Stabilire program vizitare minor

Decizie 19 din 12.01.2018


Decizia civilă nr. 19/12.01.2018

Prin sentinţa civilă 2301/22.12.2016 pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. 4652/270/2015 instanţa de judecată a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul V.M., în contradictoriu cu pârâta T.M., ca neîntemeiată.

În motivarea acestei soluţii Judecătoria a reţinut că:

„Prin acţiunea, a cărei soluționare a fost declinată acestei instanțe de către Judecătoria Onești și înregistrată sub nr. 4652/270/2015 pe rolul Judecătoriei Moineşti reclamantul V.M., a chemat în judecată pe pârâta T.M., solicitând stabilirea unui program de vizitare a minorului V.I. , al cărui domiciliu a fost stabilit la mama pârâtă.

În motivare arată în esență că pârâta împiedică relația sa cu minorul. Pentru a avea legături personale cu minorul a formulat prezenta acțiune.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a susținut că este de acord cu programul de vizitare dacă acesta se va îndeplini la domiciliul pârâtei.

S-a administrat proba cu înscrisuri, anchete psihosociale și au fost audiați martori.

În cauza s-au depus acte, probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

Având în vedere interesul superior al copilului, precum și dreptul la viața de familie, astfel cum este reglementat de Convenția CEDO, instanța va respinge acțiunea pentru următoarele motive.

Din cuprinsul reglementărilor naționale și internaționale pertinente reiese că dreptul părintelui de a avea relații de familie cu copilul său este relativ, adică poate fi îngrădit din motive legitime.

Instanța constată că în cauză nu se pune în discuție existența acestui drept, ci exercitarea lui în forma luării de la domiciliu.

Din cuprinsul anchetei sociale efectuată la domiciliul pârâtei, precum și din declarațiile martorilor rezultă că, la acest moment, între minor și tatăl nu există o relație apropiată și, prin urmare se impune ca, la început, întâlnirile dintre cei doi să se facă la domiciliul pârâtei.

Prin urmare, exercitarea dreptului reclamantului de a avea legături personale cu copilul său prin luare de la domiciliu nu este posibil în acest moment.

Însă, nimic nu va împiedica tatăl să ia de la domiciliu pe copilul său pe măsură ce această relație se va dezvolta.

În acest sens, instanța, de comun acord cu concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului, pune în vedere mamei pârâte să dea dovadă de mai multă flexibilitate în sensul de a-l accepta pe reclamant în preajma minorului.

Pentru dezvoltarea fizică și psihică normală a copilului este necesar că părțile să colaboreze, să se completeze și să se ajute în misiunea lor de părinți.

Atitudinile părinților, exagerat de protectoare sau inflexibile pot dăuna dezvoltării armonioase a minorului.”

Împotriva acestei soluţii a formulat apel reclamantul prin care a arătat că hotărârea este nelegală si netemeinică întrucât instanţa a eludat dispoziţiile legale în legătură cu dreptul unui părinte de a avea legături personale cu minorul. Arată reclamantul că există o imposibilitate morală ca aceste legături să se desfăşoare la locuinţa fostei soţii şi că martorii pârâtei au distorsionat adevărul. Mai arată şi că nu există motive legitime de îngrădire a dreptului său.

Apelul este legal timbrat cu taxă de timbru.

Prin declaraţia de apel nu s-a solicitat adminstrarea de probe .

În drept au fost  invocate prev. art.466 si urm. C. pr. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu i-au fost comunicate motivele de apel astfel că solicită anularea apelului ca nemotivat.

Din analiza actelor si lucrărilor dosarului , Tribunalul constată că apelul este întemeiat, instanţa interpretând greşit atât dispoziţiile legale în materie, cât şi actul dedus judecaţii, astfel că sentinţa apelată urmează a fi schimbată în tot, iar cauza reţinută spre rejudecare pentru motive ce se vor expune în cele ce urmează.

Motivarea primei instanţe relativă la  reglementările interne şi internaţionale cu privire la îngrădirea dreptului unui părinte de a avea legături personale cu minorul este total străină de natura cauzei, aceleaşi reglementari (neindicate ) putând fi interpretate şi în sensul susţinerii de către autorităţile statului a dreptului părintelui de avea legaturi cu propriul copil, însă Tribunalul nu poate aprecia în mod judicios relativ la acest aspect din moment ce prima instanţă nu le-a enunţat în mod expres, ci a făcut referiri cu caracter general. Aceeaşi anchetă socială pe care instanţa îşi întemeiază ritos soluţia (şi pe care o citează aproape integral în ce priveşte starea tensionată dintre părinţi şi recomandările pentru aceştia), face vorbire despre faptul că pârâta este cea care împiedică relaţia tată-copil, că nu manifestă nici disponibilitate şi nici flexibilitate , mai mult dacit atât, influenţează minorul care este la o vârstă frageda, iar urmările unui astfel de comportament îl pot afecta pe viitor în ce priveşte dezvoltarea unei relaţii armonioase cu tatăl său. Faptul ca tatăl nu a putut lua legătura cu copilul timp de 3 ani şi relaţia cu copilul s-a răcit nu constituie un motiv care sa determine respingerea acţiunii, întrucât apelantul  a lucrat în străinătate, iar acesta reprezintă un motiv obiectiv, iar pe de altă parte, reluarea unei relaţii parentale trebuie sprijinită, fiind în interesul superior al copilului să se  dezvolte în prezenţa şi cu contribuţia materială şi morală a ambilor părinţi.

Or, comportamentul abuziv al părintelui la care locuieşte minorul ar fi trebuit observat de  prima instanţă în condiţiile în care această situaţie a fost dovedită în cauză. Tribunalul consideră că, în situaţia în care legăturile personale ar avea loc la domiciliul pârâtei şi în prezenţa  acesteia, date fiind relaţiile tensionate dintre părţi, dezvoltarea unei relaţii tată-copil nu poate avea loc, iar tensiunile în legatură cu copilul nu se vor atenua, ci din contra.

Instanţa consideră că nu există motive întemeiate pentru care reclamantul-apelant să nu aibă legături personale cu copilul la domiciliul său, astfel că urmează să admită apelul şi în temeiul art. 480 C. pr. civ să schimbe sentinţa apelată şi să dispună admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.