Rezoluţiune contract de întreţinere – în cazul contractului de întreţinere neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere dă dreptul creditorului obligaţiei de întreţinere de a cere rezoluţiunea contractului.

Rezoluţiune contract de întreţinere – în cazul contractului de întreţinere neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere dă dreptul creditorului obligaţiei de întreţinere de a cere rezoluţiunea contractului. Neexecutarea obligaţiei de întreţinere trebuie să se datoreze culpei debitorului obligaţiei de întreţinere

Sentinţa civilă nr. 2094 /27.11. 2014

Potrivit dispoz.art.102 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil „contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”.

Aşadar, văzând data încheierii contractului, anume 31.08.1988, instanţa constată că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile existente, înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, anume Codul civil de la 1864.

Prin contractul de întreţinere autentificat sub nr.2935/31.08.1988 de Notariatul de Stat Local T, M A şi M V înstrăinează fiicei şi ginerelui, M T şi M V casa de locuit, situată în T, str. T N nr., jud. G, formată din 3 camere, un antreu, un chiler, o bucătărie şi o verandă închisă, cu precizarea că terenul aferent în suprafaţă de 800 mp. este proprietatea statului, în schimbul acordării întreţinerii pe tot timpul vieţii cu cele necesare, hrană, îmbrăcăminte, încălzire, medicamente etc., după posibilităţile acestora.

Instanţa reţine că, prin sentinţa civilă nr.3883/26.09.1197a Judecătoriei T a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de acelaşi reclamant împotriva aceloraşi pârâţi, pentru rezoluţiunea aceluiaşi contract de întreţinere, astfel că instanţa va avea în vedere la pronunţarea prezentei sentinţe, neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere de către pârâţi în perioada 28.08.1997 (după data sesizării primei instanţe-dos.nr.4878/1997) până la data sesizării instanţei cu prezentul dosar, respectiv 26.06.2014, existând pentru perioada scursă de la data încheierii contractului de întreţinere, anume 31.08.1988 şi până la data de 28.08.1997 autoritate de lucru judecat, fiind deja verificat de către o instanţă îndeplinirea acestei obligaţii, contractul de întreţinere fiind un contract cu prestaţii succesive, sens în care este permisă formularea mai multor acţiuni prin care să se ceară rezoluţiunea acestui tip de contract, cu condiţia de a se invoca neexecutarea obligaţiei de întreţinere pentru perioade diferite.

Instanţa retine ca, în vechea legislaţie civilă, contractul de întreţinere este un contract nereglementat de legea civila, fiind o creaţie a doctrinei şi jurisprudenţei, căruia i se aplică regulile generale din materia obligaţiilor, definit de doctrină ca fiind contractul prin care una dintre părţi, numită întreţinut, înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani, iar cealaltă parte, numită întreţinător, se obligă să-i asigure întreţinerea în natură în timpul vieţii, iar după moarte să o înmormânteze.

În cazul contractelor de întreţinere, neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere dă dreptul creditorului obligaţiei de întreţinere de a cere rezoluţiunea contractului. Pentru a opera o astfel de rezoluţiune se impune ca neexecutarea obligaţiei să se datoreze culpei debitorului obligaţiei de întreţinere.

În privinţa obligaţiei pârâţilor de a presta întreţinerea, coroborând probele administrate în cauză, instanţa constată că reclamantul nu a făcut dovada faptului că aceştia nu s-ar fi achitat în mod corespunzător de obligaţiile asumate, aşa după cum impun cerinţele art.249 NCPC, regula generală aplicabilă în materie de probaţiune fiind: cel ce face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Astfel, martorul T I (f.42) cunoaşte de la reclamant faptul că nu vine nimeni să-l întreţină, mai multe detalii nu cunoaşte, neştiind de cât timp nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de întreţinere pârâţii.

Mai mult decât atât, cel de-al doilea martor propus de către reclamant, N V (f.43) a declarat că nu ştie de ce a fost propus ca martor de către reclamant, cunoscând numai faptul că reclamantul nu le permite accesul în curte pârâţilor, aceştia venind însoţiţi de poliţie.

Din declaraţia martorei D M (f.44) rezultă că, reclamantul câteodată îi primea în casă pe pârâţi alteori nu, între aceştia existând nişte relaţii uşor tensionate, că pârâţii i-au plătit u bilet reclamantului pentru a se duce la staţiune, că reclamantul îşi asigură mâncarea pentru că nu doreşte să primească de la pârâţi, spunând că este stricată, otrăvită, că pârâţii s-au dus cu mâncare anul trecut la spitalul din Iveşti, unde reclamantul a fost internat. De asemenea, martora cunoaşte de la pârâţi faptul că aceştia i-au cumpărat medicamente reclamantului şi că ea personal a ajutat-o pe pârâta M T la văruitul casei în litigiu.

Martora P L (f.45) a declarat că reclamantul a fost internat de două ori la spitalul din I, unde aceasta lucrează, martora văzând când pârâţii au venit în vizită la reclamant şi i-au adus de mâncare (mici, ciorbă, ouă roşii, cozonac, friptură) iar acesta a mâncat din ceea ce pârâţii i-au adus, martora nevăzând pe altcineva venind în vizită la reclamant.

Din referatul de anchetă socială rezultă că reclamantul este pensionar, locuieşte singur, are o pensie lunară de 581 lei lunar şi că-şi asigură singur hrana, medicamentele, îmbrăcăminte, tratamentele, uneori fiind ajutat de vecini, potrivit propriilor declaraţii.

 Din declaraţiile martorilor D M şi NV (propus de reclamant) coroborate cu adresa nr.864208/17.06.2014 eliberată de IPJ G - Poliţia Mun. T - Biroul Ordine Publică rezultă faptul că deseori reclamantul nu le permite accesul în curte pârâţilor, astfel că refuzul creditorului de a primi întreţinere în unele perioade nu le poate fi imputabil pârâţilor, având în vedere că locul acordării întreţinerii este locuinţa în litigiu.

După cum chiar practica juridica a statuat, îndeplinirea acestor obligaţii trebuie analizata în raport de fiecare caz în parte, de situaţia părţilor, de modul lor de viaţa, de vârsta si starea de sănătate a întreţinutului.

Or raportat la aceste chestiuni, instanţa reţine că pârâţii şi-au executat obligaţia de întreţinere fata de reclamant, astfel încât acţiunea formulată este neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare.

Domenii speta

Spete similare