Plângere

Rezoluţie 9 din 16.01.2020


La această instanţă , la data de 30.07.2019 a fost  înreg.la nr. 1964/110/2019 plângerea petentului  C.M.C., împotriva Ordonanţei  de clasare nr. 550/P/2015 din 13.03.2018 dispusă de Parchetul de pe lângă  Tribunalul Bacău.

În motivarea plângerii se arată că  „am fost asociat la S.C.M.P. COM S.R.L., având datele de identificare fiscala CIF xx.

In societate au avut calitate de acţionari, C.C., subsemnatul si numitul A.V.

Desi societatea a fost înfiinţata din anul 2008, ea nu a derulat o activitate niciodată, nu a avut nici un angajat, nu a achiziţionat nici un bun. .

Cu toate acestea in anul 2011, inspectorii A. au susţinut S.C. M.C. S.R.L figurează in declaraţiile fiscale făcute de un număr de 15 societăţi din judeţul Bacău, ca ar fi furnizat acestora diverse bunuri materiale de construcţii, ar fi prestat servicii in domeniul croitoriei si confecţii încălţăminte, ca ar fi realizat lucrări de renovare a unor sedii si ar fi montat chiar si instalaţii de cablu - situaţie total necorespunzatoare adevărului.

Tot A.-ul a sesizat Parchetul de pe langa Tribunalul Neamţ pentru a fi cercetaţi sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscala (art. 9 alin. 1 lit. a, b, f din Legea 241/2005) asociaţii lui S.C. M.P. respectiv subsemnatul, tatăl meu C.C. (decedat la 27 mai 2017) si A.V. (decedat in decembrie 2010).

Cu ocazia sesizării Parchetului, A.-ul a pornit de la premiza ca S.C. M.C. S.R.L. a livrat si prestat servicii către cele 15 societăţi comerciale si nu ar fi înregistrat facturile si chitanţele in prop| sa contabilitate.

ÎNTRUCÂT SOCIETATEA NU A EFECTUAT SERVICII, PRESTAT LUCRĂRI, IN REALITATE NU AVEA CE ÎNREGISTRA IN CONTABILITATEA SA - nu a avut angajaţi, nu a desfăşurat nici o activitate, nu avea ce sa înregistreze in contabilitate.

De asemenea societatea neavând nici o activitate, NICI NU CUNOŞTEA CA UN NUMĂR DE 15 SOCIETĂŢI COMERCIALE DIN BACĂU SI-AU SCĂZUT CHELTUIELI DIN CONTABILITATEA LOR IN BAZA UNOR FACTURI FĂCUTE FICTIVE IN NUMELE LUI S.C. M.P., de către o persoana care isi declina o identitate falsa, „M.C.".

In cursul urmăririi penale au fost audiaţi administratorii celor 15 societăţi, care au confirmat ca nu au derulat nici o activitate comerciala cu subsemnatul, si nici cu C.C..

Cauza penala a format obiectul dosarului nr. 396/P/2013, al Parchetului de pe langa Tribunalul Neamţ, in care s-a pronunţat ordonanţa de clasare din 24 aprilie 2015, în baza temeiului de drept al art. 16 alin. 1, lit. a) (fapta nu exista) in ceea ce ma priveşte pe mine si pe C.C.; si pe temeiul de drept al art. 16 alin.1 lit. f) CPP in ceea ce-l priveşte pe A.V., care a decedat la sfârşitul anului 2010-in luna decembrie.

Împotriva ordonanţei de clasare s-a formulat de către A. plângere împotriva soluţiei la Primul procuror, care a fost respinsa, iar apoi s-a formulat si plângere la Tribunalul Neamţ.

Tribunalul Neamţ, in dosarul 1869/103/2015 a pronunţat încheierea 72/12.08.2015, prin care a respins plângerea formulata de A. reprezentata prin D.G.R.F.P. lasi, A.J.F.P. Neamţ. Prin ordonanţa si prin încheierea definitiva a Tribunalului Neamţ s-a reţinut ca in realitate S.C. M.C. S.R.L nu a desfăşurat nici un fel de activitate, ca respectivele facturi si chitanţe nu au fost emise in fapt de S.C. M.C. S.R.L Piatra Neamt si sunt scrise si semnate de persoane diferite, ramase neidentificate si S.C. M.C. S.R.L. nu a realizat activităţi de livrare bunuri si prestări servicii identificate in respectivele facturi.

De asemeni, s-a stabilit ca exista suspiciunea ca aceste facturi au fost completate si utilizate de persoane interesate sa mărească cheltuielile in cele 15 societăţi comerciale, cu scopul diminuării cuantumului taxelor si impozitelor de către aceste societăţi datorate statului.

Prin ordonanţa de clasare data in dosarul 369/P/2013 a Parchetului de pe langa Tribunalul Neamţ, s-a dispus in acelaşi timp si disjungerea din dosarul cu numărul arătat si declinarea in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Bacău, pentru efectuarea de cercetări penale fata de cele 15 societăţi comerciale care au înregistrat achiziţii de produse si prestări de servicii de către S.C. M.C. S.R.L.

La Parchetul de pe langa Tribunalul Neamţ, cauza a fost disjunsa fata de cele 15 societăţi, si dosarul disjuns a fost trimis Parchetului de pe lângă  Tribunalul Bacău unde a primit numărul 550/P/2015.

In acest dosar se făceau cercetări penale fata de cele 15 societăţi din judeţul Bacău, sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscala, care si au înregistrat in contabilitate facturi si chitanţe, întocmite de o persoana cu o identitate falsa, respectiv M.C. (care nu a putut fi identificat cu CNP-ul pe care si-l declina si nici prin numerele si seriile actelor de identitate pe care le completa - cu menţiunea ca ar fi folosi mai multe cârti de identitate).

Tatăl meu, in calitate de administrator al lui S.C. M.P. S.R.L., care era direct interesat sa se afle adevărul in cauza si sa se identifice persoana M.C. care a întocmit chitanţe si facturi in numele societăţii la care tatăl era administrator, a formulat cerere pentru a studia dosarul si a fi înştiinţat in legătura cu stadiul cercetărilor si identificarea persoanei care se prezenta ca fiind angajat, respecţi! reprezentant al lui S.C.M.P. S.R.L

Parchetul de pe langa Tribunalul Bacău, la una din cererile tatalui meu, i-a transmis prezenta adresa de răspuns, pe care o scanam in conţinutul prezentei.

Tatăl meu vazand ca nu se fac cercetări cu privire la autorul si persoana care a intocmit in fals facturi si chitanţe in numele lui S.C M.P. S.R.L., s-a îmbolnăvit grav si a decedat.

Înante de decesul sau m-a rugat ca eu sa continui demersurile pentru a se demonstra ca facturile, chitanţele, si contractele întocmite de acea persoana cu identitate falsa „M.C." sunt si ele fictivi in ceea ce priveşte faptul ca ar proveni si ar fi real emise de S.C. M.P. S.R.L.

Eu am formulat direct la Parchetul de pe langa Judecătoria Piatra Neamţ sesizarea si denunţul pentru a se efectua cercetări penale pentru fals privind identitatea, infracţiunea de fals in înscrisuri si uz de fals, lu sesizare care a fost "înregistrata, solicitând sa se dispună si anularea înscrisurilor întocmite in numele lui S.C. M.C. S.R.L.

Aceasta sesizare a mea a fost inregistrata la Parchetul de pe langa Judecătoria Piatra Neamţ sub nr. 2751/P/2017 si cauza a fost declinata s la Parchetul de pe langa Tribunalul Bacău, unde a primit nr. de dosar 45/P/2018.

 Dosarul 45/P/2Q18. a fost reunit la 12.02.2018 cu dosarul penal 550/P/2015 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bacău. Acest dosar care cuprinde cele doua cauze reunite a fost soluţionat si prin Ordonanţa din 13.03.2018. Prin aceasta ordonanţa s-a luat act de nr recunoaşterea făcuta de administratorul A.A. a lui S.C. A.C. S.R.L. BACĂU , care a recunoscut ca „nu a achiziţionat de la S.C. M.C. S.R.L. marfa conform facturilor si nici  nu a achitat contravaloarea acestor chitanţe, iar documentele in care i-au fost predate deja completate de către asociatul M.A. Se retine in ordonanţa ca M.A. nu a putut fi audiat, întrucât nu a fost găsit la domiciliu si nu figurează cu contract individual  de munca pentru identificare.

 Administratorul A.A. a lui S.C. A.C. S.R.L. BACĂU a recunoscut ca a înregistrat in cunoştinţa de cauza, cu scopul diminuării obligatiilor fiscale, facturile si chitanţele, care erau completate in fals ca ar proveni de la societatea S.C.M.P.  S.R.L Piatra Neamţ.

(Prin ordonanţa s-a reţinut aplicarea deciziei 21/2017 a înaltei Curţii de Casaţie si Justiţie care a admis recursul in interesul legii si care a stabilit ca fapta de evidenţiere in contabilitate a unor acte contabile care nu au la baza operaţiuni reale, ori prin folosirea de facturi si chitanţe i falsificate, constituie infracţiunea de evaziune fiscala.  Prin ordonanţa s-a reţinut ca in acest context infracţiunea de fals in înscrisuri sub semnătura privata, art. 322 alin. 1 CP si uz de fals, art. 323 CP care fac obiectul cercetării in ceea ce priveşte pe A.C. SRL BACĂU, sunt absorbite in conţinutul infracţiunii complexe de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005

De asemenea a reţinut ca operează legea penala mai favorabila respectiv codul penal din 1969 si s-a dispus aplicarea unei amenzi administrative, conform art. 181 vechiul cod penal.

Totodată, in baza art. 315 alin. 2 lit. d) cod pr.penala, s-a inaintat judecătorului de camera preliminară sesizarea pentru anularea celor 7 facturi fiscale întocmite in fals in care figura ca furnizor S.C.M.P. CONS S.R.L. si înregistrate fictiv in contabilitatea lui S.C, A.C. S..RL. BACĂU.

Astfel, prin ordonanţa din 13.03.2018, se retine textual:

Conform actelor din dosarul penal cu nr. 45/P rezulta ca reprezentanţii de drept ai S.C M.P. Piatra Neamţ nu au completat inscrisuri declarate ca fictive".

Soluţia din ordonanţa este legala si completa, insa numai in priviri acestei societăţi comerciale S.C A.C. S.R.L.

Ordonanţa  are  menţiuni contradictorii si  constatări că demonstrează nelegalitatea acesteia sau cel puţin faptul ca incompleta in raport cu următoarele 14 societăţi comerciale.

Fata de aceste 14 persoane juridice, ordonanţa a reţinut ca reprezentanţii acestora au achiziţionat produse de la persoane ce s-au  prezentat in calitate de reprezentanţi ai lui S.C. M.P. S.R.L si aceştia nu  au avut cunoştinţa de fictivitatea facturilor si chitanţelor prezentate

Daca luam in considerare aceasta situaţie reţinuta in ordonanţa rezulta ca in cauza cele 14 societăţi nu au putut săvârşi infracţiunea complexa de evaziune fiscala, si au săvârşit fara vinovăţia prevăzuta de legea penala, doar infracţiunea de uz de fals, iar infracţiunea de fals a 1 fost săvârşita de persoane a cărei identitate nu a putut fi stabilita in cursul urmăririi penale.

Personal, sunt convins in procent de peste 100% ca si aceste 14 societăţi au inscris in contabilităţile lor facturi pentru operaţiuni fictive, intrucat au avut interesul sa-si deducă suma foarte mari de bani, cu titlu de cheltuieli, sume cuprinse intre 7.137 lei, 232.973 lei, dar ajungând si pana la 551.040 lei.

Nu pot impune însă ca acest punct de vedere al meu sa fie însuşit in mod automat in cuprinsul ordonanţei, dar trebuie sa luaţi in considerare ca administratorii acestor societăţi nu au avut interesul de a face recunoaşteri ale faptului ca realitate nu au făcut acele cheltuieli, din facturile in care s-a inscris fictiv ca ar fi întocmite de persoana cu identitate falsa „M.C." pentru S.C. M.C. S.R.L.

De altfel nici o persoana nu poate fi obligata nici in calitate de martor chiar sa dea o declaraţie prin care s-ar autoinvinovati.

In aceste condiţii, pornesc de la ceea ce s-a reţinut prin ordonanţa, ca stare de fapt si ca temei de drept pentru clasare in privinţa celor 14 societăţi comerciale.

Daca prin ordonanţa s-a reţinut textual ca cele 14 societăţi comerciale „nu au avut cunoştinţa de fictivitatea facturilor si chitanţelor prezentate", inteleg sa critic ordonanţa de clasare sub aspectul omisiunii de a sesiza judecătorul de camera preliminară, in temeiul art. 315 alin. 2 lit. d) cod pr.penala, pentru anularea totala sau cel puţin parţiala, a facturilor si chitanţelor folosite de cele 14 societăţi comerciale si despre care s-a reţinut chiar prin ordonanţa ca au avut un caracter fictiv, dar administratorii celor 14 societăţi nu ar fi cunoscut acest lucru.

Fictivitatea a constat in faptul ca cel care a intocmit facturile si chitanţele (persoana care si-a declinat identitate falsa presupus M.C.), nu a acţionat in mod legal in numele_si pentru_S.C. M.C. S.R.L. care asa cum s-a reţinut si de către Tribunalul Neamţ, nu a desfăşurat nici un fel de activitate, ca respectivele facturi si cfiitante nu au fost emise in fapt de S.C. M.C. S.R.L.

Trebuie sa se retina inclusiv autoritatea LUCRULUI CERCETAT din dosarul 369/P/2013 a Parchetului de pe langa Tribunalul Neamţ, care s-a pronunţat ordonanţa de clasare din 24.04.2015, constatandu-se inexistenta faptei, in ceea ce ma priveşte pe mine si pe C.C., precum si clasarea in ceea ce-l priveşte pe A.V. care era decedat din decembrie 2010, care nu a completat nici o factura pana in 2010, iar dupa aceasta data era imposibila, fiind decedat.

Cu toate acestea au continuat sa se întocmească de persoana cu identitate fictiva M.C. facturi false si dupa 2010, ceea ce demonstrează ca A.C. nu a întocmit nicio factură in numele societăţii.

Nu se poate prezuma nici ca A.V. ar fi întocmit facturi si chitanţe, întrucât cele 15 societăţi comerciale au folosit chitanţe si factu| in numele lui S.C. M.C. S.R.L, întocmite chiar si după decesul lui A.V.

De asemenea, solicit sa se retina si puterea lucrului judecat rezultat din hotărârea Tribunalului data in dosarul 1869/103/2015, care susţinut textual ca:

„S.C. M.C. S..RL. nu a desfăşurat nici un fel de activitate, ca respectivele facturi si chitanţe nu au fost emise IN FAPT DE M.C. S. R. L. PIATRA NEAMŢ".

De asemenea, solicit ca in principal sa admiteti plângerea si sa dispuneţi infirmarea temeiului juridic de clasare in raport cu celelalte 14 societăţi.

In subsidiar, solicit sa admiteti cel puţin in parte plângerea mea, (dispunând chiar si in cazul menţinerii temeiului juridic de clasare) sesizarea judecătorului de camera preliminară pentru a anula in tot sa in parte facturile întocmite de persoana cu identitate falsa M.C. in numele lui S.C. M.C. S.R.L. Piatra Neamţ.

In legătura cu aceste facturi, chiar in prezenta ordonanţa s-a reţinut erau întocmite fictiv, dar cei care le-au folosit nu ar fi cunoscut acest lucru.

Înţeleg sa critic ordonanţa din 13.03.2018 si sub aspectul nepronuntarii niciunei soluţii in legătura cu infracţiunea de fals privind identitatea si in acest context solicit sa admiteti plângerea si sa dispuneţi completarea urmăririi penale in vederea pronunţării unei soluţii sub aspectul acestei infracţiuni.

Solicit sa aveţi in vedere identificarea persoanei dupa scris, « persoanei care a executat scrierea si semnătura de pe un număr foarte mare de inscrisuri si care a folosit identitatea falsa de „M.C.", pretinzând ca se identifica cu CNP-uri diferite care nu corespund acestui nume, precum si cu cărti de identitate a căror serii si numere sunt ale altor persoane.

Se impune chiar efectuarea de expertiza grafoscopica pentru identificarea persoanei care a săvârşit infracţiunea de fals privind identitatea si a întocmit facturile fictive, in care a scris ca acţionează in numele lui S.C. M.C. S.R.L. Solicit sa aveţi in vedere printre altele si declaraţia data de E.I.C. in dosarul 369/2013 la 15.10.2014, care a arătat textual ca s-a intalnit la M. din Bacău cu 3-4 muncitori  „si ca aceştia m-au rugat sa te completez triste facturi care aveau antetul si ştampila firmei SC M.C. SRL Piatra Neamţ, deoarece ei le greşeau, acestia in schimb au achitat contravaloarea consumaţiei respectiv o cafea si o băutura alcoolică. Lucrand in domeniul construcţiilor, am auzit ta diverşi constructori din Bacău ca aceşti muncitori VINDEAU si facturi având aplicata ştampila S.C. M.C. S.R.L. Piatra Neamţ, dar necompletate IN ALB.

De aceea solicit in principal admiterea plângerii si schimbarea temeiului juridic al clasării pentru infracţiunea complexa de evaziune fiscala si pentru administratorii celorlalte 14 societăţi comerciale, in sensul reţinerii existentei infracţiunii de evaziune care absoarbe in conţinutul sau si infracţiunea de fals si uz de fals.

In mod cu totul subsidiar, solicit sa reţineţi ca si in cazul in care se menţine temeiul de drept, respectiv administratorii celor 14 societăţi au înregistrat in contabilitate facturi despre care ordonanţa retine ca nu au avut cunoştinţa de Activitatea lor, solicit sa dispuneţi admiterea plângem si obligarea Parchetului de a completa ordonanţa cu sesizarea! Judecătorului de camera preliminară pentru anularea facturilor totala sau cel puţin parţiala in ceea ce priveşte identitatea părtii contractante S.C. M.C. S.R.L.

Am legitimarea juridica de a face aceasta solicitare, şi prin prisma dispoziţiilor art. 549 ind. 1 noul cod pr.penala, care prevăd ca în cazul clasării procurorul sesizează judecătorul de camera preliminară pentru desfiinţarea inscrisurilor.

Textul nu distinge intre temeiurile juridice ale clasării. Oricum aceasta pronunţare asupra desfiinţării inscrisurilor, întocmite si de celelalte 14 societăţi in raport cu care s-a dispus clasarea, trebuie sa sa faca tot de către judecătorul de camera preliminară, iar ca modalitatel procedurala trebuie sa existe aceasta sesizare expresa din partea procurorului.

In fapt am interesul juridic de a se sesiza judecătorul de camera preliminara potrivit art. 549 ind. 1 alin. 1 noul cod pr.penala, dar si in baza art. 315 alin. 1 lit. b) cod pr.penala, cu cererea procedurala a Parchetului de anulare a tututor facturilor întocmite in numele lui S.C M.P. S.R.L.

De asemenea, am interes legitim juridic de a dispune sesizarea judecătorului pentru a se pronunţa asupra anularii facturilor fictive in ceea ce priveşte identitatea furnizorului S.C. M.C. S.R.L Deoarece trebuie sa prezint organului fiscal acest act de desfiinţăre al facturilor, pentru a fi radiat si a mi se reanaliza conform Codului de procedura fiscala debitul de 856.000 lei, cu care apar in evidenta fiscala in urma luării in considerare a acestor facturi false.

Mie nu mi s-a comunicat niciodată pana la data de 16.07.2011 soluţia din acest dosar si doar cand am revenit eu mi s-a trimis soluţia, in raport de care sunt in măsura sa formulez plângere doar acum in termen legal.

Nu cunosc dosarul in care s-a dispus sau nu anularea celor 6 facturi false folosite de administratorul lui S.C. A.C. S.R. L cu menţiunea ca nu am fost citat.

S.C. M.C. S.R.L. este lichidaţa de mai mulţi ani, si in anul 2018 cand s-a dat soluţia in prezenta cauza, potrivit art. 1361 180 din Legea privind procedura insolventei lichidatorul judiciar isi încetează toate atributele, inclusiv de reprezentare a societăţii şi în mod normal cred că trebuia să fiu citat, nemaiavând nicio calitate procesuală.”

Au fost ataşate înscrisuri: Tabel cu facturi fictive întocmite în numele M.P. SRL , xerocopie declaraţie martor E.I.C., Încheierea nr. 72/12.08.2015 dispusă de Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Piatra Neamţ (filele 8-18).

Ulterior, la data de 09.09.2019, petentul a depus, prin corespondenţă, un memoriu, în susţinerea plângerii iniţiale, copii ale facturilor fiscale  (filele 47-62). A depus o argumentare în scris, referitoare la dovedirea interesului în depunerea actualei plângeri (fila 52). De asemenea a ataşat, o completare la plângerea iniţială, prin care a arătat „vătămarea materială” ce i-a fost produsă prin respingerea plângerii de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva primei ordonanţe de clasare nr. 550/03.03.2018, copii ale sentinţei civile nr.- 575/09.12.2014 dispusă de Tribunalul Neamţ – Secţia II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, , decizia civilă nr. 1481/11.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul 2328/103/2012, (filele 104-114)

Pentru soluţionarea plângerii s-a dispus ataşarea dosarului de urmărire penală de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi Tribunalul Neamţ, relaţii de la ORC privind actuala situaţie faptică şi juridic pentru societăţile comerciale ce au calitatea de intimate în prezenta cauză: V.C. SRL, R.P. SRL (filele 98-114 şi 183-190 vol. I instanţă)

La aceeaşi instanţă, la data de 09.09.2019, se înregistrează plângerea aceluiaşi petent, C.M.C., împotriva aceleaşi ordonanţe de clasare. Cauza a fost înregistrată la nr. 2396/110/209 la un alt complet de judecată. Prin Încheierea de şedinţă  din 21.11.20189 s-a dispus trimiterea acestei cauze la dosarul cu nr. 1964/110/2019 în vederea analizării oportunităţii reunirii celor două dosare, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. 2 C.pr.pen. Cererea de reunire a cauzelor a fost solicitată de petent, fiind admisă, astfel că la data de 05.12.2019 s-a dispus reunirea celor două dosare, cauza urmând a figura în continuare  sub nr. 1964/110/2019.

La data de 09.01.2020, cauza a rămas în pronunţare, iar petentul, prin apărătorul ales a depus la dosar Note de Concluzii scris. A arătat că doreşte:“In principal solicit în baza art. 341 alin. 6 lit. b) cod pr.penala, sa dispuneti admiterea plangerii, desfiintarea solutiei atacate si trimiterea motivat a cauzei la procuror, pentru a incepe, a pune in miscare actiunea penala si pentru a completa actele de urmarire penala. In subsidiar, solicit in baza art. 341 alin. 6 lit. c) cod pr.penala, admiterea plangerii si schimbarea temeiului de drept a solutiei de clasare din temeiul .

•„fapta nu a fost comisa cu vinovatia pevazuta de legea penala” (art. 16 alin. 1 lit. b) C.pr.pen.

•in temeiul de drept „faptei ii lipseste gradul de pericol social al unei infractiuni ” (art. 18 indice 1 alin. 2 si 3, si art.91 lit. c) din vechiul cod penal din 1969), a solutiei de clasare in privinta celor 14 societati comerciale si a reprezentantilor lor.

A.In privinta cererii de admitere a plangerii, desfiintarii solutiei atacate si trimiterea motivata a cauzei la procuror pentru inceperea si punerea in miscare a actiunii penale si completarea urmaririi penale sub urmatoarele aspecte:

l.Nu s-a recunoscut in timpul urmaririi penale, calitatea tatalui meu de parte vatamata si civila, pe tot parcursul acesteia, nu i s-a permis nici studiul dosarului, nu a fost audiat, nu i s-a permis sa propuna probe, nu a putut lua cunostinta de nici un act de urmarire penala, nu a putut demonstra vinovatia, nu a putut aduce nici un argument, pentru a pune in evidenta faptele vadite ce reies din insasi modul de intocmire al facturilor pe care cele 15 societati comerciale le-au folosit, scazandu-si cheltuieli.

Potrivit art. 79 cod pr.civila, tatal meu avea calitatea de parte civila, suferind o vatamare foarte importanta de ordin material, chiar si moral, intrucat folosirea numelui lui S.C. M.C. S.R.L. unde figura ca asociat tatal meu, precum si eu, a generat o datorie fiscala de aproape 9 miliarde lei vechi.

Orice parte care a suferit chiar un prejudiciu mai mic, chiar si de 10.000 lei a fost si este acceptata ca parte si i se permite sa-si exercite drepturile.

II.Chiar si mie mi s-a refuzat recunoasterea calitatii de parte vatamata si civila, inclusiv in faza plangerii, cand Parchetul a sustinut ca nu as fi avut nici eu si nici tatal meu (pe care il mostenesc prin datoriile generate de aceste fapte). Cred ca acest lucru este de-a dreptul cinic, ca sa se poata pretinde ca cel pagubit cu o valoare foarte mare sa nu i se recunoasca calitatea de parte in dosar si sa nu isi poata exercita nici un drept.

Este o incalcare a dreptului la un proces echitabil, pentru ca si faza de urmarire penala este o faza a procesului, potrivit practicii si reglementarii CEDO.

In aceste conditii, se impune citarea si ascultarea din oficiu si recunoasterea calitatii de parte, atat pentru mine cat si pentru tatal meu si in ambele dosare reunite cu nr. 550/P/2015 si 45/P/2018.

De buna seama, daca ni s-ar fi recunoscut aceasta calitate si am fi fost ascultati, am fi putut formula inclusiv cerere de recuzare a procurorului care s-a abtinut pe motiv ca a cumparat un imobil de valoare importanta de la un reprezentant ai celor 14 societati comerciale pentru care s-a retinut ca desi au folosit facturi fictive in mod paradoxale ele nu trebuie anulate si considera Parchetul ca ele nu ne-au adus nici o vatamate.

Fata de acest aspect a negarii dreptului de a participa ca parti in aceasta faza de urmarire penala si de a ne apara, invoc si nulitatea si nelegalitatea urmaririi penale si va rog sa admiteti plangerea si sa desfiintati solutia.

Odata cu desfiintarea solutiei, solicit sa trasati in mod clar motivele si anume:

-recunoasterea si respectarea dreptului nostru la aparare;

-posibilitatea de a formula probe;

-lamurirea de catre reprezentantii celor 14 societati a cauzei pentru care cu totii au desemnat aceeasi persoana „M.C.” sa le receptioneze in calitate de DELEGAT AL LOR, pretinsele produse, servicii, in baza facturilor;

-lamurirea de catre aceeasi reprezentanti, a motivului pentru care delegatul lor, desemnat de ei M.C. are o identitate falsa. De ce foloseste carti de identitate si date de identificare inexistente, fictive; daca ei i-au cerut acestei persoane sa faca acest lucru, care a fost motivul;

-daca aceasta persoana fictiva M.C. pretinde ca a fost un angajat a lor, de unde l-au cunoscut, cum au avut incredere saI trimita fiecare din cele 15 societati comerciale ca delegat personal al fiecarei societati;

-daca cele 14 societati comerciale s-au inteles intre ele si au actionat ca un grup organizat, iar in cazul unei negari, cum a fost posibil ca fiecare din aceste societati, sa foloseasca ca delegat propriu aceeasi persoana cu acelasi nume si identitate falsa.

-daca cele 15 societati comerciale s-au folosit de facturi scrise la restaurant de catre martorul E.I.C., fila 12 din vol. 1, dosar 1964/1 10.2019 (copie declaratie din dosarul Parchetului).

-Cum pot explica reprezentantii celor 14 societati o asa de imposibila COINCIDENTA, ca toti sa aiba acelasi delegat si culmea, sa fie o persoana fictiva si cu identitate fictiva.

Pentru a nu mai exista nici un dubiu, am rugat pe sotia mea sa solicite de la S.C. A. factura pentru o cumparatura minora, pentru a demonstra ca numele furnizorului A. este in partea stanga sus a facturii, iar numele cumparatorului (beneficiarului) este in partea dreapta sus, iar la numele delegatului este persoana cumparatorului (beneficiarului), sau un delegat / imputernicit al ei.

Am adus si aceasta factura pentru a demonstra ca este imposibil a crede ca cele 14 societati comerciale nu au savarsit infractiunea de evaziune sau cel putin de fals si uz de fals, atunci cand si-au inscris in contabilitate facturi ce poarta numele lui S.C. M.C., la rubrica furnizor si toate societatile folosesc in mod imposibil in fapt acelasi delegat.

III.Nepronuntarea niciunei solutii in fapt si in drept cu privire la infractiunea de fals privind identitatea.

Desi Parchetul a inregistrat dosarul conex 45/P/2018, cu acest obiect nu s-a pronuntat asupra acestei infractiuni, in sensul de a spune daca ea exista sau nu exista, a schimbat eventual incadrarea juridica si nu a dat nici o solutie.

Nu se poate spune ca falsul privind identitatea ar putea fi absorbit de infractiunea de evaziune si fata de acest temei se impune admiterea plangerii formulate ca un motiv in plus.

B.In subsidiar, solicit sa dispuneti admiterea plangerii in baza art. 341 alin. 6 lit. c) cod pe.penala, in sensul schimbarii incadrarii juridice a temeiului de clasare din temeiul

•„fapta nu a fost comisa cu vinovatia pevazuta de legea penala” (art. 16 alin. 1 lit. b) C.pr.pen.

•in temeiul de drept „faptei ii lipseste gradul de pericol social al unei infractiuni ” (art. 18 indice 1 alin. 2 si 3, si art.91 lit. c) din vechiul cod penal din 1969), a solutiei de clasare in privinta celor 14 societati comerciale si a reprezentantilor lor.

Ne aflam in aceeasi situatie identica ca in cazul lui S.C. A., in sensul ca si aceste 14 societati comerciale se afla intr-o situatie identica ca modus operandi si persoana folosita ca delegat, ca si reprezentantul lui S.C. A..

Nu are nici o relevanta faptul ca numai S.C. A. si-a recunoscut fapta, iar ceilalti reprezentanti nu au recunoscut, deoarece probele sunt evidente, elocvente si de netagaduit in privinta existentei infractiunii complexe sau cel putin a infractiunii de fals si uz de fals.

Astfel:

-toti au folosit la fel ca si S.C.A., un delegat al lor, trimis de ei (deci in mod absolut cunoscut si aqreat de ei), cu o identitate fictiva, declinata ca fiind M.C..

-niciunul din reprezentantii acestei societati nu au facut dovada ca ar fi avut vreun raport juridic de munca cu acest personaj imaginar M.C.

Toate aceste societati din moment ce si-au trimis ca reprezentant o persoana ce nu poate fi identificata, au savarsit infractiunea cel putin de fals, iar daca privim infractiunea de fals ca fiind inglobata in continutul infractiunii complexe de evaziune fiscala, au savarsit evident infractiunea de evaziune.

-Modul comun de operare si folosirea aceleeasi persoane fictive ca delegat personal al fiecareia din cele 15 societati, demonstreaza si este o proba ca au savarsit si aceste societati comerciale cel putin infractiunea de fals, sau infractiunea complexa de evaziune.

Avand in vedere ca a existat acelasi mod de operare sau toate societatile s-au folosit de aceeasi persoana pe care si-au insutit-o ca delegat al lor si acea persoana s-a dovedit ca nu exista cu o identitate reala, este dovedit ca si aceste 14 societati comerciale au savarsit de fapt aceeasi infractiune ca si reprezentantii lui S.C. A. S.R.L.

Avand in vedere insa durata de timp indelungata scursa, lipsa de eficienta a aplicarii unui tratament sanctionator grav, solicitam sa retineti ca poate fi mentinuta solutia de clasare, dar cu schimbarea temeiului de drept, respectiv prin aplicarea art. 18 indice 1 din vechiul cod penal si eventual aplicarea unei amenzi administrative.

Sub aspectul laturii civile, solicit in principal anularea facturilor emise si de cele 14 societati comerciale, in care figureaza in calitate de furnizor S.C. M.C. S.R.L. Piatra Neamt.

In subsidiar, solicit anularea cel putin partiala a facturilor intocmite de cele 14 societati comerciale, in sensul anularii de la rubrica furnizor a denumirii lui S.C. M.C. S.R.L.

Solutia de anulare in totalitate sau in parte a facturilor se impune prin prisma art. 549 indice 1 cod pr.penala, care prevad ca in cazurile de CLASARE, procurorul trebuie sa sesizeze iudecatorul de camera preliminara in vederea desfiintarii inscrisurilor, ordonanta de clasare insotita de dosar se inainteaza instantei.

Ori prin ordonanta nu s-a dispus acest lucru, decat in privinta lui S.C. A., desi solutia de clasare privea toate cele 15 societati comerciale.

Dispozitiile art. 549 indice 1 cod pr.penala, prevad sesizarea judecatorului de catre procuror pentru desfiintarea inscrisurilor, in cazul in care se pronunta clasarea si nu face nici o distinctie intre motivele de clasare.

Legiuitorul nu absolva pe procuror de a sesiza judecatorul pentru anularea inscrisurilor, numai in anumite situatii si temeiuri de clasare sau numai pentru anumite infractiuni.

In cauza se impune anularea totala sau partiala si a facturilor din pretinsa relatie comerciala si cu celelalte 14 societati comerciale, deoarece in dosarul penal de fata prin ordonanta se retine textual ca cele 14 persoane juridice

Nu au avut cunostinta defictivitatea facturilor si chitantelorprezentate.

In aceste conditii, insasi Parchetul recunoaste ca facturile sunt cel putin partial false prin folosirea denumirii la rubrica furnizor a numelui S.C. M.C. S.R.L.

Atata timp cat chiar ordonanta de clasare data in cauza in privinta celor 14 societati comerciale nu a avut ca temei de drept „fapta nu exista", ci faptul ca ele ar fi actionat fara forma de vinovatie penala si nu ar fi avut cunostinta de FICTIVITATEA facturilor si chitantelor prezentate, se impune anularea cel putin partiala a lor.

Sunt nelegale, contradictorii si paradoxale concluziile depuse de reprezentanta Parchetului, contrazicand orice logica juridica, intrucat pe de o parte s-a sustinut:

1 . Recunoasterea fictivitatii facturilor (deci a caracterului lor fals cu continut nereal, cel putin in parte).

2.Iar pe de alta parte s-a sustinut ca nu ar trebui anulate, nici macar partial.

Cum aceasta analiza de fond si hotararii daca un act se va anula sau nu se va anula revine in mod exclusiv in competenta judecatorului, care trebuie sa fie sesizat in cazul oricarei solutii de clasare de catre procuror, potrivit art. 549 indice 1 cod pr.penala, rezulta neleqalitatea acestei ordonante sau cel putin caracterul său incomplet.

Solicit sa aveti in vedere si explicatiile, demonstratiile facute in legatura cu fiecare societate comerciala in privita probatoriilor din care rezulta savarsirea infractiunii si necesitatea anularii facturilor sau cel putin anularea partiala in privinta numelui lui S.C. M.C. S.R.L., cu atat mai mult cu cat, atat Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt, Tribunalul Neamt, cat si Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau, au statuat ca S.C. M.C. S.R.L. nu a avut raporturi comerciale cu niciuna din cele 15 societati comerciale.  ”

Studiind cronologia plângerilor formulate, constatăm că toate plângerile care au fost depuse, la prim-procuror şi la instanţa de judecată, au fost depuse în interiorul termenului cerute de lege, în cele 20 de zile de la primirea ordonanţelor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului  urmează a respinge plângerea depusă de petent, ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

I. Constatăm că nemulțumirea petentului raportat la lipsa probatoriului, nu poate fi susţinută. Ordonanța dată de procurorul de caz, a fost fundamentată la rândul său pe situația de fapt reținută și probatorul acumulat de organele de cercetare penală. Procurorul de caz a precizat faptul că își însușește în totalitate în fapt şi în drept, tot ce este menționat în cuprinsul Referatului cu propunerea de clasare întocmit de organele de cercetare penală.

Situația de fapt a fost încadrată în drept, și probată, așa după cum a fost descrisă activitatea infracțională de către petent plângerea penală. Ancheta s-au efectuat iar cercetările au vizat infracțiuni de evaziune fiscală . Solicită petentul trimiterea cauzei la procuror pentru a se efectua cercetări sub aspectul comiterii infracţiunilor de fals, motivat de faptul că toate cele 14 societăţi comerciale ar fi avut acelaşi reprezentant, acelaşi mandatar. Judecătorul de cameră preliminară reţine că acest aspect a fost analizat de procurorul de caz şi de prim-procurorul adjunct când a soluţionat plângerea petentului, la 30.07.2019. Deci, aceste chestiuni au fost supuse analizei de către prim-procuror, aspect menţionat şi în cuprinsul Ordonanţei nr. 89/II/2019 din 10.09.2019.. S-a menţionat, în această Ordonanţă a primului-procuror, faptul că Decizia nr. 21/2017 a ICCJ a stabilit faptul că infracţiunea de „evaziune fiscală absoarbe şi  în conţinutul constitutiv şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. .

Despre identitatea acestei persoane M.C., reţinem că prin sentinţa civilă nr. 575/09.12.2014 dispusă de Tribunalul Neamţ – Secţia II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a stabilit că „Raportul de Inspecţie fiscală întocmit la data 27.06.2013 s-a reţinut că societatea debitoare a efectuat livrări nedeclarate în cursul anilor 2011 -2012, deci ulterior decesului lui A.V..

Faţă de această situaţie de fapt instanţa reţine că pârâţii au fost ca care au administrat societatea debitoare şi care au efectuat acte de comerţ sub o identitate falsă ( M.C.), fară a înregistra în evidenţa contabil operaţiunile comerciale şi plăţile încasate.

Procedând în această modalitate pârâţii au folosit toate sumele de bani încasate în numele societăţii debitoare în interes propriu, ceea ce a condus la starea de insolvenţă a debitoarei.”

Cu privire la existenţa interesului de a formula prezenta plângere, judecătorul de cameră preliminară apreciază că acesta justifică un interes legitim de a formula plângere împotriva ordonanţei de clasare, atât la prim-procuror cât şi la instanţa de judecată de vreme ce  s-a reţinut că împreună cu tatăl său M.C. şi A.V. au fost reprezentanţii SC. M.P. SRL, administratori ai acestei societăţi comerciale.

Prin sentinţele civile ataşate la dosar se observă faptul că cei trei în solidar între ei şi cu persoana juridică au fost obligaţi la repararea prejudiciilor produse prin comiterea faptei de „neţinere a contabilităţii”, care este diferită de „evaziunea fiscală”, aşa cum s-a stabilit prin sentinţa civilă nr. 575/09.12.2014 dispusă de Tribunalul Neamţ – Secţia II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, sentinţă ce a fost atacată cu recurs şi respins prin decizia nr. 1481/11.09.2015  de către Curtea de Apel Bacău (filele 87-90 vol. I dosar urmărire penală.).

Prin urmare, faptul că este în continuare obligat la plata despăgubirilor, în valoare de 856.965 lei, este consecinţa dispoziţiile cu titlul de autoritate de lucru judecat dată de instanţa civilă şi de contencios administrativ şi nu ca efect al Ordonanţei de clasare nr. 550 P/13.03.2018 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi care face obiect plângerii din cauza pendinte.

În legătură cu solicitarea de desfiinţare a facturilor fiscale judecătorul de cameră preliminară are în vedere dispoziţiile art. art. 549 ind.1 CPP:

„1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea fost respinsă.

(2) Judecătorul de cameră preliminară comunică persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate o copie a ordonanţei, punându-le în vedere că în termen de 10 zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.

 (3) După expirarea termenului prevăzut de alin. (2), judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra cererii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluţii:

a) respinge propunerea şi dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;

b) admite propunerea şi dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desfiinţarea înscrisului.

(4) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi persoanele prevăzute la alin. (2) pot face, motivat, contestaţie. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.

(5) Contestaţia se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către completul competent potrivit legii, care se pronunţă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluţii:

a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;

b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă propunerea potrivit alin. (3).”

Pentru a se putea dispune această anulare, Ordonanţa de clasare dispusă, trebuie să fie definitivă. Dacă petentul a formulat prezenta plângere, ordonanţa 550/03.03.2018 nu a rămas definitivă. Solicitarea pentru această desfiinţare o formulează procurorul, aşa după cum prevăd dispoziţiile procedurale.

Cu privire la schimbarea temeiului juridic de ordonanţei de clase, reţinem că afirmaţiile şi învinuirile aduse de petent nu au fost confirmate  de probatoriile administrate la urmărirea penală.  Drept urmare, prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată.

Prezumţia de nevinovăţie decurge din cerinţa ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, constituind o garanţie că în lipsa probelor de vinovăţie aceasta nu poate fi trimisă în judecată şi condamnată4'.

Raţiunea acestei prezumţii „se bazează pe faptul că nu toate acuzările sunt adevă¬rate, dovadă că atâtea procese se termină cu achitare sau înainte de judecată cu neurmărire sau scoatere de sub urmărire. (...) Deci cum ar putea fi considerat cineva vinovat, pe baza acuzaţiei, înainte de a se şti dacă aceasta este adevărată, dovedită? Ori, chiar acuzarea îşi propune ca să dovedească existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului, şi tot restul procesului este cercetarea şi constatarea acestor chestiuni; şi abia apoi hotărârea penală cuprinde concluzia în această privinţă. Deci cum ar putea fi considerat vinovat inculpatul atâta timp cât se cercetează vinovăţia lui, şi judecata încă nu s-a pronunţat? Şi o judecată dreaptă, imparţială, nu ar putea porni la desfăşurarea procesului penal, cu ideea preconcepută asupra vinovăţiei inculpatului."

În doctrină s-a arătat că şi în situaţia în care în adâncul sufletului lor judecătorii ar fi convinşi de vinovăţia inculpatului, trebuie să rămână deschişi la posibilitatea schimbării opiniei ca urmare a analizei tuturor probelor administrate. Judecătorilor le este interzis să facă ori să spună ceva, înainte de pronunţarea hotărârii, de natură a sugera că inculpaţii au fost deja condamnaţi. Problematica vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei acuzate de săvârşirea unei infracţiuni, ce reprezintă esenţa procedurii, trebuie să rămână deschisă, chiar dacă probele administrate împotriva acuzatului par a fi covârşitoare.

Suspectul sau inculpatul nu este obligat să îşi dovedească nevinovăţia, putând uza de dreptul la tăcere. Sarcina probei incumbă organelor de urmărire penală, care sunt obligate să administreze probele necesare pentru dovedirea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a existenţei faptei, a elementelor constitutive ale infracţiunii, sub aspect subiectiv şi obiectiv, precum şi a lipsei vreunui impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, prevăzut de art. 16 CPP.

Nevinovăţia nu trebuie, aşadar, înţeleasă numai ca neîndeplinirea condiţiilor privind latura subiectivă a infracţiunii (mens rea), ci ca absenţa vreuneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii prevăzute de art. 15 Cod penal.

Astfel, prezumţia de nevinovăţie permite a se restabili un anumit echilibru între acuzator şi acuzat. 

În faza de urmărire penală, organele de urmărire penală au obligaţia, potrivit art. 285 şi art. 306  CPP de a strânge probele necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, în scopul aflării adevărului şi lămuririi cauzei sub toate aspectele. Organele de urmărire penală trebuie să administreze probele atât în favoarea, cât şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului, chiar dacă acesta recunoaşte săvârşirea infracţiunii.

De asemenea, potrivit art. 327 CPP., procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului, când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal, în cazul în care constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate.

Instanţa sesizată de către procuror procedează la administrarea probatoriului în faza cercetării judecătoreşti în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele. Potrivit art. 349 C.proc.pen., instanţa de judecată îşi exercită atribuţiile în mod activ, în vederea aflării adevărului şi a realizării rolului educativ al judecăţii şi îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză. Potrivit art. 396 alin. (2) C.proc.pen., instanţa poate pronunţa condamnarea în situaţia în care constată din toate probatoriile administrate în cauză că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. …

În doctrină şi în practica judiciară s-a arătat că prezumţia de nevinovăţie poate fi înlăturată numai prin administrarea de probe care să stabilească cu certitudine vino¬văţia. Prezumţia nu este înlăturată în caz de îndoială cu privire la stabilirea situaţiei de fapt, care profită învinuitului sau inculpatului (in dubio pro reo). Există îndoială doar atunci când din coroborarea tuturor probelor nu se poate reţine cu certitudine nici vinovăţia, nici nevinovăţia celui în cauză. In acest caz, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie ce conduce la achitarea inculpatului de către instanţă sau la scoaterea de sub urmărire penală dispusă de către procuror.

În cazul când există probe de vinovăţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, putând solicita administrarea de probe în apărare, în plus, sarcina probei aparţine învinuitului sau inculpatului care invocă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, ce fusese anterior dovedită de către organele de urmărire penală (spre exemplu, iresponsabilitatea, beţia involuntară completă, legitima apărare), fără ca în acest fel să existe o încălcare a prevederilor art. 6 parag. 2 din Convenţia europeană.

Având în vedere că, la pronunţarea unei, condamnări,  instanţa trebuie să-şi înte¬meieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe  bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauza probele în acuzare  nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia «orice îndoială este în favoarea inculpatului» (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 5 C.proc.pen., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care  dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-1 achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in „dubio pro reo” este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă pe probabilitate  ci pe "certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este fără echivoc, cea pe care o înfăţişează  realitatea construită ideologic cu ajutorul probelor.

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este «echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie» şi deci inculpatul trebuie achitat."

Orice persoană aflată în cadrul procesului penal, indiferent de faza procesuală, beneficiază de respectarea dreptului la prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri penale definitive prin care se stabileşte vinovăţia sa („quilibet praesumitur bonus, usque dum probatur contrarhim"), indiferent dacă această hotărâre este de con¬damnare, de achitare (pentru că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni) sau de încetare a procesului penal (de exemplu, ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, amnistiei sau a existenţei unei cauze de nepedepsire). Rezultă, aşadar, că prezumţia de nevinovăţie nu este o prezumţie absolută, ci una relativă, care poate fi răsturnată prin probe certe de vinovăţie a inculpatului.. ci supune dezbaterii părţilor şi procurorului în condiţii de publicitate şi de contradictorialitate încadrarea juridică, în scopul efectuării unei apărări efective de către inculpat cu privire la toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei.

Nefiind motive care să determine trimiterea cauzei către procuror, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău, în temeiul art. 341 alin.6 lit.a  C.pr.pen., va respinge ca nefondată plângerea  formulată de petentul C.M.C., împotriva Ordonanţei  de clasare nr. 550/P/2015 din 13.03.2018 dispusă de Parchetul de pe lângă  Tribunalul Bacău.  Va menţine ordonanţa atacată. În temeiul art. 275 alin.2 C.pr.pen. va obliga pe contestator  la plata  sumei de 200 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.