înaintat instanţei ordinul de protecţie provizoriu în¬soţit de cererea pentru emiterea ordinului de protecţie.

În drept, potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003, republicată, privind combaterea vio¬len¬ţei în familie, persoana a cărei viaţă, integritate  fizică sau psihică ori libertate este pusă în pe¬ricol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să dispună, cu ca¬racter periodic, una sau mai multe măsuri.

În conformitate cu art. 3 din acelaşi act normativ, violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, pre¬cum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit îm-pre¬u¬nă cu victima.

Analizând dispoziţiile Legii nr. 217/2003, instanţa a reţinut că emiterea unui ordin de pro¬tecţie se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) se constată comiterea unui act de violenţă care, conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, poate fi:

a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare ver¬bală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi ani¬ma¬le¬lor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, con¬s¬trân¬gerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a al¬tor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de co¬mu¬ni¬cări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice inten¬si¬ta¬te, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi al¬te acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);

d) violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, in¬ti¬mi¬dare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol con¬ju¬gal;

e) violenţa economică - interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace eco¬no¬mice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obi¬ec¬te de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea drep¬tului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bu¬nu¬ri¬lor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în de¬trimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect si¬milar;

f) violenţa socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prie¬teni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă, inter¬zi¬ce¬rea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de acces la in-formaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

g) violenţa spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesi¬tă¬ţi¬lor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea drep¬tu¬lui de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba maternă, im¬pu¬ne¬rea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

2) actul de violenţă este de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei;

3) actul este unul de violenţă în familie, în sensul că este comis de un membru de fa¬mi¬lie al victimei, în accepţiunea extinsă stabilită prin prevederile art. 5 din Legea nr. 217/ 2003.

4) emiterea ordinului de protecţie să vizeze înlăturarea stării de pericol în care se află persoana ce solicită aceasta.

În cauză aceste condiţii sunt îndeplinite.

Înscrisurile depuse la dosar care au justificat emiterea ordinului de protecţie provi¬zo¬riu au reliefat starea de pericol în care se află reclamanta şi fiicele ei minore, generată de com¬por¬tamentul necorespunzător al pârâtului.

Totodată, instanţa a reţinut că acest comportament al pârâtului are efecte grave cu pri¬¬vire la viaţa şi integritatea fizică a reclamantei şi a celor două minore.

Astfel, instanţa a apreciat că cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus în numele reclamantei şi a celor două minore este întemeiată şi a admis-o, po¬tri¬vit dispozitivului.

Cum comportamentul abuziv al pârâtului este de natură să pună în pericol integri¬ta¬tea fizică, psihică şi emoţională a reclamantei şi a celor două minore, instanţa a dispus e¬va¬cu¬area pârâtului T.N.L. din locuinţa situată în com. Bistra, sat Crasna Vişeului, nr. 350A, jud. Maramureş, obligarea pârâtului de a păstra o distanţă minimă  de 50 m faţă de re¬clamantă şi faţă de cele două minore şi interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin co¬respondenţă sau în orice alt mod cu acestea.

Măsurile împotriva pârâtului au fost dispuse pe o durată de 6 luni de la data emiterii or¬dinului, începând cu data pronunţării sentinţei, iar executarea se va face fără somaţie sau tre¬cerea vreunui termen, impunându-se acest lucru din cauza comportamentului pârâtului.

Sentinţa a fost comunicată, conform art. 31 din Legea nr. 217/2003, de îndată, struc¬tu¬rilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimelor  - reclamante şi a agre¬sorului – pârât.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 500 lei, s-a avansat din fon¬durile Ministerului de Justiţie, pârâtul fiind obligat la plata acestuia.

Cheltuieli de judecată pentru reclamantă nu au fost acordate, nefiind solicitate.

Împotriva sentinţei civile nr. 8 din 10.01.2020, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 36/336/2020, a declarat apel pârâtul T.N.L. solicitând a se dispune schimbarea în parte a sen¬tinţei pronunţate de instanţa de fond, în sensul de a i se per¬mi¬te contactul cu cele două fiice mi¬nore, după un program şi o locaţie pe care să le stabilească instanţa.

Apelantul a precizat că aspectele reţinute de prima instanţă nu corespund întru totul cu realitatea, este de acord cu hotărârea instanţei de a fi evacuat, de a nu lua contact cu re¬cla¬man¬ta, dar nu este de acord cu păstrarea distanţei faţă de cele două fiice minore T.N. şi T.M.A..

Intimata nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în instanţă, opunându-se admiterii apelului.

Analizând sentinţa apelată, Tribunalul reţine următoarele:

Potrivit definiţiei date prin art. 5 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, în sensul acestei legi prin victimă se înţelege persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor forme de violenţă prevăzute la art. 4, inclusiv copiii martori la aceste forme de violenţă.

Violenţa domestică este circumstanţiată prin legea anterior evocată, următoarelor forme de violenţă:

a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare ver¬bală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi ani¬ma¬le¬lor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, con¬s¬trân¬gerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a al¬tor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de co¬mu¬ni¬cări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice inten¬si¬ta¬te, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi al¬te acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);

d) violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, in¬ti¬mi¬dare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol con¬ju¬gal;

e) violenţa economică - interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace eco¬no¬mice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obi¬ec¬te de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea drep¬tului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bu¬nu¬ri¬lor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în de¬trimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect si¬milar;

f) violenţa socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prie¬teni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă, inter¬zi¬ce¬rea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de acces la in-formaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

g) violenţa spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesi¬tă¬ţi¬lor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea drep¬tu¬lui de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba maternă, im¬pu¬ne¬rea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

În cazul copiilor martori la formele de violenţă domestică, protecţia legii este atrasă de statutul lor, în general, de victime colaterale, care asistă la exercitarea acestora. Integritatea psihică a minorilor este deosebit de fragilă, în contextul în care aceşti copii sunt expuşi unor com¬portamente deviante adoptate de persoane apropiate lor (în speţă, tatăl în raport cu mama).

N. şi M.A., fiicele minore ale părţilor, au 6 ani şi jumătate, respectiv  5 ani şi jumătate.

După cum rezultă din depoziţia martorei C.M., a cărei audiere s-a dispus din oficiu de către instanţa de apel, la momentul izbucnirii incidentului care a determinat emiterea ordinului de protecţie pentru mama intimată, în data de 08.01.2020, intimata era în bucătărie, iar în camera de lângă, despărţită de bucătărie doar de o boltă fără uşă, erau cele două fetiţe, împreună cu verişora lor. Apelantul s-a dus în bucătărie şi a prins-o de gât pe intimată, ea a zbierat, fetele s-au dus în pat, s-au ascuns sub perne, s-au prins de urechi, s-au ascuns pe sub masă. Totdeauna aşa făceau când el striga, striga şi la ele pentru că ele zbierau, nu le-a dat deoparte niciodată, nu căuta apelantul ca atunci când se certa cu mama să nu fie fetele de faţă. A mai rezultat din depoziţia aceleiaşi martore că atunci când nu bea, apelantul se comportă foarte bine cu fetele, este de încredere, nu le-a bătut niciodată.

Cu ocazia audierii lor de către instanţă, cele două fetiţe au evitat să-şi exprime sen¬ti¬men¬tele sau emoţiile în raport de persoana tatălui. Maria nu a comunicat decât mo¬no¬si¬labic, iar N., în timp ce desena, a relatat că are încredere un pic în tată, acesta ar putea face parte şi el un pic din familie, tati s-a jucat cu ele cu păpuşi, le-a adus multe dulciuri, însă raportarea ei esenţială le-a vizat pe mamă şi pe bunică.

La dosar a fost depusă copia de pe cazierul judiciar al apelantului. De asemenea, po¬trivit procesului verbal de investigaţii din 09.01.2020, în urma verificării registrului de 112 din cadrul Secţiei 4 Poliţie Rurală Leordina pe anul 2019, au fost identificate un număr de două in¬tervenţii la eveniment ca urmare a sesizărilor efectuate de către numita C.I. respectiv la da¬ta de 10.03.2019, când s-a întocmit dosarul penal nr. 333/P/2019 sub aspectul infrac¬ţi¬u¬ni¬lor de ameninţare, violenţă în familie şi violare de domiciliu. Totodată în urma intervenţiei din da¬ta de 10.03.2019 numitul T.N.L. a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Mu¬nicipal Sighetu Marmaţiei - Secţia Psihiatrie, pe numele lui T.N.L. fiind e¬mis un ordin de protecţie de către Judecătoria Vişeu de Sus, prin sentinţa civilă nr. 428/13.03. 2019, pe o perioadă de 6 luni. În urma intervenţiei la eveniment din data de 03.07.2019 s-a întocmit un nou dosar pe¬nal, respectiv nr. 1011/P/2019 pentru săvârşirea infracţiunilor de încălcare a ordinului de pro¬tecţie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 şi ameninţare, fap¬tă prevăzută şi pedepsită de art. 206 alin. 1 Cod penal. Numitul T.N.L. în prezent este cercetat penal în dosarul penal cu nr. 333/P/2019 (nr. 1011/P/2019 reunit la nr. 333/P/2019) privind săvârşirea infracţiunilor de lo¬vi¬re sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal, ameninţare - fap¬¬tă prevăzută şi pedepsită de art. 206 alin. 1 Cod penal şi încălcarea ordinului de protecţie, in¬¬fracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, având calitatea de sus¬¬pect. T.N.L. în trecut a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru ne¬res¬pec¬tarea Legii nr. 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, acesta fiind li¬berat din penitenciar la data de 19.02.2019, conform adresei nr. 186999/19.02.2019 a IPJ Ma¬ramureş - SIC.

Ansamblul materialului probator confirmă împrejurarea, în limitele procedurii speciale şi sumare a ordinului de protecţie, că fiicele minore ale părţilor au fost supuse violenţei psihologice, prin provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică, fiind martore ale unor acte violenţă exercitate de apelant asupra mamei acestora. În prezent, în contextul acestor forme de violenţă domestică - necontestate de altfel de către apelant, care a criticat hotărârea doar în ceea ce priveşte măsurile dispuse relativ la cele două fetiţe - , se apreciază că subzistă o stare de pericol în ce priveşte integritatea psihică a fetiţelor. Această stare de pericol poate fi înlăturată prin emiterea ordinului de protecţie în modalitatea dispusă de prima instanţă, dar cu anumite amendamente.

Împrejurarea că apelantul nu a agresat în mod fizic fetele, declară că are nevoie să le vadă, se comportă frumos cu acestea atunci când nu are diferende cu mama nu este decisivă; în a¬naliza probelor administrate, având în vedere că anterior s-au mai emis ordine de protecţie iar apelantul nu s-a conformat, Tribunalul constată că la acest moment tatăl nu a demonstrat că a înţeles faptul că pentru un copil violenţa psihologică prezintă riscuri semnificative, că in¬di¬fe¬rent de disputa dintre părinţi, copiii nu trebuie să fie în nicio circumstanţă martori ai vi¬o¬len¬ţei domestice, nu trebuie expuşi în nicio formă ei, întrucât urmările pe termen mediu şi lung ale unei atare expuneri sunt necuantificabile.

Cele două fetiţe sunt extrem de mici, sunt fragile, au nevoie de ocrotire şi protecţie, nu sunt capabile să îşi înţeleagă emoţiile raportat la ceea ce au văzut, iar tatăl, deşi anterior avertizat asupra efectelor nedorite ale comportamentului său asupra integrităţii psi¬hice a fetiţelor, le-a expus din nou acestui risc. Este adevărat că probele administrate converg îns¬pre a considera că starea de pericol pentru minore survine atunci când apelantul consumă al¬cool; în acest context, apelantul a susţinut că a abandonat acest viciu, arătând deopotrivă că va lucra în Cluj.

Dată fiind această situaţie de fapt, precum şi depoziţia martorei audiate în ce priveşte comportamentul tatălui cu fiicele sale în perioade neconflictuale, opinia intimatei şi atitudinea tatălui în sala de şedinţă, Tribunalul apreciază că păstrarea de către acesta a contactului te¬le¬fo¬nic şi prin corespondenţă cu fiicele sale este util a nu fi îngrădit, permiţând fetelor să păstreze le¬gătura cu tatăl în cele două modalităţi care nu apar a prezenta riscuri pentru ele (eventual chiar prin transmiterea de fotografii), în vederea unei reobişnuiri treptate şi a recuperării relaţiei ne¬conflictuale cu părintele lor.

Instanţa consideră că la acest moment nu sunt oportune înlăturarea măsurii de obligare a apelantului să păstreze distanţa de minim 50 metri faţă de fetiţe şi nici dimensionarea acesteia în vreo altă modalitate, deoarece fetiţele sunt reticente faţă de tată, au nevoie de timp pentru a depăşi sentimentul de insecuritate şi emoţiile negative induse de comportamentul violent al acestuia faţă de mama lor, subzistă starea de pericol în contextul periclitării integrităţii lor emoţionale.

Tribunalul apreciază că durata pentru care se dispune ordinul de protecţie tre¬buie circumstanţiată însă în privinţa celor două fetiţe (şi doar a lor) care au fost indicate ca victime ale violenţei domestice în cererea Parchetului. Astfel, având în vedere vârsta fetiţelor, relaţiile lor cu tatăl, anterioare episodului de violenţă în familie, eforturile apelantului de a abandona con¬sumul băuturilor alcoolice, atenuarea stării de nervozitate (observabilă progresiv pe par¬cur¬sul celor trei termene de judecată la instanţa de apel), se apreciază că reducerea la 4 luni a du¬ratei măsurilor dispuse, strict în privinţa minorelor, este de natură a satisface interesul fe¬ti¬ţe¬lor de a recupera imaginea tatălui şi de a relua treptat relaţia cu acesta, starea de pericol fiind de dorit să dispară în acest interval de timp.

Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 2 teza a 2-a Cod pro¬cedură civilă, apelul se va admite, cu consecinţa schimbării în parte a hotărârii primei ins¬tan¬ţe, în sensul că se va in¬ter¬zice în continuare pârâtului T.N.L. să ia contact cu minorele T.N. şi T.M.A., dar se va excepta contactarea telefonică şi prin co¬res¬pon¬den¬ţă şi se va reduce în privinţa celor două minore, durata măsurilor luate prin hotărâre – păs¬tra¬rea distanţei de minim 50 de metri şi interzicerea contactului prin alte modalităţi decât telefonic şi prin corespondenţă, de la şase luni, la patru luni.

Apelantul va fi obligat să achite Statului suma de 400 lei, parte din onorariul avocaţial în sumă de 500 lei, aferent delegaţiei pentru asistenţă juridică obligatorie nr. 400 din 10.02.2020, eliberată domnului avocat R.C., avansarea onorariului de 500 lei urmând a se realiza din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cererea intimatei C.I. de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de ju¬de¬¬cată va fi respinsă întrucât nu s-au depus dovezi pentru efectuarea lor, în condiţiile art. 482 ra¬portat la art. 452 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare