Divorţ cu copii

Sentinţă civilă 80 din 15.01.2014


Dosar nr. XXXX/193/2012 Divorţ, cu copii 

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOSANI

SECŢIA CIVILĂ

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

Completul compus din:

PREŞEDINTE -

GREFIER -

S E N T I N Ţ A  C I V I L Ă  NR. XXXX

La ordine pronunţarea în cauza civilă formulată de reclamantul-pârât T. N. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă R. A., având ca obiect divorţ, cu copii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părţilor.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, în prezenţa reclamantului-pârât T. N. şi avocatului-mandatar P. I. M. pentru pârâta-reclamantă R. A., fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru azi.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani în data de xx.xx.xxxx sub nr. XXXX/193/2012, reclamantul T. N. a chemat în judecată pe soţia sa, pârâta R. A. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi prin acordul părţilor, cu acordarea custodiei minorei T. - R. E. rezultată din mariaj, către reclamant.

Reclamantul nu şi-a motivat acţiunea în fapt şi în drept.

În dovedire s-au depus copii după cartea de identitate a reclamantului, certificatul de căsătorie al părţilor, certificatul de naştere al minorei, adeverinţa nr. XXXX din xx.xx.xxxx emisă de Penitenciarul Botoşani privind faptul că, în perioada xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx, reclamantul nu figurează în evidenţele unităţii de detenţie cu sume de bani (valută) primite din Italia, înscrisuri privind locurile de muncă unde şi-a desfăşurat activitatea, anchetă socială, înscrisuri medicale, contract de muncă cu SC Xl SRL.

Cererea a fost legal timbrată cu timbru judiciar de 1 leu şi s-a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei.

Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională, pârâta R. A. a solicitat desfacerea căsătoriei părţilor din culpa exclusivă a reclamantului, exercitarea de către pârâtă a autorităţii părinteşti asupra minorei T. - R. E. rezultată din mariaj, stabilirea locuinţei minorei la domiciliul pârâtei din Italia, obligarea reclamantului la plata unei pensii în întreţinere în favoarea minorei începând cu data formulării cererii reconvenţionale şi până la împlinirea vârstei de 18 ani a minorei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că părţile s-au căsătorit în data de xx.xx.xxxx, din mariaj rezultând minora T. - R. E., născută la data de xx.xx.xxxx. La început, relaţia dintre părţile a fost armonioasă, existând afecţiune şi dorinţa de a întemeia o familie însă, ulterior, pârâtul a devenit iresponsabil, având un comportament reprobabil atât în familie, cât şi societate, fiind condamnat în timpul mariajului la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în regim de detenţie, pentru punerea în circulaţie a unor carduri bancare falsificate. În anul 2010, având în vedere problemele financiare şi lipsa oricărui sprijin din partea soţului, pârâta a plecat să lucreze în Italia, luând-o şi pe minoră, cu acordul tatălui. În străinătate, pârâta locuieşte la domiciliul unei surori, ce este căsătorită cu un cetăţean italian, şi-a găsit un loc de muncă, încheind un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar fetiţa urmează cursurile unei grădiniţe. Pârâta a trimis reclamantului sume de bani în unitatea de detenţie, acesta luându-şi angajamentul că merge să lucreze împreună cu soţia sa în străinătate, după liberare. Reclamantul a plecat în străinătate, pârâta găsindu-i de lucru în construcţii, însă acesta a renunţat în scurt timp la serviciu şi s-a întors în ţară, abandonându-şi soţia şi copilul.

Se menţionează că, datorită lipsei de maturitate şi iresponsabilitate de care a dat dovadă reclamantul, precum şi din dorinţa de a avea o viaţă normală, stabilă emoţional şi lipsită de griji de natură financiară, pârâta a formulat prezenta cerere de divorţ. Se mai susţine că neînţelegerile cu reclamantul provin şi din faptul că acesta ar suferi de o afecţiune psihică, respectiv scleroză multiplă, iar manifestările acestei boli fac imposibilă continuarea căsătoriei.

Se apreciază că relaţiile de căsătorie este grav şi iremediabil vătămată, mariajul nemaiputând continua.

Se mai precizează că, dat fiind că pârâta are reşedinţa în străinătate, unde realizează venituri stabile în baza unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar minora frecventează grădiniţa şi s-a acomodat fără probleme în Italia, vorbind limba italiană mai bine decât limba română, precum şi faptul că relaţiile dintre tată şi fiică sunt practic inexistente, copilul necunoscându-şi tatăl, ar fi recomandabil pentru o bună dezvoltare afectivă ca minora să locuiască cu pârâta. De asemenea, se consideră că este în interesul exclusiv al minorei ca autoritatea părintească asupra acesteia să fie exercitată doar de către pârâtă, având în vedere afecţiunile psihice ale reclamantului, precum şi distanţa mare dintre domiciliul tatălui şi cel al copilului, reclamantul fiind practic în imposibilitate să exercite efectiv autoritatea părintească asupra minorei. În plus, în cazul unei exercitări în comun a autorităţii părinteşti, atunci când pârâta ar dori să vină în ţară cu minora ar avea nevoie de acordul reclamantului, care nu şi-l va da, din dorinţa de răzbunare şi în detrimentul copilului. Şi, cu atât mai puţin, reclamantul ar permite ca, ulterior, fetiţa să se întoarcă cu mama în Italia, unde minora are o viaţă, prieteni cu care se joacă, fiind în interesul ei exclusiv să păstreze această situaţie familială şi socială cu care este obişnuită şi care o face fericită.

În drept, întâmpinarea şi cererea reconvenţională au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 115 şi 119 Cod procedură civilă, art. 373 lit. b), 379, 398 şi 400 Cod civil.

În apărare s-au anexat copii după certificatul de căsătorie al părţilor, certificatul de naştere al minorei, declaraţia notarială a reclamantului prin care acesta era de acord ca minora să călătorească cu pârâta în străinătate, contract de muncă al pârâtei în străinătate, adeverinţă medicală şi cazier judiciar privind pe reclamant, contract de vânzare-cumpărare a unui imobil din mun. Botoşani, dovada frecventării de către minoră a cursurilor unei grădiniţe în Italia.

Prin procura autentificată sub nr. XXX din xx.xx.xxxx la Biroul Notarilor Publici Asociaţi Reta Aniţei-Ana Maria Vatavu din mun. Botoşani, pârâta R. A. a mandatat pe avocatul P. I. M. să o reprezinte în prezentul dosar şi, în temeiul art. 614 Cod procedură civilă, a făcut dovada reşedinţei în străinătate.

Pentru cererea reconvenţională, pârâta achitat taxă judiciară de timbru în sumă de 39 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei.

Prin concluziile formulate odată cu dezbaterea fondului cauzei, reclamantul T. N. a solicitat desfacerea căsătoriei părţilor din culpă comună; exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorei rezultată din mariaj; stabilirea locuinţei copilului la domiciliul pârâtei; obligarea persoanei sale la plata unei pensii de întreţinere, susţinând că este salariat la SC Xl SRL.

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri depuse de părţi la dosar, proba testimonială, fiind audiaţi martorii S. D. I. şi R. E. propuşi de pârâtă (depoziţii - filele 46-47) şi martora A. L. propusă de reclamant (declaraţie - fila 80). De asemenea, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului (fila 55) şi la reşedinţa pârâtei în străinătate (filele 123-128).

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de xx.xx.xxxx, căsătoria lor fiind trecută în Registrul stării civile din acel an al Primăriei mun. Botoşani la numărul XXXX. În urma mariajului a rezultat un copil, T. -R. E., născută la data de xx.xx.xxxx.

Potrivit dispoziţiilor art. 373 lit. b) din Codul civil, divorţul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi căsătoria nu mai este posibilă, situaţie în care dacă instanţa stabileşte culpa unui soţ sau culpa ambilor soţi va putea pronunţa divorţul, conform art. 379 din acelaşi act normativ. Motivele temeinice la care face referire textul legal sunt împrejurări de fapt invocate de soţi, în general, iar imposibilitatea căsătoriei este tocmai consecinţa acestora.

Analizând susţinerile părţilor din cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa constată că, într-adevăr, relaţiile dintre cei doi soţi sunt grav şi iremediabil vătămate, această situaţie fiind, în principal, rezultatul atitudinii culpabile a reclamantului T. N..

Astfel, în sarcina acestuia se poate reţine un oarecare dezinteres sau o blazare în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor materiale, situaţie care, fără a constitui un impediment insurmontabil, a fost aptă să atragă nemulţumirea pârâtei R. A..

De asemenea, instanţa mai este ţinută a menţiona şi că părţile nu mai locuiesc împreună, pârâta R. A. împreună cu minora rezultată din mariaj locuind în străinătate, unde a fost nevoită să plece să muncească datorită lipsei disponibilităţilor băneşti, în perioada în care reclamantul T. N. a fost încarcerat în executarea unei pedepse privative de libertate. După liberarea din unitatea de detenţie, reclamantul a plecat în străinătate la soţia sa, însă nu a înţeles să rămână alături de familie, revenind în ţară.

Reclamantul T. N. nu a produs probe care să dovedească contrariul celor susţinute de pârâtă sau o culpă comună a soţilor în existenţa raporturilor mai puţin armonioase între părţi. Astfel, martora A. L. (mama reclamantului) audiată în favoarea acestuia nu a înţeles să aducă pârâtei reproşuri cu privire la atitudinea acesteia faţă de relaţia de căsătorie. Mai mult, din depoziţia martorei reiese că pârâta a avut un loc de muncă în timpul mariajului şi s-a ocupat şi de copil.

La baza căsătoriei se află traiul în comun, încrederea reciprocă între soţi, afecţiunea şi devotamentul, loialitatea, respectul, sprijinul material şi moral reciproc, preocuparea pentru buna funcţionare a mariajului şi pentru asigurarea unei evoluţii armonioase copiilor rezultaţi din căsătorie. Cum aceste aspecte condiţionează bunul mers al oricărui mariaj şi justifică, în cele din urmă, însăşi încheierea şi menţinerea unei căsătorii, iar lipsa de responsabilitate a unuia dintre soţi nu poate fi suplinită prin implicarea exclusivă a celuilalt, în speţă de către pârâtă, dat fiind şi separarea în fapt a părţilor, se prezumă indiscutabil dispariţia sentimentelor de afecţiune şi respect dintre soţi şi vătămarea iremediabilă a relaţiei de căsătorie a acestora, menţinerea acestei căsătorii nejustificându-se.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge cererea principală având ca obiect divorţ formulată de reclamantul T. N., prin care acesta solicită să se reţină o culpă comună a soţilor în destrămarea relaţiilor de căsătorie şi va admite cererea reconvenţională formulată de pârâta R. A., urmând a dispune desfacerea căsătoriei părţilor din culpa exclusivă a reclamantului T. N..

Instanţa mai constată că, odată cu oficializarea relaţiei, părţile şi-au păstrat fiecare numele purtat anterior căsătoriei, astfel încât nu este nevoie să se pronunţe cu privire la numele părţilor după desfacerea căsătoriei.

Potrivit art. 396 alin. 1 Cod civil, odată cu pronunţarea divorţului, instanţa va hotărî asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copilului, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor.

Conform art. 397 Cod civil, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.

În speţa de faţă, reclamantul T. N. a solicitat ca autoritatea părintească asupra minorei T. - R. E., născută la data de xx.xx.xxxx rezultată din mariaj să fie exercitată în comun, de către ambii părinţi, în timp ce pârâta R. A. a solicitat ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată exclusiv de către propria persoană.

Din probatoriul administrat în cauză rezultată că reclamantul T. N. a manifestat un dezinteres sau o blazarea nu doar în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor materiale, ci şi referitor la copilul minor rezultat din mariajul părţilor. Astfel, în perioada 2008-2009, în care părţile au convieţuit împreună, copilul a avut nevoie de grija şi atenţia sporită a mamei datorită vârstei fragede, fiind născut la data de xx.xx.xxxx, în perioada 2009-2010 reclamantul a fost încarcerat în vederea executării unei pedepse privative de libertate, iar în cursul anului 2010 pârâta împreună cu minora au plecat în străinătate, părţile separându-se în fapt. De asemenea, în urma separării în fapt a părţilor, reclamantul nu a încercat să păstreze legături personale cu fiica sa şi nu a asigurat întreţinere minorei. Deşi mama reclamantului a susţinut în faţa instanţei, cu ocazia audierii în calitate de martoră, că reclamantul nu păstrează legătura cu fiica sa întrucât nu i se permite, instanţa constată că reclamantul nu a produs nicio dovada că a întreprins vreun demers legal în acest sens.

Astfel, faţă de dispoziţiile art. 398 alin. 1 Cod civil, apreciind că există motive întemeiate şi având în vedere interesul superior al copilului, instanţa va dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei T. - R. E., născută la data de xx.xx.xxxx, să se facă de către pârâta R. A..

De asemenea, potrivit art. 400 Cod civil, instanţa se va pronunţa şi cu privire la locuinţa minorei după divorţ. Se va avea în vedere că pârâta R. A. a solicitat ca locuinţa minorei să fie stabilită la domiciliul său, cerere faţă de care reclamantul T. N. nu s-a opus.

Din cuprinsul referatului de anchetă socială efectuat la reşedinţa pârâtei R. A. în străinătate, minora locuieşte împreună cu mama sa, dar şi cu o mătuşă maternă, soţul acesteia şi un verişor într-un imobil potrivit necesităţilor copilului. Pârâta lucrează la o croitorie, cu normă întreagă, încă din perioada în care a venit în Italia. Minora frecventează al doilea an la grădiniţa din Monticello, sat apropiat de locuinţa pârâtei, unitatea şcolară punând la dispoziţia familiilor un microbuz pentru transportul copiilor. Pedagogii opinează că minora este foarte bine îngrijită de familie, care este atentă la nevoile acesteia şi cerinţele grădiniţei. De asemenea, că minora vine zâmbind la grădiniţă, are o relaţie bună cu colegii (atât băieţi, cât şi fetiţe), având şi o prietenă de suflet, în cursul anului şcolar curent a înregistrat un progres în activităţile practice şi efectuarea temelor, este generoasă şi altruistă, îi ajută pe colegii mai mici şi pe cei care au dificultăţi atunci când poate, povesteşte despre relaţia sa cu ceilalţi membri ai familiei, însă nu şi despre tatăl său. Pârâta este cea care se prezintă în mod regulat la discuţiile trimestriale cu educatoarele şi când are vreo oportunitate solicită informaţii cu privire la fiica sa. Se mai reţine din referatul de anchetă socială că camera minorei este colorată şi primitoare, fiind gândită pentru a corespunde necesităţilor unui copil.

Conform anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului T. N., acesta locuieşte într-o cameră modest mobilată.

Se va ţine cont şi că minora are vârsta de 4 ani şi 5 luni, vârstă care reclamă prezenţa şi atenţia permanentă a mamei, precum şi menţinerea constantelor care s-au cristalizat deja în viaţa acesteia. 

Faţă de aceste considerente şi, având în vedere prevederile art. 400 alin.2 din Codul civil, precum şi art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 în conformitate cu care exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, instanţa va stabili locuinţa minorei T. - R. E., născută la data de xx.xx.xxxx, la domiciliul pârâtei R. A..

Referitor la capătul de cerere privind obligarea reclamantului T. N. la plata pensiei de întreţinere către minoră, instanţa retine că, potrivit art. 525 alin. 1 din Codul civil, minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Minora T. - R. E. are vârsta de 4 ani şi 5 luni, nu are capacitate de muncă, astfel încât starea de nevoie a acesteia se prezumă în mod absolut. Mai mult, dispoziţiile art. 402 alin. 1 din Codul civil obligă instanţa ca, în cazul pronunţării divorţului, să dispună şi cu privire la contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor rezultaţi din căsătorie.

Potrivit art. 529 alin. 1 din Codul civil, că întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar potrivit alin. 2 când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil,  o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.

Din probele administrate în cauză reiese că pârâtul este salariat la SC Gaz Auto International SRL Botoşani (contractul individual de muncă nr. XXX din xx.xx.xxxx - filele 78-79), cu jumătate de normă, iar venitul realizat este sub venitul minim pe economie. Prin urmare, instanţa urmează să calculeze obligaţia de întreţinere în sarcina reclamantului prin raportare la salariul minim pe economie stabilit la nivelul pronunţării hotărârii. 

Astfel, având în vedere textele legale invocate, precum şi soluţia ce urmează a fi adoptată cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei rezultată din căsătoria părţilor şi stabilirea locuinţei acesteia, instanţa urmează a obliga reclamantul la plata lunară a unei pensii de întreţinere în cuantum total de 134 lei în favoarea minorei, începând cu data de xx.xx.xxxx - data formulării acţiunii până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, astfel cum s-a reţinut prin concluziile formulate odată cu dezbaterea fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E 

Respinge cererea principală având ca obiect divorţ formulată de reclamantul T. N., domiciliat în mun. Botoşani, str. X nr. Y, scara Z, ap. T, jud. Botoşani şi cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Botoşani, str. X nr. Y, ap. Z, jud. Botoşani în contradictoriu cu pârâta R. A., cu domiciliul în mun. Botoşani, str. X nr. Y, scara Z, ap. T, jud. Botoşani şi cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinetul avocatului P. I. M., cu sediul în loc. Săveni, str. X, bloc Y, scara Z, ap.T, jud. Botoşani, ca neîntemeiată.

Admite cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă R. A. în contradictoriu reclamantul-pârât T. N..

Dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de xx.xx.xxxx, înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei mun. Botoşani sub nr. XXXX din xx.xx.xxxx, din culpa exclusivă a reclamantului-pârât T. N..

Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei T. - R. E., născută la data de xx.xx.xxxx, sa fie exercitată exclusiv de către pârâta-reclamantă R. A..

Stabileşte locuinţa minorei la domiciliul pârâtei-reclamante R. A..

Obligă reclamantul-pârât T. N. la plata sumei de 134 lei lunar, cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorei, începând cu data de xx.xx.xxxx şi până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.

Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării hotărârii.

Pronunţată în şedinţă publică, azi xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,