Fond funciar. Aplicabilitatea art 23 şi art 36 din Lg 18/1991

Faptul că reclamanţii, respectiv antecesorii acestora au folosit terenul nestingheriţi din anul 1972 nu prezintă relevanţă raportat la temeiul în drept al acţiunii. Pentru a se constata îndreptăţirea la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în temeiul art 23 din legea 18/1991 raportat la art 8 din Decret lege nr 42/1990 trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale. Aşa cum am arătat anterior reclamanţii nu îndeplinesc aceste condiţii (nu au fost membri cooperatori nici ei, nici antecesorii lor, terenul obiect al litigiului nu a fost cooperativizat

Prin sentinţa civilă nr.4210 din 07.05.2018, pronunţată de Judecătoria B.M., în dosarul nr. 8587/182/2015 s-a admis în parte cererea formulată şi ulterior precizată de reclamanţii P.A.şi C.B.R., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Baia Bare; s-a constatat că reclamanţii au dobândit prin efectul legii dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 458 mp, situat în municipiul B.M., judeţul Maramureş, identificat astfel: parcela cu suprafaţa de 78 mp, cu nr. top. nou 2027/3/1/6/1/1 din Cartea Funciară nr. 2800 - B.M., parcela cu suprafaţa de 76 mp, cu nr. top. 2051/1/1/1, parcela cu suprafaţa de 64 mp, cu nr. top. nou 2050/1/1, şi parcela cu suprafaţa de 90 mp, cu nr. top. nou 2051/2/1/1, toate din Cartea Funciară  nr. 15357/N - B.M., la care se adaugă terenul cu suprafaţa de 150 mp, care nu are deschisă carte funciară, conform traseului urmat de punctele 1-2-11-12-1 (suprafaţa haşurată cu linie întreruptă neagră din Anexa 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză), identificat ca fiind lotul 1 din anexele 4 şi 5 la acelaşi raport; s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate constatat în favoarea reclamanţilor, potrivit anexelor 3, 4 şi 5 la raportul mai sus menţionat, cu titlu de drept constituit în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; s-a respins ca rămas fără obiect petitul privind rectificarea Cărţii Funciare nr. 10140 - B.M.şi s-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Din probele administrate în cauză (înscrisurile depuse la dosarul cauzei, raportul expertizei efectuate în cauză şi depoziţia martorei C.L.) a rezultat că, după ridicarea casei, în baza Autorizaţiei pentru executare de lucrări nr. 452 din 6 decembrie 1969, emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B.M., pe terenul în litigiu şi împrejmuirea acestuia cu garduri pe toate cele 4 laturi (1972-1974), nimeni nu a ridicat vreo pretenţie asupra terenului respectiv, mai mult chiar pârâtul înlesnind această stare, oferind folosinţa veşnică a terenului în discuţie, identificat astfel: parcela cu suprafaţa de 78 mp, cu nr. top. nou 2027/3/1/6/1/1 din Cartea Funciară nr. 2800 - B.M., parcela cu suprafaţa de 76 mp, cu nr. top. 2051/1/1/1, parcela cu suprafaţa de 64 mp, cu nr. top. nou 2050/1/1, şi parcela cu suprafaţa de 90 mp, cu nr. top. nou 2051/2/1/1, toate din Cartea Funciară nr. 15357/N - B.M., la care se adaugă terenul cu suprafaţa de 150 mp, care nu are deschisă carte funciară, conform traseului urmat de punctele 1-2-11-12-1 (suprafaţa haşurată cu linie întreruptă neagră din Anexa 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză), identificat ca fiind lotul 1 din anexele 4 şi 5 la acelaşi raport.

Totodată, instanţa a reţinut că, pe de o parte, procedura reglementată prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,  este obligatorie în situaţiile expres prevăzute în acest act normativ, ceea ce nu este cazul în speţă, unde nu se pune problema reconstituirii dreptului de proprietate, care se face  la cerere, iar, pe de altă parte, că expertul numit în cauză a confirmat, iar înscrisurile depuse în probaţiune de către reclamanţi, prin apărător, la ultimul termen de judecată au dovedit,  la rândul lor, parcurgerea şi finalizarea procedurii respective, chiar dacă nu era obligatorie în speţă, rezultatul procedurii în discuţie fiind doar parţial favorabil reclamanţilor, în condiţiile în care aceştia au primit în proprietate, prin Ordinul nr. 578 din 21 decembrie 2017 al prefectului judeţului Maramureş, emis în baza Adresei  nr. 17683/2017 a Primăriei Municipiului B.M., doar suprafaţa de teren de 362 mp.

Potrivit dispoziţiilor art. 23 pct. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ,,Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990”.

Aşa cum s-a arătat de către Curtea Constituţionala a României în Decizia nr. 263 din 22 iunie 2004, ,,Curtea constată că dispoziţiile art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 şi cele ale art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată, reglementează constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, înlăturând, astfel, situaţia nefirească în care proprietarul casei de locuit era doar titularul unui drept de folosinţă asupra terenului. În aceste condiţii, textele de lege criticate sunt în deplin acord cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicată, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.”.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a admis în parte cererea reclamanţilor, conform dispozitivului hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termenul legal pârâtul Municipiul B.M.prin Primar, solicitând admiterea prezentului apel şi, pe cale de consecinţă, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acţiunii reclamanţilor şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Apelantul critică soluţia instanţei de fond ca fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar.

Astfel, ca urmare a cererii înregistrată sub nr. 17683/2017 depusă de către petenţii privind atribuirea terenului aferent locuinţei - imobile ce fac obiectul şi a prezentului dosar, s-a emis Ordinul nr. 578/21.11.2017 de către Prefectul Judeţului Maramureş pentru terenul în suprafaţă de 362 mp, înscris în C.F. 120601 B.M.nr. topo 2053/8 şi 2053/15 şi CF 121957, nr. topo 2053/17/2.

Îndreptăţirea petenţilor la dobândirea dreptului de proprietate în temeiul art.36 din Legea 18/1991 a fost analizată în urma înscrisurilor şi pe baza verificării situaţiei juridice a imobilelor.

Potrivit prevederilor art. 54  coroborat cu art. 53 din Legea 18/1991 împotriva ordinului prefectului se poate face plângere, în termen de 30 de zile, la judecătorie.

Petenţii nu urmează procedura anume prevăzută de lege privind atacarea ordinului, înţelegând să continue judecata pentru a obţine şi restul suprafeţei de teren la care nu sunt îndreptăţiţi.

Apreciază apelantul că instanţa de fond în mod nelegal a constatat că reclamanţii beneficiază de prevederile art. 8 din Decretul Lege 42/1990 şi de dispoziţiile art. 23 pct l din Legea 18/1991.

Articolele invocate de către reclamanţi nu pot fi interpretate şi aplicate decât prin prisma acestor legi care reglementează procedura ce trebuie urmată de către persoana interesată pentru stabilirea dreptului de proprietate.

Astfel, pentru a invoca în beneficiul său dispoziţiile art. 23 din Legea 18/1991 cel interesat trebuie să parcurgă procedura prevăzută de acest act normativ, legea fondului funciar oferind posibilitatea moştenitorilor sau persoanelor care au predat teren la stat de a se adresa direct cu o cerere comisiilor de fond funciar şi stabilind procedura prin care ei îşi pot valorifica astfel drepturile de moştenitor cu privire la terenurile ce au aparţinut autorului lor.

AU fost invocate dispoziţiile art 23 din legea 18/1991 în conformitate cu care „ sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul Lege 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii". Art. 24 prevede că „ terenurile situate în intravilanul localităţilor care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători".

Reclamanţii nu depun la dosar vreun înscris din care să reiasă atribuirea întregii suprafeţe a terenului ce face obiectul dosarului.

Prin urmare, de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul dispoziţiilor art. 23 şi 24 din Legea 18/1991 beneficiază doar membrii cooperatori sau succesorii acestora, amplasate pe terenuri ce au fost proprietatea lor înainte de cooperativizare, terenuri care au fost atribuite, de regulă, ca loturi de folosinţă, către foştii proprietari.

Pentru parcela cu suprafaţa de 78 mp, cu nr. top. nou 2027/3/1/6/1/1 din C.F. nr. 2800 - B.M., parcela cu suprafaţa de 76 mp, cu nr. top. 2051/1/1/1, parcela cu suprafaţa de 64 mp, cu nr. top. nou 2050/1/1, şi parcela cu suprafaţa de 90 mp, cu nr. top. nou 2051/2/1/1, toate din Cartea Funciară nr. 15357/N - B.M., la care se adaugă terenul cu suprafaţa de 150 mp, reclamanţilor sau antecesorilor acestora nu li s-a atribuit vreun drept de folosinţă.

Atâta timp cât există o procedură special reglementată de lege privind atribuirea în proprietate a terenului aparţinând Statului Român sau UAT-urilor, consideră că instanţa nu poate să se substituie unei proceduri administrative, respectiv emiterea Ordinului de Prefect în temeiul art.36 din Legea 18/1991.

 Intimaţii P.A.şi C.B.R. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.

Se arată de către intimaţi că nu au invocat niciodată prevederile art. 24 din Legea 18/1991, astfel încât, apelul formulat nu poate viza această argumentare juridică, iar reclamanţii au stabilit cadrul procesual în baza principiului disponibilităţii, atât în fapt, cât şi în drept.

Legea fondului funciar este clară, în cadrul prev. art.36 (articol de care nu au înţeles să se folosească în instanţă), există o procedură prealabilă de urmat, procedură în care, este emis un ordin al prefectului care potrivit art.54 si 53 poate fi atacat; în cazul prev. art.23 din Legea 18/1991 şi art.8 din Decretul Lege 42/90 această procedură prealabilă nu există.

Potrivit Deciziei nr. 263/22.06.2004 a Curţii Constituţionale, prevederile art. 8 din D.L 42/1990 se aplică coroborat cu prevederile art.23 din Legea 18/1991, ambele reglementând constituirea dreptului de proprietate şi înlăturând situaţia nefirească, spune Curtea Constituţionala, în care proprietarul casei de locuit este doar titularul unui drept de folosinţă asupra terenului.

În concluzie, în cazul aplicării în practică a prevederilor art. 8 din D.L. 42/1990 şi a prevederilor art. 23 din Legea nr. 18/91 nu există nici o procedură prealabilă obligatorie de urmat, instanţa de fond nu s-a substituit unei asemenea proceduri administrative, ci doar a constatat efectul legii: „...constată ca reclamanţii au dobândit prin efectul legii...", iar judecătorului de la fond i-au fost aduse la cunoştinţă cele hotărâte de prefect deoarece, în calitate de reclamanţi, şi-au micşorat câtimea dedusă judecaţii invocând ca temei al acestui demers tocmai Ordinul Prefectului nr. 578/21.11.2017.

Nu trebuie uitată nici starea de fapt, şi anume cele două suprafeţe de 362 mp obţinute prin ordinul prefectului şi cei 458 mp prin sentinţa formează împreună curtea şi terenul de sub casa şi clădirile anexă, tot acest teren fiind împrejmuit cu gard pe toate cele patru laturi, aspecte care rezultă din expertiza efectuată în cauză.

Analizând sentinţa civilă prin prisma motivelor de apel, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile instanţa de apel constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat a se constata în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Municipiul B.M.prin primar că au dobândit prin efectul legii dreptul de proprietate asupra terenului curţi construcţii situat în B.M., în suprafaţă aproximativă de 631 mp identificat în CF 10140 B.M., să se dispună rectificarea cărţii funciare în care este înscris imobilul şi să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de reclamanţi. În drept, au fost invocate dispoziţiile art 8 şi art 23 din legea 18/1991, art 8 din Decret lege nr 42/1990, art 20 din Legea 7/1996.

Prima instanţă de judecată nu a analizat cererea dedusă judecăţii raportat la temeiul în drept invocat în acţiune. Redarea dispoziţiilor art 23 din Legea 18/1991 în considerentele hotărârii nu echivalează cu o analiză a aplicării acestor dispoziţii legale cererii formulate de reclamanţi.

Din înscrisurile administrate în probaţiune rezultă că prin cererea nedatată şi neînregistrată adresată Primăriei Municipiului B.M., reclamanţii intimaţi au solicitat eliberarea ordinului prefectului conform documentaţiei cadastrale (f.46, d apel). Prin cererea formulată la data de 04.08.2017 intimatul Costea Bărluţiu Răzvan a solicitat eliberarea ordinului prefectului pentru împroprietărirea asupra suprafeţei de 826 mp pe str., CF 1988, 02195, 120601, 12195 (f. 48, d apel).

În CF 121954 B.M.(CF vechi 2801, nr. top. 2051/2/1) asupra suprafeţei de 21 mp de sub A1, categoria de folosinţă „pădure” este înscris în anul 172 dreptul de proprietate în favoarea Statului Român. La observaţii regăsim menţiunea „imobil aflat sub incidenţa art. 3 alin. 1 din Legea 17/2014” (f. 57, d apel).

În CF 121957 B.M.(CF vechi 6721), nr. top. 2053/1712 asupra suprafeţei de teren de 161 mp, intravilan, categoria de folosinţă „altele”, este înscris în anul 1969 dreptul de proprietate în favoarea Statului Român. La rubrica observaţii regăsim menţiunea „teren aflat sub incidenţa art. 3 alin. 1 din legea 17/2014” (f.58, d apel).

În CF 120601 B.M.(CF vechi 10140) nr. top. 2053/8, 2053/15 asupra terenului în suprafaţă de 201 mp se află înscris dreptul de proprietate al Statului Român în data de 16.03.1973 (A1). Pe nr. topografice se află imobilul casă având ca şi proprietari pe P.A.(cota de 12/16) şi C.B.R. (cota de 4/16). Sub C1 este înscris dreptul de folosinţă în favoarea intimaţilor P.A.(cota de 151/402) şi Costea Bărluţiu Răzvan ( cota de 151/402). Terenul aferent nr. top. 2053/8 este de 151 mp, iar terenul aferent nr. top. 2053/15 este de 50 mp (f. 59-60).

În CF 6721 începând cu 16 iulie 1969 este înscris ca proprietar asupra terenului Statul Român. Asupra construcţiei de pe nr. topografice 2053/8 şi 2053/15 s-a înscris dreptul de proprietate sub B4 în favoarea lui B.A., iar sub B5-6 în favoarea lui B.A. şi Bărluţiu Lucreţia, născută Albu, ca bun comun. La 07.10.1976 parcelele cu nr. top. 2053/8 şi 2053/15 se transcriu în CF 10140. În foaia de sarcini a cărţii funciare este înscris sub C 2 un drept de folosinţă asupra terenului (fără a se putea identifica nr. top. din copia depusă la dosar) în favoarea lui B.A. în schimbul plăţii unei taxe de 1 leu/mp, anual, iar sub C 8 este înscris dreptul de folosinţă asupra terenului nr. top 2053/15 în aceleaşi condiţii.

Sub C 9-10 este înscris  dreptul de folosinţă asupra terenului de sub nr. top 2053/8 şi 2053/15 în favoarea lui B.A. şi Bărluţiu Lucreţia, înscriere efectuată la data de 23.03.1973. Dreptul de folosinţă de sub C2 este înscris la data de 05.08.1969 şi sub C8 la data de 07.12.1971, acesta din urmă în baza actului nr. 584/1971 emis de Consiliul Popular municipal B.M..

În CF 10140 B.M., nr. top. 2053/8 (151 mp) şi nr. top. 2053/15 (50 mp), este înscris dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea Statului Român (B1) dreptul de proprietate asupra casei edificate pe aceste nr. topografice este înscris succesiv în favoarea lui B.A. (B2), B.A. şi B.L.(B2, B3), B.L.şi P.A.asupra competinţei lui B.A.. În foaia de sarcini este înscris dreptul de folosinţă veşnică asupra terenului în favoarea proprietarilor construcţiei (C1, C4-5, C6, C7).

Aşa cum am arătat anterior prin acţiunea formulată reclamanţii au solicitat să se constate că au dobândit prin efectul legii dreptului de proprietate asupra terenului curţi, construcţii, situat în B.M., str. T. nr. 2 în suprafaţă de 631 mp identificat în CF 10140 B.M., să dispună rectificarea CF 10140 B.M.pe care se află terenul în litigiu de la suprafaţa din CF la suprafaţa reală, să se dispună întabularea în CF în favoarea reclamanţilor a dreptului constituit în baza legii fondului funciar.

Pe lângă suprafaţa de 201 mp aferentă nr. top. 2053/8 şi 2053/15 (teren asupra căruia există înscris un drept de folosinţă veşnică), reclamanţii au arătat că mai există o suprafaţă de aproximativ 380 mp aferentă casei, teren care este îngrădit din anul 1974. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 23 din Legea 18/1991.

Potrivit art. 23 din Legea 18/1991, forma în vigoare la data introducerii acţiunii: ,,Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul - Lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii”.

Intimaţii au arătat că cererea vizează constituirea dreptului de proprietate şi nu reconstituirea dreptului. Din perspectiva dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991 titularii dreptului de constituire sunt: proprietarii construcţiilor care şi-au edificat aceste construcţii pe loturi atribuite de către cooperativa agricolă de producţie dacă aveau calitatea de membri cooperatori sau alte persoane îndreptăţite, precum şi dobânditorii construcţiilor prin acte de înstrăinare încheiate cu foştii membri cooperatori.

Obiect al dreptului de constituire în temeiul dispoziţiilor art. 23 din Legea 18/1991 îl reprezintă terenurile agricole aferente terenurilor atribuite de cooperativele agricole de producţie cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti care au fost edificate.

Din economia dispoziţiilor art. 23 din Legea 18/1991 rezultă că terenurile pentru care se poate constata dreptul de proprietate sunt terenuri cooperativizate pe care au fost edificate case de locuit şi anexe gospodăreşti, iar titularii dreptului sunt foştii membri cooperatori sau moştenitorii lor.

Dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenului a fost înscris în baza decretelor nr. 712/1996 cu privire la bunurile ce se încadrează în art. III din Decretul nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 218/1960.

Potrivit adeverinţei nr. 15331/1972 emisă de Comitetul executiv al Consiliului Popular Municipal B.M., s-a închiriat dlui B.A. pentru o perioadă de 2 ani, din noiembrie 1972, terenul în suprafaţă de 435 mp, situat în strada C.T. nr. 2 în vecinătatea parcelei primite în baza Legii nr. 9/1968-fără drept de construcţie (f. 27, dosar fond). Reclamanţii au invocat acest drept rezultat din această adresă. Această suprafaţă de teren nu poate face obiectul constituirii dreptului de proprietate în temeiul art. 23 din Legea 18/1991. Situaţia terenului de 295 mp evidenţiat în adresa nr. 3801/1974 este identică (f. 28, dosar fond). În expertiza tehnică topografică terenul în litigiu a fost identificat conform modului de folosinţă coroborat cu datele din CF 123174 B.M., CF 2800 B.M.şi CF 15357 B.M.. Conform expertizei şi suprafaţa de 150 mp teren fără date de CF a făcut parte iniţial din nr. topo 2053 cu proprietar tabular Statul Român.

Reclamanţii intimaţi au devenit proprietari asupra terenului în suprafaţă de 362 mp din CF 123174 B.M., nr. top 2053/8, 2053/15 şi 2053/17/2, pe care este amplasată casa de locuit în temeiul Ordinului prefectului nr. 578/22.11.2017. Ordinul Prefectului nu a fost contestat după cum se arată în apel de către părţi.

Expertul topograf a identificat terenul în litigiu ca fiind în suprafaţă de 820 mp din care 150 mp (fără date de CF), 362 mp identificat în CF 123174, şi 308 mp identificat sub nr. top 2027/3/1/6/1/1, nr. top. 2051/2/1/1, nr. top. 2051/1/1/1, nr. top 2050/1/1 (f. 10, dosar fond).

La data de 17.04.2017 reclamanţii şi-au modificat acţiunea cu privire la suprafaţa solicitată şi au arătat că se solicită suprafaţa de 458 mp compusă din 150 mp (fără date de CF) şi 300 mp (identificată topografic în raportul de expertiză).

Declaraţia martorului audiat la fond nu este relevantă în cauză. Faptul că reclamanţii, respectiv antecesorii acestora au folosit terenul nestingheriţi din anul 1972 nu prezintă relevanţă raportat la temeiul în drept al acţiunii. Pentru a se constata îndreptăţirea la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în temeiul art 23 din legea 18/1991 raportat la art 8 din Decret lege nr 42/1990 trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale. Aşa cum am arătat anterior reclamanţii nu îndeplinesc aceste condiţii (nu au fost membri cooperatori nici ei, nici antecesorii lor, terenul obiect al litigiului nu a fost cooperativizat).

Raportat la datele cauzei dreptul de proprietate poate fi recunoscut în favoarea reclamanţilor intimaţi numai în temeiul şi în limitele dispoziţiilor art 36 din Legea 18/1991 în conformitate cu care: „terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.

(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie.

(3) Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974**) cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.

(4) Dispoziţiile art. 23 rămân aplicabile.

(5) Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.

(5^1) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancţiunea decăderii din termen.

(6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor”.

Îndreptăţirea la constituirea dreptului de proprietate în temeiul art 36 din legea 18/1991 a fost analizat pe cale administrativă şi a fost emis Ordinul Prefectului nr 578/2017, act ce nu a fost contestat.

În concluzie, reclamanţii intimaţi nu sunt îndreptăţiţi la recunoaşterea dreptului de proprietate în temeiul art 23 din legea 18/1991 apelul declarat fiind fondat şi în temeiul art 480 alin 2 cod proc civ va fi admis cu consecinţa respingerii în integralitate a cererii de chemare în judecată. Cererea de înscriere a dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor se impune şi acestea a fi respinsă ca urmare a respingerii cererii principale. Soluţia de respingere ca rămasă fără obiect a cererii de rectificare a cărţii funciare nu a fost contestată.

Întrucât acţiunea este supusă dispoziţiilor legii fondului funciar, decizia civilă pronunţată în apel este definitivă. 

Domenii speta

Spete similare