Oridonanţă de plată - pretenţii derivate din contract de novaţie.

Sentinţă civilă 828 din 25.04.2019


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de  21.12.2018 sub nr. de dosar  7795/866/2018, creditoarea SC A. SRL Galați a solicitat instanței, în  contradictoriu cu debitoarea SC. M.C. SRL, prin procedura specială reglementată pentru ordonanţa de plată, obligarea acesteia la plata sumei de 35.161,93 lei reprezentând debit neachitat, precum şi la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi de întârziere  aferente debitului principal, calculate până la achitarea efectivă a acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că raportul juridic comercial cu debitoarea a luat naștere prin semnarea contractului de vânzare – cumpărare nr. 1524/07.06.2018 în baza căruia SC A. SRL livra, contra cost, mărfurile solicitate de debitoare și prin încheierea contractului de novație nr. 1527/08.06.2018 în care SC. M. C. SRL are calitatea de debitor nou și SC. M..SRL cea de debitor novat. În cap. II la art. 2, pct. 3 se prevede că noul debitor se substituie în locul debitorului novat, preluând toate drepturile, garanțiile și obligațiile acestuia față de SC. A..SRL, inclusiv a celor scadente anterior datei încheierii contractului, respectiv suma de 34.102,09 lei.  Ca urmare a derulării raportului juridic comercial s-au emis mai multe facturi fiscale, care nu au fost achitate în termenul prevăzut. Anterior SC. M.SRL a avut relații comerciale cu SC A. SRL conform contractului de vânzare – cumpărare nr. 200/09.02.2016, în urma căruia au fost emis o serie de facturi fiscale care au făcut obiectul contractului de novație.

Creanța solicitată este certă, lichidă și exigibilă, fiind îndeplinită și condiția privind transmiterea unei notificări către debitoare.

Creditoarea a invocat dispoziţiile art. 1014 și urm. Cod procedură civilă.

În probaţiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: certificat constatator SC A. SRL(f. 8-12), împuternicire (f. 13), notificare nr. 1801/17.09.2018 și dovadă comunicare (f. 14-15), facturi (f. 16-44), contract de novație nr. 1527/08.06.2018 (f. 45-50), contract de vânzare – cumpărare nr. 1524/07.06.2018 (f. 51-57), contract de vânzare – cumpărare nr. 200/09.02.2016 și act adițional nr. 88/16.01.2018 (f. 58-64).

Acțiunea a fost legal timbrată.

Pentru primul termen de judecată, debitoarea SC. M. C. SRL  a fost citată cu copie de pe acțiune și înscrisuri și cu menţiunea de a depune întâmpinare.

La data de 18.02.2019 debitoarea a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de emitere a unei ordonanțe de plată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecară. ,

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de emitere a unei ordonanțe de plată a arătat debitoarea că suma solicitată nu este certă, lichidă și exigibilă. Astfel, debitul nu este cert întrucât presupusa creanță reprezintă obiectul unei cesiuni de creanță, obiect al contractului de novație nr. 1527/08.06.2018 înscris față de care înțelege să invoce nulitatea absolută.  În fapt, văzând că s-a formulat cerere de intrare în procedura insolvenței cu privire la  SC. M.SRL, i-a solicitat administratorului acestei societăți să continue raporturile comerciale pe SC. M. C.SRL, context în care a fost încheiat contractul de furnizare mărfuri nr. 1524/07.06.2018, impunând, totodată, preluarea debitelor societății intrate în procedura insolvenței. Deși i s-a solicitat creditoarei să pună la dispoziția SC. M. C. SRL anexa nr. 2 din care rezulta debitul de 34.102,09 lei, aceasta a refuzat să facă acest lucru. Din evidențele SC. M. SRL rezultă că datoria era de doar 8.009,66 lei. 

Creanța solicitată nu este lichidă întrucât din contractul de novație nu rezultă elementele de identificare ale sumei de 34.102,09 lei, lipsind astfel înscrisul constatator care să ateste creanța novată conform art. 1574 Cod civil. Cele două contracte din data de 07.06.2018 sunt înscrisuri unilaterale, întocmite de către reclamantă și nu fac dovada  recunoașterii creanței.

De asemenea, creanță nu este exigibilă întrucât nu este afectată de un termen de plată, sumele fiind scadente în funcție e durata și executarea contractului nr. 200/09.02.2016, modificat prin actul adițional nr. 88/16.01.2018.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1609 și urm. Cod civil, art. 1014 și urm. Cod procedură civilă.

În temeiul art. 223, alin. 3 și art. 411, alin. 1, pct. 2, teza a II-a Cod procedură civilă debitoarea a solicitat judecata cauzei și în reprezentantului său.

Debitoarea a anexat întâmpinării următoarele înscrisuri: extras portal Tribunalul Iași (f. 72), fișă analitică partener SC A. SRL(f. 73-89).

Instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între  creditoarea SC. A. SRL, în calitate de vânzător, și SC. M.SRL, în calitate de cumpărător,  a fost încheiat contractul de vânzare  - cumpărare nr. 200/09.02.2016, modificat prin actul adițional nr. 88/16.01.2018 având ca obiect comercializarea de produse din gama materialelor de construcții, finisaje, instalații și electrice, distribuite de  SC. A.SRL.

În baza relațiilor desfășurate ca urmare a încheierii contractului anterior menționat,  SC A. SRLa livrat  către SC. M.SRL diferite produse, fiind emise facturile fiscale anexate în copie la f. 16-44 dosar pentru o valoare totală de 40.780,55 lei, din care s-a achitat suma de 6.678,46 lei.

Mai constată instanța că între creditoarea SC. A.SRL, SC. M.SRL  și debitoarea SC. M. C. SRL a fost încheiat contractul de novație nr. 1527/08.06.2018, având ca obiect schimbarea de debitor, SC. M.SRL fiind înlocuită cu SC. M.C.SRL.

Conform art. 2, pct. (3) din contractul de novație noul debitor se substituie în locul debitorului novat, preluând toate drepturile, garanțiile și obligațiile acestuia față de SC. A.SRL, în calitate de creditor – vânzător, inclusiv a celor scadente anterior datei încheierii contractului de novație.

Conform pct. (4) din contract SC. M. SRL și-a exprimat acordul expres ca achitarea sumei de 34.102,09 lei reprezentând contravaloarea mărfii livrate în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 200/09.06.2016, având scadența clar precizată în anexa la contract, să se facă de debitoarea SC. M C. SRL.

Pct. (5) prevede că debitul datorat către SC A. SRL la data semnării contractului de novație și însușit de noul debitor va fi achitat conform clauzelor contractului novat.

Conform art. 4, pct. (1) conform voinței părților, debitorul novat (SC. M..SRL) datorează societății ce a preluat datoria, SC. M. C. SRL, suma de 34.102,09 lei, reprezentând contravaloarea materialelor de construcții achiziționate de  SC. M. SRL  de la SC. A. SRL. și neachitate, debit însușit de către SC. M. C. SRL, prin contract.

Mai constată instanța că între creditoarea SC A. SRL și debitoarea SC. M. C. SRL a fost încheiat și contractul de vânzare – cumpărare nr. 1524/07.06.2018 având ca obiect comercializarea de produse din gama materialelor de construcții, finisaje, instalații și electrice, distribuite de  SC. A.SRL.

Deși creditoarea solicită obligarea debitoarei și la plata sumei de 1.059,84 lei reprezentând rest factură nr. 8008518667/11.08.2018, în urma verificărilor înscrisurilor existente la dosarul cauzei, această factură nu a fost regăsită.

În drept, conform art. 1014 Cod procedură civilă, procedura cu privire la ordonanța de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Art. 1015 Cod procedură civilă instituie obligația pentru creditor de a-i comunica debitorului prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.

Aşadar, din economia textului de lege reţinem ca acesta condiţionează incidenţa sa şi, în consecinţă, admisibilitatea cererii de emitere a ordonanţei  de plată, de câteva condiţii esenţiale. În primul rând, trebuie să existe o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sensul art. 663 Cod procedură civilă. În al doilea rând, prevederile art. 1015 Cod procedură civil instituie obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile.

Referitor la prima condiție, art. 663 Cod procedură civilă prevede la alin. 2, 3 și 4 că o creanță este certă când existența ei neîndoielnică rezultă dintr-un înscris, este lichidă când obiectul ei este determinat și este exigibilă, când obligația de plată a debitorului este ajunsă la scadență.

Cu referire la certitudinea creanței, reține instanța că părțile au încheiat contractul de novație nr. 1527/08.06.2018, SC. M. C. SRL preluând datoria de 34.102,09 lei a SC. M. SRL derivată din contractul de vânzare  - cumpărare nr. 200/09.02.2016, modificat prin actul adițional nr. 88/16.01.2018.

Reține instanța că novația reprezintă o operațiune juridică de natură contractuală prin care părțile sting o obligație veche și o înlocuiesc cu o obligație nouă.

 Conform art. 1609, alin. 2 Cod civil novația se produce atunci când un debitor nou îl înlocuiește pe cel inițial, care este liberat de creditor, stingându-se astfel obligația inițială (novație subiectivă).

Spre deosebire de cesiunea de creanță sau subrogația personală în cazul cărora obligația existentă rămâne aceeași și se transmite cu toate garanțiile și accesoriile sale creditorului subsecvent, în cazul novației, obligația veche se transformă într-una noua, cea veche fiind stinsă.

În cauză,  se constată că prin încheierea contractului de novație nr. 1527/08.06.2018 s-a stins obligația SC. M.SRL de plată către SC A. SRL a sumei de 34.102,09 lei și s-a născut obligația SC. M. C. SRL de plată a acestei sume către creditoare.

Așadar, față de existența contractului de novație nr. 15247/08.06.2018 se reține că debitul în cuantum de 34.102,09 lei solicitat are caracter cert, rezultând din însuși contractul încheiat, însușit de părți prin semnătură.

Deși debitoarea invocă o serie de aspecte privitoare la faptul că nu i-ar fi fost pusă la dispoziție Anexa nr. 2 a acestui contract, constată instanța că art. 2, pct. (2) prevede că  părțile declară că le este cunoscut în întregime contractul la care se referă novația și toate anexele și actele adiționale la acestea și sunt de acord să efectueze novația în aceste condiții.

Chiar și în situația în care Anexa nr. 2 nu ar fi fost pusă la dispoziția debitoarei, constată instanța că prin intermediul contractului de novație SC. M. SRL a recunoscut întreaga datorie, iar  SC. M. C. SRL a preluat debitul în întregul lui, fără a se face alte mențiuni, astfel că nu prezintă relevanță care este componența sumei de 34.102,09 lei, aceasta fiind acceptată fără rezerve.

De asemenea, conform art. 1612 Cod civil atunci când novația are loc prin schimbarea debitorului, noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de apărare pe care le avea împotriva debitorului inițial și nici cele pe care acesta din urmă le avea împotriva creditorului, cu excepția situației în care, în acest ultim caz, debitorul poate invoca nulitatea absolută a actului din care s-a născut obligația inițială.

Astfel, față de aceste prevede legale reține instanța că debitoarea SC. M. C. SRL nu poate opune creditoarei faptul că SC. M. SRL nu ar fi datorat suma de 34.102,09 lei. Singurul aspect ce ar putea fi invocat ar fi nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 200/09.06.2016, ceea ce nu este cazul. Debitoarea a invocat nulitatea absolută a contractului de novație fără a indica motivul sau nulitate. Faptul că debitoarea a arătat că înțelege să invoce nulitatea absolută a acestui contract, fără o motivare adecvată în fapt și în drept, în special, nu poate duce la concluzia că soluționarea prezentei cauze nu se poate realiza conform procedurii prevăzute de dispozițiile art. 1014 și urm. Cod procedură civilă. 

De asemenea, contrar celor susținute de debitoare, contractul de novație și contractul de vânzare – cumpărare, ambele încheiate la data de 07.06.2018 nu sunt înscrisuri unilaterale, fiind însușite și de  SC. M. C. SRL prin ștampilă și semnătură.

Cu referire la suma de 1.059,84 lei reprezentând rest factură nr. 8008518667/11.08.2018, în urma verificărilor înscrisurilor existente la dosarul cauzei, această factură nu a fost regăsită astfel că nu este îndeplinită condiția certitudinii cu privire la aceasta motiv pentru care că nu vor mai fi analizate celelalte condiții în raport de această sumă.

Privitor la condiția lichidității creanței, instanța constată că și aceasta este îndeplinită, obiectul său fiind determinat – 34.102,09 lei.

Cu privire la exigibilitatea creanței se constată că în cuprinsul contractului nu s-a prevăzut un termen pentru achitarea sumei de 34.102,09 lei. Conform art. 2, pct. (5) din contractul de novație debitul datorat (..) însușit de noul debitor va fi achitat conform clauzelor contractului novat. Contractul novat, respectiv contractul de vânzare – cumpărare nr. 200/09.06.2016 prevede la cap. 6, art. 22 că termenul de plată este de 30 de zile de la data facturării.

Conform Anexei nr. 2 la contractul de novație, suma de 34.102,09 lei este compusă dintr-o serie de facturi scadente cu mult timp anterior datei de 07.06.2018, data încheierii contractului.  Însă, după cum s-a arătat și anterior, în cazul novației, se naște o nouă obligație, cea veche fiind stinsă. Astfel, reține instanța că la data de 07.06.2018 s-a născut obligația debitoarei de plată către creditoare a sumei de 34.102,09 lei, termenul de plată fiind de 30 de zile având în vedere că părțile au păstrat aceleași condiții de plată prevăzute de contractul de vânzare – cumpărare nr. 200/09.06.2016, respectiv 07.07.2018. 

