Încredinţare minor. Factori avuţi în vedere de instanţă pentru determinarea interesului superior al minorului, principiu căruia i se subordonează şi măsura încredinţării minorului unuia dintre părinţi.

Sentinţă civilă 3653/05.05.2009 din 21.09.2009


Încredintare minor. Factori avuti în vedere de instanta pentru determinarea interesului superior al minorului, principiu caruia i se subordoneaza si masura încredintarii minorului unuia dintre parinti.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 2 Bucuresti la data de 02.12.2008 sub nr. de dosar 13691/300/2008, reclamantul-pârât TN, în numele si ca reprezentant legal al copilului sau minor TAR, a chemat în judecata pe pârâta-reclamanta OAM, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa dispuna stabilirea domiciliului minorului la reclamantul-pârât. De asemenea, acesta a solicitat ca pârâta-reclamanta sa fie obligata sa contribuie la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala a minorului precum si la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul-pârât a aratat ca din relatiile sale cu pârâta-reclamanta a rezultat copilul TAR, nascut la data de 28.07.2004, astfel cum rezulta din certificatul de nastere seria NO nr. 202186 eliberat de Primaria Sectorului 2 la data de 09.08.2004 sub nr. 3117. Acesta a mai aratat ca de aproximativ 2 luni partile nu mai locuiesc împreuna, pârâta-reclamanta plecând cu copilul si, datorita neîntelegerilor existente între acestea, nu au reusit sa decida, de comun acord, la care dintre acestea sa locuiasca copilul minor.  De asemenea, acesta a sustinut faptul ca, pâna în prezent, pârâta-reclamanta a manifestat un total dezinteres fata de cresterea, educarea si supravegherea copilului, sarcina aceasta revenindu-i reclamantului-pârât si parintilor pârâtei-reclamante în casa carora locuiau împreuna. Reclamantul-pârât a mai aratat faptul ca, datorita acestui fapt, copilul îi este foarte atasat, fiind în interesul lui sa locuiasca în continuare cu acesta.

Totodata, a mai sustinut faptul ca pârâta-reclamanta nu numai ca nu se îngrijea de copil dar nu facea nici menajul în casa, nu gatea, nu spala, aceste treburi fiind facute de mama sa si de catre reclamantul-pârât. Mai mult, acesta a precizat faptul ca, înainte sa plece de acasa, pârâta-reclamanta si-a batut parintii astfel încât nu îsi poate creste copilul în conditii bune.

La data de 08.01.2009 pârâta a depus, prin Serviciul Registratura, întâmpinare si cerere reconventionala. Astfel, prin întâmpinare, pârâta-reclamanta a solicitat respingerea cererii de stabilire a domiciliului minorului TAR la reclamant, iar prin cererea reconventionala a solicitat instantei încredintarea spre crestere si educare a minorul catre pârâta-reclamanta precum si obligarea reclamantului-pârât la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorului TAR.

În motivarea în fapt a întâmpinarii si a cererii reconventionale pârâta-reclamanta a aratat ca,  înca de la nasterea copilului, reclamantul-pârât a manifestat un total dezinteres atât fata de viata de familie cât si fata de minor.

 Aceasta a mai aratat faptul ca, întrucât activitatea desfasurata de reclamantul-pârât este aceea de taximetrist si nu are un program fix, pleca la serviciu dupa-amiaza si se reîntorcea a doua zi dimineata, iar pe toata perioada zilei dormea, seara plecând iar la serviciu, acesta ramânând acasa doar o zi pe saptamâna sau la doua saptamâni.

Pârâta-reclamanta a mai sustinut faptul ca reclamantul-pârât a continuat sa manifeste dezinteres în cresterea si educarea minorului, existând cazuri în care aceasta mergea cu copilul în brate la 7 dimineata sa îl ia pe acesta de la terasa unde consuma bauturi alcoolice cu prietenii pentru ca acesta sa o însoteasca cu copilul la doctor.

Aceasta a mai aratat ca, pe fondul certurilor legate de faptul ca reclamantul-pârât nu se ocupa de minor, acesta a devenit violent, lovind-o atât pe ea în fata copilului cât si pe acesta din urma, dat fiind faptul ca minorul se afla în bratele pârâtei-reclamante când era lovita de catre acesta, motiv pentru care copilul are o sensibilitate foarte mare, nesuportând tensiunile si tipetele.  Pârâta-reclamanta a sustinut, de asemenea, faptul ca din luna iunie 2006 relatia dintre parti s-a încheiat în urma unei batai la care aceasta a fost supusa de catre reclamantul-pârât.  În prezent, minorul locuieste cu pârâta-reclamanta, aceasta fiind cea care se ocupa de cresterea, educarea si întretinerea acestuia.

 Pârâta-reclamanta a aratat, totodata, faptul ca, de la data despartirii în fapt, reclamantul-pârât a început sa consume din nou bauturi alcoolice în exces, având un anturaj dubios, fara a se preocupa de cresterea copilului în tot acest timp. Pârâta-reclamanta a mai aratat faptul ca s-a casatorit în luna decembrie 2008, iar mediul în care este crescut în prezent minorul fiind cel al unei familii, fiind bine îngrijit si manifestând afectiune atât fata de aceasta cât si fata de sotul sau.

Aceasta a apreciat ca, avându-se în vedere vârsta de 4 ani a minorului si faptul ca pâna în prezent a fost crescut de catre aceasta, este în interesul minorului ca acesta sa locuiasca în continuare cu mama sa, sa mearga la aceeasi gradinita si sa creasca în acelasi mediu familial, respectiv cu pârâta-reclamanta si cu sotul sau. Pârâta-reclamanta a aratat faptul ca pe numele reclamantului-pârât au fost depuse mai multe plângeri la Politie datorita agresiunilor fizice la care acesta a recurs precum si faptul ca minorul nu are cu cine sa stea cât timp acesta lucreaza în timpul noptii. Mai mult, aceasta a sustinut faptul ca reclamantul-pârât solicita sa îi fie încredintat minorul pentru a îl lasa în grija parintilor pârâtei-reclamante, nu pentru a se ocupa de cresterea sa, ci doar, eventual, pentru a încasa pensia de întretinere a minorului.

Prin sentinta civila nr.286/13.01.2009, s-a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sector 6 Bucuresti.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 6 Bucuresti la data de 28.01.2009 sub nr.807/303/2009.

Prin sentinta civila nr.3653/05.05.2009 instanta a respins ca neântemeiata actiunea principala, a admis cererea reconventionala, a dispus încredintarea catre pârâta reclamanta spre crestere si educare pe minorul Alexandru Robert, nascut la data de 28.07.2004 si obligarea reclamantul pârât catre pârâta reclamanta si în favoarea copilului la plata sumei de 300 lei/lunar cu titlu de pensie de întretinere,de la data pronuntarii prezentei si pâna la majoratul copilului.

Pentru a dispune în acest sens instanta a avut în vedere ca, din relatia de concubinaj a partilor s-a nascut la data de 28.07.2004 minorul AR. Pe fondul unor neîntelegeri, relatia partilor s-a deteriorat acestia despartindu-se în iunie 2008, de la acea data si pâna în prezent minorul aflându-se în grija pârâtei reclamante

Potrivit dispozitiilor art.2 alin.(3) din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti”.

Astfel, instanta si-a va îndreptat atentia cu prioritate asupra unui aspect ce constituie premisa analizei probatoriului administrat în cauza si anume acela principiului interesului superior al copilului, principiu caruia urmeaza sa i se subordoneze si masura încredintarii minorului  unuia dintre parintii sai; în determinarea interesului superior al minorului, instanta va avea în vedere o serie de factori cum ar fi: posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care minorul le poate gasi la unul dintre parinti, vârsta copilului, comportarea parintilor fata de minor, sexul acestuia, starea de sanatate, posibilitatile concrete ale partilor de a se ocupa efectiv de copil, etc. Aceste împrejurari, nedeterminante prin ele însele, urmeaza a fi apreciate de instanta în raport de ansamblul criteriilor respective morale si materiale, care dintre parinti poate oferi conditii mai bune pentru cresterea si educarea copilului, tinându-se seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

Astfel, din referatul de ancheta sociala realizat la domiciliul pârâtei reclamante a rezultat ca, pâna la despartirea în fapt a partilor, de cresterea si îngrijirea minorului s-au ocupat ambii parinti. Dupa despartirea în fapt a partilor, si pâna în prezent, minorul s-a aflat în grija pârâtei reclamante; minorul împreuna cu mama sa, sotul acesteia, mama si sora acestuia locuiesc într-un apartament cu 3 camere, proprietatea sotului pârâtei reclamante,a mamei si surorii acestuia;mama si minorul ocupa împreuna o camera si beneficiaza de conditii locative care asigura copilului confortul necesar pentru o buna crestere si educare.

În ceea ce priveste conditiile locative oferite de reclamantul pârât, acesta locuieste într-un apartament cu 3 camere proprietatea bunicilor paterni, unde spatiul de locuit ofera conditii optime de locuit,  astfel cum rezulta din referatul de ancheta sociala efectuata la domiciliul acestuia(fila 12 din dosarul declinat)

Cu privire la situatia materiala a partilor, instanta retine ca pârâta reclamanta  realizeaza un venit lunar net suficient pentru a asigura cresterea si educarea minorului, asigurând întretinerea acestuia; pârâtul are si el un venit cu care se poate asigura nevoile minorului.. Veniturile materiale ale parintilor reprezinta un factor avut în vedere de instanta la aprecierea interesului superior al minorului, dar nu singur, ci împreuna si cu ceilalti factori care pot influenta dezvoltarea psiho-fizica si intelectuala dar si morala a copilului.

Astfel, raportat la vârsta frageda a minorului, instanta apreciaza ca acesta are nevoie de îngrijirea si prezenta mamei sale, prezenta absolut necesara ca factor psihologic pentru o buna dezvoltare intelectuala, morala si fizica a copilului.

De asemenea, instanta apreciaza ca si pastrarea aceluiasi mediu familial constituie un aspect ce poate contribui la dezvoltarea normala si armonioasa a minorului.

Din referatul de evaluare psihologica întocmit de psiholog MO din cadrul DGASPC secto 6 se retine, ca si concluzie ca „ minorul a dezvoltat o relatie de atasament fata de mama sa”.

Retinând din acelasi raport ca, pe parcursul relatiei parintilor, copilul a fost supus la stres emotional si ca, în prezent, acesta se afla într-un blocaj emotional, instanta apreciaza ca, cel putin pentru moment, minorului trebuie sa i se asigure stabilitate emotionala, prin acest lucru întelegând si stabilitatea mediului în care acesta s-a dezvoltat pâna în prezent, respectiv alaturi de mama sa, dar cu prezenta obligatorie si a tatalui sau biologic, tocmai pentru a deslusi minorului confuzia în care a intrat, poate cu „ajutorul” unor factori externi, si a întelege cine este si care este rolul tatalui sau în viata sa. 

În aceste conditii si cum nu exista nici un motiv de a schimba mediul în care minorul locuieste si în care, asa cum rezulta din referatul de ancheta sociala, beneficiaza de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala, mama sa fiind în masura sa-i asigure conditiile necesare pentru crestere, educare si învatatura, instanta a apreciat ca se impune plasarea minorului în îngrijirea mamei, reclamanta-pârâta în prezenta cauza, în îngrijirea si sub supravegherea careia a ramas dupa despartirea în fapt a partilor. Acest aspect este în deplina concordanta cu dispozitiile art. 5, 16, 30 alin. 2, 31, 32 din Legea nr. 272/2004, dispozitii potrivit carora copilul are dreptul sa fie crescut în conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica si morala, si toate masurile luate privind copiii trebuie sa se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

Pentru considerentele retinute în precedent, si având în vedere dispozitiile art. 65 coroborat cu art. 42 din Codul familiei, instanta a dispus încredintarea minorului pârâtei reclamante spre crestere si educare.

 Potrivit dispozitiilor art. 42 alin. 3, 86 si 107 din Codul Familiei, si având în vedere ca minorul a fost  încredintat spre crestere si educare mamei, instanta a obligat pe pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorului. In ceea ce priveste cuantumul obligatiei de întretinere, la fixarea acestuia, instanta urmeaza a face aplicarea cumulativa a criteriilor legale prevazute de art. 94 alin. 1 din Codul Familiei, apreciate la momentul judecarii cererii: astfel, instanta va avea în vedere atât dreptul minorului de a se bucura de conditii materiale corespunzatoare nevoilor sale, dar si posibilitatile materiale ale pârâtului. De asemenea, instanta va avea în vedere disp. art. 94 alin. 3 din Codul Familiei, potrivit carora când întretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pâna la o patrime din câstigul sau din munca.  Având în vedere starea de nevoie în care se afla  minorul, si mijloacele materiale ale pârâtului-reclamant dar si întelegerea partilor pe acest aspect instanta a obligat reclamantul pârât la plata sumei de 300 lei/lunar, cu titlu de pensie de întretinere de la data pronuntarii prezentei si pâna la majoratul copilului.