Proces-verbal de stabilire a creanţelor bugetare emis de apia. Nedepunerea titlului de proprietate de către forma asociativă de proprietate – composesorat – în cazul cererilor unice de plată aferente anului 2015, referitoare la păşuni. Legalitate.

- art. 7 alin. 2^1) din OUG nr. 3/2015

- art. 7 alin. 1 şi 2 din Ordinul nr. 619/2015

- art. II din Ordinul nr. 234/2016

Din interpretarea art. 7 alin. 2^1) din O.U.G. nr. 3/2015 şi art. 7 alin. 2 lit. a) din Ordinul nr. 619/2015 (în forma în vigoare la data de 30.04.2015, data cererii de plată) rezultă că, pentru cererile de plată aferente anului 2015, formele asociative de proprietate – composesoratele – trebuiau să ataşeze acestora şi copia titlului de proprietate al terenului cu destinaţie de păşune, condiţia fiind una imperativă.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 473/26.05.2017 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Composesoratul A. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean B. şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Composesoratul A. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi admiterea acţiunii.

În motivare, a arătat că prima instanţă nu a făcut aplicarea corectă a legii în timp şi nu a avut în vedere modificările legislative în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate.

Astfel, recurentul a arătat că la cererea de plată nr. xx-13268/13.06.2015, pentru campania 2015, a ataşat toate documentele doveditoare prevăzute de art. 7 alin. 1 şi 2 din Ordinul nr. 619/2015, iar, potrivit art. II din Ordinul nr. 234/2016, publicat în Monitorul Oficial la data de 23.02.2016, „prevederile pct1, 3-15 şi 17-60 se aplică pentru cererile unice de plată care se depun începând cu anul de cerere 2016”. Or, faţă de aceste dispoziţii, recurentul a considerat că prevederile art. 7 alin. 1 şi 2 din Ordinul nr. 619/2015 nu se aplică cererilor de plată depuse pentru campania 2015.

În plus, recurentul a invocat dispoziţiile art. 5 din Ordinul nr. 619/2015, potrivit cărora dovada utilizării legale a terenului ce se prezintă la APIA se poate face cu „copii conform cu originalul ale titlului de proprietate sau ale altor acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului sau altor documente”, arătând că a ataşat cererii de plată arătate anterior aceste documente.

Recurentul a mai arătat că, în luna mai 2017, a fost adoptată Legea nr. 97/2017 pentru aprobarea O.U.G. nr. 16/2017, prin care s-a prevăzut că forma asociativă de proprietate poate formula cererea de plată nu numai pe baza titlului de proprietate, ci şi a altor acte doveditoare ale proprietăţii, iar, în lipsa acestora, pe baza adeverinţei emise de primăria pe raza căreia se află terenurile agricole, toate aceste modificări având rolul de a creşte gradul de absorbţie a fondurilor europene.

În opinia reclamantului, intimata pârâtă APIA B. a impus condiţii care nu sunt prevăzute de legislaţia în vigoare şi pentru a căror neîndeplinire beneficiarul nu se află în culpă, neputând influenţa procedura emiterii titlurilor de proprietate.

În concluzie, recurentul a arătat că sentinţa primei instanţe este nelegală deoarece nici la data emiterii deciziilor de plată nr. 981163/28.11.2015, nr. 6267076/08.04.2016 şi nr. 9611380/14.05.2016 şi nici ulterior, lipsa titlului de proprietate al solicitantului, nu era o condiţie obligatorie de eligibilitate.

În drept a fost invocată aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, iar, în probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri noi.

Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei, conform art. 24 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, prin întâmpinare formulată în condiţiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 17-22), a solicitat respingerea recursului.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a expus succint situaţia de fapt a litigiului şi a arătat că au fost aplicate dispoziţiile art. 7 din O.U.G. nr. 3/2015, în forma în vigoare la data cererii de plată, respectiv 13.06.2015, normă care la alin. 2 ind. 1 lit. a) prevedea condiţia depunerii titlului de proprietate, condiţie reluată de dispoziţiile art. 7 alin. 1 lit. a) din Ordinul nr. 1468/2015.

Intimata pârâtă a mai invocat dispoziţiile art. 8 alin. 1 lit. n) din O.U.G. nr. 3/2015, arătând că recurentul reclamant nu a depus copiile titlului de proprietate, ci numai Hotărârile Comisiei Judeţene B. pentru Stabilirea dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor nr. 443/2002 şi nr. 548/2006, acestea nefiind echivalente titlului de proprietate.

Intimata pârâtă a solicitat respingerea unei eventuale cereri de obligare la plata cheltuielilor de judecată, prin prisma faptului că este o instituţie publică, finanţată de la bugetul de stat, iar, în subsidiar, cenzurarea acestor cheltuieli.

Recurentul reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare, în condiţiile art. XVI alin. 2 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013.

Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.

Analizând recursul declarat de reclamantul Composesoratul A., prin prisma dispoziţiilor art. 488 Cod procedură civilă, curtea reţine următoarele:

Recurentul reclamant invocă drept motiv principal de reformare a sentinţei primei instanţe greşita aplicare a legii – a art. 7 alin. 1 şi 2 din Ordinul nr. 619/2015, a Ordinului nr. 234/2016 – motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care nu este fondat.

Astfel, problema care se impune a fi rezolvată în cadrul acestui litigiu vizează stabilirea documentelor necesare la formularea cererilor de plată pentru acordarea sprijinului unic pentru suprafeţele de păşune în cazul formelor asociative de proprietate – composesorate, respectiv dacă este sau nu obligatorie depunerea copiei titlului de proprietate asupra terenurilor aparţinând formei asociative, părţile interpretând diferit dispoziţiile legale.

Cu caracter prealabil, Curtea va reţine că rezolvarea acestei chestiuni presupune identificarea normei juridice aplicabile, deoarece atât O.U.G. nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cât şi Ordinul nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020, au suferit modificări în timp.

Curtea constată, contrar opiniei primei instanţe, că, deşi actele administrative contestate în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr.12572/2016 şi Decizia nr. 13720/2016 au fost emise în luna noiembrie 2016, norma juridică aplicabilă litigiului, din punct de vedere material, nu este cea în vigoare la această dată, cum a reţinut tribunalul, ci cea în vigoare la data naşterii raportului juridic pe care aceste acte administrative îl analizează, respectiv data la care a fost formulată cererea unică de plată nr. 13286/13.06.2015.

Această constatare nu are însă efecte asupra soluţiei pronunţate de către instanţa de fond, deoarece şi la data de 13.06.2015, normele juridice impuneau formelor asociative de proprietate obligaţia depunerii copiei titlului de proprietate asupra terenurilor aparţinând acestora şi pentru care solicită sprijin financiar.

Astfel, art. 7 alin. 2^1) din OUG nr. 3/2015 prevede că „în cazul pajiştilor permanente deţinute, în calitate de proprietari, de către formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor, obşti de moşneni în devălmăşie, obşti răzeşeşti nedivizate, composesorate, obşti de cumpărare, păduri grănicereşti, păduri urbariale, cooperative, alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri, menţionate în Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiarii plăţilor pot fi:  a) forma asociativă de proprietate, pe baza copiei titlului de proprietate asupra terenurilor aparţinând formei asociative şi a unui tabel centralizator care cuprinde acordul fiecărui membru deţinător de animale privind depunerea cererii unice de plată de către forma asociativă, datele de identificare, codul de identificare al exploataţiei zootehnice din Registrul naţional al exploataţiilor şi numărul de animale deţinute de fiecare membru, precum şi suprafaţa utilizată de forma asociativă prin cosit sau păşunat, la care se anexează hotărârea adunării generale a asociaţilor privind utilizarea fondurilor”.

În aplicarea acestei norme cadru, art. 7 alin. 2 lit. a) din Ordinul nr. 619/2015 (în forma în vigoare la data de 30.04.2015) stabileşte că „în cazul formelor asociative menţionate la alin. (1), cererea unică de plată poate fi depusă de fiecare membru în calitate de crescător de animale din speciile bovine, ovine, caprine şi ecvidee, de utilizator legal al pajiştilor permanente aflate în proprietate indiviză şi în calitate de fermier activ care desfăşoară cel puţin o activitate agricolă minimă, în cazul în care adunarea generală a membrilor sau consiliul de administraţie, cu respectarea prevederilor art. 631 - 645 din noul Cod civil, cu acordul tuturor membrilor decide în acest sens. Suprafeţele utilizate de către fiecare membru sunt repartizate de către forma asociativă. În cazul suprafeţelor utilizate în comun, fără delimitare fizică în teren, sancţiunile se calculează proporţional cu suprafaţa declarată de către fiecare fermier, membru al asociaţiei, în blocul fizic în care a fost constatată neconformitatea. Documentele doveditoare pe care le prezintă fiecare dintre membrii acestor forme asociative sunt: a) copia titlului de proprietate al formei asociative (…)”.

Evident, din interpretarea acestor norme rezultă că, pentru cererile de plată aferente anului 2015, formele asociative de proprietate – composesoratele – trebuiau să ataşeze acestora şi copia titlului de proprietate al terenului cu destinaţie de păşune, condiţia fiind una imperativă.

Nu are relevanţă faptul că, ulterior anului 2015, prin alin. I pct. 7 al Ordinului nr. 234/2016 au fost modificate dispoziţiile art. 7 alin. 1 şi 2 din Ordinul nr. 619/2015, iar prin art. II s-a stabilit că „prevederile pct. 1, 3 - 15 şi 17 - 60 se aplică pentru cererile unice de plată care se depun începând cu anul de cerere 2016”, deoarece condiţia depunerii copiei titlului de proprietate a fost menţinută, aceasta fiind nuanţată numai prin O.U.G. nr. 16/2017, aprobată cu modificări prin Legea nr. 97/2017, în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv 24.02.2017, în sensul că lipsa titlului de proprietate poate fi complinită prin depunerea unei adeverinţe emise de primăria pe raza căreia se află terenurile agricole.

Nu poate fi reţinută nici apărarea recurentului în sensul că nu se află în culpă pentru nedepunerea copiei titlului de proprietate, în condiţiile în care nu poate influenţa procedura de eliberare a titlului de proprietate, deoarece, la data depunerii cererii de plată cunoştea că nu se află în posesia acestui titlu, având obligaţia legală de a respecta toate condiţiile imperative ale legii pentru a putea beneficia de drepturile reglementate de O.U.G. nr. 3/2015. În plus, pentru inacţiunea autorităţilor administraţiei publice locale sau centrale, recurentul reclamant are la dispoziţie remediul prevăzut de art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat de recurentul reclamantul Composesoratul A. împotriva sentinţei civile nr. 473/26.05.2017 pronunţată de Tribunalul Covasna – Secţia civilă, pe care o va menţine.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată,

Domenii speta

Spete similare