Rezoluţiune contract

Prin sentinţa civilă nr. 9807/2017, Judecătoria Iaşi a respins cererea formulată de reclamantul S.P. în contradictoriu cu pârâţii M.L.M. şi M.A.L.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere:

În fapt, prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere şi uzufruct viager autentificat sub nr. … la BNP …, S.S. a vândut pârâţilor, apartamentul nr. … situat în …. Preţul a fost stabilit la suma de … lei, din care suma de … de lei a fost achitată anterior încheierii contractului, potrivit celor menţionate în contract, iar diferenţa de … de lei reprezintă contravaloarea întreţinerii vânzătoarei, cu toate cele necesare traiului  şi suportarea cheltuielilor de înmormântare. Prin contractul de vânzare cumpărare s-a stipulat în favoarea vânzătoarei şi clauza de uzufruct viager.

Conform art.1549 al.1 C. civ., dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum şi la daune-interese, dacă i se cuvin.

Potrivit art.1550 C. civ., rezoluţiunea poate fi dispusă de instanţă, la cerere, sau, după caz, poate fi declarată unilateral de către partea îndreptăţită.

Creditorul nu are dreptul la rezoluţiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate, stipulează art.1551 al.1  C. civ.

Potrivit art.1554 al.1 C. civ. contractul desfiinţat prin rezoluţiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ţinută, în acest caz, să restituie celeilalte părţi prestaţiile primite.

A invocat reclamantul faptul că preţul nu a fost achitat şi că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia asumată prin contract, de întreţinere a numitei S.S.

Pe de o parte reţine instanţa că menţiunea cuprinsă în actul autentic potrivit căreia parte din preţul vânzării a fost achitată anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, face dovada până la proba contrară.

Cu privire la proba contrară şi la dovedirea faptului că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a acorda întreţinere vânzătoarei, instanţa are în vedere că potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, cel ce face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească şi că potrivit art. 10 din Codul de procedură civilă, părţile au obligaţia de a-şi proba pretenţiile.

Reclamantul nu a solicitat administrarea de probe din care să rezulte susţinerile făcute, iar instanţa nu poate avea în vedere cele reţinute în dosarul nr. …. al Judecătoriei Iaşi, în condiţiile în care, în recurs, reclamanta a renunţat la judecarea cererii, sentinţa pronunţată în primă instanţă fiind anulată.

Faţă de soluţia pronunţată şi în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, instanţa  a  obligat reclamantul la cheltuielile pe care pârâţii le-au făcut în proces.

În temeiul art. 19 din O.U.G. 51/2008, cheltuielile de judecată de care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, respectiv suma de 1152,50 de lei, au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare