Anu8lare titlu de proprietate

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/10.07.2019 s-a respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei de interes invocată de pârâta B I, ca neîntemeiate.

S-a respins cererea principală formulată de reclamanţii B V, B A şi B VN, domiciliaţi în O, JUD. B, şi P A fosta B, , domiciliată în F, jud. D, toţi cu domiciliul procedural ales la av. A R, cu sediul în O,  jud. B, în contradictoriu cu pârâţii: B I CNP, nascuta in B , O, domiciliată în com. S, jud. O, COMISIA LOCALĂ S DE APLICARE A LIGILOR FONDULUI FUNCIAR şi COMISIA JUDEŢEANĂ O DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR,.

S-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta B I.

S-a anulat parţial certificatul de moştenitor nr. X/1972 din data de 25/01/21973, emis de Notariatul de Stat Local C , în ceea ce-l priveşte pe defunctul B I.

Au fost obligaţi reclamanţii B V , B A, B V n şi P ( fostă B) A, la plata sumei de 2173 lei către pârâta B I, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.01.2019 sub numărul X/207/2019, reclamanții B V, B A, B VN şi P A, au chemat în judecată pe pârâţii B I, COMISIA LOCALĂ S DE APLICARE A LIGILOR FONDULUI FUNCIAR şi COMISIA JUDEŢEANĂ O DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceştia să dispună anularea TP nr.X/71 din 26.06.1995 şi X/22/26 din data de 26.11.2008 şi emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele lui B I şi B I, în calitate de moștenitori ai def. B N şi B M.

In fapt, arată reclamanții că la data 12.05.1972 a decedat def. B N in calitate de membru cooperator , fiind emis certificatul de moştenitor nr. X/1972.

In cuprinsul certificatului de moştenitor menţionat, singurii moştenitori dupa defunctul B N, erau B I si B M, stabilindu-se totodată si cotele de moştenire şi tot in cuprinsul certificatului de moştenitor nr. X/1972 se menţiona ca B I, B R si B M sunt renuntatori la moştenirea dupa B N.

In anul 1990, anterior apariţiei Legii 18/1991, mai arată reclamanţii că a decedat si B M, de pe urma căreia în calitate de moştenitori au rămas B I si B I.

Mai arată reclamanţii că, odată cu apariţia Legii 18/1991 având in vedere ca unchiul lor, cumnatul B I a rămas in gospodăria părinteasca, tatăl lor B I si cu unchiul lor, cumnatul B I , s-au inteles sa ceara dreptul de proprietate in urma părinţilor lor.

 Mai arată reclamanţii că, B N a fost convins că B I va respecta actele autentice ( certificatul de moştenitor nr. X/1972 ) si cu buna credinţa va menţiona in cererea de reconstituire potrivit Legii 18/1991 cei doi moştenitori, respectiv B I dupa B N si B M si B I dupa B M.

B I 1-a asigurat pe fratele sau, B I ca terenurile sunt intabulate pe amândoi, farà sa ii arate vreun act.

Dupa decesul defunctei B M, B I a acceptat succesiunea in mod tacit folosind si el casa părinteasca ocazional si primea anual parte din produsele agricole rezultate in urma folosirii terenurilor de către B I cu acordul lui B I.

Prin renunţare la moştenire succesorul nu mai poate sa culeagă nimic niciodată nimic din moştenirea la care a renunţat.

Astfel, potrivit certificatului de moştenitor autentic, cu efecte erga ommnes, defunctul B I nu putea culege in anul 1991 moştenirea dupa B N, întrucât acesta este considerat de lege ca nu a fost niciodată moştenitor.

Raportat la aceste aspecte, in anul 1991 titlurile de proprietate trebuiau emise pe numele lui B I si B M, in calitate de mostenitori după B N sau cel mult pe numele B I B I.

Mai arată reclamanţii, că, în anul 2011 a decedat numitul B I, iar la data de 2016 a decedat şi numitul B I.

Cu ocazia procesului înregistrat sub numărul X/207/2018 au menţionat reclamanţii că, au constatat ca titlurile de proprietate a căror anulare o solicita, au fost emise numai pe numele defunctului B I, in calitate de moştenitor dupa B N.

Se mai arată de către reclamanţi ca B N nu a cunoscut faptul ca B I a procedat in mod ocult la instituirea dreptului de proprietate mentionandu-se probabil ca fiind singurul moştenitor, desi cunoştea existenta certificatului de moştenitor nr. X/1972 care arata cu totul altceva.

In dovedirea susţinerilor lor, reclamanţii solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, proba cu martorii I N şi L G, expertiza evaluare imobiliara.

In drept, au fost invocate disp. art. 194 Cpc si Legea 18/1991,

Au fost anexate următoarele înscrisuri: acte civile şi filiaţie părţi, CM nr.X/25.01.1972, TP.nr.X/71 din 26.06.1995, T.P nr.X/22/26 din 26.11.2008

La data de 20.02.2019, pârâta B I, a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională la acţiunea depusă de reclamanţi, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, c cheltuieli de judecată.

Pe cale de excepţie, pârâta a invocat lipsa calităţii procesuale active si lipsa de interes a reclamanţilor în promovarea prezentei acţiuni, aceştia neavând calitatea procesuală de a solicita în instanţă ceea ce autorul lor, B I nu a înţeles să solicite în timpul vieţii, fiind fiu postdecedat faţă de autorul lui, B N – tatăl lui B I . Acţiunea în anularea titlului de proprietate este o acţiune personală a celui care are calitate de moştenitor şi are interes în anularea unui titlu care la prejudiciat.

Numai autorul reclamanţilor, B I avea calitate şi interes să promoveze o astfel de acţiune având această posibilitate în timpul vieţii, fiind decedat în anul 2011. Reclamanţii din prezenta cauză nu au făcut dovada că ei personal sau autorul lor B I au depus cerere de reconstituire a terenurilor din titlurile de proprietate contestate.

Potrivit art. III al. 2 din Legea nr.169/1997 nulitatea poate fi invocata de primar, prefect, Autoritatea Naţionala pentru Reconstituirea Proprietatilor si de alte persoane care justifica un interes legitim , iar în conformitate cu noma de procedura instituita de art.137 al.l C.p.civ., instanţa trebuie sa se pronunţe asupra excepţiei lipsei de interes invocata de pârâtă prin prezenta întâmpinare si întemeiată tocmai pe lipsa unei cereri prin care reclamant sau autorul lor sa fi cerut spre reconstituire terenurile din titlurile de proprietate contestate.

Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civila sau oricare din formele procedurale ce intra în conţinutul acesteia. Pentru a justifica promovarea unei acţiuni în justiţie interesul celui ce reclama trebuie sa fie legitim , sa fie născut si actual , sa fie personal si direct. Aceste cerinţe nu sunt întrunite în persoana reclamanţilor, având în vedere ca tatăl reclamanţilor nu a solicitat teren prin depunerea unei cereri conform legilor fondului funciar prin reconstituirea dreptului de proprietate, chiar dacă ştia că este moştenitor conform certificatului X/1972.

Prin cererea recovenţională, pârâta solicită anularea parţială a Certificatului de moştenitor nr. X/1972 eliberat la data de 25 ianuarie 1973 de notariatul de stat local C în ceea ce-1 priveşte pe defunctul B I.

Pentru ca instanţa să se poată pronunţa astfel, arăta pârâta că este soţia supravieţuitoare a defunctului B I decedat în februarie 2016 şi împreună cu soţul ei s-au îngrijit de terenurile din titlul de proprietate eliberat pe numele acestuia. Despre certificatul de moştenitor, susţine pârâta că, nu a avut cunoştinţă şi faptul că nu are în casă un exemplar, a convins-o că nu s-a eliberat un asemenea certificat. Mai arată pârâta că în timpul vieţii soţul ei, şi după deces, ea a fost cea care a achitat impozitul pentru toate terenurile şi extravilan dar şi intravilan şi construcţie, iar cumnatul ei, fratele soţului, B I împreuna cu soţia acestuia, reclamanta B V i-au vizitat pe parcursul anilor ocazional, fără să locuiască în mod constant în casă sau să se ocupe în vreun fel de ea, sa întreprindă fapte din care să rezulte calitatea de proprietar sau să întrebe ceva despre pământ, venitul realizat şi cheltuielile efectuate.

Personal susţine pârâta că, nu a asistat la discuţiile purtate între soţul ei si fratele acestuia B I referitoare la împărţeala moştenirii. Vizita ocazională la casa părintească şi primirea unor produse agricole, fără a face acte de acceptare care să poată duce la premisa unei acceptări tacite a moştenirii nu poate duce la concluzia că a acceptat tacit. Acesta nu a luat nici un bun din gospodărie sau din casă care să poată duce la concluzia unei acceptări tacite. Ceea ce primeau, din munca lor, consta în diferite produse , precum vin, carne de pasăre, zarzavaturi proaspete din grădină pe care le ofereau ei şi care nu erau pretinse de aceştia şi nu erau ca preţ al folosirii terenului.

La eliberarea certificatului de moştenitor, susţine pârâta că numitul B I nu a fost prezent, din moment ce despre el notarul a consemnat că renunţă tacit, iar ceilalţi fraţi prezenţi au dat declaraţie de renunţare.

Astfel notarul a incalcat dispoziţiile legale de la acel moment, respectiv art.730 C.civ. care instituie obligativitatea prezentei tuturor moştenitorilor la efectuarea succesiunii, art.16 din Decretul nr. 40/1953.

Dacă la termenul fixat nu se prezintă toţi moştenitorii, notarul de stat consemnează într-un proces-verbal declaraţiile moştenitorilor prezenţi şi suspenda procedura; aceasta poate fi reluată la cererea oricărei părţi interesate, până la expirarea termenului de 6 luni de la data deschideri succesiunii., ori certificatul este eliberat după expirarea termenului.

Art. 692 când acela cărui se cuvine o succesiune a murit fără să se fi lepădat de dânsa, sau fără să o fi acceptat expres sau tacit, erezii săi pot de-a dreptul să accepte sau să se lepede de dânsa (c. civ. 689).

Facultatea acordată moştenitorilor de art. 692 nu poate fi exercitată decât în termenul prevăzut de art. 700 din codul civil de la 1864. *Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii*.

Toate aceste încălcări ale normelor legale de la acel moment atrag anularea parţial a certificatului de moştenitor X/1972 în ceea ce-1 priveşte pe defunctul B I care nu a avut cunoştinţa de eliberarea certificatului de moştenitor.

 Apoi, prin dispoziţiile legii 18/1991 defunctul B I a fost repus în termenul de acceptare a moştenirii, lucru pe care 1-a şi făcut prin depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de defunctului său tata. Astfel, a formulat cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate si a obţinut Titlul de proprietate în mod legal, fiind singurul moştenitor care a depus cerere.

Legea 18/1991 la Art. 9 alin (3) Cererea se depune la localităţii sau, dupa caz, la primăriile localităţilor in raza caro: terenul pentru care urmează sa se reconstituie dreptul de proprietate personal sau prin posta, cu confirmare de primire, în termen de 90 la data intrării in vigoare a prezentei legi, sub sancţiunea decaderii clar cine poate depune cerere.

Reclamanţii din prezenta cauză nu au făcut dovada până la acest moment că autorul lor ar fi depus cerere în vreun termen stabilit de Legea 18/1991 sau completările acestei legi.

În mod greşit reclamanţii susţin în motivarea acţiunii că titlurile de proprietate trebuiau emise pe numele B I şi B M, sau B I şi B I, atâta timp cât Legea 18/91 a stabilit clar condiţiile reconstituirii dreptului de proprietate, una dintre acestea fiind formularea unei cereri, lucru nedovedit de reclamanţi.

Astfel, faţă de toate aceste aspecte, se solicita anularea parţială a certificatului de moştenitor in ceea ce-l priveşte pe B I, în sensul că acesta trebuie trecut pe certificat ca moştenitor al defunctul B N.

În ce priveşte bunurile moştenite, precizează pârâta că, urmează a se constat că B I a moştenit cota de 3/4 din ½ casa şi terenul de 800 mp şi grajdul din această gospodărie conform certificatului de moştenitor

În ceea ce-1 priveşte pe B I, acesta a moştenit terenurile de pe titlul de proprietate pentru care a depus cerere prin care a acceptat moştenirea.

Precizează pârâta că, dacă B I ar fi fost interesat de obţinerea acestor terenuri, avea posibilitatea din anul 1991 de la apariţia primei legi, apoi cu ocazia modificărilor care au prelungit si termenul de depunere a cererilor, până la decesul său din 2011 a avut posibilitatea să solicite aceste terenuri, sau măcar să-l intereseze de ele să afle dacă este trecut pe titlu sau nu, sau daca sunt lucrate sau nu. Consideră pârâta că B I nu s-a interesat nici de casă, care era în proprietatea lui, atâta timp cât nu a înregistrat certificatul la rolul fiscal, nu si-a deschis rol şi nu a achitat impozit pentru proprietate.

Susţine pârâta că B I nu a avut cunoştinţă de certificatul de moştenitor şi nu a procedat în mod ocult, aşa cum se poate spune despre B I, care are certificat de 46 de ani si nu 1-a declarat impozite si taxe, nu si-a deschis rol fiscal si nu a achitat impozite.

În ceea ce priveşte inscrisul depus la dosar eliberat de comuna S, sub nr. X din 31.08.2012 reprezentând anexa 24 pentru def.B N , cu siguranţa este un fals si se va adresa cu plângere penală împotriva persoanei care 1-a eliberat, acesta fiind fals în ceea ce priveşte conţinutul. În nici un caz în anexa 24 nu pot fi trecuţi nepoţii, atata timp cat la deschiderea succesiunii era in viata moştenitorul legal. Iar eliberarea lui in 2012 nu stim la cererea cui, dar fiind depus de reclamanţi, presupune pârâta ca la cererea lor, pentru o succesiune dezbătută in 1972 este un alt motiv pentru care trebuie înlăturat din probatoriu si considerat un inscris obţinut pro cauza.

Desi reclamanţii solicită anularea titlurilor de proprietate , în raport de motivele invocate „ titlul de proprietate trebuia emis pe numele lui B I si B M,, si „ B I a procedat în mod ocult, respectiv 1-a asigurat pe B I că terenurile sunt intabulate,, aceştia nu fac dovada şi omit să spună dacă au respectat sau nu dispoziţiile legale, respectiv dacă reclamanţii sau autorul lor au depus cerere..

Tatăl reclamanţilor, I - nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut părinţilor, deşi era în viaţă la apariţia Legii nr. 18/1991, aspect de natură a conduce la concluzia că acesta nu a avut pretenţii legate de aceste suprafeţe de teren extravilan consemnate în cuprinsul titlurilor de proprietate, nici ulterior, pe cele două modificări ale legii acesta nu a înţeles să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Câtă vreme tatăl pârâţilor nu a acceptat moştenirea după mama, fiind în viaţă la data deschiderii succesiunii acesteia, şi, desi era moştenitor conform certificatului de moştenitor după tata însă nu a formulat cerere conform legii 18, în termenul legal, nici expres nici tacit, moştenitorii săi , pârâţii reclamanţi reconvenţionali nu pot veni la moştenirea bunicilor prin reprezentare - N decedat în 1972, M decedată în anul 1990, I în anul 2011 şi Ion decedat în anul 2016.

Mai susţine pârâta că, moştenitorii lui I nu pot veni prin reprezentarea tatălui lor şi nu pot emite pretenţii pe legea 18/1991 , în prezent, fiind decăzuţi din termen, ultima cerere putând fi făcut pe legea 247/2005, de autorul lor I care era în viaţă.

Chiar dacă tatăl reclamanţilor B I are calitatea de persoană îndreptăţită, acesta nu a înţeles să se folosească de această calitate sau să formuleze vreo cerere în această calitate. În aceasta situaţie, moştenitorii lui nici atât nu au calitate să formuleze vreo cerere în legătură cu un drept la care tatăl lor nu a renunţat.

În drept, au fost invocate disp.art. 205 cpc,

În dovedirea susţinerilor sale, pârâta solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu si martorii L F. G şi G D.

Instanţa a dispus emiterea unei adrese către Primăria com. S, pentru a comunica actele care au stat la baza emiterii T.P nr.X/71/26.06.1995 şi T.P nr.X/22/26 din 26.11.2008.

La data de 13.03.2019, reclamanţii B V, B A, B V n şi P (B) A, au depus la dosar întâmpinare la cererea reconvenţională şi răspuns la întâmpinarea formulată, solicitând respingerea excepţiei lipsei, calităţii procesuale active si a lipsei de interes raportat la faptul ca ei sunt mostentorii defunctului lor tata si sot B I, iar acţiunile pe care antecesorul lor, le-ar putea formula se transmit ope legis către succesorii acceptanţi a succesiunii.

Astfel ca din acest punct de vedere nu se poate retine ca ar exista o lipsa de interes in condiţiile in care asa cum au aratat dezbaterea succesiunii după bunicul socrul B N, a avut loc in anul 1972 când s-a si eliberat CM X/1972, dorind astfel readucerea in patrimoniul tatălui si soţului ceea ce el in baza legii a moştenit de la tata.

Arată reclamanţii, că, în mod cu totul eronat parata susţine ca defunctul B Ioan nu ar fi fost la dezbaterea succesiunii dupa tatăl sau si ca nu ştia despre acest CM în condiţiile în care la moştenire au fost toţi

Acţiunea in anulare a TP nu este o acţiune personala cum susţine parata, ce este o acţiune care se transmite moştenitorilor .

Mai arată reclamanţii că, tatăl lor nu a acţionat întrucât fratele lui 1-a asigurat ca titlurile de proprietate au fost emise pe numele lor si ca vor face si partajul.

In ceea ce priveşte cererea reconvenţională , solicita reclamanţii respingerea acesteia, întrucât nu există nici un motiv de nulitate cu privire CM X/1972,

B I cunoştea foarte bine despre existenta actului întrucât in casa parintesca au rămas toate actele pe care le avea si soacra/bunica lor.

Mai mult decât a atât, la apariţia Legii 18/1991 I si ION s-au inteles ca in cerere sa fie trecuţi amândoi, Ion cunoscând faptul ca dupa tatăl sau nu avea sa mai mosteneasca nimic.

La momentul decesului tatălui sau, Ion nu a fost împiedicat sa accepte moştenirea, insa atâta timp cat nu si-a exprimat dorinţa in sensul de a accepta era clar ca a renunţat tacit conform art 692 VCC, iar ca ar fi accepatat tacit nu putea întrucât era casatorir si locuia intr-o alta localitate.

Emiterea TP numai pe seama defunctului B I s-a făcut cu încălcarea prevederilor art 13 din L 18/1991 care spune clar ca : calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârilor judecătoreşti definitive, ori in lipsa acestora prin orice mijloc de proba din care rezulta acceptarea moştenirii"

Dupa cum se poate observa B I a incălcat aceste prevederi, prin ascunderea certificatului de moştenitor dupa părinţii sai.

Este evident care au fost motivele sale, întrucât dupa tatăl sau acesta fiind renunţător nu putea sa mai solicite altceva.

Moştenirea dupa mama sa B M mai putea fi avuta in discuţie aceasta din urma decedând dupa căderea regimului comunist.

Astfel ca alin 2 din articolul 13 din Lg.18/1991 se refera la moştenirea dupa mama insa nu si la aceea dupa tata unde deja era emis un Certificat de moştenitor si cu care acesta trebuia sa se prezinte la comisia de aplicare a legii fondului funciar.

 Fata de cele de mai sus cat si in baza probelor ce se vor administra in cauza se solicita admiterea acţiunii şi respingerea cererii reconvenţionale formulata de B I.

În probatiune , se solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul paratei si martorii solicitaţi in acţiune, teza probatorie fiind înţelegerea intre frati si acceptarea tacita după mama B M.

Se solicită judecarea cauzei în lipsă.

La fila 46 dosar a fost depusă taxa judiciară de timbru în sumă de 173 lei.

Prin adresa nr.X din 03.04.2019, Primăria com. S, a înaintat instanţei cele solicitate, respectiv actele care au stat la baza emiterii T.P nr. T.P nr.X/71/26.06.1995 şi T.P nr.X/22/26 din 26.11.2008, menţionându-se că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost făcută de către B N.I, avându-se în vedere registrele agricole din anii 1951 – 1956, 1959-1963 (filele 55-63).

La termenul din data de 10.04.2019, instanţa a dispus emiterea unei adrese către BNP L I, pentru a comunica actele care au stat la baza emiterii C.M nr.X/1972.

La fila 115 dosar, a fost depusă încheierea notarială nr.14 din 18.06.2019 privind verificările efectuate în evidenţele succesorale ale Camerei Notarilor Publici privind succesiunea def.B I.

La termenul din data de 19.06.2019, au fost luate interogatorii reclamanţilor B V, B Vn şi P A la solicitarea pârâţilor, precum şi pârâtei B I- la propunerea reclamanţilor.

La acelaşi termen de judecată au fost audiaţi martorii G D; I N, L G, ale căror declaraţii au fost consemnate şi anexate la dosar.

Reclamanţii au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat admiterea acţiunii formulată şi respingerea cererii reconvenţionale depusă de către pârâta B I.

Pârâta B I a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamanţi ca inadmisibilă şi neîntemeiată, admiterea cererii reconvenţionale şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din data de 03.07.2019, instanţa a dispus amânarea pronunţării la data de 10.07.2019.

Analizând actele şi lucrările dosarului cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei de interes cu prioritate, potrivit art.248 cpc, instanţe reţine următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa trebuie să determine dacă reclamanţii sunt titularul dreptului în raportul dedus judecăţii, şi dacă pârâţii sunt cei obligaţi în acel raport dedus judecăţii.

Potrivit art.36 calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Interesul este una din condiţiile generale de exercitare a acţiunii civile, înţelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă.

Interesul trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe, respectiv să fie născut, actual, să existe momentul în care a fost formulată cererea, în sensul că reclamanţii s-ar expune la un prejudiciu , numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune.

Obiectul acţiunii îl reprezintă o acţiune civilă, prin care s-a solicitat anularea titlului de proprietate ne.X/71 din data de 26.06.1995 în temeiul Legii nr.18/1991.

Reclamanţii prin indicarea pretenţiilor lor şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează această acţiune, justifică îndreptăţirea pe care o au de a introduce cererea împotriva pârâţilor.

În speţă, reclamanţii solicită constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, pretinzând că ei sunt moştenitorii autorului în baza cărui s-a reconstituit dreptul de proprietate.

Întrucât nulitatea absolută este menită să ocrotească interesele generale, poate fi invocată oricând pe cale de acţiune sau de excepţie, atât de părţile actului juridic cum şi de alte persoane, care nu au participat la încheierea acestuia, cu condiţia să justifice un interes.

Cum obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, iar acţiunea este formulată împotriva părţilor care au participat la emiterea acestuia, instanţa va respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes, ca neîntemeiate

Analizând ansamblul probator existent la dosarul cauzei, instanţa a constatat următoarele:

Prin titlul de proprietate nr.X/17/26.06.1995 emis pe numele lui B I, moştenitorul defunctului B N, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 9,2500 ha, teren intravilan şi extravilan, situat pe raza satului S, com. S, jud.O.

Susţin reclamanţii că acest titlu de proprietate trebuie emis pe numele lui B I şi B M, în calitate de moştenitori după B N, sau cel mult pe numele lui B I şi B I, având în vedere certificatul de moştenitor nr.X/1972 din data de 25.01.1973.

Potrivit certificatului de moştenitor nr.X/1972, s-a dezbătut succesiunea de pe urma autorului B N, stabilindu-se masa succesorală, moştenitorii acceptanţi B N.M soţie supravieţuitoare şi B N.I, în calitate de fiu.

Totodată, prin acelaşi certificatul de moştenitor au renunţa la succesiune B N.R în calitate de fiu, prin declaraţie înregistrată la nr.X/1973, B N.M în calitate de fiu prin declaraţie înregistrată la nr.X/1973, B N.I şi B N.M în calitate de fii - în mod tacit.

Prin cererea reconvenţională formulată pârâta B I, a solicitat anularea parţială a certificatului de moştenitor nr.X/1973 eliberat la data de 25.01.1973, de Notariatul de Stat Local C, în ceea ce-l priveşte pe def. B I, întrucât acesta nu a renunţat în mod tacit la succesiunea autorului B N.

Instanţa a reţinut că potrivit prev.art.8 al.1 din Legea nr.18/1991 R, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, se face în condiţiile acestei legii prin reconstituirea dreptului de proprietate, sau constituirea acestui drept, iar potrivit prev.art.8 alin.2 din acelaşi act normativ de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori, care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie, ce-i cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi în condiţiile legii civile , moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.

De asemenea, potrivit art.13 alin.1 din Legea nr.18/1991 R, calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitori, sau a hotărârii judecătoreşti definitive, ori în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea succesiunii, iar potrivit prev.13 al.2 moştenitorilor membrilor cooperatori defuncţi, trebuie să formuleze o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate , iar prin aceasta sunt socotiţi repuşi în drept, în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorilor.

Potrivit art. 16 din Decretul 40/1953, dacă la termenul fixat nu se prezintă toţi moştenitorii, notarul de stat consemnează într-un proces-verbal declaraţiile moştenitorilor prezenţi şi suspendă procedura; aceasta poate fi reluată la cererea oricărei părţi interesate, până la expirarea termenului de 6 luni de la data deschideri succesiunii.

Conform art. 692 c.civ de la 1864 legea aplicabilă la emiterea certificatului de moştenitor nr. X/1972, când acela cărui i se cuvine o succesiune a murit fără să se fi lăpădat de dânsa cu sau fără, să o fi acceptat expres au tacit, erezii pot să accepte sau să renunţe.

Potrivit art.700 c.civ, de la 1864, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.

Prin cererea înregistrată la Primăria com. S, autorul B I, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului său B N.N, pentru suprafaţa de 5,50 ha, teren arabil , situat pe raza com. S, jud.O.

La data de 9.09.1991, s-a eliberat adeverinţa nr.X eliberată de Primăria com.S, jud.O, prin care s-au stabilit pe numele lui B I, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 9,25 ha, plus 0,25 ha, pădure de pe urma autorului B N.

Prin decizia nr.X/2007 pronunţată de I.C.C.J - Secţiile Unite, din interpretarea art.13 alin.1 şi 2 din Legea nr.18/1991, că moştenitorii sunt repuşi în drepturi de acceptarea moştenirii dacă aceştia au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului.

Din adresa nr.X/6.05.2019 eliberată de BNP T E din C, rezultă că dosarul succesoral nr.X/1972 cu documentele care au stat la baza eliberării certificatului de moştenitor nr.X/1972 din data de 25.01.1973, privind pe def.B N, decedat la 12.05.1972 ,cu ultim domiciliu în com.S, jud.O, nu a fost predat, termenul de păstrare a dosarelor fiind de 10 ani, iar la dosarul cauzei nu au fost depuse documentele care au stat la baza eliberării actului notarial menţionat mai sus.

Din declaraţiile martorilor G D şi L G, rezultă că B I, după ce a murit tată său B N în anul 1972, a venit în curtea locuinţei autorului, făcând acte de administrare şi de dispoziţie în sensul că „au venit copiii în curte, au tăiat păsări”, au cules via”, „cei patru copii se ocupau de gospodărie; petreceau prin curte, tăiau curcanii din gospodărie şi consumau ţuica”.

Având în vedere că B I a acceptat succesiunea în termenul de opţiune succesorală în termenul de 6 luni, că a fost dezbătută succesiunea prin certificatul de moştenitor nr.X/1972 fără să fi renunţat expres la succesiune cu încălcarea dispoz.art.16 din Decretul nr.40/1953, instanţa va anula parţial certificatul de moştenitor nr. X/1972 din data de 25/01/21973, emis de Notariatul de Stat Local C , în ceea ce-l priveşte pe defunctul B I.

Din interogatoriile administrate reclamanţilor B V, B A şi B A, la întrebarea nr.1 – recunoaşteţi că nu aţi formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiurile legii fondului funciar, aceştia au răspuns „Da”.

Din actele depuse la dosarul cauzei, declaraţiile martorilor şi cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, rezultă că singurul care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate este B I, care a formulat o cerere în acest sens, la data de 8.03.1991 de pe urma autorului B N (fila 61), fiind respectate în acest sens şi decizia X/2007 pronunţată de ICCJ – Secţiile Unite.

Instanţa nu a avut în vedere susţinerea reclamanţilor potrivit cărora între B I şi B I, ar fi existat o convenţie prin care primul să-l mandateze pe cel de-al doilea pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului B N, întrucât reclamanţii nu au făcută dovada în condiţiile art.249 c.p.c.

Constatând că titlu de proprietate nr.X/71 din data de 26.06.1995, a fost emis în condiţiile Legii nr.18/1991, instanţa va respinge acţiunea principală formulată de reclamanţi.

În temeiul disp.art.453 cpc, instanţa a obligat reclamanţii B V, B A, B Vn şi P ( fostă B) A, la plata sumei de 2173 lei către pârâta B I, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitata:

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, apelanţii reclamanţi B V, B A, B Vn, apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică şi solicitând modificarea acesteia şi în consecinţă admiterea acţiunii principale şi respingerea acţiunii reconvenţionale, având în vedere următoarele considerente:

În fapt, critică sentinţa instanţei de fond prin aceea că judecătorul fondului, în mod nelegal reţine că emiterea certificatului de moştenitor nu ar fi respectat procedura legală la data emiterii acestuia.

Deşi la dosarul cauzei există certificatul de moştenitor, fără alte acte aferente, în mod surprinzător instanţa de fond apreciază ca B I nu ar fi renunţat tacit la moştenire şi ca la emiterea certificatului de moştenitor notarul public a în călcat procedura de dezbatere succesorală.

Mai mult decât atât, conform doctrinei şi legislaţiei vechiului cod civil acceptarea tacită a moştenirii presupune exercitarea unor acte de dispoziţie, nefiind suficient „taierea unor păsări, consumarea ţuicii şi tăierea unei vii”, astfel cum reţine instanţa.

Solicită ca instanţa de control să aibă în vedere faptul că la data decesului B N, numitul B I era căsători cu prima soţie şi locuia efectiv în localitatea S M, judeţul A la o distanţă de cca 400 km de domiciliul părinţilor.

De asemenea solicită să fie avută în vedere adresa cu nr.X/06.05.2019, eliberată de Biroul Notarial Public T E cu nr.X/1972 privind pe defunctul B N, decedat la data de 12.05.1972 nu a fost predat, termenul de păstrare fiind de 10 ani iar la dosar nu au fost depuse documentele care au stat la baza eliberării actului notarial menţionat.

În aceste condiţii apreciază că dispoziţia instanţei de anulare în parte a certificatului de moştenitor nr.X/1972 este nelegală în condiţiile în care instanţa de fond presupune că notarul public nu a respectat procedura , aspect ce nu poate fi reţinut de nici un act notarial, şi în acest fel, actul autentic notarial este anulat pe baza supoziţiei părţii în cauză fără să existe probe certe.

De asemenea, instanţa a reţinut că B I a acceptat tacit moştenirea prin aceea că la decesul tatălui sau„ au tăiat nişte găini, au săpat via, au consumat tuică”, aspect care nu poate fi considerat acte de dispoziţie în care acestea s-au petrecut cu mut după cele 6 luni de acceptare tacită.

Referitor la cele reţinute anterior instanţa cu privire la actele lui B I, pe care le apreciază că reprezintă acte de dispoziţie sau de acceptare tacită a moştenirii, mai arată şi că B I a revenit la locuinţa părintească după câţiva ani de la decesul tatălui său, întrucât până la acea dată el a fost căsători în localitatea S M, judeţul A.

În ceea ce priveşte respingerea acţiunii principale instanţa reţine în mod nelegal faptul că la interogatoriul apelanţilor la întrebarea dacă nu au formulat cerere la L18/1991 ar fi răspuns cu „DA”, nu poate duce la concluzia că antecesorul lor nu şia- împuternicit fratele să facă cererea în numele său.

Mai cristică sentinţa şi prin prisma reţinerii că instanţa de fond nu poate lua în considerare existenţa înţelegerii dintre fraţi, în condiţiile în care martorul G Florin, a declarat în faţa instanţei că ştia de înţelegerea între fraţi, acesta la momentul anului 1991 deţinea calitatea de agent agricol în darul CAP, astfel că este dovedită înţelegerea de mandat a lui B I pentru a face cererea în numele lui şi a intecesorului lor.

 Raportat la fapta defunctului B I o apreciază ca fiind o fraudă la lege care se impune a fi sancţionată.

Apreciază că în baza probelor administrate şa dosar rezultă fără putinţă de tăgadă că B I nu numai că era renunţător după tatăl său dar a şi încălcat înţelegerea dintre fraţi cu privire la cererea ce urma să o facă în faţa Comisiei.

 Din actele de la dosar rezultă că dezbaterea succesiunii după bunicul şi socrul B N a avut loc în anul 1972 când s-a eliberat CMX/1972, apelanţii dorind să readucă în patrimoniul tatălui şi soţului ceea ce au moştenit de la tată.

 În mod cu totul eronat susţine pârâta că defunctul B Ioan nu ar fi fost la dezbaterea succesiunii după tatăl său şi că nu ştia despre acest CM în condiţiile în care la moştenire au fost toţi înştiinţaţi.

Faptul că deşi citat B I n u s-a prezentat nu a putut împiedica notarul public să nu emită CM X/1972 şi să-l constate renunţător pe B I.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, aceasta se impune a fi respinsă, nefiind niciun motiv de nulitate cu privire la CM X/1972, în raport de prevederile cpc.

 La apariţia L18/1991 I şi I s-au înţeles ca în cererea de reconstituire să fie trecuţi amândoi, Ion cunoscând faptul că după tatăl său nu avea să mai moştenească nimic, aspect relatat şi de martorul propus de pârâtă.

 La momentul decesul tatălui său, I nu a fost împiedicat să accepte moştenirea, însă atâta timp cât nu şi-a exprimat dorinţa în sensul de a accepta era clar că a renunţat tacit conform art.692 VCC, iar că ar fi acceptat tacit nu se putea întrucât era căsătorit şi locuia în altă localitate.

După cum se poate observa B I a încălcat aceste prevederi, prin ascunderea certificatului de moştenitor după părinţii săi comiţând o înşelăciune.

Concluzionând, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În ceea ce privesc cheltuielile de judecată acordate si solicitate de pârâtă, solicită a se cenzura raportat la complexitatea cauzei şi la durata acesteia.

Apreciază că onorariul de 5.000 lei solicitat sau de 2000 lei acordat de instanţă este nejustificat de mare având în vedere că speţa nu este una complexă şi nici ca durată de timp ca să justifice un astfel de onorariu.

În dovedirea cererii au solicitat reaudierea martorilor I N, L G şi G D, teza probatorie confirmarea despre înţelegerea dintre fraţi cu privire la cererea de reconstituire cât şi la actele materiale de dispoziţie a lui B I în raport de data decesului tatălui său.

La data de 29.11.2019, împotriva acestei sentinţe a declarat apel, apelanţii reclamanţi B V, B A, B Vn, apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică şi solicitând modificarea acesteia şi în consecinţă respingerea cererii de completare/îndreptare eroare materială,având în vedere următoarele considerente:

Instanţa de fond din oficiu a calificat cererea de completare dispozitiv pentru care apelanţii au făcut apărarea şi a acordat suma de 5.173 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apreciază onorariul nejustificat de mare rapoptat la munca depusă a avocatului şi la probele administrate în dosar cât şi la timpul de soluţionare a dosarului.

Susţin apelanţii că în temeiul art.4561 alin 1 cod procedură civilă, instanţa poate să cenzureze onorariul avocatului, chiar şi din oficiu.

În raport de cele susţinute, apreciază apelanţii că suma de 5000 lei onorariu avocat este mult peste rezonabilul unei cauze.

Concluzionând, solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

La data de 19.12.2019, intimata B I a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei nr. X/10.07.2019 , ca fiind legală şi temeinică.

 Susţine intimata că apelanţii în mod greşit critică soluţia instanţei de fond, pentru faptul că nu au fost admise cererile acestora. Certificatul de moştenitor a fost emis cu nerespectarea procedurilor, atât timp cât unul dintre moştenitori nu saa prezentat, nu a dat declaraţie autentică de renunţare iar legislaţia în vigoare nu prevedea instituţia renunţării tacite.

Chiar dacă la data decesului tatălui său B N, fiul acestuia B I se afla la S M, imediat după decesul acestuia a revenit în gospodăria părinţilor şi a rămas împreună cu mama în casă şi gospodărie. Acest lucru rezultă din declaraţiile martorilor. Chiar dacă nu mai există actele care au stat la baza emiterii certificatului de moştenitor, există registrele în care sunt înregistrate declaraţiile de renunţare ale celor doi fraţi, deci, dacă şi B N ar fi dat o astfel de declaraţie, ar fi fost înregistrată. Faptul că fraţii au dezbătut succesiunea, fără ca fratele să ştie, măcar să-i indice adresa unde locuia dacă susţin că era plecat din ţară dar ştiau unde se află, duce la concluzia că autorul reclamanţilor, singurul prezent şi care a manifestat un interes pentru dezbaterea succesiunii a fost de rea credinţă la dezbaterea succesiunii încercând să-l excludă pe fratele său, I.

Din întregul probatoriu administrat în cauză a rezultat cu certitudine că B I s-a stabilit în domiciliul părinţilor imediat după decesul tatălui, el fiind singurul care s-a ocupat de gospodărie şi şi-a ajutat mama stabilindu-se permanent acolo,ocupându-se de casă şi grădină, apoi în 1990 a fost singurul care a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moştenitor al tatălui său.

În ceea ce priveşte împuternicirea dată verbal de autorul reclamanţilor fratelui său pentru formularea şi depunerea cererii pe legea 18, reclamanţii nu au dovedit sub nicio formă şi nici nu pot dovedi o împuternicire dată verbal, atâta timp cât autorul lor a decedat mult mai târziu(2011) după momentul depunerii cererii şi eliberarea titlului şi nu s-a interesat niciodată de terenul agricol, mai mult a venit în vizită la mamă şi frate destul de des dar nu a solicitat niciodată să vadă sau să afle cine este pe titlul de proprietate.

Aşa cum reclamanţii consideră fapta defunctului B I o fraudă la lege, tot aşa poate intimata să considere fapta defunctului B I de a obţine un certificat de moştenitor fără fratele său tot o fraudă la lege.

Chiar dacă B I ar fi afirmat că este şi fratele său pe titlu, acesta avea posibilitatea să verifice la primărie, putea să întrebe dacă are impozit de plătit, însă acesta nu s-a înregistrat niciodată.

În ceea ce priveşte solicitarea de a cenzura cheltuielile, solicită să fie respinsă, cauza având mai multe termene de judecată datorate lipsei apărătorului reclamanţilor. Mai mult nu a solicitat separat cheltuieli prind transportul, cazare, masă, toate acestea fiind inclus în onorariu.

Concluzionând, solicită respingerea apelului, menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală şi obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat art.205 cod procedură civilă.

În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.

Examinând sentinţa apelată în raport de actele dosarului, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru argumentele care succed:

În cauză au fost formulate două apeluri principale.

Tribunalul reţine că primul apel a fost formulat de B V, B A, B Vn şi P A, împotriva s.c. invocând ca motive de apel şi solicitând:

-Rejudecarea cauzei pentru că nu trebuia respinsa actiunea principală deoarece B I(cel caruia i s-a reconstituit TP dupa urma tatalui B N) a încălcat înțelegerea intre frati pentru ca el era mandatarul si al celuilalt frate

-Rejudecarea cauzei pentru că nu trebuia admisă cererea reconvenţională şi anulat certificatul de mostenitor deoarece nu există niciun motiv de nulitate - B I era renuntator si nu trebuia sa se anuleze CM X/1972

Cel de-al doilea apel a fost formulat tot de B V, B A, B Vn şi P A, dar împotriva încheierii de completare dispozitiv nr. din data de 02.10.2019, solicitând:

-onorariul avocatului este prea mare în raport cu munca depusă si complexitatea cauzei

 Cu privire la primul motiv din primul apel, Tribunalul reţine că în cauză reclamanţii solicită anularea celor două titluri de proprietate - nr. X/17/26.06.1995 (fila 79 dosarul primei instanţe) emis pe numele lui B I, ca moştenitor al defunctului B N, căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 9,2500 ha, teren intravilan şi extravilan, situat pe raza satului S, com. S, jud. O şi cel de-al doilea titlu de proprietate nr. X/22/26.11.2008 (fila 80 dosarul primei instanţe) emis pe numele lui B I, căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,2500 ha, teren extravilan-păduri, situat pe raza satului S, com. S, jud. O – deoarece B I trebuia sa formuleze cererea şi în numele fratelui său, pentru că s-a făcut dovada că a existat o astfel de înţelegere între fraţi şi pe care B I nu a respectat-o, astfel că actele emise s-au bazat pe fraudă, ceea ce duce la anularea titlurilor emise.

Tribunalul mai reţine că de pe urma autorului B N s-a dezbătut succesiunea, fiind emis certificatul de moştenitor nr. X/1972 (filele 10-11 dosarul primei instanţe), stabilindu-se masa succesorală, moştenitorii acceptanţi B N. M soţie supravieţuitoare şi B N. I, în calitate de fiu. Totodată, prin acelaşi certificat de moştenitor s-a menţionat că au renunţat la succesiune - B N. R în calitate de fiu, prin declaraţie înregistrată la nr. X/1973 şi B N. M în calitate de fiu, prin declaraţie înregistrată sub nr. X/1973. De asemenea, în certificat se menţionează că B N. I şi B N. M, în calitate de fii au renunţat la moştenire în mod tacit.

Tribunalul reţine că potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, in cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, “Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea mostenirii”, iar „mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor”

In acelasi timp, dispozitia imperativa de la art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar, potrivit careia, in cazul terenurilor care nu s-au gasit in circuitul civil, mostenitorii sunt repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor, ei fiind considerati ca au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, care nu este infirmata de nicio alta prevedere legala, impune concluzia ca toti succesibilii autorului îndreptăţit ce solicita reconstituirea dreptului sunt, la randul lor, repusi de drept in termenul de acceptare a mostenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.

Conform RIL-ului - decizia nr. XI din 5 februarie 2007 a I.C.C.J. - sectiile unite s-a stabilit că pot beneficia de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii doar mostenitorii care nu au acceptat-o, in termenul si condiţiile prevăzute de art. 700 din Codul civil, iar nu si cei care au renunţat la succesiune, în condiţiile art. 696 din Codul civil. - Eredele ce renunţă este considerat că n-a fost niciodată erede.

Din categoria celor care sunt socotiti repusi de drept in termenul de 6 luni de acceptare a succesiunii, termen la care se refera art. 700 alin. 2 C.civ., nu puteau face parte mostenitorii care au renuntat in mod expres la mostenirea lui B N, ci doar mostenitorii declarati straini de succesiune prin neexprimarea vointei de a mosteni in conformitate cu dispozitiile textului citat, cu conditia ca acestia din urma sa fi formulat in calitate de mostenitor al fostului proprietar al terenurilor agricole o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia locala.

Instanţa reţine că B I este unul dintre mostenitorii care nu a acceptat moștenirea în condiţiile art. 700 C.civ., că nu este renunţător în mod expres la moştenirea tatălui său şi care a formulat singur cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform înscrisului de la fila 61, nefiind mandatat de către B I să formuleze cerere si în privinţa acestuia.

În consecinţă, Tribunalul reţine că acest prim motiv de apel nu este întemeiat urmând a fi respins şi reținând că în mod temeinic Judecătoria C a respins cererea principala cu privire la anularea celor două titluri de proprietate.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, Tribunalul reţine că în cauză apelanţii reclamanţi critică soluţia primei instanţe sub aspectul admiterii cererii reconvenţionale, apreciind că în cauză nu există motive de anulare a certificatului de moştenitor nr. X/1972.

Tribunalul reţine ca şi prima instanţă unde s-au administrat probe cu privire la acceptarea în termen a moştenirii de către B I, că acesta a făcut acte de acceptarea moştenirii în termenul de 6 luni.

Mai mult, simpla cerere de reconstituire de la fila 61 cu privire la terenuri constituie actul de acceptare a moştenirii, aşa cum rezultă din decizia nr. XI din 5 februarie 2007 a Î.C.C.J care motivează că eredele care renunta la succesiune este considerat ca nu a avut niciodata aceasta calitate, titlul de mostenitor fiind desfiintat cu efect retroactiv, mostenitorul fiind considerat ca o persoana straina de mostenire, or aşa cum am arătat mai sus B I nu a fost renunţător expres.

De asemenea, Tribunalul reţine că nu există instituţia renunţării în mod tacit în Vechiul Cod civil aşa cum s-a menţionat pe certificatul de moştenitor nr. X/1972, astfel că instanţa se află în imposibilitatea de a analiza ce a avut în vedere notarul atunci când a făcut această menţiune.

În consecinţă, Tribunalul reţine că acest al doilea motiv de apel nu este întemeiat urmând a fi respins şi reținând că în mod temeinic Judecătoria C a admis cererea reconvenţională şi a anulat parţial certificatul de moştenitor nr. X/1972 din data de 25/01/21973, emis de Notariatul de Stat Local C, în ceea ce-l privește pe defunctul B I.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea apel formulat tot de B V, B A, B Vn şi P A, împotriva încheierii de completare dispozitiv din data de 02.10.2019 Tribunalul reţine că în cauză apelanţii reclamanţi critică soluţia primei instanţe sub aspectul admiterii cererii privind acordarea de cheltuieli de judecată, aceştia apreciind că onorariul avocatului Prună Carmen Margareta este prea mare în raport cu munca depusă si complexitatea cauzei.

Instanţa reţine că în conformitate cu art. 453 C.pr.civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

De asemenea 451 alin 2) prevede Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ținând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său”.

Aşadar, potrivit textului invocat, în vigoare la acest moment, în procesele civile, instanţele pot diminua cheltuielile de judecată constând în onorarii avocaţiale, în mod justificat, atunci când onorariile respective sunt vădit disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ținând seama şi de circumstanţele cauzei.

Prima instanţă nu a apreciat că onorariul avocatului trebuie redus astfel că a acordat în totalitate onorariul de avocat în cuantum de 5.173 lei.

Tribunalul reţine de asemenea o apreciere calitativă şi cantitativă a activităţii avocatului, acesta formulând în cauză întâmpinare, cerere reconvenţională, 4 interogatorii, fiind prezent la 4 termene de judecată din 5, propunând şi fiind prezent la administrarea probei cu martori şi formulând întrebări martorilor.

Astfel, instanţa va aprecia că onorariul avocatului P C M nu trebuie redus şi va respinge apelul formulat în acest sens.

Cu privire la cheltuielile efectuate în dosarul de apel, instanţa va face aplicarea disp art 451 alin 1 NCPC, apreciind că suma de 1000 de lei din suma de 2000 este suficientă pentru activitatea avocatului, acesta formulând întâmpinare în cauza care s-a judecat la un singur termen de judecata la care nu a fost prezent.

Data  publicarii pe portal: 01.07.2020

Domenii speta

Spete similare