Hotărâre care să ţină loc de act autentic - modalităţi de exercitare a dreptului de preempţiune.

Prin cererea formulată la data de 30.01.2019 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani sub nr. de dosar 537/866/2019, reclamanta SC. F. C. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Județeană a Cooperației de Consuma Iași (UJCC Iași) pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare cu privire la imobilul situat în municipiul Pașcani, jud. Iași constând în depozit achiziții, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că pârâta are calitate de proprietar al imobilului anterior menționat. Între părți a fost încheiat un contract de închiriere având ca obiect spațiu cu destinația de depozit, cu suprafața construită de 150 mp. Prin art. 12.3 se recunoaște chiriașului dreptul de preempțiune în situația în care proprietarul decide vânzarea bunului.  Acest drept este reglementat și de dispozițiile legale, având caracter obligatoriu pentru proprietarul vânzător. Conducerea pârâtei a organizat o vânzare la licitație, în condiții de totală ilegalitate pentru a favoriza o anumită persoană pentru câștigarea licitației.  Pârâta nu a notificat-o și pe reclamantă cu privire la intenția de vânzare și condițiile vânzării. A  aflat reclamanta despre existența procedurii de la licitatorul adjudecator care i-a comunicat verbal că trebuie să evacueze imobilului.

A mai arătat reclamanta că a contestat întreaga procedura, iar prin sentința civilă nr. 1943/08.11.2018 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 8756/866/2017 s-a dispus anularea tuturor actelor de procedură de vânzare prin licitație. La momentul la care a aflat reclamanta cuantumul prețului fixat, a virat în contul pârâtei suma respectivă reprezentând preț. Pârâta nu a procedat nici după ținerea licitației și întocmirea procesului verbal de adjudecare s la notificarea chiriașului pentru a-și putea exercita dreptul de opțiune și nici nu a dat curs cererii de comunicare a prețului sau a condițiilor vânzării.

Prin notificările trimise, reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune, comunicând intenția de a cumpăra spațiul, în condițiile și cu prețul fixat de proprietar, intenție ce a fost concretizată și prin punerea la dispoziția proprietarului a prețului.

În precizările făcute de licitatorul adjudecatar, acesta a menționat că a fost de bună credință în momentul dobândirii bunului, recunoscând în același timp că vânzătorul și cumpărătorul au fost notificați la data de 27.12.2017 de intenția preemptorului de a cumpăra spațiul.  În procesul verbal de licitație nr. 9 din data de 08.12.2017 s-a reținut că s-a cumpărat bunul cu suma de 88.620 lei. Procesul verbal consfințește acordul de voință, prețul, bunul supus vânzării, astfel că vânzarea se poate considera încheiată. Momentul încheierii contractului este momentul în care s-a realizat acordul de voință al părților contractante. Contractul de vânzare – cumpărare imobiliar care vizează o construcție este un contract consensual, forma solemnă fiind cerută doar în cazurile în care se impune intabularea imobilelor. Acceptarea ofertei de vânzare făcută de titularul dreptului de preempțiune nu este condiționată de problema aderării vânzătorului la opțiunea preemptorului. Vânzătorul nu poate decât să ia act de opțiunea exprimată. Prin acceptarea expresă și necondiționată de către preemptor a condițiilor vânzării, opțiune notificată proprietarului, se consideră încheiat contractul de vânzare între proprietarul vânzător și preemptor.

În drept, acțiunea a fost întemeiată de pe dispozițiile art. 1730-1740, 1294, 1295, 1719, 1720 Cod civil și art. 35 Cod procedură civilă.

În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și a probei cu expertiză imobiliară.

Au fost anexate acțiunii următoarele înscrisuri: notificare nr. 1605/15.01.2018 (f. 9), contract de închiriere nr. 36/29.06.2016 (f. 10), adresa nr. 105/30.03.2015 (f. 11-13), sentința civilă nr. 1219/20.03.2000 pron. de Judecătoria Pașcani în dos. 4771/1999 (f. 14), plan de amplasament (f. 15), plan de încadrare a imobilului (f. 16), notificări (f. 17-18), precizări Acatincăi Cătălin dos. 8756/866/2017 (f. 19), proces verbal de licitație nr. 9/08.12.2017 și acte adiționale nr. 1 și nr. 2 (f. 20-22), interogatoriu Unitatea Județeană a Cooperației de Consuma Iași (UJCC Iași) dos. 8756/866/2017 (f. 23), ordin de plată (f. 24), sentința civilă nr. 1943/2018 (f. 25-27), certificat BCPI Pașcani (f. 28-29).

Acțiunea a fost legal timbrată.

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea acțiunii și a înscrisurilor către pârâtă, iar aceasta, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

În motivare, pârâta a arătat că reclamanta nu a indicat care este promisiunea de vânzare cumpărare intervenită între părți, precum și care sunt obligațiile ce nu au fost respectate. Calitatea de chiriaș nu reprezintă o astfel de promisiune. Pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare trebuie să existe o înțelegere, o promisiune consemnată într-un act prin care o parte se obligă să vândă și cealaltă parte să cumpere un bun determinat, în anumite condiții. În speță nu există nici un astfel de act.

Pe fondul cauzei a arătat pârâta că reclamanta a fost beneficiara unui contract de închiriere a Depozitului de achiziții situat în Pașcani – Valea Seacă încă din anul 2004. În anul 2017 s-a decis vânzarea acestui spațiu la licitație publică cu strigare, conform normelor interne. Reclamanta a fost înștiințată personal că spațiul folosit se va vinde prin licitație și că are posibilitatea de a participa. Administratorul reclamantei a comunicat că poate oferi doar suma de 65.000 lei. Licitația a fost anunțată în presă. Ulterior licitației au fost întreprinse de reclamantă toate demersurile invocate în acțiune.

A mai arătat pârâta că nerespectarea dispozițiilor referitoare la dreptul de preempțiune a chiriașului a fost sancționată de instanță prin anularea licitației astfel că părțile au revenit în situația anterioară organizării licitației. În prezent reclamanta nu mai are calitatea de chiriaș.

Reclamanta a invocat dispozițiile art. 35 Cod procedură civilă privind acțiunea în constatare, iar motivele de fapt ale acțiunii privesc pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.

În probațiune, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând întâmpinării sentința civilă nr. 1943/2018 (f. 36-38).

 În temeiul art. 201, alin. 2 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea întâmpinării și a înscrisurilor către reclamantă, iar aceasta, în termen legal, a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu s-a pretins nici un moment că există încheiat un antecontract de vânzare – cumpărare. A precizat reclamanta că a solicitat pronunțarea unei astfel de hotărâri întrucât, în calitate de preemptor, și-a exprimat opțiunea de cumpăra imobilul. Nu se poate reține că vânzarea nu a fost perfectată între pârâtă și A. C. întrucât este vorba de un imobil construcție pentru vânzarea căruia nu se cere forma autentică. A mai arătat că în dosarul nr. 8756/866/2017 nu a fost tranșată și situația invocată în prezentul dosar.

Instanța a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.

În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă și proba cu interogatoriul pârâtei.

Reclamanta a fost decăzută din proba cu interogatoriul pârâtei pentru nedepunerea în termen de 5 zile a punctelor de interogatoriu ce urmau a fi comunicate pârâtei.

În temeiul art. 248 Cod procedură civilă, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Unitatea Județeană a Cooperației de Consuma Iași (UJCC Iași), instanța reține:

În drept,  conform art. 35 Cod procedură civilă  cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

Rezultă așadar că acțiunea în constatare are caracter subsidiar față de acțiunea în realizare. Cât timp reclamantul are la dispoziție un alt mijloc procedural pentru realizarea dreptului, nu ar putea utiliza acțiunea în constatare, aceasta urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Constată instanța că reclamanta, în calitate de beneficiar al unui drept de preempțiune, solicită să se constate că a devenit proprietar al imobilului construcție ce face obiectul contractului de închiriere nr. 36/29.06.2016 (f. 10), ca urmare a exprimării opțiunii de a cumpăra bunul la prețul și în condițiile menționate în cuprinsul procesului verbal de licitație nr. 9 încheiat la data de 08.12.2017 la sediul UJCC Iași.

Se mai observă totodată că reclamanta, conform precizărilor din răspunsul la întâmpinare, nu solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare ca remediu pentru neexecutarea promisiunii sinalagmatice de vânzare, acțiune reglementată prin art. 1.279, alin. 3, teza I și art. 1669, alin. 1 Cod civil. Hotărârea judecătorească pronunţată în temeiul textelor legale anterior menționate asigură executarea silită a obligaţiei de a face, legal asumată prin promisiunea de vânzare, valorificându-se astfel dreptul creditorului (promitent- cumpărător) de a obţine în natură executarea obligaţiei de a încheia contractul apt să transmită dreptul de proprietate, asumată de debitor (promitent-vânzător), acțiunea respectivă fiind o acțiune în realizare, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.

În schimb, reclamanta din prezenta cauză a arătat că înțelege să investească instanța cu o acțiune în constatare, întemeiată pe dispozițiile art. 35 Cod procedură civilă.

După cum s-a arătat și anterior prin introducerea unei acțiuni în constatare  se tinde la constatarea unei drept preexistent

Având în vedere dispozițiile art. 35 Cod procedură civilă, reține instanța că, față de situația de fapt expusă și dispozițiile legale aplicabile în cauză, reclamanta solicită să se constate existența unui drept preexistent introducerii cererii, respectiv a dreptului de proprietate dobândit ca urmare a exprimării opțiunii de a cumpăra bunul cu privire la care are un drept de preempțiune, la prețul și în condițiile stabilite de vânzător și adjudecatar, situație față de care se constată că nu are la îndemână o altă cale pentru realizarea pretinsului său drept de proprietate.

Aspectele invocate de pârâtă prin întâmpinare se circumscriu temeiniciei/netemeiniciei acțiunii și nicidecum inadmisibilității acesteia. Mai mult decât atât, pârâta nici nu a indicat care este cealaltă cale prevăzută de dispozițiile legale (acțiunea în realizare) pe care o are la dispoziție reclamanta pentru valorificarea pretinsului său drept. 

Pentru considerentele anterior expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Unitatea Județeană a Cooperației de Consuma Iași (UJCC Iași).

Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, între reclamanta SC. F. C .SRL și pârâta Unitatea Județeană a Cooperației de Consum Iași (UJCC Iași), a fost încheiat contractul de închiriere nr. 36/29.06.2016 (f. 10), având ca obiect închirierea unui spațiu în suprafață de 150 mp, situat în municipiul Pașcani, durata contractului fiind de la 01.07.2016 și până la data de 31.12.2017.

În baza Hotărârii Centrocoop nr. 2/14.10.2005 și a Hotărârii nr. 2/10.04.2014 a Adunării Generale Extraordinare a UJCC Iași (f. 43-46 și 103 dos. 8756/866/2017) s-a organizat la data de 08.12.2017 o licitație publică pentru vânzarea Depozitului Achiziții, situat în Pașcani-Valea Seacă, județul Iași.

Potrivit procesului verbal de licitație nr. 9 încheiat la data de 08.12.2017 la sediul UJCC Iași, la licitație s-au prezentat A. C. și T. I., fiind declarat adjudecatar cel dintâi, oferind un preț de 88.620 lei.  Conform celor menționate în cuprinsul procesului verbal de licitație, diferența de preț urma a fi achitată de adjudecatar până la data de 14.12.2018, dată la care urma a fi încheiat și contractul de vânzare – cumpărare.

Între pârâta UJCC Iași și adjudecatarul A. C. a fost încheiat actul adițional nr. 1 înregistrat sub nr. 10/14.12.2017 (f. 21) prin care s-a stabilit data de 05.01.2018 pentru achitarea diferenței de preț și încheierea contractului de vânzare – cumpărare. Potrivit actului adițional nr. 2 la Procesul verbal de licitație nr. 9/8.12.2017 (f. 22), s-a convenit că, având în vedere înregistrarea pe rolul Judecătoriei Pașcani a dosarului nr. 8756/866/2017, încheierea contractului de vânzare cumpărare se va perfecta după pronunțarea sentinței în dosar menționat.

Prin sentința civilă nr. 1943/08.11.2018 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 8756/866/2017, definitivă prin neapelare, s-a dispus anularea tuturor actelor efectuate în procedura de licitație organizată de pârâta UJCC Iași având ca scop vânzarea imobilului Depozit achiziții, situat în Pașcani, comuna Valea Seacă, județul Iași, compus din depozit achiziții cu Acd=288 mp, remiza tractoare cu Acd=264 mp și beci subteran cu Acd=160 mp, licitație ce a avut loc la data de 08.12.2017, în urma căreia  A. C. a dobândit calitatea de adjudecatar.

Mai constată instanța că reclamanta a notificat atât pe pârâta Unitatea Județeană a Cooperației de Consum Iași (UJCC Iași), cât și pe adjudecatarul A. C. (f. 17-18) și a adus la cunoștința acestora că înțelege să își exercite dreptul de preempțiune și că dorește achiziționarea prin act de vânzare – cumpărare a spațiului închiriat în condiții identice celor în care a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare cu adjudecatarul.

La data de 10.08.2018  reclamanta a virat, prin ordin de plată (f. 108 dos. nr. 8756/866/2017), către pârâta suma de 88.620 lei reprezentând contravaloare Depozit achiziții situat în Pașcani - Valea Seacă, jud. Iași, iar la data de 16.05.2018 aceasta din urmă a restituit în contul SC.F. C. SRL suma menționată anterior.

În drept, potrivit art. 1730, alin. 1 și 3  Cod civil în condițiile stabilite prin lege sau prin contract, titularul dreptului de preempțiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun. Titularul dreptului de preempțiune care a respins o ofertă de vânzare nu își mai poate exercita acest drept cu privire la contractul ce i-a fost propus. Oferta se consideră respinsă dacă nu a fost acceptată în termen de (...) cel mult 30 de zile, în cazul vânzării de bunuri imobile. (...) termenul curge de la comunicarea ofertei către preemtor.

Art. 1732 alin. 1 și 3 Cod civil Vânzătorul este obligat să notifice de îndată preemptorului cuprinsul contractului încheiat cu un terț (...). Preemptorul își poate exercita dreptul prin comunicarea către vânzător a acordului său de a încheia contractul de vânzare, însoțită de consemnarea prețului la dispoziția vânzătorului.

Față de dispozițiile legale citate,  după cum s-a arătat și în considerentele sentinței civile nr. 1943/08.11.2018 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 8756/866/2017, există două modalități prin care se poate exercita dreptului de preempțiune și anume: 1. vânzătorul unui bun imobil cu privire la care există un drept de preempțiune legal sau convențional este obligat să comunice o ofertă de vânzare către preemptor, în situația în care intenționează să vândă bunul afectat de dreptul de preempțiune, iar preemptorul are un termen de maxim 30 de zile pentru a accepta sau a respinge oferta și 2. are loc încheierea unui contract de vânzare – cumpărare cu un terț, contract ce se încheie sub condiția suspensivă a neexercitării dreptului de preemțiune de către preemptor, conținutul contractului se comună preemptorului, iar acesta din urmă își poate exprima acordul pentru cumpărarea bunului, consemnând la dispoziția vânzătorului prețul stabilit. 

Prin prezenta acțiune reclamanta solicită să se constate că a devenit proprietar al imobilului ca urmare a exprimării dreptului său de opțiune în sensul cumpărării bunului cu privire la care are un drept de preempțiune, la prețul și în condițiile stabilite prin  procesul verbal de licitație nr. 9 încheiat la data de 08.12.2017 la sediul UJCC Iași, consemnând, totodată, prețul la dispoziția vânzătorului așadar conform celei de-a doua modalități anterior expuse – art. 1732 Cod civil.

Constată instanța că pentru a putea invoca aplicabilitatea dispozițiilor art. 1732 Cod civil este necesară încheierea unui contract  de vânzare – cumpărare între proprietarul bunului cu privire la care există un drept de preempțiune și un terț. În cauză între pârâta  UJCC Iași și adjudecatarul A. C. nu a fost încheiat un astfel de act pentru a se putea da eficiență dispozițiilor art. 1733 Cod civil.

Deși reclamanta a invocat faptul că un astfel de contract a fost încheiat întrucât s-a realizat acordul de voință dintre părțile contractante, acestea stabilind prin procesul verbal  de licitație nr. 9 încheiat la data de 08.12.2017 elementele esențiale ale contractului și anume bunul supus vânzării și prețul, instanța nu poate reține această susținere.

Conform 1.244 din Codul civil contractele translative sau constitutive de drepturi reale asupra imobilelor care urmează a fi înscrise în cartea funciară trebuie încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.

Formalismul contractual impus de dispoziția legală enunțată reprezintă o normă specială în materia transmisiunii sau constituirii drepturilor reale imobiliare care vor fi supuse înscrierii în cartea funciară în raport cu principiul consensualismului care guvernează încheierea contractelor în general (art. 1.278 din Codul civil) și care presupune că simplul acord de voințe al părților este nu numai necesar, ci și suficient, pentru ca un contract să ia naștere în mod valabil. Fiind o normă specială, aceasta este de strictă interpretare – exceptio est strictissimae interpretationis.

Codul civil prevede la art. 885 că sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.

La prima vedere, transferul dreptului de proprietare asupra oricărui imobil, astfel cum este definit în dreptul comun (art. 537–538 Cod civil) ar fi condiţionat de înscrierea în cartea funciară. Totuşi, art. 876 alin. (3) Cod civil arată că prin imobil, în sensul prezentului titlu (n.n. cartea funciară) se înţelege una sau mai multe parcele de teren alăturate, indiferent de categoria de folosinţă, cu sau fără construcţii (…).

În modalitatea aplicabilă în prezent, rațiunea pentru care art. 876 alin. (3) Cod civil conferă o definiție diferită de dreptul comun, respectiv de art. 537 Cod civil, derivă din natura tehnico-juridică a cărții funciare în sensul că terenul este imobilul principal, iar construcția este un imobil accesoriu, iar drepturile reale asupra construcțiilor nu pot fi intabulate făcând abstracție de teren întrucât din punct de vedere tehnic nu este posibil. Altfel spus, clădirea este indisolubil legată de teren, legea prevăzând de altfel că pentru ambele se conferă același număr cadastral (art. 1 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară).

Prin art. 56 din Legea nr. 71/2011, modificat prin OUG nr. 79/2011, dispoziţiile privind dobândirea drepturilor reale imobiliare prin înscrierea în cartea funciară au fost suspendate până la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective. Altfel spus, efectul constitutiv sau translativ de drepturi reale asupra imobilelor nu operează din momentul înscrierii în cartea funciară, textul prevăzând expres că înscrierea are ca efect doar opozabilitatea față de terți.

