Evaziune fiscala

Asupra cauzei de faţă:

Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. X/104/2017 din data de 16.10.2017, petenta D.G.R.F.P. C - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O a atacat soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa nr. X/P/2015 din data de 30.08.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, dată în dosarul nr. X/P/2015 al aceluiaşi parchet solicitând trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmărirea penală cu privire la intimaţii  B P şi S.C. GC SRL S.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că în cuprinsul procesului-verbal de inspecţie fiscală nr. X încheiat în data de 27.02.2015 de AJFP O - Activitatea de Inspecţie Fiscală,

 cu privire la verificarea modului de constituire, înregistrare si virare a impozitelor, taxelor datorate bugetului general consolidat de către SC GC SRL s-a reţinut faptul că aceasta societate avea o obligaţie fiscală la bugetul general consolidat al statului în cuantum de 494.601 lei, reprezentând taxe stabilite suplimentat TVA, impozit profit, majorări si penalităţi).

S-a arătat că, în urma verificărilor efectuate pentru perioada februarie 2011 - decembrie 2012, societatea administrată de învinuit a înregistrat achiziţii de la diverşi furnizori, operaţiuni fata de care erau indicii evidente că ar fi fictive şi faţă de cele constatate prin raportul de inspecţie fiscală, DGRFP C - AJFP O a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt pentru săvârşirea de către numitul B P, administrator al SC GC SRL, a infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005, întrucât acesta a înregistrat în contabilitate cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, provocând un prejudiciu bugetului general consolidat al statului de 494.601 lei, reprezentând TVA, impozit pe profit, majorări si penalităţi.

S-a mai arătat că, prin ordonanţa din 30.08.2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus:

- clasarea cauzei privind pe numitul B P, administrator al SC GC SRL, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005, în sensul ca fapta nu există;

- ridicarea sechestrului asigurător dispus la data de 30.12.2015 asupra bunurilor aparţinând numitului B P si SC GC SRL;

- disjungerea cauzei si formarea unui nou dosar penal în care să se efectueze cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, fapta prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005 fata de reprezentanţii SC BM SRL;

- disjungerea cauzei si declinarea competentei de soluţionare in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul B in vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscala, fapta prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005 fata de reprezentanţii SC FC SRL, SC CHC SRL, SC BC SRL si SC FM SRL.

S-a susţinut că împotriva acestei ordonanţe, DGRFP C - AJFP O a formulat plângere criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, aceasta fiind soluţionată prin ordonanţa nr. X/II/2/2017 din 03.10.2017,  prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată şi a considerat că soluţiile Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, in privinţa faptelor de evaziune fiscală prevăzute de Legea 241/2005, sunt neîntemeiate, avându-se în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale:" (1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:(...) c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;".

Astfel s-a arătat că, in procesul verbal de inspecţie fiscală nr. X încheiat in data de 27.02.2015, s-a reţinut că SC GC SRL, prin reprezentantul său legal, învinuitul B P, a înregistrat în contabilitatea societăţii administrate, cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale. Având in vedere considerentele procesului-verbal de inspecţie fiscala cu privire la relaţiile societăţii administrata de învinuit cu furnizorii acesteia, motivele ce au determinat convingerea organului fiscal in săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala de către administratorul SC GC SRL sunt:

S-a menţionat că în urma propunerii de efectuare a unei inspecţii fiscale nr. X/27.01.2014, organele de inspecţie fiscala s-au deplasat la sediul social al SC GC SRL S, in vederea efectuării inspecţiei fiscale parţiale (TVA, profit). Motivarea propunerii de efectuare a inspecţiei fiscale a fost faptul ca SC GC SRL a achiziţionat facturi de la SC BMS SRL in valoare totala de 570.558 lei pentru care a dedus TVA in suma de 110.431 lei. SC BMS SRL nefunctionand la sediul social, organele de inspecţie fiscala nu au putut intra în posesia documentelor financiar contabile, fiindu-i întocmită plângere penala pentru suspiciuni de tranzacţii fictive.

S-a susţinut că din analiza informaţiilor furnizate de baza de date ANAF, s-a constatat faptul ca SC BMS SRL V, a avut comportamentul de firmă fantomă, fiind furnizoare de facturi fictive.

Petenta menţionează faptul ca societatea nu a avut salariaţi, nu a deţinut în proprietate mijloace de transport si spatii de depozitare si nu au fost identificaţi parteneri de afaceri (FURNIZORI) care să declare tranzacţii efectuate cu SC BMS SRL. Societatea nu a depus bilanţuri contabile dar a depus deconturi TVA cu date fictive, ultimul decont TVA depus fiind in luna februarie 2012. Având in vedere aspectele prezentate, organele de inspecţie fiscală au considerat ca nu au existat tranzacţii reale între SC BMS SRL V si SC GC SRL, S, societatea utilizând facturile fictive de la SC BMS SRL, V, pentru sustragerea de la plata impozitului pe profit si a TVA.

De asemenea, s-a mai susţinut că, si chitanţele de plată au fost fictive, iar ordinele de plata si biletele la ordin emise au fost întocmite pentru a induce aparenţa de legalitate a tranzacţiilor. Notele de intrare recepţie existente in contabilitatea SC GC SRL nu sunt semnate de comisia de recepţie; de asemenea nici bonurile de consum nu sunt semnate de către gestionar sau de către un reprezentant legal al societăţii. Conform fişei furnizor pusă la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală de către SC GC SRL, rezultă o datorie neachitată din anul 2011 către SC BMS SRL V, in suma de 256.642,70 lei.

Petenta menţioneză faptul ca pe nicio factură procurată de la SC BMS SRL, V si contabilizată de către SC GC SRL, nu au fost trecute mijloacele de transport cu care s-au efectuat presupusele aprovizionări si nu au semnătura de primire pe ele.

S-a arătat în plângere că SC GC SRL S a utilizat facturi fictive de la SC BMS SRL, V in suma totala de 570.558 lei pentru care datorează TVA de plată in suma de 110.431 lei, dobânzi de întârziere tva in suma de 48.339 lei, penalităţi de întârziere TVA in suma de 16.566 lei, impozit pe profit de plata in suma de 73.621 lei, dobânzi de întârziere impozit pe profit in suma de 31.514 lei, penalitati de întârziere, impozit pe profit in suma de 11.042 lei.

De asemenea, din consultarea bazei de date ANAF, s-a constatat faptul ca SC GC SRL a declarat tranzacţii cu un număr de 4 firme cu comportament de firma de tip fantoma ( SC CHC SRL, B, SC FC SRL, B, SC BC SRL, B, SC FIM SRL, B)

Astfel, furnizorul SC CHC SRL, B, a fost înfiinţata in anul 2012 si radiată în anul 2013.

S-a menţionat faptul ca societatea nu a avut salariaţi, nu a deţinut in proprietate mijloace de transport si spatii de depozitare si nu au fost identificaţi parteneri de afaceri (FURNIZORI) care să declare tranzacţii efectuate cu SC CHC SRL. Societatea nu a depus bilanţuri contabile dar a depus deconturi TVA cu date fictive.

Având în vedere aspectele prezentate s-a considerat ca nu au existat tranzacţii reale intre SC CHC SRL, B si SC GC SRL,S, societatea utilizând facturile fictive de la SC CHC SRL, pentru sustragerea de la plata impozitului pe profit si a TVA.

De asemenea si chitanţele de plată au fost fictive. Se menţionează faptul ca toate facturile au avut valoare până in 5000 lei, si chitanţele ataşate, de asemenea. Notele de intrare recepţie existente in contabilitatea SC GC SRL, nu sunt semnate de comisia de Recepţie; de asemenea nici bonurile de consum nu sunt semnate de către gestionar sau de către un reprezentant legal al societăţii.

A arătat ca pe nicio factura procurata de la SC CHC SRL, B si contabilizata de către SC GC SRL, nu au fost trecute mijloacele de transport cu care s-au efectuat presupusele aprovizionări si nu au semnătura de primire pe ele. Astfel, societatea administrată de învinuit a utilizat facturi fictive de la SC CHC SRL, B in suma totala de 115.459 lei pentru care datorează tva de plata in suma de 22.346 lei, dobânzi de întârziere tva in suma de 6.524 lei, penalităţi de întârziere tva in suma de 3.352 lei, impozit pe profit de plata in suma de 14.898 lei, dobânzi de întârziere impozit pe profit in suma de 5.335 lei, penalităţi de întârziere impozit pe profit in suma de 2.235 lei.

SC FC SRL B nu a avut salariaţi, nu a deţinut in proprietate mijloace de transport si spatii de depozitare si nu au fost identificaţi parteneri de afaceri (FURNIZORI) care sa declare tranzacţii efectuate cu SC FC SRL. Societatea a depus bilanţuri contabile si deconturi TVA cu date fictive.

Având in vedere aspectele prezentate, s-a considerat ca nu au existat tranzacţii reale intre SC FC SRL, B si SC GC SRL, S, societatea utilizând facturile fictive de la SC FC SRL, pentru sustragerea de la plata impozitului pe profit si a tva. De asemenea si chitanţele de plata au fost fictive. Se menţionează faptul ca toate facturile au avut valoare pana in 5000 lei, si chitanţe ataşate de asemenea. Notele de intrare recepţie existente in contabilitatea SC GC SRL, nu sunt semnate de comisia de recepţie; de asemenea nici bonurile de consum nu sunt semnate de către gestionar sau de către un reprezentant legal al societăţii.

S-a mai menţionat faptul ca pe nici o factura procurata de la SC FC SRL, B si contabilizată de către SC GC SRL, nu au fost trecute mijloacele de transport cu care s-au efectuat presupusele aprovizionări si nu au semnătura de primire pe ele.

Astfel, SC GC SRL, S a utilizat facturi fictive de la SC FC SRL, B in suma totala de 148.704 lei pentru care datorează TVA de plata in suma de 24.781 lei, dobânzi de întârziere TVA in suma de 7.436 lei, penalităţi de întârziere TVA in suma de 3.718 lei, impozit pe profit de plata in suma de 19.187 lei, dobânzi de întârziere impozit pe profit in suma de 5.269 lei, penalităţi de întârziere impozit pe profit in suma de 2.879 lei.

 In ceea ce priveşte furnizorul SC FIM SRL B s-a arătat că aceasta a fost înfiinţată în anul 2012 si radiată in anul 2013 si nu a avut salariaţi, nu a deţinut in proprietate mijloace de transport si spatii de depozitare si nu au fost identificaţi parteneri de afaceri ( FURNIZORI) care sa declare tranzacţii efectuate cu SC FIM SRL. Societatea a depus bilanţuri contabile si deconturi tva cu date fictive.

Având in vedere aspectele prezentate, s-a precizat că este evident ca nu au existat tranzacţii reale intre SC FIM SRL B si SC GC SRL S, societatea utilizând facturile fictive de la SC FIM SRL, pentru sustragerea de la plata impozitului pe profit si a tva. De asemenea si chitanţele de plata au fost fictive. Se menţionează faptul că toate facturile au avut valoare pana in 5000 lei si chitanţe ataşate, de asemenea. Notele de intrare recepţie existente in contabilitatea SC GC SRL, nu sunt semnate de comisia de recepţie; de asemenea, nici bonurile de consum nu sunt semnate de către gestionar sau de către un reprezentant legal al societăţii. Se arată ca pe nici o factura procurată de la SC FIM SRL, B si contabilizata de către SC GC SRL, nu au fost trecute mijloacele de transport cu care s-au efectuat presupusele aprovizionări si nu au semnătura de primire pe ele.

De asemenea s-a susţinut că SC GC SRL S a utilizat facturi fictive de la SC FIM SRL B in suma totala de 157.843 iei, pentru care datorează TVA de plată în suma de 30.550 lei, dobânzi de întârziere TVA in suma de 9.069 lei, penalităţi de întârziere TVA in suma de 4.583 lei, impozit pe profit de plata in suma de 20.367 lei, dobânzi de întârziere impozit pe profit in suma de 5.523 lei, penalităţi de întârziere impozit pe profit în sumă de 3.055 lei.

In ceea ce priveşte furnizorul SC B SRL B, se menţionează că aceasta a fost radiata in anul 2013, societatea nu a avut salariaţi, nu a deţinut in proprietate mijloace de transport si spatii de depozitare si nu au fost identificaţi parteneri de afaceri (FURNIZORI) care să declare tranzacţii efectuate cu SC B SRL. Societatea nu a depus bilanţuri contabile dar a depus deconturi TVA cu date fictive, ultimul decont depus a fost in luna decembrie 2012.

Având in vedere aspectele prezentate, s-a reţinut că organele de inspecţie fiscala au considerat ca nu au existat tranzacţii reale intre SC B SRL B si SC GC SRL S, societatea utilizând facturile fictive de la SC B SRL, pentru sustragerea de la plata impozitului pe profit si a TVA. De asemenea si chitanţele de plată au fost fictive. Se menţionează faptul ca toate facturile au avut valoare pana 5000 lei, iar chitanţe ataşate de asemenea.

Notele de intrare recepţie existente in contabilitatea SC GC SRL, nu sunt semnate de comisia de recepţie, de asemenea nici bonurile de consum nu sunt semnate de către gestionar sau de către un reprezentant legal al societăţii. Se menţionează faptul ca pe nicio factură procurată de la SC B SRL B si contabilizata de către SC GC SRL, nu au fost trecute mijloacele de transport cu care s-au efectuat presupusele aprovizionări si nu au semnătura de primire pe ele.

S-a arătat că societatea administrată de învinuit a utilizat facturi fictive de la SC B SRL B in suma totala de 24.794 lei pentru care datorează TVA de plata in suma de 4.799 lei, dobânzi de întârziere tva in suma de 1.692 lei, penalităţi de întârziere tva in suma de 717 lei, impozit pe profit de plata in suma de 3.199 lei, dobânzi de întârziere impozit pe profit in suma de 1.094 lei, penalităţi de întârziere impozit pe profit in suma de 480 lei.

S-a menţionat că faptele pentru care se consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c) din legea 241/2005, au la bază o serie de argumente susţinute de documentele contabile prezentate la verificare de către societatea administrată de învinuit, precum si din documentele coroborate. Prin ignorarea acestor acte depuse de organul fiscal in dovedirea plângerii penale si dispunerea clasării cauzei, petenta consideră ca s-au dispus măsuri nelegale fără a fi avute in vedere toate aspectele în stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii.

Mai mult, în privinţa furnizorilor societăţii administrată de intimat, probele existente erau suficiente pentru a demonstra faptul ca tranzacţiile efectuate nu erau reale si astfel prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului era evident.

In ceea ce priveşte motivarea potrivit căreia s-a reţinut ca facturile de achiziţie îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, iar administratorul societăţii a fost de bună-credinţa, petenta a precizat ca principiul bunei-credinte specific raporturile juridice de drept comun nu poate fi apreciat ca fiind compatibil cu raporturile specifice de drept administrativ-fiscal, raporturi de drept public guvernate de principiul prevalentei interesului public si de caracterul imperativ al normelor de drept fiscal.

S-a mai menţionat că, în sensul celor arătate este si jurisprudența Curţii Europene si anume Hotărârea CJUE, pronunţata in cauza C-438/2009 Dankowski din 22.12.2010, ce vizează interpretarea art. 17 alin. 6, art. 18 alin. 1 lit. a si art. 22 alin. 3 lit. b) din A şasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17.05.1977, privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al TVA, modificată prin Directiva 2006/18/CE

Astfel, s-a arătat că, concluziile desprinse din evaluarea tuturor acestor elemente reliefate în Raportul de inspecţie fiscală din data de 12.05.2014, duc în mod clar si fără putinţa de tăgadă, la conturarea faptelor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c) din legea 241/2005, reţinute in sarcina intimatului. Deşi existau indicii clare cu privire la faptul ca numitul B P a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, in mod nelegal, procurorul de caz a considerat ca nu se pot extinde cercetările si asupra acestuia.

A considerat că, învinuitul B P a săvârşit acţiunea urmărind in mod conştient producerea rezultatului, iar vinovăţia presupune o atitudine conştientă, în sensul că făptuitorul săvârşeşte fapta respectivă, conştientizând urmările si efectele acţiunii sale, raportându-se la însăși natura infracţiunii săvârşite; petenta consideră ca aceasta nu poate fi săvârşită fără existenţa unei intenţii directe din partea făptuitorului şi că intenţia este evidentă prin însăşi natura faptei săvârşite, respectiv nevirarea in termen a unor obligaţii fiscale către bugetul de stat.

De asemenea, a apreciat ca probele existente erau suficiente pentru a demonstra faptul ca tranzacţiile efectuate nu erau reale si astfel prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului era evident.

Faţă de cele arătate, petenta a solicitat instanţei să admită plângerea şi, în temeiul art. 341 pct. 6 lit. b) din Codul de procedură penală, să desfiinţeze Ordonanţa din data de 30.08.2017 a Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, confirmată prin Ordonanţa Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. X/II/2/2017 din 03.10.2017, sa dispună continuarea cercetărilor si punerea in mişcare a acţiunii penale pentru faptele săvârşite de către B P, domiciliat in loc. S, , jud. O, in calitate de administrator al SC GC SRL S, având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscala prevăzute de art. 9 alin. 1 lit c) din Legea 241/2005.

In drept, şi-a întemeiat plângerea pe dispoziţiile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală.

S-a anexat, in copie, ordonanţa nr. X/II/2/2017 din 03.10.2017 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt si ordonanţa din 30.08.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

Şi-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art.340 C.p.p.

A fost atașat dosarul penal nr.X/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt  în care a fost pronunţată soluţia de clasare.

La termenul de judecată din data de 30.01.2018, intimatul B P prin avocat ales, a solicitat respingerea plângerii formulate, având în vedere că toate constatările organelor de cercetare sunt legale şi temeinice, nu există fapte de natură penală care să îndeplinească elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c din Legea 241/2005, apreciind că intimatul nu se face vinovat de săvârşirea acestei infracţiuni.

La data de 09.02.2018, intimatul B P a depus concluzii scrise cu privire la contestaţia DGRFP C împotriva Ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalului Olt (f.64-69).

In motivare a arătat că,  în mod corect si legal, prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalului Olt, s-a dispus clasarea cauzei faţă de suspecţii B P si SC GC SRL, deoarece nu datorează bugetului de stat obligaţii de plată suplimentare, cum de altfel corect s-a reţinut prin Raportul de expertiza judiciara dispus in cauză.

S-a menţionat că în urma unei ample cercetări, precum şi a expertizei fiscale judiciare, s-a constatat că nu există elemente/fapte imputabile numitului B P si SC GC SRL, întrucât toate tranzacţiile cu firmele menţionate în actul de control au fost corecte, iar marfa a intrat in gestiune si in procesul de producţie, regăsindu-se în totalitate în lucrările executate, respectiv locuinţele ANL din localitatea Balș si S, că toate materialele achiziţionate de la firmele menţionate în actul de control au existat în materialitatea lor, se regăsesc integral în devizele de lucrări semnate si plătite de către MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE- pentru blocuri ANL. La toate devizele de lucrări se regăsesc anexate facturile fiscale pentru materialele procurate, pentru a face dovada preţului de achiziţie.

 S-a precizat că lucrările şi facturile de achiziţie materiale au fost verificate de persoana responsabilă cu lucrarea reprezentând bloc locuinţe ANL, din cadrul MINISTERULUI LUCRĂRILOR PUBLICE şi că toată marfa achiziţionată reprezentând: fier, ciment, BCA, in general materiale de construcţii, se regăsesc integral în devizele de lucrări /situaţiile de lucrări semnate de către comisia din minister şi acceptate la plată.

 Astfel, intimatul apreciază că nu îi poate fi imputat comportamentul fiscal al celor 4 societăţi, in acest sens fiind si jurisprudența constantă a CJUE.

În CAUZA C-78/2012 EVITA-K, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat deja că administraţia fiscală nu poate impune în general persoanei impozabile care doreşte să exercite dreptul de deducere a TVA-ului, să verifice că emitentul facturii aferente bunurilor şi serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept, are calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză şi era în măsură să le livreze şi că a îndeplinit obligaţiile privind declararea şi plata TVA-ului pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte ori că dispune de documentele corespunzătoare în această privinţă (a se vedea Hotărârile citate anterior Mahagében şi David, punctul 61, precum şi LVK - 56, punctul 61). De asemenea administraţia menţionată nu poate să solicite persoanei impozabile amintite să prezinte documente care să provină de la emitentul facturilor şi să menţioneze crotaliile animalelor supuse sistemului de identificare şi înregistrare instituit prin Regulamentul nr. 1760/2000. "

 S-a arătat că intimatul nu a cunoscut ca mărfurile achiziţionate de la furnizori au provenit pe alte circuite si nici nu avea posibilitatea de a verifica acest aspect, care de altfel nu este prevăzut de nicio dispoziţie legala, mai mult fiind contrară hotărârilor CJUE.

De exemplu, in CAUZA C-33/2013, CJUE a statuat:" într-adevăr, faptul că proprietatea nu a fost primit direct de la mâna a emitentului facturii nu este neapărat rezultatul unei ascundere frauduloasă a furnizorului real, dar poate fi şi alte motive cum ar fi, în special, existenţa a doua vânzări succesive pe aceeaşi proprietate, care în ordine, sunt transportate direct de la primul furnizor de-al doilea cumpărător, astfel încât există două livrări succesive, în sensul articolului 5, paragraful 1, din a şasea directivă, a doar un singur transport efectiv (a se vedea Ordonanţa Forvards V, punctul 34). Mai mult decât atât, nu este necesar ca primul cumpărător a devenit proprietar al bunului în cauză la data de acest transport, deoarece existenţa unei livrări în sensul prezentei dispoziţii nu presupune transferul dreptului de proprietate (a se vedea în acest sens, în special. Hotărârea din 08 februarie 1990, Transport şi Expediţii Enterprise Safe C 320/88, p. 285 i Rec., punctul 9 şi 18 iulie 2013, Evita-K, 78 C/12, republicată încât în Repertoriu, punctul 33). Cu toate acestea, în cazul in care autorităţile fiscale deduc existenţa unei fraude sau nereguli comise de către emitentul facturii şi acuzat că operaţiunea invocată pentru a stabili dreptul de deducere nu a fost de fapt realizat, această administraţie trebuie, pentru dreptul de deducere poate fi refuzat stabilirea, pe dovezi obiective şi fară a solicita beneficiarului controale de facturare nu sunt datorate de acesta, care destinatarul știa sau ar fi trebuit să știe ca tranzacţia a fost implicată intr-o fraudă în domeniul TVA, este de competenţa instanţei naţionale să stabilească (a se vedea hotărârile BONIK, punctul 45, şi LVK - 56, punctul 64, şi pentru Forvards V, punctul 35).

Astfel, a precizat că a rezultat că o instanţă naţională chemată să decidă dacă într-un caz particular, o operaţiune impozabilă a lipsit, şi în faţa căreia administraţia fiscală este în special bazată pe nereguli în sfera emitentului facturii, trebuie să se asigure că evaluarea dovezilor nu duce la face sens legea menţionată la punctul 36 din prezenta hotărâre şi de a obliga indirect destinatarul facturii să efectueze verificări de cealaltă parte, care, în principiu, nu este responsabilitatea sa (Hotărârea LVK - 56, punctul 62, şi pentru Forvards V, punctul 42). "

De asemenea, s-a mai arătat că in CAUZA C-643/2011 LKV-56, CJUE s-a statuat:

că potrivit unei jurisprudenţe de asemenea consacrate, nu este compatibil cu regimul dreptului de deducere prevăzut de Directiva 2006/112 să se sancţioneze, prin refuzarea acestui drept, o persoană impozabilă care nu ştia şi nu ar fi putut să ştie că operaţiunea în cauză era implicată într-o fraudă săvârşită de furnizor sau că o altă operaţiune care face parte din lanţul de livrare, anterioară sau posterioară celei realizate de persoana impozabilă menţionată, era afectată de frauda privind TVA-ul (a se vedea printre altele Hotărârea din 12 ianuarie 2006, Optigen şi alţii, C-354/03, C-355/03 şi C-484/03, Rec, p. 1-483, punctele 52 şi 55, şl Hotărârile citate anterior Kittel şi Recolta Recycling, punctele 45, 46 şi 60, Mahageben şi David, punctual 47, şi Bonik, punctul 41).

În plus, s-a susţinut că, Curtea a statuat la punctele 61-65 din Hotărârea Mahageben şi David, citată anterior, că administraţia fiscală nu poate impune în general persoanei impozabile care doreşte să exercite dreptul de deducere a TVA-ului, pe de o parte, să verifice că emitentul facturii aferente bunurilor şi serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept dispune de calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză şi era în

măsură să le livreze şi că a îndeplinit obligaţiile privind declararea şi plata TVA pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte sau, pe de altă parte, să dispună de documente în această privinţă.

A rezultat că o instanţă naţională care trebuie să decidă dacă, într-un caz special, lipsea o operaţiune impozabilă şi în faţa căreia administraţia fiscală s-a întemeiat în special pe neregulile săvârşite de emitentul facturii sau de unul dintre furnizorii acestuia, precum greşeli în contabilitate, trebuie să se asigure că aprecierea elementelor de probă nu conduce la lipsirea de sens a jurisprudenţei amintite la punctul 60 din prezenta hotărâre şi să oblige în mod indirect destinatarul facturii să efectueze verificări în privinţa cocontractantului său care, în principiu, nu sunt în sarcina sa."

 De asemenea s-a precizat că a cumpărat marfa de la aceşti furnizori deoarece situaţiile de lucrări la SC GC SRL erau plătite de ANL cu întârziere (de circa 6 luni) sau chiar mai mult, iar aceşti furnizori au acceptat ca plata mărfii sa fie făcuta la decontarea situaţiilor de lucrări.

 S-a susţinut că la dosarul cauzei nu exista nicio probă ca a ştiut de unde au aprovizionat furnizorii marfa, având in vedere ca în raport si de dispoziţiile art.12 Cod procedura fiscala, intimatul a fost cumpărător de buna credinţa, toate facturile fiscale îndeplinesc condiţiile de fond si forma prevăzute de lege, toate au fost înregistrate in contabilitate si declarate la organul fiscal, pentru care am plătit obligaţiile către bugetul de stat. In acest sens este şi jurisprudența înaltei Curți de Casaţie si Justiţie In cauza Nidera, precum si CJUE-Nidera:"Curtea de apel a explicat convingător că, în lumina deciziei în interesul legii amintite, rezultă că, în ceea ce priveşte TVA prin "document justificativ" se înţeleg în primul rând factura, care să îndeplinească cerinţele de la art. 145 lit. a) si lit, b) C. fisc, subliniind faptul că Decizia nr. V/2007 nu poate fi aplicată decât prin prisma legislaţiei Uniunii Europene şi a jurisprudenţei CJUE în materie de TVA.

Aşadar, a reţinut că societatea reclamantă îndeplineşte toate condiţiile de fond pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, respectiv a derulat în mod efectiv operaţiunile taxabile în desfăşurarea obiectului său de activitate, a încasat şi a achitat TVA către bugetul de stat confirmat şi de raportul de expertiză administrat în cauză şi în acord cu principiul prevalentei substanţei asupra formei, statuat de CJUE in cauza C146/2005 Albert Colec în mod corect judecătorul fondului a constatat că raţionamentul organului fiscal care a stabilit prevalenta formei asupra fondului este în contradicţie cu reglementările comunitare şi practica CJUE"

 Intimatul a mai menționat că pentru toată marfa exista note de recepţie, fise de magazie, situaţii de lucrări acceptate si toate documentele financiar contabile prevăzute de Legea 82/1991 a contabilităţii, fapt de altfel recunoscut de organul fiscal. Transportul mărfii a fost in sarcina furnizorului astfel încât nu-i poate fi imputat intimatului; în plus, nici acesta nu este un element prevăzut de disp.art.155 Cod Fiscal sau de DIRECTIVA 112/2006/CE pentru a fi trecut pe factura si pentru ca o factura sa aiba/indeplineasca calitatea de document justificativ.

 Astfel, conform jurisprudenței CJUE pe care organul fiscal trebuie să o aplice cu prioritate, s-a precizat că este o obligaţie care acum este inclusa si in disp.art.11 alin 11 din Legea 207/2015 privind Codul fiscal, organul fiscal trebuia sa dovedească cu probe certe că intimatul a avut cunoştinţă de circuitele prin care furnizorii au aprovizionat marfa, iar in cazul in care organul fiscal nu recunoaşte ca marfa a fost aprovizionată de la aceşti furnizori este obligat să indice de unde a aprovizionat, întrucât marfa se regăsește/exista in materialitatea ei.

A solicitat, sa se constate ca prin plângerea formulată, petenta nu imputa intimatului sau societăţii GC alte aspecte de ordin fiscal sau contabil, ci doar comportamentul fiscal al celor 4 furnizori, fapt ce este in afara oricărui cadru legal si pentru care nu poate fi răspunzător. 

Intr-o speţa similara chiar a organului fiscal care a avut calitatea de reclamant, Tribunalul Olt prin 2 hotărâri: Sentinţa nr.X/20.11.2012 în Dosar nr.X/54/2012* si Sentinţa nr.X/04.02.2015 in Dosar nr.X/104/2013*, menţinute de Curtea de Apel C, ramase definitive, a statuat:„Faptul că furnizorii au ţinut o contabilitate necorespunzătoare, reprezintă o nerespectare a atribuţiilor de către administratorii acestora care au obligaţia de a conduce contabilitatea societăţii potrivit art 10 din legea 82/1991 şi aceştia răspund faţă de societate pentru  îndeplinirea îndatoririlor prevăzute de lege, de actul constitutiv, potrivit art 73 lit.e şi art.201 alin. l din legea 31/1990 privind societăţile comerciale. Cumpărătorii nu pot răspunde de modul defectuos în care îşi ţin contabilitatea furnizorii, aceştia din urmă putând fi obligaţi la acoperirea eventualelor prejudicii produse bugetului statului dacă înregistrările în contabilitate au avut acest efect

Neînregistrările în contabilitatea furnizorilor nu presupun că operaţiunile economice nu au avut loc, cât timp s-au înregistrat în contabilitatea cumpărătorilor, au fost menţionate în declaraţia 394, aceste înregistrări având ca efect calcularea şi plata obligaţiilor către bugetul statului." De altfel, Parchetul a disjuns cauza, iar fata de societăţile respective se fac cercetări sub aspectul infracţiunii prev.de art.9 ali.l lit.b din Legea nr.241/2005.

Analizând actele dosarului de urmărire penală în raport de dispoziţiile legale incidente şi aspectele relatate de către petentă în plângerea formulată, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

Prin ordonanţa nr. X/P/2015 din data de 30.08.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt,  în dosarul nr. X/P/2015, în baza art. 315 alin.1 lit. b CPP coroborat cu art.314 alin.1 lit.a, rap.la art.16 al.1 lit. a, C.p.p., s-a dispus:

-Clasarea cauzei privind pe numitul B P şi SC GC SRL S pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 şi art.5 alin.1 C.p.

-Ridicarea sechestrului asigurător dispus la data de 30.12.2015 asupra imobilelor aparţinând SC GC SRL S;

-Disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar penal la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în care să se efectueze cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, reprezentanţii BMS SRL – V;

-Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul B, în vederea efectuării  de cercetări faţă de reprezentanţii SC FC SRL B, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005; faţă de reprezentanţii SC CHC SRL B sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005; faţă de reprezentanţii BC SRL B sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005; faţă de reprezentanţii SC FIM SRL B sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005;

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În motivarea ordonanţei, procurorul a reţinut că pentru a se verifica veridicitatea instrumentelor de plată emise prin bancă privind plăţile efectuate de GC către SC BMS SRL V, având în vedere şi ordinele de plată, în baza Mandatului de Supraveghere Tehnică nr.31 emis de Tribunalul Olt, au fost verificate extrasele de cont aferente încasărilor şi plăţilor dintre aceste două societăţi, în perioada februarie 2011 – decembrie 2012, prin conturile deschise la RAIFFEISSEN BANK, ocazie cu care din analiza documentelor bancare înaintate, au fost regăsite plăţile efectuate între părţi.

Având în vedere situaţia de fapt rezultată din materialul probator care se coroborează cu concluziile expertizei fiscale, în cuprinsul căreia consultantul fiscal desemnat a susţinut şi ipoteza nefictivităţii, în sensul că, din coroborarea legislaţiei fiscale în vigoare, cu documentele existente la dosarul cauzei şi procesul-verbal de control nr.X/27.02.2015 întocmit de organele fiscale constată că, pentru înregistrarea în evidenţa contabilă a facturilor de achiziţii de la societăţile mai sus menţionate, în perioada 2011 – 2012, SC GC SRL S, nu datorează bugetului de stat obligaţii de plată suplimentare, s-a dispus clasarea cauzei faţă de intimaţi.

Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiilor atacate, prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a actelor de urmărire penală efectuate, judecătorul de cameră preliminară apreciază că plângerea formulată este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că soluţia de clasare dispusă de procuror faţă de inculpatul B P şi numita SC GC SRL S pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art.35 alin. 1 şi art. 5 din CP  este netemeinică.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.c din legea 241/2005, judecătorul de cameră preliminară apreciază că organul de urmărire penală nu a administrat probe cu privire la realitatea sau fictivitatea operaţiunilor comerciale presupus a fi derulate de SC GC SRL S cu SC BC SRL (înregistrată în RC la 10.10.2002 – radiată la 04.02.2013, suspendată activitate în per. 24.09.2010 – 18.07.2011), cu FC SRL (înregistrată în RC la 09.03.2012, dizolvată la 21.05.2013, radiată la 28.03.2014), cu SC. CHC SRL (înregistrată în RC la 09.04.2012, dizolvată la 27.05.2013,  radiată la 26.07.2013), cu FIM SRL (înregistrată în RC la 23.04.2012, dizolvată la 21.05.2013,  radiată la 26.07.2013) concluzionând că nu poate proba cu certitudine faptul că aprovizionările cu materiale de construcţie efectuate sunt/nu sunt reale.

În sens contrar motivării procurorului, judecătorul de cameră preliminară constată că martorii audiaţi în cauză, C P (f.50-52 vol al II-lea UP) – administrator SC. CHC SRL, II (f.53-55 vol al II-lea UP) – administrator SC. FIM SRL, IN (f.56-58 vol al II-lea UP) – administrator SC. FC SRL, au declarat că numitul NMI care le-a propus ca, în contul unor sume de bani, să accepte şi să semneze la notariat acte de preluare a unor firme. Pentru sume de 3000 lei, aceştia au acceptat să meargă să semneze acte la notariat de preluare a unor firme deşi nu au primit niciun document, nu au primit ştampilă, facturier sau chitanţier al societăţilor respective.

În plus, martorul BM (f.74-78 vol al II-lea UP) – administrator SC. BMS SRL, a declarat „ În anul 2010, a venit la mine BG şi CC care mi-au propus să fiu administrator la o firmă nou înfiinţată ca să câştige şi ei şi eu nişte bani. Cei doi m-au însoţit la ORC şi la alte  instituţii unde am fost pentru a înfiinţa firma SC BMS SRL. Încă de la început, cei doi m-au pus să împuternicesc pe B pentru a administra firma în totalitate (împuternicire notarială). De la înfiinţarea firmei, toate documentele contabile şi bancare şi de altă natură, precum şi ştampila societăţii a fost în posesia celor doi, BG şi CC. Personal, nu m-am ocupat de această firmă, nu am desfăşurat relaţii comerciale în calitate de administrator la SC B şi nici în altă calitate cu SC EC  şi nici cu SC GC. Precizez că nu am semnat nicio factură către aceste societăţi şi nici către altele pentru că nu m-am ocupat de activităţile acestei societăţi. Numitul BG se ocupa de racolarea persoanelor cu situaţie financiară precară iar C cu încheierea contractelor, identificarea clienţilor şi întocmirea altor documente.

Cunosc acest lucru deoarece cei doi au înfiinţat mai multe firme în acest fel fiind cunoscuţi în N. T de unde este BG, dar şi în P de unde este C, cu asemenea preocupări – aceştia fiind anchetaţi de poliţie de mai multe ori. Sediul firmei a fost declarat la domiciliul meu din V, dar nu a funcţionat niciodată la această adresă.

La înfiinţarea societăţii am primit de la cei doi suma de 10 mil lei vechi, iar în următoarele două luni am mai primit 20 mil lei vechi în două tranşe. Cunosc faptul că documentele contabile ale SC B s-au aflat de la început în posesia lui BG şi CC la domiciliile acestora din T şi P. În unele discuţii purtate cu cei doi, am auzit că trebuie să distrugă documente aparţinând unei societăţi înfiinţate pe numele unei persoane din T. Cunosc că cei doi rulau sume mari de bani. Precizez că la înfiinţarea firmei am semnat în alb 5 facturi pe care mi le-au dat cei doi şi despre care nu ştiu unde şi cum au fost folosite. Referitor la SC  GC S fac precizarea că nu am întocmit sau semnat niciun document referitor la această societate şi nici nu cunosc de cine este administrată. ”

În schimb, fiind audiat martorul B V – O (f.60 vol II UP), acesta a declarat „ menţionez că niciodată eu nu am emis facturi către SC GC or să fi încasat bani de la această firmă.”

În raport de declaraţii lui BM, sunt contradictorii declaraţiile martorilor C FC (f.64 vol II UP) şi BG (f.69 vol II UP).

Astfel,  martorul C FC a arătat „ nu am desfăşurat niciodată activităţi pe firma SC B M SRL şi nu am reprezentat niciodată această societate în relaţiile comerciale cu SC GC SRL. Îl cunosc pe BG întrucât este naşul de cununie al copilului. Fac precizarea că nu cunosc ca BG să se fi ocupat de activitatea firmei B. Menţionez că îl cunosc de BM din com. V – l-am cunoscut în urmă cu 7-8 ani prin intermediul unor prieteni.Ulterior, după ce l-am cunoscut, acesta mi-a relatat că este administrator al SC  B propunându-mi să facem diverse afaceri, însă niciodată nu am reprezentat această societate în relaţia cu SC GC SRL. Nu am cunoştinţă despre facturile emise în relaţia comercială dintre B şi SC GC SRL şi nu cunosc dacă această relaţie comercială a existat sau nu în realitate, eu nefiind implicat. Precizez că, în urmă cu 4-5 ani, BM m-a împuternicit să reprezint pe SC B M SRL în relaţia cu Raiffeisen Bank efectuând unele retrageri de numerar pe care i le înmânam acestuia fără a cunoaşte de unde proveneau sumele de bani; mă îndoiesc că acestea ar fi provenit din relaţia cu GC SRL.”

Martorul BG  a relatat „Nu cunosc cine administrează societatea SC B M SRL, eu nu am desfăşurat nicio activitate comercială în numele acesteia. Îl cunosc pe BM; nu am fost împuternicit niciodată să reprezint această societate şi nici nu am desfăşurat activităţi comerciale. Îl cunosc pe C Florin de mai mulţi ani acesta fiind prieten şi naşul copilului meu. Îl cunosc pe B V O ca fiind prieten cu naşul meu, C FC şi de asemenea, CC este naşul lui B V.”

Judecătorul de cameră preliminară reţine declaraţia ca suspect a intimatului B (f.84 vol II UP), acesta arătând „ că nu pot preciza persoana de contact din cadrul SC BMS SRL întrucât de fiecare dată comandam marfa telefonic”, iar în completare, în declaraţia ca inculpat, intimatul B P (f.91 vol II UP) acesta „ a subliniat că nu a avut nicio posibilitate în a verifica firmele furnizoare ori dacă acestea şi-au înregistrat ori declarat livrările către SC GC SRL.”

În plus, din analiza Procesului-verbal X din 27.02.2015 (f.57 – 63 vol I UP) încheiat de DGRFP C – AJFP O, judecătorul de cameră preliminară observă că în baza raportărilor şi verificărilor ANAF, firma SC BMS SRL nu funcţiona la sediul social, a avut comportamentul de firmă fantomă, fiind furnizoare de facturi fiscale; această societate nu a avut angajaţi, nu a deţinut în proprietate mijloace de transport şi spaţii de depozitare, nu au fost identificaţi parteneri de afaceri, această firmă fiind doar furnizoare de facturi fiscale fictive. Societatea nu a depus bilanţuri contabile dar a depus deconturi TVA cu date fictive, ultimul decont TVA depus fiind în luna februarie 2012. Această societate a fost înfiinţată în octombrie 2010 şi radiată în 13.01.2015.

Fiind consultată baza de date ANAF, s-a constatat faptul că SC GC SRL  a declarat tranzacţii cu un număr de 4 firme cu comportament de firmă fantomă (SC CH SRL B, SC FC SRL B, SC BC SRL B, SC FIM SRL B.

Fiecare dintre firmele mai sus menţionate nu a avut salariaţi, nu a deţinut în proprietate mijloace de transport/ spaţii de depozitare, nu au fost identificaţi parteneri de afaceri care să declare tranzacţiile efectuate cu acestea, societăţile nu au depus bilanţuri contabile, dar au depus deconturi TVA cu date fictive. S-a apreciat că tranzacţiile dintre acetse firme şi SC GC SRL au fost fictive pentru sustragerea de la plata impozitului pe profit şi a TVA. Toate aceste firme s-a apreciat că au avut comportament de firme fantomă, furnizoare de facturi fictive. În plus, s-a constatat că perioada în care au apărut ca fiind active aceste firme a fost una destul de redusă, în medie cca 1 an, astfel:  SC CH SRL B – 10.04.2012, divolvare – 27.05.2013, radiere – 31.07.2013; SC FC SRL B, - 09.03.2012, divolvare – 21.05.2013, radiere – 28.03.2014; SC FIM SRL B – 23.04.2012, dizolvare – 21.05.2013, radiere – 31.07.2013 –potrivit informaţiilor funizate de ORC (f.6 – 41vol II UP)

În atare situaţie, judecătorul de cameră preliminară nu poate reţine că s-a probat în mod cert faptul că aceste achiziţii au fost sau nu au fost reale, urmând ca procurorul, în urma completării materialului probator, să stabilească acest aspect.

Se constată că nu au fost audiaţi reprezentanţii societăţilor de la care se susţine că a fost achiziţionată marfa de către SC BMS SRL V, or, audierea acestora se impunea, acest lucru urmând a se realiza cu ocazia completării urmăririi penale.

În ceea ce îl priveşte pe martorul BM se constată că, deşi acesta a menţionat că altă persoană (C FC, BG) s-a ocupat de administrarea societăţii, persoanele indicate, audiate la rândul lor, au prezentat o altă stare de fapt.

Pe de altă parte, instanţa constată că, la data de 27.04.2015, organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale in rem, ca mai apoi, prin ordonanţa din 30.12.2015, procurorul să dispună faţă de suspectul B P efectuarea în continuare în continuare a urmării penale, ca ulterior, prin ordonanţa din 12.07.2016 să fie pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul B P sub aspectul săv. infr. prev de art 9 lit c Lg 242/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 CP şi art. 5 CP.

Cu toate că în niciunul dintre actele de urmărire penală mai sus menţionate, nu s-a indicat faptul că ar fi fost efectuate cercetări penale şi faţă de societate SC GC SRL S, soluţionând această cauză, prin ordonanţa nr.X/P/2015 din 30.08.2017, procurorul a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea prev de art 9 lit c Lg 242/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 CP şi art. 5 CP privind pe SC GC SRL S şi numitul B P.

În acord cu măsurile dispuse de procuror prin Ordonanţa din 16.10.2015, judecătorul de cameră preliminară apreciază că se impune identificarea şi audierea tuturor persoanelor implicate în înfiinţarea şi conducerea firmelor furnizoare; stabilirea persoanelor responsabile din perioada comiterii presupuselor infracţiuni, respectiv administratorii societăţii şi alţi eventuali complici, coautori.Totodată, ca urmare a declaraţiilor contradictorii ale unora dintre martorii audiaţi, se impune reaudierea acestora sau chiar confruntarea lor.

Faţă de cele expuse mai sus, în baza art. 341 alin. 7 pct. 2 lit. b C. p.p. judecătorul de cameră preliminară va admite plângerea formulată de petenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O, va desfiinţa soluţia de clasare dispusă prin prin ordonanţa nr. X/P/2015 din data de 30.08.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, dată în dosarul nr. X/P/2015 al aceluiaşi parchet şi  trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală cu privire la intimaţii  B P şi S.C. GC SRL S.

În acest sens, organul de urmărire penală urmează a audia reprezentanţii societăţilor de la care se susţine că S.C. GC SRL S a efectuat achiziţii care vor fi întrebaţi dacă au avut relaţii comerciale cu societatea respectivă,  cele ce fac obiectul cauzei, în caz afirmativ în ce condiţii au vândut marfa precum şi în ce condiţii au livrat marfa.

În urma completării urmăririi penale cu actele de mai sus, se va aprecia asupra necesităţii administrării oricăror probe care să conducă la soluţionarea justă şi completă a cauzei.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că prin lămurirea acestor aspecte s-ar asigura aflarea adevărului şi justa şi completa soluţionare a cauzei.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Data publicarii pe portal: 17.05.2018

Domenii speta

Spete similare