Chiar și în situația în care s-ar reține că nu ar putea fi aplicabil termenul de 30 de zile prevăzut de cap. 6, art. 22 din contractul de vânzare – cumpărare nr. 200/09.06.2016, reține instanța că potrivit art. 1495, alin. 1 Cod civil în lipsa termenului stipulat de părți sau determinat în temeiul contractului (…) obligația trebuie executată de îndată. Totodată, debitoarea se afla de drept în întârziere în temeiul art. 1523, alin. 2, lit. d) Cod civil, obligația de plată a sumei de 34.102,09 lei fiind asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.

Față de cele expuse, reține instanța că este îndeplinită și condiția exigibilității creanței.

În plus, instanța constată că reclamanta creditoare a urmat și procedura prealabilă prevăzută de art. 1015 Cod procedură civilă, reținând în acest scop somația și dovada de comunicare a acesteia existente la dosarul cauzei (f. 14-15).

Așadar, reține instanța că potrivit art. 1270 alin. 1 Cod civil „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. De asemenea, în baza art. 1350 Cod civil „Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat și atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligat să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.”

În materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenţei unei creanţe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plăţii sau a unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine aşadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plăţii, prin aplicarea principiului general statuat prin dispoziţiile art. 249 Cod procedură civilă, conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească. 

Aplicând aceste principii la situaţia de fapt din cauza de faţă, instanţa apreciază că înscrisul denumit contract de novație aflat la dosarul cauzei face dovada deplină a existenţei creanţei în cuantum de 34.102,09 lei solicitate de creditoare prin acţiune astfel încât sarcina probei, în sensul stingerii ei prin plată, s-a transferat asupra debitoarei care însă nu a făcut dovada că ar fi achitat această sumă.

În acest context probator instanţa reţine că sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile contractuale a debitoarei motiv pentru care o va obliga pe aceasta la plata către creditoare, în termen de 30 de zile de la data comunicării  prezentei a sumei de 34.102,09 lei.

Va respinge ca neîntemeiată solicitarea creditoarei de obligare a debitoarei la plata sumei de 1.059,84 lei.

În ceea ce priveşte solicitarea creditoarei privind obligarea debitoarei la plata penalităţilor de întârziere, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 1535 alin. 1 Cod civil în cazul în care „O suma de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”

Din cuprinsul convenției încheiate nu rezultă că părţile ar fi prevăzut vreun cuantum al penalităţilor, făcându-se trimitere doar la contractul novat – art. 2, pct. (5). 

După cum s-a arătat, novația prin schimbarea debitorului este un mijloc indirect de transmitere a datoriei, cu particularitatea că, în realitate, novația nu transmite datoria, ci dă naștere unei noi datorii în locul celei care se stinge,  noua datorie nebeneficiind de garanțiile vechii obligații și nici de o parte din celelalte accesorii ale sale. Singurele referiri făcute de dispozițiile legale referitoare la transmiterea garanțiilor sau a accesoriilor sunt cele din cuprinsul art. 1611 Cod civil privitoare doar ipoteci, ceea ce nu este cazul.

Astfel, câtă vreme în conținutul contractului de novație părțile nu au prevăzut expres faptul că în caz de neachitare a sumei de 34.102,09  sunt datorate penalități de întârziere de 0,29%/zi de întârziere, instanța nu poate dispune obligarea debitoarei la plata acestora întrucât nu se poate aprecia că a preluat și accesoriile debitului principal. Trimiterea generică din cuprinsul art. 2, pct. (5) la contractul de vânzare – cumpărare nr. 200/2016  nu echivalează cu o asumare de către  SC. M. C. SRL și a acestei obligații cât timp nu a fost individualizată în conținutul contractului. De asemenea, cât timp în contractul de novație s-a reținut o creanță în cuantum de 34.102,09 lei, se prezumă, în mod rezonabil, că  SC A. SRL a renunțat la penalitățile ce ar fi trebui calculate pentru facturile scadente anterior datei de 07.06.2018 și neachitate.

Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea creditoarei de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal solicitat. 

Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă ce prevăd că „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată”. De asemenea, potrivit art. 452 Cod procedură civilă „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor.”

Având în vedere că s-a făcut dovada efectuării de cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a acestei sume. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea formulată de creditoarea SC A. SRL GALAȚI în contradictoriu cu debitoarea  SC. M. C. SRL. 

Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, suma de 34.102,09 lei reprezentând debit principal.

Respinge ca neîntemeiată cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata sumei de 1.059,84 lei, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,29 % pe zi de întârziere aferente debitului principal solicitat.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de a formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi,  25.04.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta