Prin rechizitoriul nr.3934/P/2018 din data de 13.11.2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani a trimis în judecată în stare de arest preventiv pe inculpatul:
- M. M., pentru săvârşirea infracţiunilor de Ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 192 alin.2 C.pen. şi Părăsirea locului accidentului, prev. de art.338 alin.1 C.pen. cu aplic. art.38 alin.1 C.pen.
În fapt, s-au reţinut în rechizitoriu urmǎtoarele:
În data de 22.10.2018, în jurul orei 19.15, inculpatul M. M., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a condus autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare IS 12 FJX pe DE 583, pe strada Cuza-Vodă din oraşul Târgu Frumos iar în zona trecerii de pietoni din apropierea Spitalului Orăşenesc Târgu Frumos, a acroşat şi accidentat mortal pe victima P. M. în vârstă de 71 de ani, după care şi-a continuat deplasarea, părăsind locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie.
În latura civilă a cauzei, s-au constituit părţi civile(f.45 ds.):
1)fiii victimei decedate respectiv P. I., P. C.-M. şi D. C. cu câte 100000 euro daune morale fiecare, respectiv câte 10000 lei daune materiale pentru P. I. şi P. C.-M. şi 5000 lei daune materiale pentru D. C. constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei şi parastasele efectuate;
2)nepoţii vicimei decedate respectiv V. C-V, V S-G şi P Ş prin reprezentant legal P. I., P. A. şi P. M. prin reprezentant legal P. C.-M. şi D. A. prin reprezentant legal, D. C. cu câte 50000 euro pentru fiecare cu titlu de daune morale;
3)Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi(f.116 d.u.p.) cu suma de 589.44 lei cu titlu de daune materiale.
De asemenea, părţile civile au solicitat obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cauză, S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A. prin apărător ales solicitând de asemenea obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cauză.
Instanţa, din oficiu, a solicitat fişa de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă faptul că acesta nu figurează cu antecedente penale.
În cursul judecăţii, la termenul de judecată cu procedură completă din data de 06.03.2019, anterior începerii cercetării judecătoreşti, inculpatul M. M., asistat de apărătorul ales, a arătat că înţelege să recunoască în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei şi a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 374 alin. 4, 375 şi 377 C.proc.pen., ca judecarea cauzei să se facă prin aplicarea procedurii speciale în cazul recunoaşterii învinuirii.
Instanţa, după punerea în discuţia contradictorie a cererii formulate în baza art. 374 alin. 4 C.proc.pen., a admis cererea inculpatului de judecare în cazul recunoaşterii învinurii, a procedat, în temeiul dispoziţiilor art. 377 alin. 1 şi 2 C.proc.pen., la administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere şi proba cu declaraţiile martorilor în latura civilă a cauzei şi a reţinut cauza spre soluţionare.
Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, prin coroborarea probatoriilor administrate atât în cursul urmării penale cât şi în cursul cercetǎrii judecǎtoreşti, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 22.10.2018 însoțit de planșa foto(f.53-69 d.u.p.) coroborat procesele-verbale de examinare auto şi ridicare urme însoţite de planşe foto(f.70-82 d.u.p.), cu raportul de expertiză tehnică judiciară(f.96-111 d.u.p.) și cu declarațiile tuturor martorilor audiați în cursul urmăririi penale rezultă că în data de 22.10.2018, în jurul orei 19.15, inculpatul M. M. conducea autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare IS 12 FJX pe DE 583, pe strada Cuza-Vodă din oraşul Târgu Frumos, pe direcția oraş Târgu Frumos-mun.Iaşi.
În interiorul localității Târgu Frumos, jud.Iași, respectiv pe DE 583, la Km 27+500m, pe un sector de drum în aliniament, cu vizibilitate longitudinală specifică circulaţiei pe timp de noapte, cer senin, la lumina fazei de întâlnire a farurilor şi a iluminatului public stradal în funcţiune, cu asfalt curat și uscat, unde sensurile de mers cu câte două benzi sunt despărțite prin marcaj cu linie dublă continuă, viteza de circulație fiind limitată la 30 de km/h, de pe sensul opus de circulație celui pe care se deplasa autovehiculul condus de inculpatul M. M., a traversat regulamentar pe trecerea pentru pietoni victima accidentului, P. M. în vârstă de 71 ani.
La vederea inopinată a pietonului care se afla în deplasare pe sensul de mers al autovehiculului condus de inculpat, inculpatul M. M. care circula cu viteza de 60 km/h pe banda întâi de lângă bordură, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi din lipsă de atenţie, luat prin surprindere, nu a mai avut nicio reacţie în sensul de a frâna sau efectua alte manevre de evitare a impactului, lovind astfel victima cu partea frontală dreaptă a autovehiculului şi după proiectând-o la o distanţă de 24,90 de metri faţă de locul accidentului.
Momentul accidentului a fost observat de martorul ocular N. A.-M. care a precizat că după impact, şoferul autovehiculului şi-a continuat deplasarea semnalizând şi schimbând banda de mers pe cea de lângă axul drumului, martora M. M., soţia inculpatului care se afla pe scaunul din dreapta al autovehiculului condus de inculpat, confirmând de asemenea că după impact, inculpatul şi-a continuat deplasarea spunând că a lovit un animal sau o femeie şi nu doreşte să oprească.
Inculpatul şi-a continuat deplasarea până la domiciliu, la scurt timp acesta predându-se organelor de poliţie.
În urma decesului victimei care a avut loc imediat după impact, s-a efectuat expertiza medico-legală de necropsie, concluziile raportului nr.17105 din data de 12.11.2018 întocmit de I.M.L. Iași atestând că moartea victimei P. M. a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unor multiple politraumatisme, leziuni care s-au produs în cadrul unui accident rutier printr-un mecanism de lovire-proiectare, între leziunile traumatice şi deces existând legătură directă de cauzalitate.
În urma accidentului produs, inculpatul M. M. nu a suferit leziuni, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1352/A din data de 23.10.2018(f.47 d.u.p.) atestând că la data accidentului, la ora primei prelevări de sânge, respectiv 21.45, inculpatul avea o alcoolemie de 1.35g‰ alcool pur în sânge.
În cursul urmăririi penale, a fost efectuată o expertiză criminalistică de trafic terestru privind stabilirea modului de producere a accidentului, finalizată cu raportul de expertiză criminalistică(f.96-111 d.u.p.) ale cărui concluzii au atestat că viteza premergătoare impactului a fost de 68km/h, cea de la momentul impactului a autovehiculului condus de inculpat a fost de 60 km/h în condiţiile unei limitări de viteză 30 km/h și că accidentul s-a produs pe fondul stării de ebrietate, din lipsa de atenţie a inculpatului, ca urmare a nerespectării limitei legale de viteză pe acea porţiune de drum, accidentul putând fi cu siguranţă evitat dacă şoferul autovehiculului ar fi respectat regimul legal de viteză şi dacă ar fi acordat prioritate de trecere pentru pietonul Popa Maria care traversa regulamentar trecerea de pietoni.
Fiind audiat în calitate de suspect și inculpat, M. M. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, exprimându-și totodată regretul pentru cele săvârșite, în cursul judecății acesta uzitând de procedura simplificată în cazul recunoaşterii învinuirii.
În ceea ce privește analiza și aprecierea probelor, instanța constată că din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, rezultă că inculpatul M. M. a săvârșit cu vinovăția prevăzută de lege cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, infracțiunea de ucidere din culpă fiind comisă în condițiile unei culpe exclusive.
În esenţă, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale relevă că la momentul accidentului inculpatul conducea autovehiculul cu o viteză de 60 km/h pe o porţiune de drum unde limita maxim admisă era de 30 km/h, iar ca urmare lipsei de atenţie şi a nerespectării obligaţiei de a acorda prioritate pe trecerea de pietoni, a lovit-o frontal pe victima P. M. care se deplasa regulamentar pe marcajul pietonal.
Astfel, potrivit art.48 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ”Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.”
Potrivit art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 ”Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă..precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Conform art.35 alin.1 din O.U.G. 195/2002 ”Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament..care să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor..”.
Potrivit art.72 alin.2 din O.U.G. 195/2002 ”Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.”
Or, faţă de situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cursul urmăririi penale instanţa apreciază că forma de vinovăţie a culpei exclusive este una evidentă, accidentul producându-se ca urmare a depăşirii limitei maxime de viteză pe acea porţiune de drum şi a neacordării priorităţii de trecere pe marcajul pietonal pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al neatenţiei, urmând ca proporția culpei stabilite să fie avută în vedere la dozarea pedepsei, cuantumul despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile.
Situaţia de fapt reţinută mai sus este probată de întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, atât în faza de urmǎrire penalǎ cât şi în faza de judecatǎ.
În drept, faptele inculpatului M. M. constând în aceea că în data de 22.10.2018, în jurul orei 19.15, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare IS 12 FJX pe DE 583, pe strada Cuza-Vodă din oraşul Târgu Frumos iar în zona trecerii de pietoni din apropierea Spitalului Orăşenesc Târgu Frumos, a acroşat şi accidentat mortal pe victima P. M. în vârstă de 71 de ani, după care şi-a continuat deplasarea, părăsind locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de Ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 192 alin.2 C.pen. şi Părăsirea locului accidentului, prev. de art.338 alin.1 C.pen. cu aplic. art.38 alin.1 C.pen.
Referitor la infracțiunea de ucidere din culpă, sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii de ucidere din culpă s-a realizat prin acţiunea de ucidere a victimei P. M. în urma conducerii neregulamentare de cǎtre inculpat a autovehiculului care prin nerespectarea limitelor de viteză şi neacordării de prioritate pe trecerea de pietoni, a acroşat frontal victima care traversa regulamentar strada.
Urmarea imediată a acestei infracţiuni constă în atingerea adusă valorilor de natură nepatrimonială protejate prin legea penală, respectiv viaţa persoanei, fapta comisǎ de inculpat cauzând decesul victimei.
Între elementul material şi urmarea imediatǎ, mai sus analizate, există legătură de cauzalitate constatată și prin raportul de expertiză medico-legală, impactul produs de autovehicul producând moartea violentă a victimei ca urmare a insuficienței cardio-respiratorii consecutive unor multiple politraumatisme.
Fapta de ucidere din culpă a fost comisă de inculpat în condiţii ce atrag incidenţa circumstanţei agravante speciale a infracţiunii de Ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.2 C.pen. respectiv săvârșirea infracțiunii ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind desfășurarea unei activități, așa cum s-a dezvoltat mai sus.
Sub aspectul laturii subiective, această faptă a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie a culpei fără prevedere, în condiţiile art. 16 alin. 4 lit.b C.pen., acesta neprevăzând rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
Așa cum a dezvoltat mai sus, instanța reține că inculpatul M. M. se face vinovat de producerea accidentului în mod exclusive, urmând ca acest aspect să fie avut în vedere la dozarea pedepsei, cuantumul despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile.
Cu privire la infracţiunea de Părăsirea locului accidentului, sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii s-a realizat prin acţiunea de pǎrǎsire a locului accidentului de cǎtre conducǎtorul autovehiculului implicat într-un accident de circulaţie în urmǎ cǎruia a rezultat decesul unei persoane, fǎrǎ încuviinţarea poliţiei care efectueazǎ cercetarea locului faptei. Instanţa reţine cǎ în prezenta cauzǎ nu este incident niciunul din cazurile care înlǎturǎ caracterul penal al faptei prevǎzute de art. 338 alin.3 lit.a-d C.pen.
Fiind o infracţiune de pericol, urmarea imediată a acestei infracţiuni comise constă în starea de pericol pentru siguranţa traficului rutier rezultând din activitatea de pǎrǎsire a locului accidentului.
Legătura de cauzalitate, raportat la specificul infracţiunii de pericol analizate, rezultă din materialitatea faptei.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanţa reţine că poziţia psihică a inculpatului faţă de fapta comisă şi faţă de urmările acesteia a fost cea specifică intenţiei indirecte, prevăzute de dispoziţiile art. 16 alin. 3 lit. lit.b C.pen., acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi pentru societate, deşi nu a urmărit obţinerea lui, a acceptat posibilitatea producerii lui prin sǎvârşirea faptei.
Potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. 1 C.pen., faptele inculpatului de Ucidere din culpă, şi Părăsirea locului accidentului, constituie un concurs real de infracţiuni, aceeaşi persoană săvârşind mai multe infracţiuni, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, mai înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind dovedite şi reţinute de către instanţă, urmează a se trece la individualizarea judiciară a acestora în vederea stabilirii unor pedepse concrete, de natură să ducă la finalitatea legii penale.
Instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinatǎ, pentru a fi ajutatǎ să se reintegreze în societate.
La alegerea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului precum şi pentru o justă individualizare a cuantumului acestora, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 74 alin. 1 C.pen., urmând a da eficienţă totodată şi dispoziţiilor art.396 alin.10 C.proc.pen.
Pentru stabilirea pedepselor care vor fi aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere şi criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevǎzute de dispoziţiile art. 74 alin. 1 lit. a-g C.pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.
În contextul elementelor de individualizare prevǎzute de art. 74 alin. 1 lit. a-g C.pen., analizând gravitatea infracţiunilor săvârşite şi periculozitatea infractorului, instanţa reţine, în primul rând, faptul că limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile de Ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin.2 C.pen. şi Părăsirea locului accidentului, prev. de art.338 alin.1 C.pen., sunt situate între 2 ani și 7 ani închisoare, care reduse cu o treime conform art.396 al.10 C.pr.pen. sunt situate între 1 an şi 4 luni închisoare şi 4 ani şi 8 luni închisoare.
În demersul de stabilire a cuantumului concret al pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului pentru infracţiunile săvârşite, între limitele speciale astfel cum au fost ele reduse, instanţa va ţine seama şi de ansamblul celorlalte criterii de individualizare prescrise de textul art. 74 alin. 1 C.pen., analizând, totodată, atât gravitatea infracţiunilor săvârşite cât şi periculozitatea infractorului.
Astfel, pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptelor comise de acesta, instanţa se va raporta la criterii precum modalitatea de săvârşire a faptelor, la gradul de pericol la care au fost expuse valorile sociale ocrotite de lege, la urmările concrete pe care infracţiunile le-a produs sau ar fi putut sǎ le producă, precum şi la rezonanţa pe care faptele au avut-o în rândul comunităţii din care infractorul face parte.
În acest sens, instanța are în vedere pe de o parte gravitatea faptelor care rezultă din ansamblul infracţiunilor săvârşite de inculpat care au avut ca urmare moartea tragică a victimei P. M.
Pe de altă parte instanţa are în vedere profilul socio-moral al inculpatului, din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei rezultând că acesta este o persoană integrată social, apreciat în comunitate şi la locul de muncă, absenţa antecedentelor penale din fişa de cazier judiciar a acestuia indicând că tragicul eveniment pe care l-a provocat reprezintă un accident în conduita sa socială, predarea sa imediat autorităţilor la scurtă vreme de la momentul accidentului indicând că părăsirea locului accidentului s-a datorat mai degrabă stării de panică spontane decât unei stări de indiferență și lipsă de empatie, inculpatul dovedind capacitatea de a înţelege urmările faptelor sale precum şi responsabilitatea de a se supune legii.
De asemenea, instanţa a constatat pe întreg parcursul procesului penal buna conduită a inculpatului care a exprimat mereu starea de regret şi dorinţa de a îndrepta situaţia creată, profilul pozitiv al inculpatului fiind confirmat şi de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei de fond care a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Pe întreg parcursul procesului penal cât și cu ocazia ultimului cuvânt, instanţa a remarcat buna-credință a inculpatului, buna colaborare a acestuia cu organele judiciare, regretul pentru cele petrecute, exprimate inclusiv prin respectarea obligațiilor măsurii preventive a controlului judiciar.
Punând, aşadar, în balanţă ansamblul tuturor circumstanţelor de natură a caracteriza faptele şi persoana inculpatului, instanţa apreciază că, pentru prevenirea sǎvârşirii de noi infracţiuni de cǎtre inculpat şi formarea unei atitudini corecte a acestuia faţǎ de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socialǎ, o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicatǎ inculpatului pentru infracţiunea de Ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin.2 C.pen. respectiv o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicatǎ inculpatului pentru infracțiunea de Părăsirea locului accidentului, prev. de art.338 alin.1 C.pen. sunt apte să răspundă scopului pedepsei penale.
Cât priveşte aplicarea pedepsei complementare, apreciind că inculpatul M. M. prin modalitatea încălcării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice dar mai ales prin faptul părăsirii locului accidentului s-a făcut nedemn de a mai ocupa o funcţie publică și prezintă un pericol ridicat pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, în temeiul dispoziţiilor art.66 alin.1 a, b, i, C.pen. instanţa va aplica inculpatului pe lângă infracțiunea de Părăsirea locului accidentului, prev. de art.338 alin.1 C.pen. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o durată de 5 ani prevăzută de art.66 alin.1 C.pen.
Având în vedere că instanţa va aplica inculpatului M. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,i C.pen., din interpretarea dispoziţiilor art.65 alin.1 C.pen. rezultă că în mod obligatoriu instanţa va aplica inculpatului pe lângă infracțiunea de Părăsirea locului accidentului, prev. de art.338 alin.1 C.pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi care au fost interzise ca pedeapsă complementară.
Potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. 1 C.pen., faptele inculpatului de Ucidere din culpă şi Părăsirea locului accidentului constituie un concurs real de infracţiuni, aceeaşi persoană săvârşind mai multe infracţiuni, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, mai înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
Având în vedere pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune în parte, instanţa, în acest caz, va face aplicarea prevederilor art. 39 alin.1 lit. b C.pen., referitor la pedeapsa principală în caz de concurs al mai multor infracţiuni atunci când sunt stabilite mai multe pedepse cu închisoarea, în acest caz aplicându-se pedeapsa cea mai grea, la care se adaugǎ un spor fix de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., va contopi pedepsele aplicate prin prezenta sentinţǎ penalǎ şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care se va adăuga un spor fix de o treime din celelalte pedepse aplicate, respective 8 luni închisoare, inculpatul urmând sǎ execute o pedeapsǎ rezultantǎ finală de 3 ani închisoare pe lângă care va executa pedeapsa complementară şi accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a, b, i C.pen.
Având în vedere că inculpatul M. M. a fost cercetat sub măsura preventivă a reţinerii şi a arestului preventiv, în baza dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit.a C.proc.pen. cu referire la art. 72 alin.1 C.pen., instanţa va deduce din durata pedepsei cu închisoarea rezultante aplicate inculpatului M. M. prin prezenta sentinţă penală perioada cât acesta a fost reţinut şi arestat preventiv, respectiv începând cu data de 23.10.2018 ora 11.20 şi până în data de 24.10.2018, ora 11.20(perioada reţinerii) şi începând cu data de 23.10.2018 şi până la data de 17.12.2018 inclusiv(perioada arestului preventiv).
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă penală, instanţa apreciază deşi gravitatea urmărilor faptelor sale nu poate fi contestată, cu toate acestea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei cât şi în urma perceperii nemijlocite instanţa reţine că inculpatul M. M. este o persoană în mod evident integrată socială, apreciată în comunitate cât şi la locul de muncă, acesta dovedind prin parcursul său social că faptele reţinute în sarcina sa reprezintă un accident în raport de respectarea normelor sociale şi legale.
Astfel, deşi pedeapsa are rolul nu doar a unui exemplu pentru cel căruia i se aplică cât şi pentru toţi membrii comunităţii care nu înţeleg să respecte regulile de convieţuire socială, instanţa apreciază că ruperea din societate a unui membru al comunităţii şi introducerea sa în mediul penitenciar trebuie să reprezinte ultimul resort al instanţei care dispune o condamnare penală, scopul principal al pedepsei fiind până la urmă conştientizarea faptelor şi asumarea unui comportament corect şi normal în raport cu membrii comunităţii şi regulile sociale care guvernează grupul social.
Având în vedere că pe parcursul întregului procesul penal, instanţa a observat dorinţa sinceră a inculpatului de a repara pe cât cu putinţă urmările negative ale faptelor sale, având în vedere că acesta a dovedit o conduită responsabilă, respectând obligaţiile impuse prin măsura preventivă a controlului judiciar aspect care reflectă că a înţeles necesitatea respectării legii, având în vedere caracterizările pozitive, întrucât în aprecierea instanţei, inculpatul nu reprezintă un pericol pentru comunitate care să impună înlăturarea sa din mediul social, pentru a da şansa inculpatului de a se reabilita în sânul familiei şi al societăţii, instanţa apreciază că inculpatul poate beneficia de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, măsurile de supraveghere şi obligaţiile care îi revin prin aceasta individualizare a pedepsei oferind suficiente garanţii ca în cazul în care inculpatul nu a înţeles beneficiul acestei individualizări a pedepsei, acesta va suferi consecinţele legii penale în sensul său punitiv şi coercitiv prin revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Drept urmare, în baza art. 91 alin. 1 lit. a-d C.pen., instanţa va dispune suspendarea sub supraveghere a executǎrii pedepsei rezultante aplicate prin prezenta sentinţă penală în sarcina inculpatului pe durata unei perioade de 3 ani, ce constituie termen de supraveghere pentru inculpat, şi care conform art.92 alin.2 C.pen., se calculeazǎ de la data rǎmânerii definitive a prezentei hotărâri penale.
În baza art. 93 alin. 1 C.pen., instanţa va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea lui;
c) să anunţe Serviciul de Probaţiune Iaşi, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice Serviciului de Probaţiune Iaşi schimbarea locului de muncă;
e) să comunice Serviciului de Probaţiune Iaşi informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lui de existenţă.
Având în vedere urmările sociale ale faptelor săvârşite, instanţa apreciază că frecventarea unor programe de reintegrare socială va avea un efect benefic asupra capacitǎţii viitoare a inculpatului de a se integra corect în societate, motiv pentru care, în baza art. 93 alin. 2 lit. b C.pen., va impune inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze cel puţin un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate care să se refere inclusiv la consecinţele nerespectării regulilor privind conducerea autovehiculelor pe drumurile publice.
În baza art. 93 alin. 3 C.pen., instanţa va obliga inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, sǎ presteze o muncǎ neremuneratǎ în folosul comunitǎţii pe o perioadă de 60 de zile lucrǎtoare, activitate care se va desfǎşura fie în cadrul Primăriei comunei Bălţaţi, judeţul Iaşi, fie în cadrul instituţiilor pe care le gestionează din punct de vedere administrativ, instituţie ca va fi stabilită de către consilierul de probaţiune ca urmare a evaluării efectuate conform art.51 alin.1 din Legea nr.253/2013, afară de cazul când din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În baza art. 91 alin. 4 C.pen., instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen., referitoare la posibilitatea revocǎrii beneficiului suspendǎrii executǎrii pedepsei sub supraveghere în caz de sǎvârşire a vreunei infracţiuni ori de nerespectare a mǎsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse de instanţă ori stabilite de lege sau a nerespectǎrii integrale a obligaţiilor civile.
Pentru a putea fi puse în executare măsurile de supraveghere şi obligaţiile impuse de instanţǎ, un exemplar al prezentei sentinţe penale va fi trimis Serviciului de Probaţiune Iaşi.
În baza art.68 alin.1 lit.b C.pen. executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, i C.pen., care a fost aplicată inculpatului M. M., va începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, i C.pen. aplicată inculpatului M. M. se va suspenda având în vedere individualizarea judiciară a executării pedepsei a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii dispuse faţă de inculpat.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. M. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
Având în vedere că inculpatul M. M. nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, uzitând procedura simplificată în cazul recunoaşterii învinuirii, faţă de faptul că din certificatul de înmatriculare depus în copie la dosarul de urmărire penală(f.171 d.u.p.) rezultă că autoturismul implicat în accident aparţine inculpatului, raportat la faptul că autovehiculul nu mai este necesar în vederea administrării de probe, în baza art.404 alin.4 lit.f C.pr.pen. raportat la art.255 alin.1 C.pr.pen. se va restitui inculpatului M. M. autovehiculul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare IS 12 FJX indisponibilizat la sediul Poliţiei oraşului Târgu Frumos, jud.Iaşi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa reţine că s-au constituit părţi civile:
4)fiii victimei decedate respectiv P. I., P. C.-M. şi D. C. cu câte 100000 euro daune morale fiecare, respectiv câte 10000 lei daune materiale pentru P. I. şi P C-M şi 5000 lei daune materiale pentru D C constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei şi parastasele efectuate;
5)nepoţii vicimei decedate respectiv V. C-V, V S-G şi P Ş prin reprezentant legal P I, P A şi P M prin reprezentant legal P C-M şi D A prin reprezentant legal, D C cu câte 50000 euro pentru fiecare cu titlu de daune morale;
6)Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi(f.116 d.u.p.) cu suma de 589.44 lei cu titlu de daune materiale.
De asemenea, părţile civile au solicitat obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cauză, S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A. prin apărător ales solicitând de asemenea obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cauză.
Sub aspectul naturii răspunderii pentru prejudiciile cauzate, instanţa constată că în cauza de faţă temeiul răspunderii este unul contractual, respectiv contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi tramvaie, răspunderea contractuală fiind declanşată de producerea riscului asigurat respectiv de săvârşirea faptei ilicite delictuale de către utilizatorul autovehiculului.
Tot în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr.23 din 26.10.2015 a statuat că răspunderea asigurătorului nu este una de sine stătătoare, acesta putând deveni obligat faţă de lege doar în măsura în care o atare obligaţie, izvorâtă de această dată din răspunderea civilă delictuală există şi în sarcina conducătorului.
Astfel, pentru a reţine răspunderea contractuală a asigurătorului, instanţa trebuie să se asigure mai întâi că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale declanşatoare a răspunderii contractuale.
Astfel, instanța constată că la data accidentului, autovehiculul condus de inculpat deținea poliță valabilă de asigurare, (f.172 d.u.p.).
În ceea ce priveşte calitatea asigurătorului de persoană răspunzătoare de plata prejudiciului în urma accidentului produs de autovehiculul asigurat, conform art.6 alin.6 din O.U.G. nr.54 din 14.09.2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane „asigurătorul RCA se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească despăgubirea terţului prejudiciat pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de acesta în procesul civil, în condiţiile legii şi ale contractului RCA.”
De asemenea, prin decizia nr.1/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că „În cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societate de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.”
În ceea ce priveşte calitatea rudelor persoanei decedate instanţa constată că aceste persoane întrunesc calitatea de persoană prejudiciată conform dispoziţiilor legale care reglementează răspunderea asigurătorului în cazul contractului RCA.
Astfel, conform art.2 pct.17 din O.U.G. nr.54/2016 privind asigurarea RCA, „prejudiciul reprezintă efectul negativ suferit de persoana prejudiciată prin producerea unui risc acoperit printr-un contract RCA”.
Conform pct.15 al aceluiaşi articol din ordonanţă persoana prejudiciată este definită ca „persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA.”
Conform art.49 alin.1 din Legea nr.136 din 29.12.1995 privind asigurările şi reasigurările în România „În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv.”
Referitor la modul de stabilire a despăgubirilor, conform art.20 alin.1 lit.c şi alineatul 3 al aceluiaşi articol din Norma A.S.F. nr.39 din 25.11.2015 privind asigurările auto din România, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească definitivă, în cazul în care nu există înţelegerea părţilor fiind necesar: să rezulte răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, persoana prejudiciată să facă dovada prejudiciului suferit şi să existe legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit şi fapta care a condus la producerea evenimentului.
Instanţa reţine că dovada existenţei faptei ilicite şi a vinovăţiei inculpatului a fost realizată, urmând să se stabilească în ce măsură s-a probat existenţa şi întinderea prejudiciului cauzat părţilor civile.
În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de P. I., P C-M şi D C constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei şi parastasele efectuate pentru victima decedată instanța constată că la dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri pe care părțile civile îşi întemeiază aceste pretenţii.
Cu toate acestea, în ceea ce priveşte justificarea prin înscrisuri a cheltuielilor de înmormântare, instanţa apreciază că regulile din Codul de procedură civilă privind dovada numai prin înscrisuri a sumelor mai mari de 250 de lei nu sunt aplicabile în latura civilă a procesului penal, în cazul răspunderii civile delictuale fiind incidente doar dispoziţiile materiale din Codul civil.
Mai mult, referitor la justificarea cheltuielilor cu înmormântarea şi parastasele efectuate, este îndeobşte cunoscut că date fiind momentele tragice prin care familia persoanei decedate trece, date fiind multitudinea şi rapiditatea activităţilor legate de înmormântare, este greu de crezut că rudele se vor mai gândi la conservarea şi obţinerea tuturor înscrisurilor justificative ale cheltuielilor efectuate.
Astfel, martora audiată în latura civilă a cauzei a confirmat că în calitate de prietenă a victimei decedate a asistat la toate tradiţiile de înmormântare şi parastas care au fost respectate de fiii victimei, martora precizând că praznicele au fost bogate.
Faţă de lipsa oricăror înscrisuri justificative, fiind însă dovedit prin declaraţia martorei faptul că fiii victimei au realizat cheltuieli cu înmormântarea şi praznicele ulterioare, instanţa apreciază că suma de 2000 de lei pentru fiecare dintre părţile civile, fii ai victimei, este o sumă rezonabilă şi justificată în raport de costurile actuale ale unei înmormântări urmate de tradiţiile de pomenire.
Având în vedere că partea civilă P I a confirmat în cadrul declaraţiei date în faţa instanţei că a primit suma de 4000 de lei de la sora inculpatului pentru cheltuielile de înmormântare, faţă de suma stabilită de către instanţă cuvenită fiecărei părţi civile cu titlu de daune materiale, instanţa constată că doar solicitările de daune materiale formulate de P C-M şi D C sunt întemeiate.
Referitor la daunele morale solicitate de către părţile civile respectiv câte 100000 euro pentru fiecare dintre fii şi câte 50000 euro pentru fiecare nepot, instanţa apreciază că sumele solicitate pentru suferinţa pe care le-a cauzat-o moartea lui P M, sunt disproporţionate şi nejustificate.
Este adevărat că răspunderea asigurătorului se realizează în baza unui contract aleatoriu de asigurare în care ambele părţi şi-au asumat riscul unui câştig dar şi posibilitatea unei pierderi, plafonul fiind stabilit de asigurător la suma de 5 milioane de euro însă instanţa constată cǎ despǎgubirile civile acordate cu titlu de daune morale nu sunt destinate sǎ repunǎ părţile civile în situaţia anterioarǎ sǎvârşirii infracţiunii, ci reprezintǎ o compensare patrimonialǎ adecvatǎ a prejudiciului de ordin moral suferit de aceastea din urmǎ.
Cu privire la dovedirea traumelor suferite ca urmare a pierderii unei persoane apropiate dragi, instanţa apreciază că trauma emoţională, şocul şi durerea încercată sunt elemente notorii care nu pot fi puse la îndoială decât în cazul în care s-ar dovedi că părţile nu s-ar fi aflat deloc într-o relaţie de afecţiune reciprocă.
Referitor la gravitatea traumelor suferite, în urma audierii nemijlocite a părții civile P I dar și a martorei propuse în latura civilă a cauzei, instanța și-a format convingerea că părţile civile au avut o relaţie firească de afecţiune cu P M, atât fiii cât şi nepoţii păstrând o legătură apropiată cu victima, pe care o vizitau adesea, martora evidenţiind că P M s-a preocupat în mod deosebit de nepoţii săi care o apreciau foarte mult.
În acord cu apărătorul părţilor civile, faptul că unii dintre fii sau nepoţi locuiesc în străinătate şi astfel au vizitat-o mai rar pe victimă, nu poate constitui un fapt care să determine convingerea că relaţia acestora cu victima era mai puţin strânsă decât a părţilor civile care trăiau în preajma acesteia.
De asemenea, diferenţele de vârstă ale nepoţilor nu pot constitui un unic criteriu în sensul stabilirii proporţiei suferinţei fiecărei părţi civile( a se vedea cauza CEDO Deaconu împotriva României), instanţa apreciind că deşi cu vârste fragede, nepoţii victimei aveau capacitatea de a înţelege şi percepe emoţii complexe legate de relaţia cu bunica lor.
Referitor la practica judiciară depusă de apărătorul părţilor civile referitoare la cuantumul daunelor morale/materiale acordate, practica judiciară cuprinzând inclusiv o hotărâre a prezentului complet, instanţa subliniază că stabilirea daunelor instanţa o realizează de la caz la caz, în funcţie de aspectele evidenţiate în fiecare cauză, în speţa invocată de apărătorul părţii civile, instanţa constatând din probele administrate o relaţie cu totul aparte a victimei cu părţile civile care practic se aflau sub tutela morală/emoţională şi financiară directă a victimei decedate, cu privire la daunele materiale, părţile civile din acea cauză depunând un set consistent de înscrisuri justificative.
Faţă de cele expuse, cu privire la daunele morale solicitate, instanţa apreciază că raportat la culpa exclusivă stabilită în sarcina inculpatului precum și la relația strânsă de afecțiune care a existat între părțile civile şi victima decedată, suma de 20000 euro pentru fiecare dintre fiii victimei decedate şi suma de 7000 euro cu titlu de despăgubiri civile pentru fiecare dintre nepoţii victimei decedate reprezintă compensări justificate şi proporţionale cu suferinţele acestora, fără să dobândească caracter comercial.
Față de cele expuse, în baza art.49 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, raportat la art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va admite în parte acţiunea civilă exercitată de către părţile civile P. I., P. C.-M., D. C., V. C.-V., respectiv de V. S-G şi P Ş prin reprezentant legal P I, respectiv de P A şi P M prin reprezentant legal P C-M şi de D A, prin reprezentant legal D C şi în consecinţă:
1) va obliga S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente să plătească părţilor civile P I, P C-M şi D C:
- suma de 20.000 euro pentru fiecare parte civilă, în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data producerii accidentului, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale;
2) va obliga S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente să plătească părţilor civile P C-M şi D C:
- suma de 2000 lei pentru fiecare, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei şi parastasele efectuate;
3) Va respinge cererea părţii civile P I privind acordarea despăgubirilor civile reprezentând daune materiale având în vedere că a fost despăgubit cu suma de 4000 de lei de către inculpat.
4) va obliga S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente să plătească părţilor civile V. C.-V., respectiv V. S.-G. şi P. Ş. prin reprezentant legal, P I, respectiv P A şi P M prin reprezentant legal, P C-M şi D A, prin reprezentant legal, D C:
- suma de 7.000 euro pentru fiecare parte civilă, în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data producerii accidentului, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
Referitor la partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi care a solicitat suma de 589.44 lei cu titlu de daune materiale reprezentând costuri deplasare la locul accidentului, instanţa reţine că în acord cu practica judiciară constantă, furnizorul de servicii medicale deţine calitatea de terţă persoană prejudiciată din afara autovehicului, conform art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.
Astfel, potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.”
Conform art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice sau juridice păgubite.
Conform art.22 alin.1 pct.iv din Norma A.S.F. nr.39/2016, la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unei persoane se au în vedere printre altele cheltuielile cu transportul, tratamentul, cu spitalizarea persoanei prejudiciate.”
Potrivit art.1381 alin.2 C.civ. „Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.”
Față de cele expuse, în baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art.320 alin.1 din Legea nr.95/2006 instanţa va admite acţiunea civilă formulată de Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi şi va obliga S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente să plătească părţii civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi suma de 589.44 lei cu titlu de daune materiale.
Cât privește cheltuielile judiciare efectuate de către părțile civile, conform art.12 alin.2 lit.e din O.U.G. nr.54/2016 privind asigurarea RCA, asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi persoana prejudiciată inclusiv pentru cheltuielile de judecată efectuate în vederea soluţionării litigiului.
Având în vedere că acțiunea civilă se va admite doar în parte, raportat de asemenea la probatoriul administrat și complexitatea cauzei, în baza art. 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 C.proc.pen. şi art. 276 alin. 1, 2 C.proc.pen., instanţa va admite în parte cererea formulată de către părţile civile P. I., P. C.-M. şi D. C. şi va obliga S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente să plătească fiecărei părţi civile suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cadrul prezentului proces penal conform chitanţelor de plată nr.41 din data de 01.03.2019/ nr.42 din data de 05.03.2019 şi nr.43 din data de 05.03.2019.
Referitor la cererea părţii responsabile civilmente privind obligarea inculpatului M. M. la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariu avocat conform chitanţei de la fila 21 dosar instanţa constată că este inadmisibilă o astfel de solicitare în cadrul prezentului proces penal.
Astfel, potrivit art. 87 alin.2 C.pr.pen. „ Drepturile părţii responsabile civilmente se exercită în limitele şi în scopul soluţionării acţiunii civile iar potrivit art.86 C.pr.pen. aceasta are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune.
Conform art.6 alin.6 din O.U.G. nr.54 din 14.09.2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane „asigurătorul RCA se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească despăgubirea terţului prejudiciat pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de acesta în procesul civil, în condiţiile legii şi ale contractului RCA.”
Astfel, cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate de partea responsabilă civilmente instanţa constată incidente dispoziţiile art.276 al.6 C.pr.pen. potrivit cărora „În celelalte cazuri instanţa stabileşte obligaţia de restituire potrivit legii civile.”
Astfel, potrivit art.453 C.pr.civ. „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”
Aplicând astfel dispoziţiile legale mai sus expuse, instanţa reţine că partea găsită în culpă în prezentul proces penal este inculpatul însă nu în relaţia cu partea responsabilă civilmente ci în relaţia cu părţile civile.
Astfel, în procesul penal, culpa în răspunderea civilă a inculpatului se transferă prin contractul RCA părţii responsabile civilmente care devine în latura civilă a cauzei tocmai partea care pierde procesul ca urmare a culpei reţinute în sarcina inculpatului.
Având în vedere că potrivit dispoziţiilor legale mai sus menţionate, partea responsabilă civilmente participă în procesul penal doar în scopul soluţionării acţiunii civile în sensul că este obligată să răspundă contractual pentru culpa delictuală a inculpatului asigurat, instanţa constată că în procesul penal partea responsabilă civilmente nu se află într-o relaţie contradictorie cu inculpatul pentru a se putea stabili în procesul penal o culpă procesuală a acestuia faţă de asigurator ci partea responsabilă civilmente participă în procesul penal alături de inculpat pentru a răspunde pentru acesta în contradictoriu şi în raport de partea civilă.
Astfel, instanţa apreciază că cererea părţii responsabile civilmente privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta reprezintă un adevărat regres care în raport de scopul participării părţii responsabile civilmente în procesul penal nu se poate soluţiona în cadrul acestui proces, urmând ca ulterior rămânerii definitive a prezentei cauze, o instanţă civilă să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile regresului asigurătorului împotriva inculpatului iar în caz afirmativ, inculpatul putând fi obligat inclusiv la cheltuielile judiciare efectuate în procesul penal.
Cu alte cuvinte, doar în acţiunea civilă de regres a asiguratorului se poate stabili, în aprecierea instanţei, culpa inculpatului privind cheltuielile efectuate de partea responsabilă civilmente, în procesul penal aceasta răspunzând faţă de părţile civile întocmai ca inculpatul.
Pentru a rezuma şi a conchide, instanţa apreciază că prin soluţia de admitere a acţiunii civile, partea responsabilă civilmente a căzut în pretenţii faţă de părţile civile în latura civilă a cauzei pentru care are dreptul limitat să participe iar prin obligarea asigurătorului în latura civilă a cauzei inculpatul nu cade automat în pretenţii faţă de asigurător, urmând în cadrul acţiunii în regres civile să se stabilească dacă sunt îndeplinite condiţiile obligării inculpatului la întoarcerea despăgubirilor plătite de asigurător părţilor civile în baza poliţei de asigurare, inclusiv cu privire la cheltuielile judiciare realizate de aceasta în procesul penal.
Cât priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat şi ocazionate de acest proces penal, în baza art. 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 şi art. 274 alin.1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 1500 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul urmǎririi penale iar suma de 1000 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul fazei judecǎţii.
De asemenea, va lua act de faptul că părţile din prezenta cauză au fost asistate de apărători aleşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
În baza art. 192 alin.2 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., condamnǎ pe inculpatul M. M., la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de Ucidere din culpă.
În baza art. 338 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. condamnǎ pe același inculpat, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de Părăsirea locului accidentului.
În temeiul dispoziţiilor art.66 alin.1 a, b, i, C.pen., aplică inculpatului M. M. pe lângă infracţiunea de Părăsirea locului accidentului, prev. de art.338 al.1 C.pen. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o durată de 5 ani prevăzută de art.66 alin.1 C.pen.
În temeiul dispoziţiilor art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a, b, i C.pen., aplică inculpatului M. M. pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi care au fost interzise ca pedeapsă complementară.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., contopește pedepsele aplicate prin prezenta sentinţǎ penalǎ şi aplicǎ inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care se adaugǎ un spor fix de o treime din celelalte pedepse aplicate, respectiv 8 luni închisoare, inculpatul urmând sǎ execute o pedeapsǎ rezultantǎ finală de 3 ani închisoare pe lângă care va executa pedeapsa complementară şi accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a, b, i C.pen.
În baza dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit.a C.proc.pen. cu referire la art. 72 alin.1 C.pen., deduce din durata pedepsei cu închisoarea rezultante aplicate inculpatului M. M. prin prezenta sentinţă penală perioada cât acesta a fost reţinut şi arestat preventiv, respectiv începând cu data de 23.10.2018 ora 11.20 şi până în data de 24.10.2018, ora 11.20(perioada reţinerii) şi începând cu data de 23.10.2018 şi până la data de 17.12.2018 inclusiv(perioada arestului preventiv).
În baza art. 91 alin. 1 lit. a-d C.pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executǎrii pedepsei rezultante aplicate prin prezenta sentinţă penală în sarcina inculpatului pe durata unei perioade de 3 ani, ce constituie termen de supraveghere pentru inculpat, conform art. 92 alin. 1 C.pen., şi care, potrivit art. 92 alin. 2 C.pen., se calculeazǎ de la data rǎmânerii definitive a prezentei hotǎrâri penale.
În baza art. 93 alin. 1 C.pen., obligǎ pe inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea lui;
c) să anunţe Serviciul de Probaţiune Iaşi, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice Serviciului de Probaţiune Iaşi schimbarea locului de muncă;
e) să comunice Serviciului de Probaţiune Iaşi informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lui de existenţă.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.pen., impune condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze cel puţin un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 C.pen., obligă inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, sǎ presteze o muncǎ neremuneratǎ în folosul comunitǎţii pe o perioadă de 60 de zile lucrǎtoare, activitate care se va desfǎşura fie în cadrul Primăriei comunei Bălţaţi, judeţul Iaşi, fie în cadrul instituţiilor pe care le gestionează din punct de vedere administrativ, instituţie ca va fi stabilită de către consilierul de probaţiune ca urmare a evaluării efectuate conform art.51 alin.1 din Legea nr.253/2013, afară de cazul când din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
Un exemplar al prezentei sentinţe penale va fi trimis Serviciului de Probaţiune Iaşi.
În baza art. 91 alin. 4 C.pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen., referitoare la posibilitatea revocǎrii beneficiului suspendǎrii executǎrii pedepsei sub supraveghere în caz de sǎvârşire a vreunei infracţiuni ori de nerespectare a mǎsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse de instanţă ori stabilite de lege sau a nerespectǎrii integrale a obligaţiilor civile.
În baza art.68 alin.1 lit.b C.pen. executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, i C.pen., care a fost aplicată inculpatului M. M., începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, i C.pen. aplicată inculpatului M. M. se suspendă având în vedere individualizarea judiciară a executării pedepsei a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii dispuse faţă de inculpat.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. M. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art.404 alin.4 lit.f C.pr.pen. raportat la art.255 alin.1 C.pr.pen. restituie inculpatului M. M. autovehiculul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare IS 12 FJX indisponibilizat la sediul Poliţiei oraşului Târgu Frumos, jud.Iaşi.
În baza art.49 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, raportat la art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în parte acţiunea civilă exercitată de către părţile civile P. I., P. C.-M., D. C., V. C.-V., respectiv de V. S.-G. şi P. Ş. prin reprezentant legal P. I., respectiv de P A şi P M prin reprezentant legal P C-M şi de D. A, prin reprezentant legal D. C. şi în consecinţă:
1) obligă S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente să plătească părţilor civile P. I., P. C.-M. şi D. C.:
- suma de 20.000 euro pentru fiecare parte civilă, în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data producerii accidentului, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale;
2) obligă S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente să plătească părţilor civile P. C.-M. şi D. C.:
- suma de 2000 lei pentru fiecare, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei şi parastasele efectuate;
3) Respinge cererea părţii civile P. I. privind acordarea despăgubirilor civile reprezentând daune materiale.
4) obligă S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente să plătească părţilor civile V. C.-V, respectiv V S-G şi P Ş prin reprezentant legal, P I, respectiv P A şi P M prin reprezentant legal, P C-M şi D A, prin reprezentant legal, D C:
- suma de 7.000 euro pentru fiecare parte civilă, în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data producerii accidentului, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art.320 alin.1 din Legea nr.95/2006 admite acţiunea civilă formulată de Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi şi obligă S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente să plătească părţii civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi suma de 589.44 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 C.proc.pen. şi art. 276 alin. 1, 2 C.proc.pen., admite în parte cererea formulată de către părţile civile P. I., P. C-M. şi D C şi obligă S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente să plătească fiecărei părţi civile suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cadrul prezentului proces penal conform chitanţelor de plată nr.41 din data de 01.03.2019/ nr.42 din data de 05.03.2019 şi nr.43 din data de 05.03.2019.
În baza art.276 al.6 C.pr.pen. respinge cererea părţii responsabile civilmente privind acordarea cheltuielilor judiciare.
În baza art. 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 şi art. 274 alin.1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obligǎ pe inculpat să plătească statului suma de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 1500 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul urmǎririi penale iar suma de 1000 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul fazei judecǎţii.
Ia act de faptul că părţile din prezenta cauză au fost asistate de apărători aleşi.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei către persoanele vătămate, părţi şi procuror, conform art. 410 alin. 1 C.proc.pen.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28.03.2019.
Preşedinte,
A. B.
Grefier,
A. P. I.
Judecătoria Sibiu
Ucidere din culpă
Judecătoria Bârlad
Ucidere din culpa
Judecătoria Babadag
ucidere din culpa
Judecătoria Bacău
Ucidere din culpă
Curtea de Apel Galați
Ucidere din culpă. Latura civilă. Răspunderea civilă a asiguratorului.