Rezoluţiune contract de întreţinere - neexecutare continuă a obligaţiei de întreţinere.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.05.2018 sub număr de dosar 2808/866/2018, reclamanta I.R., în contradictoriu cu pârâții B.M. și B.P., a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2219 din data de 11.07.2001 de Biroul Notarilor Publici Asociația Isachi Mihai și Crucianu Mihaela – Oana și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că între reclamantă, în calitate de vânzătoare, și pârâți, în calitate de cumpărători, a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare anterior menționat. Prețul vânzării a fost de 2.000.000 lei. Totodată, cumpărătorii s-au obligat, pe lângă preț, să presteze reclamantei întreținere pe tot timpul vieții acesteia. De asemenea, reclamanta și-a rezervat și un drept de uzufruct viager asupra imobilelor.

Începând cu luna februarie 2017 pârâții au început să își schimbe conduita față de reclamantă în condițiile în care aceasta suferise o fractură la picior și a fost nevoită să se interneze în spital. A fost tratată cu superficialitate de pârâți, a fost mutată dintr-un loc în altul, fiind obligată să se mute la locuința pârâților. De asemenea, aceștia i-au luat toate lemnele din magazie. Tot timpul pârâții au făcut presiuni asupra sa să vândă imobilul casă de locuit. Pârâții refuză să își execute obligația de întreținere. 

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1650, art. 1549 și art. 1554 vechiul Cod civil și art. 194 Cod procedură civilă.

În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probei testimoniale, a probei cu interogatoriul pârâților și a probei cu înscrisuri, anexând cererii următoarele: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2219 din data de 11.07.2001 de Biroul Notarilor Publici Asociația Isachi Mihai și Crucianu Mihaela - Oana  (f. 8-9).

Reclamanta a beneficiat de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2282,2575 lei prin încheierea din data de 27.06.2018.

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a dispus comunicarea cererii introductive și a înscrisurilor către pârâți, iar aceștia, în termen legal au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, pârâții au arătat că în mod greșit a indicat reclamanta dispozițiile noului Cod civil întrucât, față de data încheierii contractului, sunt incidente dispozițiile vechiul Cod civil. Pe fond au arătat că este nereală afirmația reclamantei că începând cu luna februarie 2017 și-ar fi schimbat comportamentul față de aceasta. Au arătat că nu i-au sustras lemnele reclamantei și nici nu au exercitat presiuni asupra acesteia.

Pârâta a arătat că a fost crescută de familia Iftimia de la vârsta de 3 ani și până la 17 ani când s-a căsătorit cu pârâtul. Întrucât aveau propriul lor imobil, nu aveau nevoie de un altul. Încă din anul 1990 a ajutat-o pe reclamantă la diverse munci, fără să obțină alte foloase. Anual i-a tăiat lemnele și i le-a depozitat, a văruit imobilul, a spălat perdelele sau covoarele. Totodată, pârâții au fost cei care s-au ocupat reînnoirea contractelor la utilități și au depus anual dosarele pentru subvenție pentru căldură în numele reclamantei.  De asemenea, au construit un coteț pentru păsări, i-au cules anual recolta și s-au ocupat de depozitarea acesteia.

Pârâții au mai arătat că ei au fost cei care s-au ocupat de îngrijirea reclamantei la momentul la care aceasta și-a fracturat piciorul. Reclamanta a locuit în imobilul pârâților, iar aceștia din urmă au fost cei care au dus-o la controale medicale. În aceasta perioadă pârâții s-au ocupat și de imobilul și animalele reclamantei. În septembrie 2017 reclamanta i-a sunat de pe telefonul unei vecine, i-a insultat și i-a acuzat că i-ar fi sustras lemnele. Deși au încercat să discute cu reclamanta, aceasta a început să strige Hoții  și a amenințat că va chema poliția. De la acel moment, reclamanta a refuzat întreținerea acordată de pârâți.

În drept, întâmpinarea pârâților a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.

În probațiune, pârâții au solicitat administrarea probei testimoniale, a probei cu interogatoriul pârâților și a probei cu înscrisuri, anexând întâmpinării următoarele: sentința civilă nr. 1626/02.04.1998 pron. de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 4563/1997 (f. 53), sentința civilă nr. 2715/27.09.1991 pron. de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 346/1991 (f. 54-55), chitanță (f. 56),  documentație intabulare (f. 57-59), autorizație de construire 5/07.04.2016 și proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor (f. 60-64), titlu de proprietate nr. 176978/18.07.1994 (f. 65), contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 26/12.02.1982 de Notariatul de Stat Local Pașcani (f. 66), acte de stare civilă (f. 67-71).

În temeiul art. 201, alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a dispus comunicarea întâmpinării și a înscrisurilor către reclamantă, iar aceasta, în termen legal, a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că susținerile pârâților sunt nefondate și că aceștia nu și-au executat obligația de întreținere asumată prin contract.

Instanța a încuviințat pentru părți proba cu interogatori, proba testimonială și proba cu înscrisuri.

La solicitarea instanței, SPN Isachi Mihai și Isachi Dragoș a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza încheierii contractului de vânzare – cumpărare (f. 91-106).

La termenul din data de 18.12.2018 a fost administrată proba cu interogatoriu (f. 108-116), iar la termenul din data de 05.02.2019 a fost administrată proba testimonială (f. 125-128).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:

În fapt, între I.R., în calitate de vânzătoare și B.M. și B.P., în calitate de cumpărători, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.  2219 din data de 11.07.2001 de către Biroul Notarilor Publici Asociația Isachi Mihai și Crucianu Mihaela - Oana  (f. 8-9), având ca obiect vânzarea imobilului situat în intravilanul municipiului Pașcani, tarlaua 66, parcela 1 (2910), nr. cadastral 644, imobil compus din: una casă de locuit cu 2 (două) camere, patru magazii și un hol, în suprafață utilă de 54,42 mp și terenul în suprafață de 545,00 mp teren curte și construcții, parcela 1 (2910). Totodată s-a mai stipulat că suprafața de 440,70 mp teren arabil, parcela 2 (2911) trece în folosința cumpărătorilor.

Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 2.000.000 ROL. În plus, cumpărătorii și-au asumat și obligația de a acorda întreținere vânzătoarei cu toate cele necesare traiului, pe tot timpul vieții, întreținere evaluată de părți la suma de 8.000.000 ROL. Totodată, vânzătoarea I.R. și-a stipulat în favoarea sa un drept de uzufruct viager asupra imobilelor.

Cu privire la legea aplicabilă, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2010 privind Codul civil care prevăd că actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii sau producerii lor.

Dat fiind că prezentul contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 11 iulie 2001, înainte de intrarea în vigoare a noul Cod civil, vor fi avute în vedere dispozițiile Codului civil de la 1864, aceasta fiind legea sub imperiul căreia a fost încheiată convenția în discuție.

Instanța reține că în Codul civil de la 1864 nu a existat o reglementare expresă a contractului de întreținere, acesta făcând parte din categoria actelor nenumite, aplicându-se regulile generale din materia obligațiilor.

În practică, s-a încercat stabilirea unor criterii clare de delimitare a contractului de vânzare-cumpărare de cel de întreținere. Ambele contracte fiind translative de drepturi reale, criteriul principal de delimitare îl reprezintă contraprestația la care se obligă dobânditorul dreptului, respectiv stabilirea obligației principale asumate de către acesta din urmă.

Referitor la contractul încheiat între părți, se constată că acesta este intitulat ”contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere”, însă ca preț al vânzării s-a stabilit suma de 2.000.000 ROL, iar întreținerea a fost estimată la suma de 8.000.000 ROL, net superioară prețului efectiv plătit.

Față de acestea, instanța va constata că, în fapt, părțile au încheiat un contract de întreținere, cu toate consecințele ce decurg de aici.

Cu privire la sancțiunea aplicabilă în cazul neexecutării contractului, contractul de întreținere este un contrat atipic, deoarece obligația întreținutului este cu executare dintr-o dată, iar obligația întreținătorului este cu caracter succesiv, sens în care achiesăm la opinia majoritară din doctrină și practică în sensul că sancțiunea aplicabilă este rezoluțiunea și nu rezilierea.

Rezoluţiunea este sancţiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia.

Fundamentul rezoluţiuni, ca şi al rezilierii, îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce izvorăsc din contractul sinalagmatic. Pentru a se putea opera desfiinţarea convenţiei prin rezoluţiune sau reziliere, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii: să existe o neexecutare chiar şi parţială (dar substanţială, deci suficient de importantă) sau totală a obligaţiei asumată de cealaltă parte decât cea care solicită rezoluţiunea sau rezilierea, neexecutarea obligaţiei să fie imputabilă debitorului acesteia, debitorul să fi fost pus în întârziere.

În speţă, sarcina probei se împarte între reclamantă şi pârâți, primul trebuind să dovedească existenţa obligaţiei respective (adică existenţa actului sau faptul juridic generator al acestei obligaţii), după care pârâții trebuie să dovedească, la rândul lor, executarea acestei obligaţii sau faptul că neexecutarea obligaţiei nu le este imputabilă.

În ceea ce priveşte ultima condiţie – a punerii în întârziere a debitorului, dată fiind natura specifică a obligaţiei de întreţinere, respectiv caracterul de obligaţie continuă, debitorul este de drept în întârziere  conform art. 1079 pct. 3 vechiul Cod civil şi nu i se poate acorda termen de graţie pentru plată.

Analizând în acest context cererea principală dedusă judecăţii, instanţa constată că reclamanta I.R. a făcut dovada existenţei obligaţiei în sarcina pârâților, obligaţia rezultând din contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub  nr. 2219 din data de 11.07.2001.

Instanța constată că prin acțiunea introductivă reclamanta menționează că pârâții au început să își schimbe conduita începând cu luna februarie a anului 2017, astfel că se prezumă că anterior acestui moment nu au existat nemulțumiri privind executarea obligației asumate de către pârâți. Inclusiv din modalitatea în care au fost formulate interogatoriile pentru pârâți (întrebarea nr. 2) se observă că se invocă același moment – anul 2017, moment de la care pârâții s-ar fi sustras executării obligației de întreținere.

Conform biletului de externare/scrisorii medicale existente la dosarul cauzei (f. 32), rezultă că la data de 21.02.2017 reclamanta I.R. a fost internată în Spitalul Municipal de Urgență Pașcani – Secția chirurgie generală întrucât a suferit o fractură femur stâng, fiind externată la data de 03.03.2017. Analizând răspunsurile reclamantei la punctele de interogatoriu (întrebările nr. 15-20) se reține că pentru o perioadă de minim două luni jumătate, aceasta a locuit în imobilul pârâților, fiind asigurate condițiile și alimentația necesare. De asemenea, pârâții au fost cei care au însoțit-o pe reclamantă la spitale, atât la prima internare, cât și la controale.

Astfel, din probatoriul administrat a rezultat că în perioada în care reclamanta a locuit în imobilul pârâților i-a fost prestată întreținere contrar celor susținute de aceasta. Martorii P. I., A. D. și L. D. au confirmat că reclamanta a locuit circa 2-3 luni la pârâți, primii doi relatând că au văzut-o personal pe reclamantă în locuința familiei B., aceasta beneficiind de cele necesare.

De asemenea, din probatoriul administrat a rezultat că după ce reclamanta a revenit la locuința sa, ar fi intervenit un conflict între părți, ocazie cu care reclamanta le-a solicitat pârâților să nu mai vină la locuința sa, pârâții conformându-se.

Instanța reține că de cel puțin un an și jumătate pârâții nu și-au mai executat în nici un fel obligația de întreținere, motivat de faptul că reclamanta nu le-ar fi permis acest lucru.

La întrebarea nr. 2 din interogatoriu, pârâtul B.P. a menționat că nu s-a sustras executării obligației de întreținere, ci reclamanta a fost cea care i-a alungat și a refuzat serviciile, în timp ce pârâta B.M.a menționat același aspect referitor la faptul că reclamanta i-ar fi alungat, motiv pentru care ei nu au mai deranjat-o.

Mai constată instanța că ambii pârâți au menționat că nu sunt de acord că rezoluțiunea contractului întrucât atâția ani au lucrat fizic pentru reclamanta, respectiv timp de 17 ani au muncit zi de zi pentru reclamantă ori obligația de întreținere implică mai mult decât munca fizică și anume asigurarea tuturor celor necesare traiului, respectiv alimente sau medicamente ce trebuie efectiv achiziționate de către debitorii întreținerii, existând astfel indicii că pârâții au ajutat-o cu munca fizică pe reclamantă, însă nu și-au executat întocmai obligația de întreținere. Faptul că reclamanta ar fi spus că nu are nevoie de întreținere pentru că se descurcă și singură (întrebarea nr. 3 interogatoriu pârât) nu reprezintă un motiv justificat pentru neexecutarea obligației de întreținere întrucât aceasta se prestează indiferent de starea materială a întreținutului. În situația în are acestuia din urmă nu i-ar fi fost necesară întreținerea, ar fi putut încheia un contract clasic de vânzare – cumpărare.

Martorul P. V. (f. 125) a declarat că “după revenirea reclamantei la domiciliu, știu că pârâții s-au mai dus la aceasta, însă după aceea nu mai știu. Nu știu dacă li s-a interzis pârâților să vină la domiciliul reclamantei. Pârâtul mi-a spus că i s-ar fi interzis”, astfel că acesta nu a asistat personal când reclamanta le-ar fi interzis pârâților să vină la locuința sa. De asemenea, pârâții ar fi trebuit să probeze faptul că reclamanta ar fi refuzat efectiv întreținerea (alimente, medicamente), nu că li s-ar fi interzis vizita.

Aspecte similare a menționat și martorul A. D. (f. 126) referitoare la faptul că pârâții nu au mai mers la reclamantă, întrucât aceasta din urmă era nemulțumită.

Martorul L. D. (f. 127) a vizitat-o pe reclamantă după ce aceasta a revenit la locuința sa și nu i-a văzut niciodată pe pârâți pe acolo. A observat personal că o vecină a fost cea care i-a adus reclamantei cumpărăturile  și un bol cu salată, aspect ce întărește concluzia anterior enunțată privitoare la faptul că pârâții nu și-au mai executat obligația de întreținere după momentul revenirii reclamantei la locuința sa . 

Faptul că eventual pârâții și-ar fi executat obligația de întreținere anterior anului 2017 și la momentul la care reclamanta a avut piciorul fracturat nu reprezintă o executare integrală a obligației, cât timp de circa un an și jumătate nu au mai făcut acest lucru.

Apărarea pârâților în sensul că nu li s-ar mai permis accesul la locuinţă reclamantei nu poate fi primită întrucât nu s-a făcut dovada acestui fapt, astfel cum nu s-a făcut nici dovada faptului că reclamanta ar refuza întreţinerea, întrucât niciunul dintre martori nu a asistat personal la eventualele incidente și cunosc astfel de aspecte doar din relatările părții care i-a propus.

 În plus, în cazul unui refuz al reclamantei, pârâţii aveau posibilitatea să ceară instanței să transforme obligația de întreținere (pe care şi-o asumaseră prin contract) într-o sumă de bani determinată, echivalenta întreținerii pe care  o datorau reclamantei, însă au preferat să rămână în pasivitate. Deşi contractul este supus regulilor vechiului Cod civil care nu prevedea în mod expres acest lucru, practica a fost constantă în sensul transformării obligaţiei de întreţinere într-o sumă de bani în cazul unei opoziţii ferme a creditorului întreţinerii de a primi întreţinere. De asemenea, pârâții ar fi putut, din proprie inițiativă, să consemneze sume de bani la dispoziția reclamantei care să acopere o eventuală întreținere ce ar fi trebuit prestată în natură.

Obligaţia de întreţinere este una complexă, iar faptul că pârâţii au mai ajutat-o pe reclamantă pe parcursul a celor 18 ani trecuţi de la momentul încheierii contractului cu diverse lucruri, nu duc la concluzia unei executări integrale a obligaţiei de întreţinere. Ajutorul acordat de pârâţi în această manieră se circumscrie obligaţiei morale de a-ţi ajuta părinţii ajunşi la bătrâneţe şi nu obligaţiei contractuale asumate de către părţi, în condițiile în care pârâta a fost înfiată de reclamantă și crescută de aceasta până la vârsta de 17 ani, când s-a căsătorit cu pârâtul.

Reţinând faptul ca pârâţii nu s-au preocupat zilnic de asigurarea hranei întreţinutei, de îngrijirea permanenta, zilnica a reclamantei, cu precădere în ultimul an și jumătate,  instanţa va dispune rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.  2219 din data de 11.07.2001 de către Biroul Notarilor Publici Asociația Isachi Mihai și Crucianu Mihaela – Oana, cu repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța constată că reclamanta I.R. a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata sumei de 2282,2575 lei reprezentând taxa de timbru conform încheierii din data de 27.06.2018.

Conform art. 18 din OUG nr. 51/2008 cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.

Având în vedere dispoziţiile legale enunţate, va obliga pârâții la plata, în solidar, către stat a sumei de 2282,2575 lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamanta I.R. în contradictoriu cu pârâţii B. M. şi  B.P..

Dispune rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare – cu clauză de întreținere -  autentificat sub nr.  2219 din data de 11.07.2001 de către Biroul Notarilor Publici Asociația Isachi Mihai și Crucianu Mihaela – Oana, încheiat între reclamanta I.R. și pârâții B.M. și B.P.

Dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.

Obligă pârâţii la plata, în solidar, către stat a sumei de 2282,2575  lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamanta conform încheierii din 27.06.2018.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței astăzi, 20.03.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare