Evaziune fiscală ”ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile” prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp.

pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul G.D., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi nr.295/P/2017 pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală ”ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile” prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 10 ianuarie 2019, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă când, tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de astăzi, 17 ianuarie 2019.

INSTANŢA

Asupra cauzei penale de faţă;

Prin rechizitoriul nr.  295/P/2017, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, înregistrat la această instanţă, la data de  15.06.2018, sub nr. 825/116/2018,  a fost trimis în judecată inculpatul G.D., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală - ”ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile” prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp.

S-a reţinut,  în fapt că, inculpatul G.D., în calitate de persoană fizică neautorizată, în perioada 07.10.2012-14.03.2016, a efectuat acte de comerț în nume propriu, fără a se înregistra la organele fiscale și fără a declara veniturile realizate din comercializarea unui nr. de 79 de autoturisme rulate pe care la rândul său le achiziționase de la diverse persoane în scopul revânzării, sustrăgându-se de la stabilirea și plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de  60.542 lei  (impozit pe venit în sumă de 1254 lei, contribuția de asigurări sociale de sănătate în sumă de 431 lei, TVA -58.857 lei.).

Prin încheierea nr. 38/CP din 02.08.2018, instanţa a respins cererile şi excepţiile formulate de inculpatul G.D., prin apărător şi, în baza art. 346 alin. 2 C.proc.pen., a  constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.295/P/2017 din data de 12.06.2018 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi privind pe inculpatul G.D., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală - ”ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile” prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecării cauzei, încheiere ce a rămas definitivă prin necontestare.

În şedinţa publică din 27.09.2018, inculpatul G.D.  a invederat că înţelege să se judece în baza procedurii prevăzută de dreptul comun, respectiv nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Faţă de această poziţie a inculpatului, instanţa analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cauză, reţinere următoarea situaţie de fapt:

La data de  08.06.2017  AJFP Călărași a  sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași cu  privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a din Legea 241/2005 de către numitul G.D. care a desfășurat activități economice independente din comercializarea autoturismelor rulate  în perioada 2012-2016 fără a declara veniturile realizate și fără a achita taxele și impozitele către bugetul consolidat al statului.

În urma administrării probatoriului de către parchet, au reieșit următoarele:

G.D., în perioada 2012-2016 a cumpărat 79 de autoturisme rulate pe care apoi le-a revândut, fără ca aceasta să fie titular sau asociat  într-o formă de organizare ce este supusă regulilor de înregistrare şi autorizare aplicabile comercianţilor  (P.F.A.,I.I.,I.F.,S.R.L.,S.A.), activitatea economică desfăşurată de aceasta încadrându-se  la  „Comert cu autoturisme si autovehicule ușoare” recunoscut în cadrul Clasificării Activităţilor din Economia Naţională (CAEN) cu codul desemnat CAEN 4511.

Potrivit  Legii 571/2003, persoanele fizice rezidente datorează impozit pe veniturile obținute din orice sursă printre care și veniturile din activități independente inclusiv comerț (art. 58 lit. a și art. 59 alin. 1 lit. a, art. 61 lit. a ) dar și contribuția de asigurări sociale de sănătate(art.153),  și contribuția de asigurări sociale(art.148), contribuții reglementate și în Codul fiscal–Legea 227/2015  în vigoare din 01.01.2016 (art. 58-61, art. 67, art. 137 și art.  153).

Arată parchetul că, dacă inculpatul ar fi procedat legal la înregistrarea în evidențe a veniturilor realizate din comercializarea autovehiculelor rulate și la declararea fiscală a acestora, s-ar fi constatat că,  în anul 2014,  a  realizat venituri mai mari de 220.000 lei, depășind astfel  plafonul pentru aplicarea regimului special de scutire pentru întreprinderile mici, fapt ce ar fi condus la obligația instituită de art. 152 alin. 6 coroborat cu art. 153 alin. 1 lit. b din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, de a solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care a atins sau a depășit acest plafon.(10.12.2014)

Inculpatul G.D.  cumpăra  autoturismele rulate de la diverse persoane din țară sau din străinătate și apoi le oferea spre vânzare prin expunerea acestora în mun. Oltenița.

Cumpărătorii plăteau prețul autoturismului achiziționat fără să primească documente fiscale (chitanță, factură), dar încheiau contract de vânzare-cumpărare, necesar pentru înmatricularea autoturismului de către noul proprietar. De asemenea, primeau certificat fiscal de la inculpat eliberat de către Primăria Oltenița din care rezulta că a plătit impozitul pe autoturism, document fără de care inculpatul nu putea transfera proprietatea bunului către noul proprietar.

În perioada 07.10.2012-14.03.2016  inculpatul a efectuat un număr de 79 de  operațiuni de vânzare  autoturisme rulate , încasând suma de 649.951 lei, conform contractelor de vânzare –cumpărare autoturisme utilizate aflate în vol. II-f 2-251.

Deși realiza venituri din activitatea de comerț  cu autoturisme rulate, inculpatul nu le-a declarat organului fiscal competent, neevidențiind această activitate și veniturile aferente în documentele legale specifice formelor de organizare a persoanelor fizice care desfășoară activități economice independente, supuse înregistrării și autorizării.

Inculpatul a ascuns sursa impozabilă sau taxabilă prin neînregistrarea într-o formă de organizare a persoanelor fizice ce desfășoară activități economice independente, nedeclararea acestei activități și implicit a veniturilor realizate organului fiscal, neînregistrarea în evidențe contabile a operațiunilor efectuate și nedepunerea declarațiilor fiscale cu consecința sustragerii de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului statului.

 Mai arată parchetul că inculpatul a acționat cu intenție, respectiv  în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Acesta a declarat în faza de urmărire penală  următoarele: ”din câte îmi amintesc, în urmă cu aproximativ 20 de ani, am deschis o societate comercială, administrată de mine, cu obiect de activitate vânzare cu amănuntul a materialelor de construcții, care a intrat în faliment în anul 2012. În prezent, firma are activitatea suspendată, nu funcționează, fiind închisă temporar.

Nemaiavând venituri, în toamna anului 2012 m-am dus în Germania să cumpăr o mașină pentru mine, deoarece până în momentul acela, mașinile deținute de mine au fost luate în leasing și le-am pierdut. Neavând bai, am vândut , iar cu timpul,  această activitate a devenit un mijloc de subzistență,ajungând ca în decurs de 5 ani să vând 75 de mașini cu un profit de 9000 euro per total.

Această activitate, am desfășurat-o în calitate de persoană fizică neautorizată și la momentul desfășurării ei, nu am declarat venitul realizat, întrucât  am considerat,după calculele mele, că mă încadrez în prevederile Codului fiscal , nu depășesc plafonul de 65000 euro prev. de art. 152 Cod Fiscal.

În luna februarie 2017 am fost invitat de către organele fiscale în vederea prezentării contractelor de vânzare-cumpărare.  După verificarea documentelor, organul fiscal  mi-a spus că am depășit plafonul la nivelul anului 2014 de 65000 euro și m-a înregistrat din oficiu începând cu anul 2015 ca plătitor de TVA.

Menționez că în anii 2015-2016 veniturile mele au fost sub plafonul prevăzut de Codul Fiscal, dar cu toate acestea, organele fiscale au considerat că în continuare rămân plătitor de TVA . Precizez că modalitatea de calcul a prejudiciului este eronată, întrucât organul fiscal nu s-a raportat la cursul euro din data aderării României la UE de 3,38 lei pentru a calcula pragul de 65.000 euro, ci la cursul euro din data tranzacției (vânzării), sens în care am formulat contestație administrativă împotriva actelor administrative emise de ANAF.

Am înțeles faptul că am creat  un prejudiciu bugetului  de stat, iar în urma controlului am achitat impozitul pe venit și asigurările de sănătate pentru 2012-2017. TVA-ul nu l-am achitat pentru că nu sunt mulțumit de felul în care s-a calculat.  ”

 La întrebarea organului judiciar :”Având în vedere că ați deținut la un moment dat o societate comercială, ce v-a determinat să efectuați comerț cu mașini rulate, în afara cadrului legislativ ?”, inculpatul a răspuns ”Statul percepe taxe și impozite mult prea mari în comparație cu veniturile realizate de firmă, trebuia să plătesc salarii , rate la bancă, iar concurența era mare …”

 Acesta a precizat: ” nu am lucrat la negru, activitatea pe care am desfășurat-o s –a încadrat în limitele legii-Codul Fiscal , consider că nu am depășit plafonul de 65.000 euro.”

S-a reţinut de către parchet că apărarea inculpatului în sensul că a respectat legea și nu s-ar fi încadrat în categoria plătitorilor de TVA este una fără suport probator. Orice persoană care  realizează venituri  din activități independente inclusiv comerț  trebuie să declare această activitate organului fiscal teritorial pentru ca acesta să calculeze taxele și impozitele datorate, acestea constând, pe lângă TVA (în raport de care inculpatul își face apărarea) și în impozit pe venit/profit, contribuții de asigurări sociale etc, în funcția de forma de organizare(PFA, II, S.C), aspecte cunoscute de către inculpat întrucât acesta a avut calitatea de administrator al unei societăți comerciale, motivul pentru care a înțeles să nu realizeze operațiunile de comerț într-o formă de organizare legală, fiind acela că ”statul percepe taxe și impozite mult prea mari”.

Audiat în faza de cercetare judecătorească, acesta a precizat că maşinile pe care le-a achiziţionat erau de la persoane fizice din Germania, maşini vechi de 10-15 sau 20 ani, le-a introdus în ţară, le-a înregistrat la primărie în vederea obţinerii certificatului fiscal şi a achitat impozitul aferent acestora.

Nu este de acord cu TVA-ul pentru se calculează pe toată suma obţinută, în urma vânzării tuturor maşinilor.

Au fost audiați martorii ....... care au confirmat faptul că au  cumpărat autoturisme rulate de la G.D. cu care au încheiat contracte de vânzare-cumpărare, fără a primi factură sau chitanță. 

La urmărirea penală s-a  întocmit un Raport de constatare de către specialistul antifraudă detașat în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din care rezultă că prin fapta sa, inculpatul a cauzat un  prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 60.542 lei  reprezentând impozit pe venit în sumă de 1254 lei, contribuția de asigurări sociale de sănătate în sumă de 431 lei, TVA -58.857 lei.

În cauză a fost dispus raport de expertiză şi din concluziile acestuia rezultă că, în perioada 01.01.2015-31.12.2016 s-a calculat TVA trimestrial aferent marjei de profit, avându-se în vedere că la data de 30.11.2014 inculpatul a înregistrat cifră de afaceri de 228607 lei, depăşind astfel plafonul de 220 lei şi pentru care avea obligaţia să se înscrie ca plătitor de TVA în termen de 10 zile de la data depăşirii acestui plafon.

La termenul de judecată din 10.01.2019, inculpatul, prin apărător, a solicitat achitarea sa întrucât apreciază că s-a făcut o confuzie de către organul de urmărire penală, în interpretarea dispoziţiilor art. 9 lit.a în sensul că ascunderea sursei impozabile a fost confundată cu neîndeplinirea obligaţiilor de impunere ca plătitor de TVA la momentul la care a depăşit plafonul. Ori, aceasta nu echivalează cu ascunderea bunului sau sursei impozabile.

Activitatea sa nu a fost niciodată ascunsă fiind declarată, înregistrată la ANAF, pentru că altfel nu ar fi putut înregistra maşinile, nu putea să scoată certificatele fiscale şi să le vândă mai departe dacă nu achita şi impozitul aferent.

Fapta de a depăşi plafonul de plată a TVA nu constituie infracţiunea prev. de art. 9 alin.1 lit.a care prevede clar că persoana ascunde bunul sau sursa impozabilă.

Instanţa analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate, cererea de achitare conform art. 16 lit.a C.p.p., constată că temeiul achitării îl constituie art. 16 alin.1 lit.b teza I C.p.p. şi nu art. 16 lit.a C.p.p.,  având în vedere următoarele considerente:

S-a reţinut de către parchet că, în perioada 07.10.2012 – 14.03.2016, inculpatul G.D. a comercializat 79 de autovehicule, obţinând venituri din valorificarea acestora fără a le evidenţia şi fiscaliza, ascunzând astfel sursa impozabilă în scopul sustragerii de la plata impozitelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Lg. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p.

Însă, din probele administrate rezultă că cele 79 autoturisme menţionate în procesul-verbal al ANAF, au fost cumpărate şi apoi înstrăinate în baza unor contracte de vânzare-cumpărare.

Toate contractele privind vânzările, cât şi cele privind achiziţionarea de autoturisme au fost luate în evidenţă la Primăria Olteniţa, fiind calculate şi achitate impozitele aferente acestor bunuri.

ANAF – AJFP Călăraşi, a obţinut contractele de la Primăria Olteniţa în baza cărora a calculat impozitele şi contribuţiile cu privire la 79 autoturisme vândute în perioada 07.10.2012 – 14.03.2016.

Prin urmare, tranzacţiile au fost făcute la vedere.

Instanţa reţine că evaziunea fiscală reprezintă conform art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Infracţiunea are ca element material al situaţie premisă existenţa unei obligaţii legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate sau bunuri deţinute.

Omisiunea plăţii unei taxe datorate nu constituie infracţiunea de evaziune fiscală, dacă bunul sau sursa impozabilă nu au fost ascunse. În acest caz ia naştere pentru cel care nu a efectuat plata doar obligaţia de plată a taxei respective, nu şi răspunderea penală. Atunci când o persoană fizică nu se înregistrează ca plătitor de T.V.A., evaziunea fiscală există doar dacă bunul sau sursa impozabilă au fost ascunse, nu şi atunci când autorităţile fiscale cunoşteau sursa impozabilă (inclusiv în ceea ce priveşte contractele încheiate şi veniturile obţinute de către inculpat).

Inculpatul a fost acuzat că ar fi realizat activităţi comerciale în perioada 07.10.2012 – 14.03.2016  fără a se înregistra ca plătitor de T.V.A., conform acuzării constituie infracţiunea de evaziune fiscală.

Prin bun sau sursă impozabila sau taxabila se înţeleg toate veniturile şi bunurile impozabile sau taxabile. Prin ascunderea bunului se are în vedere ascunderea bunului atât în sens fizic cât si juridic.

Sursa impozabilă nu trebuie confundată cu modul de calcul al taxelor (acesta din urmă reprezentând un mod de interpretare a taxelor aplicabile în raport de veniturile realizate şi sursa acestor venituri. Atunci când veniturile realizate şi sursa acestor venituri au fost corect declarate (astfel cum s-a întâmplat cu ocazia declarării bunurilor şi impozitării lor la vânzarea autoturismelor), revine competenţa de stabili cuantumul sumelor datorate, în raport de toate tranzacţiile efectuate, fără să ia naştere infracţiunea de evaziune fiscală.

Omisiunea plăţilor impozitelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat,  nu poate fi asimilată infracţiunii de evaziune fiscală în lipsa unui element fraudulos din care să rezulte intenţia de a ascunde bunul sau sursa impozabilă. Caracterul public al actelor încheiate de inculpat, exclud elementul fraudulos din care să rezulte săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În consecinţă, inculpatul a prezentat autorităţilor sursa impozabilă, a achitat impozitele datorate bugetului local, respectiv Primăriei Olteniţa, astfel că nu se poate aprecia ca acesta a ascuns bunul impozabil sau sursa impozabilă (în acest sens este şi jurisprudenţă relevantă a ICCJ – decizia nr. 3907/2012 şi 3203/2013 ale Secţiei Penale).

Înregistrarea acestor operaţiuni comerciale (tranzacţii) la Primăria Municipiului Olteniţa, semnifică din punct de vedere juridic atât faptul că autovehiculele au fost luate în evidenţa primăriei cât şi faptul că au fost calculate impozite datorate bugetului local.

Prin formalităţile legale îndeplinite în faţa unor instituţii ale statului, toate operaţiunile comerciale de cumpărare şi respectiv vânzare a autovehiculelor second-hand s-au făcut la vedere de către inculpatul G.D., neputându-se discuta despre ascunderea bunuri ori sursei impozabile sau taxabile.

Având în vedere dispoziţiile legale fiscale organul de control fiscal este îndreptăţit ca din punct de vedere fiscal să impună contribuabilului, respectiv inculpatului G.D. plata CAS-ului, cât şi mai ales a impozitului pe venit pentru diferenţa între valoarea de achiziţie şi valoarea de vânzare ulterioară a autovehiculului second-hand, care constituie însă un prejudiciu fiscal şi nicidecum penal, activitatea materială a acestuia nefiind circumscrisă vreunei infracţiuni de evaziune fiscală.

Instanţa constată că fapta inculpatului de a depăşi plafonul de plată pentru  TVA,  aşa cum a reţinut parchetul nu constituie infracţiunea prev. de art. 9 lit.a din Lg. 241/2005, nefiind o obligaţie penală, ci civilă.

Drept urmare, instanţa constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului, prin actul de sesizare, nu este prevăzută de legea penală, neîndeplinind sub aspectul elementului material la laturii obiective, condiţiile de tipicitate ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, astfel că va dispune achitarea sa, în temeiul art. 16 alin.1 lit.b teza I C.p.p.

Având în vedere temeiul achitării, urmează  ca în baza art. 25 C.p.p.  a fi lăsată nesoluţionată acţiunea civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 396 alin.5 raportat la art. 16 alin.1 lit.b teza I C.p.p., achită pe inculpatul G.D., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin.1 lit.a din Lg. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p.

În baza art. 25 C.p.p. lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului

Suma de 65 lei reprezentând cota procentuală de 25% onorariu avocat oficiu Stănescu Flori Dana,  se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 17 ianuarie 2019.

Sentinţa a rămas definitivă la data de 20.03.2019 prin decizia penală nr. 389/A a Curtii de Apel Bucureşti

Domenii speta

Spete similare