Așadar, înscrierile în cartea funciară a drepturilor reale asupra terenurilor cu sau fără construcții se realizează pentru opozabilitate faţă de terţi, iar nu pentru dobândirea dreptului, aspect ce derivă din interpretarea art. 56 din Legea nr. 71/2001 și art. 18 Cod civil.

Realizarea formalităţilor de publicitate reprezintă chestiuni care nu vizează valabilitatea convenţiilor, ci mijloace de protecţie față de terți a unor drepturi prezumate a fi valabil dobândite.

Însă, pentru ca această înscriere în registrul de publicitate să întrunească rigorile necesare protecţiei circuitului civil, legiuitorul a prevăzut la art. 1244 Cod civil faptul că  trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară.

Faptul că drepturile reale asupra construcțiilor de orice tip se înscriu în cartea funciară derivă nu doar din art. 876 Cod civil, dar și din art. 37 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară.

Așadar, drepturile reale asupra construcțiilor care nu au destinație de locuință (în privința acestora din urmă existând dispoziții exprese ce prevăd obligativitatea încheierii contractului transalative/constitutive în formă autentică) trebuie înscrise în cartea funciară pentru a fi opozabile terților și pe cale de consecință trebuie întrunită condiția formei autentice prevăzute de art. 1244 Cod civil, sub sancțiunea nulității absolute.

Totodată, se impune a se mai preciza că inclusiv prin sentința  civilă nr. 1943/08.11.2018 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 8756/866/2017 instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de constatare a calității de proprietar al imobilului Depozit achiziții, situat în Pașcani, comuna Valea Seacă, județul Iași.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că “modul de exercitare a dreptului de preempțiune, reglementat de art. 1732 C.civ. presupune faptul că a avut loc încheierea contractului de vânzare-cumpărare a unui bun, cu nerespectarea unui drept de preempțiune, preemptorul având posibilitatea de a-și exercita dreptul prin comunicarea către vânzător a acordului său de a încheia contractul de vânzare, însoțită de consemnarea prețului la dispoziția vânzătorului. Însă, în prezenta cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 1730 C. civ., încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost sistată de către pârâta-vânzătoare și pârâtul-adjudecatar al bunului, așadar, pentru moment, reclamanta nu poate să își exercite dreptul de preempțiune prin comunicarea voinței de a cumpăra și plata prețului stabilit de contract.”

Instanța constată că s-a reținut, cu putere de lucru judecat, de către instanță învestitiă cu soluționarea dosarului nr. 8756/866/2017  că nu a avut loc încheierea contractului între pârâta din prezenta cauză și adjudecatar, iar puterea, prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

De asemenea, la acest moment instanța reține că nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere la momentul pronunțării sentinței civile nr. 1943/08.11.2018 din dosarul nr. 8756/866/2017, față de faptul că nu s-a făcut dovada încheierii contractului de vânzare – cumpărare între pârâtă și adjudecatarul A. V.

Față de cele expuse anterior, instanța reține că prin anularea licitației părțile au revenit în situația anterioară organizării acesteia, iar în cazul în care bunul va fi din nou scos la vânzare, reclamanta, în situația în care la momentul respectiv va fi în continuare beneficiara unui drept de preeempțiune, își va putea exprima cu prioritate opțiune de a achiziționa bunul. Simpla organizare a unei licitații ce a fost anulată ca urmare a nerespectării dreptului de preempțiune al reclamantei, neurmată de încheierea unui contract de vânzare cumpărare cu vreun terț, nu conferă reclamantei calitatea de proprietar în condițiile art. 1732 – 1733 Cod civil.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta  SC.F. C.SRL, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Județeană a Cooperației de Consuma Iași (UJCC Iași).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Iaşi.

Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta SC.F. C. SRL, cu sediul în Pașcani, reprezentată prin administrator G. S., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Iași (UJCC Iași), cu sediul în Iași, str. Sfântul Lazăr, nr. 39-41, CUI RO 18060340.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei,  astăzi, 08.10.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare