Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă

Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamanta DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE IASI-A.J.F.P. IASI şi pe pârâtul PM, având ca obiect atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă (art. 169 Legea 85/2014) .

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24.10.2019 pe rolul Tribunalului Iași sub nr. -/99/2019/a1, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a formulat în contradictoriu cu pârâtul PM,  cerere de atragere a răspunderii acestuia din urmă pentru a suporta pasivul debitoarei  SC U SRL care nu a fost acoperit prin procedura de lichidare în cuantum de 86.401,82 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 53/10.07.2019, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva debitoarei SC U SRL, că a solicitat înscrierea creanţei pe care bugetul consolidat al statului o deţine în cuantum de 71.716 lei ce reprezintă 83 % din  masa credală, că, având calitatea de administrator al societății debitoare, pârâtul a fost împuternicit să reprezinte societatea, fiind direct răspunzător de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății,  că administratorul debitoarei a săvârşit o serie de fapte care cad sub incidenţa prevederilor art. 169 alin.1 lit. a) şi c) din Legea insolvenţei, că obligaţiile fiscale au luat naştere în perioada mandatului administratorului pârât şi acesta se face vinovat de ajungerea societăţii în incapacitate de plată, că, în bilanţul întocmit la data de 31.12.2017, stocurile erau în cuantum de 3.533 lei, creanţele ce trebuie recuperate în cuantum de 2.641 lei, iar disponibilităţile băneşti în cuantum de 25.537 lei, societatea având capacitatea de plată  a datoriilor chiar şi parţial, că administratorul societății nu a depus cererea prevăzută de art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 în termen de 30 zile de la apariția stării de insolvență, deşi cunoştea dificultăţile economice cu care se confrunta societatea, acceptând tacit creşterea obligaţiilor debitoarei la bugetul consolidat al statului, împovărând situaţia precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 169 alin. 1 lit. a) şi c)din Legea nr. 85/2014.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare, dar a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:

Prin încheierea  civilă nr. 53/10.07.2019 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolventei față de debitoarea SC U SRL, iar pârâtul din prezenta cauză a deținut calitatea de administrator statutar al acesteia până la data deschiderii procedurii de insolvență, astfel cum rezultă din relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului- filele 46 verso şi 49. De asemenea, prin sentința nr. 1395/21.11.2019, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare.

Potrivit art. 169 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, (…) la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi; (…)

In același timp, conform art.169 alin. 2 din Legea 85/2014, administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar, ori de câte ori identifică persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului, va promova acţiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale. Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului, aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 30% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

Prin urmare, răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014 este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii sau orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii instituite de dispozițiile legale sus menționate este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

În aceste condiții, pentru a fi putea angajată răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), precum și condiția specială prevăzută de art. 169 din Legea nr. 85/2014 și anume: faptele enumerate în dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, trebuie să se dovedească atât săvârșirea de către pârât a faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și intrarea societății în insolvență.

În raportul lichidatorului judiciar privind cauzele care au condus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului , lichidatorul judiciar a precizat că principalele cauze care au contribuit la starea de insolvenţă sunt gradul mare de îndatorare şi instabilitatea financiară, fondurile insuficiente pentru susţinerea activităţii şi realizarea unor planuri de investiţii necesare dezvoltării societăţii şi disponibilităţile băneşti reduse, insuficiente acoperirii obligaţiilor de plată acumulate de debitoare, că, pe baza documentelor şi informaţiilor deţinute nu a identificat persoane  cărora să le fie imputabile cauzele care au dus la starea de insolvabilitate a debitoarei – fila 57 , concluzii menţinute şi prin  raportul final – fila 58.

In prezenta cauză, s-a solicitat de către  reclamantă aplicarea prevederilor art. 169 alin. 1 lit. a) din Legea 85/2014 ce permite posibilitatea antrenării răspunderii persoanelor care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.

Pentru a fi incident articolul menționat, este necesar a se stabili bunurile societății sau creditele acesteia care ar fi fost folosite de administrator in folosul propriu sau al unei alte persoane.

Reclamanta  a invocat in susținerea cererii sale de atragere a răspunderii personale, faptul că societatea debitoare figura  la nivelul anului 2017 cu stocuri şi disponibilităţi băneşti ce nu au fost predate lichidatorului judiciar.

Această afirmație este confirmată și de situațiile financiare în condițiile în care, la nivelul anului 2017, respectiv a anului invocat de către reclamantă, societatea dispunea de  stocuri şi disponibilități bănești în cuantum total de 12.290 lei în timp ce datoriile erau în cuantum de 42.242 lei ( fila 21). În aceleaşi timp, în bilanţul întocmit pentru anul 2018 (ultimul bilanţ întocmit), se poate observa o scădere a stocurilor – de la 6.941 lei la 3.533 lei -  şi o creştere a disponibilităţilor băneşti – de la 5.349 lei la 25.537 lei -  în timp ce datoriile au crescut la suma de 64.351 lei faţă de anul 2017- fila 30. Prin urmare, se poate constata o lipsă de preocupare din partea administraţiei societăţii pentru achitarea datoriilor sale atâta timp cât disponibilităţile băneşti în special şi stocurile nu au fost utilizate pentru stingerea, măcar parţială, a datoriilor societăţii.

În condițiile în care datoriile societății erau în cuantum de 64.351 lei la nivelul anului 2018, sumele reprezentând stocuri şi disponibilități bănești în cuantum total de 29.070 lei prezentau o relevanță suficient de mare pentru a stinge, chiar și parțial, datoriile societății, respectiv 45,17 % din datorii.

Mai mult, pârâtul a afirmat că la data deschiderii procedurii de insolvenţă stocurile şi disponibilităţile băneşti erau 0 lei în condiţiile în care, cu o lună înainte de data deschiderii insolvenţei – 10.07.2019 -, balanţa de verificare aferentă lunii iunie 2019 indica existenţa unor sume de bani în casă şi conturi – fila 71, sume de bani în privinţa cărora nu a oferit nici o explicaţie şi nu le-a predat lichidatorului judicar. În acest condiţii, instanţa consideră că se poate prezuma în mod rezonabil că aceste sume au fost utilizate în interes personal de către pârât.

Cu privire la creanțele de recuperat, indicate de către reclamantă, simpla pasivitate a unei persoane din conducerea unui debitor persoană juridică care nu întreprinde demersuri pentru recuperarea creanțelor de la debitori nu poate fi încadrată in prevederile art.169 lit. a) din Legea nr. 85/2014, deoarece angajarea răspunderii pentru această faptă este condiționată de existenţa intenției de favorizare a debitorilor societăţii falite.

Prin urmare, în raport de cele arătate anterior, instanța va reține că sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute la art. 169 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2014.

În ceea ce privește existența faptei prevăzute de art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014 referitoare la antrenarea răspunderii administratorilor care au dispus in interes personal continuarea unei activităţi care ducea in mod vădit persoana juridică la încetare de plăţi, mai întâi, instanța reține că afirmațiile cu caracter general ale reclamantei nu au fost probate de către aceasta în nici un mod.

În al doilea rând, prin dispunerea de a continua in interes personal efectuarea unor activităţi comerciale care duceau in mod vădit la starea de insolvenţă se înțelege acel ansamblu de activităţi care, deşi sunt vădit prejudiciabile din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societăţii, sunt continuate in mod conştient si voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obţine câştiguri personale, iar condiția interesului personal in continuarea activităţii trebuia dovedită de către reclamantă, proba pe care aceasta nu a făcut-o.

Art.169 lit. c) din Legea nr. 85/2014  sancționează reaua – credință a persoanelor aflate la conducerea societății, care au decis continuarea unei activități comerciale ineficiente, exclusiv in interes personal, cu consecința prejudicierii creditorilor societății. Ori, în prezenta cauză, reclamanta  nu a administrat nici o probă în susținerea afirmațiilor sale care, prin ele însele, nu sunt de natură a face dovada întrunirii elementelor răspunderii personale a pârâtului.

Prin urmare, nu se poate reține în cauză incidența prevederilor art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014.

Față de toate considerentele anterior expuse, instanța urmează să admită  cererea reclamantei, stabilind răspunderea personală a pârâtului PM pentru pasivul debitorului falit  SC U SRL în sensul că va obliga pârâtul să acopere pasivul rămas neacoperit al debitorului in cuantum de 86.401,82  lei.

În temeiul dispoziţiilor art. 173 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, executarea silită a prezentei sentinţe se va efectua în condiţiile art. 173 alin. 2 la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidatorul judiciar, conform Codului de procedura civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Admite cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, in contradictoriu cu pârâtul PM,  in calitate de administrator al debitoarei SC U SRL.

Stabileşte răspunderea personală a pârâtului PM pentru pasivul debitorului falit  SC U SRL în sensul că obligă pârâtul  să acopere pasivul rămas neacoperit al debitorului in cuantum de 86.401,82  lei.

În temeiul dispoziţiilor art. 173 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, executarea silită a prezentei sentinţe se va efectua în condiţiile art. 173 alin. 2 la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidatorul judiciar, conform Codului de procedura civilă.

Executorie.

Domenii speta

Spete similare