Constituire drept de proprietate

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.X/26.09.2019, s-a respins acţiunea formulată de către reclamanta C E în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală B de Aplicare a Legii Fondului Funciar  şi  Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar O, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş sub nr. X/184/2019, reclamanta C E a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Locală B de Aplicare a Legii Fondului Funciar şi  Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar O solicitând instanţei să dispună obligarea acestora la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1000 mp intravilan.

În motivare, reclamanta a arătat că soţul său, C I decedat în prezent, a primit lotul de teren în urmă cu peste 30 de ani în vederea construirii unei case de locuit, teren pe care a construit o casă, cu autorizaţie de construcţie emisă de către primăria B.

De asemenea, reclamanta a precizat că această suprafaţă de teren se află în posesia sa de peste 30 de ani, nefiind revendicată de alte persoane.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991.

În dovedirea cererii petenţii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale.

În susţinerea cererii reclamanta a depus certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice, memoriu tehnic, cerere pentru eliberarea certificatului de urbanism, autorizaţie de construire nr. X/23.06.2005 şi certificat de deces pentru defunctul C I.

La data de 19.07.2019, intimata Comisia judeţeană O a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată învederând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 18/1991 iar reclamanta nu a prezentat nici un document concludent care să facă dovada faptului că a dobândit de la cooperatori sau a primit terenul în cauză pentru construcţie din proprietatea cooperativei.

În drept, intimata a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991, H.G. 890/2005 şi dispoziţiile Codului de procedură civilă.

 La data de 10.09.2019 intimata Comisia locală B a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii formulate de către reclamantă învederând că reclamantei i-a fost dată suprafaţa de 1000 mp teren extravilan, care ulterior a fost transformat în teren intravilan, teren pe care în anul 1994 aceasta a obţinut certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie pentru edificarea unei construcţii, aceasta figurând înscrisă în evidenţele agricole şi fiscale cu plata la zi încă din anul 1994. Totodată, a precizat că suprafaţa de 1000 mp nu a făcut obiectul cererilor de restituire, terenul nu a fost preluat abuziv de către regimul comunist, nu este în litigiu cu primăria şi nu există litigii cu vecinii, terenul figurând ca rezervă a UAT B.

Instanţa de  fond a încuviinţat proba cu înscrisuri.

În soluţionarea cauzei, judecătoria a reţinut că în fapt, la data de 23.06.2005 a fost emisă autorizaţia de construire nr. 9 pentru construcţia situată în comuna B, jud. O (fila 8 dosar), ca urma a cererii formulate de numitul C I.

 În drept, potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii. Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie sau în lipsa acestora prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori. În cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori. Pentru suprafaţa de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producţie ca lot de folosinţă, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepţia celor strămutaţi, pentru realizarea unor investiţii de interes local sau de utilitate publică. Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii, terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor; acestea pot fi înstrăinate şi lăsate moştenire.

Potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora,  terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.

Având în vedere textele de lege anterior menţionate, instanţa  a apreciat că proprietarii casei de locuit şi anexelor gospodăreşti amplasate pe terenurile intravilane din zonele cooperativizate sunt proprietari deplini ai terenurilor aferente acestor construcţii, fiind prevăzut în mod expres că aceste terenuri „sunt şi rămân în proprietatea” titularilor construcţiilor, pentru a se asigura o normală folosinţă a gospodăriei, fiind astfel necesară îndeplinirea condiţiei existenţei construcţiei la data intrării în vigoare a legii.

Astfel, titularii dreptului de constituire a dreptului de proprietate, în virtutea art. 23 din Legea nr. 18/1991, sunt proprietarii construcţiilor care au edificat aceste construcţii pe loturile atribuite de către cooperativa agricolă de producţie, dacă aveau calitatea de membri cooperatori sau alte persoane îndreptăţite, fie deţinătorii construcţiilor prin acte de înstrăinare încheiate cu foştii membri cooperatori.

În cauză, având în vedere că imobilul casă de locuit situat pe terenul pentru care se solicită constituirea dreptului de proprietate a fost edificat în anul 2005, astfel cum rezultă din autorizaţia de construire (fila 8 dosar), este neîntemeiată solicitarea reclamantei, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, pentru constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiei este necesară existenţa construcţiei la data intrării în vigoare a legii anterior menţionate, în alin. 1 al art. 23 din Legea nr. 18/1991, fiind menţionat în mod expres că sunt şi rămân în proprietate terenurile aferente casei de locuit.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea formulată, având în vedere că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 23 din Legea nr. 18/1991, de existenţă a unei construcţii edificate pe terenul pentru care se cere constituirea dreptului de proprietate la data intrării în vigoare a legii, construcţia fiind realizată în anul 2005, astfel cum rezultă din autorizaţia de construire.

Calea de atac exercitata:

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta- reclamantă C E, apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică şi solicitând desfiinţarea acesteia şi în consecinţă trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare, având în vedere următoarele considerente:

Susţine apelanta că instanţa de fond a  pronunţat o hotărâre fără să administreze probatoriul în cauză. Deşi a solicitat proba cu înscrisuri şi martori, instanţa a respins această cerere, judecând dosarul la primul termen de judecată.

Instanţa trebuia să facă adresa către primărie pentru a se comunica situaţia juridică a terenului intravilan.

Instanţa nu a ţinut cont de actele depuse la dosar, inclusiv de întâmpinarea Primăriei B din care rezultă foarte clar că a construit casa încă înainte de anul 1990 însă ulterior a luat autorizaţie şi memoriu tehnic. Se putea stabili cu uşurinţă momentul existenţei acestei construcţii prin administrarea unui minim de probatoriu. Însăşi Primăria B a fost de acord cu cererea sa, având în vedere că situaţia este dramatică pentru că a ajuns să îşi piardă casa pentru care a muncit toată viaţa. În acest an s-a dat avizul pentru construirea unui drum expres, moment în care i s-a comunicat că i se va demola casa întrucât nu deţine acte.

 Susţine că este o situaţie fără precedent, atât timp cât şi-a plătit impozitul la casă şi teren, a avut continuu posesia terenului. Nu a încălcat terenul nimănui, iar acum poate să piardă casă fără să fie despăgubită.

 Concluzionând, solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul Primăriei şi proba cu martora V V, pentru stabilirea situaţiei de fapt.

În drept, a invocat dispoziţiile art.470 şi următoarele din C.pr.civ.

La data de 16.12.2019, intimata COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR O, a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei nr. X/26.09.2019, ca fiind legală şi temeinică.

Singurul motiv de apel invocat, atât în susţinerea nelegalităţii precum şi a netemeiniciei sentinţei apelate îl constituie faptul că instanţa de fond a respins cererea de administrare probe cu înscrisuri şi proba testimonială.

Or, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 19.09.2019, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri şi a respins proba testimonială ca nefiind utilă soluţionării cauzei.

Mai mult decât atât, prin aceeaşi încheiere, reprezentanta convenţională a reclamantei estimează durata procesului la două termene, cel de al doilea termen fiind pentru a putea depune practică similară şi nicidecum pentru completarea probatoriului în alt sens. Subliniază faptul că estimarea duratei procesului este anterioară solicitării admiterii probelor.

De asemenea, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată de Judecătoria Balş prin sentinţa civilă nr.X/26.09.2019, în dosarul nr.X/184/2019,  este legală şi temeinică, având în vedere că dispoz. art.23 din legea nr.18/1991 privind fondul funciar, stabilesc în mod cert faptul că” sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul –lege nr.42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii”.

 De aici rezultă că una dintre condiţiile impuse de legiuitor, pentru ca terenurile aferente casei de locuit să rămână în proprietatea unei persoane, este aceea că persoana respectivă să fi edificat o casă de locuit sau o anexă a acesteia pe terenul respectiv.

Aşadar, pentru ca apelanta să se poată regăsi în situaţia prevăzută de art.23, aceasta trebuia să facă dovada că la momentul intrării în vigoare a legii nr.18/1991 privind fondul funciar, construcţia sa era edificată. Ori, din actele depuse la dosarul cauzei, şi în urma admiterii de către instanţa de fond a probei cu înscrisuri, se poate observa că imobilul- casă de locuit al apelantei este construit în anul 2005. De asemenea, apelanta nu a depus la dosar alte acte din care să rezulte că la momentul intrării în vigoare a legii fondului funciar avea edificată, pe acel teren, o casă de locuit sau anexă a acesteia, fapt ce duce la concluzia că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru ca terenul să intre în proprietatea sa.

În drept a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr.18/1991, rep, cu modificările şi completările ulterioare, H.G. nr.890/2005 şi codul de procedură civilă.

În temeiul art.411 alin 1 din Codul de procedură civilă a solicitat judecarea în lipsă.

La data de 12.02.2020, intimata COMISIA LOCALĂ B DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, a depus întâmpinare, prin care lasă la aprecierea instanţei solutia ce se va pronunţa in calea de atac.

În fapt, arata ca prin sentinţa civilă nr. X/26.09.2019, pronunţată de Judecătoria Balş, se respinge acţiunea formulată de reclamanta C E prin care chema în judecată Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar B şi Comisia judeţeană O de aplicare a legilor fondului funciar pentru că nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1000 mp teren având categoria de folosinţă”arabil” situat în extravilanul comunei B, sat B, care ulterior a fost transformat în intravilan prin H.C.L.nr.X/06.1.2017, prin care se aproba  PUG la UAT B, pe care a fost construită o casă.

În drept, a invocat dispz. art.115-118 cod procedură civilă.

In calea de atac a fost administrata proba cu înscrisuri noi, sens in care s-au solicitat de la Primăria Comunei B  relaţii referitoare la regimul juridic al terenului  in litigiu, respectiv in se bază s-au efectuat înscrierile in evidentele fiscale ale suprafetelor de 300 mp in zona A si 700 mp in zona B a comunei si cu ce titlu a intrat suprafata totala  de 1000 mp  in posesia apelantei reclamante si a soţului acesteia.

Cu adresele nr.X/14.04.2020, completată sub nr.X/27.05.2020, Primăria com.B a raspuns solicitarilor instanţei, sens in care a înaintat la dosar autorizatia de construire nr.X/2005, certificatul de urbanism nr.X/2005, arătând totodata ca procesul-verbal de punere in posesie nr.X/05.09.1997,  ce a stat la baza deschiderii poziţiei de rol fiscal, alături de autorizatia de construire si certificatul de urbanism, nu se găseste in arhiva primăriei. 

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele apelului declarat, de probatoriul administrat in cauza si de dispozițiile legale incidente,  Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru argumentele care succed:

In cauza nu este justificată anularea sentintei de fond si trimiterea cauzei la judecătorie pentru rejudecare, nefiind întrunită niciuna dintre ipotezele prevăzute de dispoz art.480 al.3 C pr civ.

Potrivit acestor dispoziţii, ,,(3)În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”(subl.n.)

In acest context, nu se poate reţine că instanţa de fond ar fi judecat pricina  fără a intra in judecata fondului, in conditiile in care  din cuprinsul sentintei apelate se observă că acţiunea reclamantei s-a solutionat pe fond, iar analiza instanţei de fond s-a raportat la probatoriul administrat in cauza si la dispozitiile legale incidente cererii formulate.

Critica potrivit căreia instanţa de fond ar fi trebuit sa  emita adresa catre primarie pentru a se comunica situaţia juridica a terenului intravilan ce face obiectul cauzei, nu poate fi primită.

O astfel de solicitare nu a fost facuta de catre reclamantă (care avea obligaţia de a-si dovedi cererea, in conditiile art.249 C pr civ) in faţa instantei de fond. Din cuprinsul cererii de chemare in judecata se reţine că la judecătorie, reclamanta a solicitat administrarea probei testimoniale (martor V V), a probei cu interogatoriul pârâtei (la care s-a renunţat la termenul din 19.09.2019) si o expertiză ale cărei specialitate si obiective nu s-au indicat.

Potrivit dispoz art.254 al.6 c pr civ, părţile nu pot invoca in căile de atac  omisiunea instanţei  de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus  si administrat  in conditiile legii.

Pentru acest considerent, nu se poate imputa instanţei de fond neefectuarea de demersuri suplimentare pentru stabilirea situaţiei juridice a terenului in cauza. Mai mult, asemenea demersuri s-au efectuat din oficiu de catre instanţa de control judiciar, in solutionarea apelului si in virtutea rolului activ  in aflarea adevărului.

In acelasi context, se reţine ca potrivit dispoz art.10  al.1 C pr civ, ,, (1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.”

Or, apelanta reclamantă nu a manifestat  interesul si diligenţa necesare soluţionării pricinii, in conditiile in care instanţa de apel i-a pus in vedere, la termenul din 20.02.2020, sa depuna la dosar in copie integrală, autorizatia de construire si certificatul de urbanism, obligaţie pe care nu si-a indeplinit-o. Este considerentul pentru care s-a justificat cu atât mai mult efectuarea demersurilor catre primaria com. B, pentru a se procura la dosar respectivele inscrisuri.

 Nu este reala susţinerea din motivarea apelului  potrivit căreia  apelanta reclamanta ar fi construit casa încă înainte de anul 1990. Aceasta susţinere vine in totala contradictie cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv autorizatia de construire nr.X/2005 si  certificatul de urbanism nr.X/2005, precum si cu  relatiile comunicate de Primăria Com B, potrivit cărora apelantei i s-a emis pentru teren, sub nr.623 proces verbal de punere in posesie la data de 05.09.1997. Mai mult, din certificatul de rol fiscal aflat la fila 3 ds fond, se observa că anul edificării clădirii ce figurează pe terenul de 1000 mp este 1995.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, ,,sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii. Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie sau în lipsa acestora prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori. (…)”(subl.n.)

Niciuna dintre probe nu este in sensul existentei casei de locuit anterior intrarii in vigoare a legii nr.18/1991.

In acest context, în lipsa oricăror alte dovezi, care sa  probeze calitatea de membru cooperator a apelantei reclamante/soţului acesteia, administrarea probei testimoniale, a cărei teza probatorie nici nu a fost indicata, apare ca fiind neutilă.

Mai mult, revenind la obiectul cererii de chemare in judecata, se constată ca apelanta reclamanta a solicitat obligarea  celor două comisii de fond funciar pârâte  sa îi constituie dreptul de proprietate, in conditiile in care nu s-a facut dovada in cauza a formularii vreunei cereri de constituire care, eventual, sa fi fost respinsa, fapt ce ar fi justificat contestarea solutiei la instanţa.

Simplul acord al Primăriei cu cererea reclamantei nu poate constitui, prin el însuşi, in lipsa unor probe concludente si a respectării procedurii de constituire a dreptului de proprietate, temei al admiterii acţiunii.

Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, constatând legalitatea si temeinicia sentintei instantei de fond, tribunalul o va păstra in totalitate si, in temeiul dispoz art.480 al.1 C pr civ, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamanta C E.

Data publicarii pe portal: 01.07.2020

Domenii speta

Spete similare