Infractiunea de ucidere din culpa. Accident rutier. Încalcarea unei dispozitii legale referitoare la conducerea autovehiculelor pe drumurile publice. Analiza raportului de cauzalitate dintre respectiva încalcare si moartea victimei.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 1003 din 1 iulie 2009

Infractiunea de ucidere din culpa. Accident rutier. Încalcarea unei dispozitii legale referitoare la conducerea autovehiculelor pe drumurile publice. Analiza raportului de cauzalitate dintre respectiva încalcare si moartea victimei.

Constatarea încalcarii unei dispozitii legale referitoare la conducerea autovehiculelor pe drumurile publice nu este suficienta pentru a retine culpa în producerea accidentului rutier si, implicit, culpa cu privire la moartea victimei, fiind necesar sa se analizeze în ce masura încalcarea respectivei dispozitii legale a influentat producerea evenimentului rutier ce a avut drept consecinta decesul victimei, altfel spus, raportul de cauzalitate dintre încalcarea dispozitiei legale si moartea victimei.

art. 178 alin. (2) C. pen.

Prin sentinta penala nr. 119 din 23.06.2008, pronuntata de Judecatoria Turnu Magurele, s-au dispus urmatoarele:

1). În baza art. 178 alin. (2) C. pen., inculpatul P.C. a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza art. 86 alin. (2) din OUG 195/2002 republicata, a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.

În baza art.33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Instanta a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu titlu de pedeapsa accesorie.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 4 ani, în conditiile prev. de art. 82 C. pen. si i s-a atras atentia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii.

2). În baza art. 178 alin. (2) C. pen., inculpatul O.C.M. a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. instanta a interzis inculpatului drepturile prev. de  art. 64 lit. a), b) C. pen. cu titlu de pedeapsa accesorie.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 4 ani, în conditiile prev. de art. 82 C. pen. si i-a atras atentia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii.

A obligat pe fiecare dintre inculpati la câte 250 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanta de fond a retinut ca la data de 7.04.2007, desi avea dreptul de a conduce un autoturism suspendat, inculpatul P.C. s-a urcat la volanul autoturismului Dacia 1310 si în jurul orelor 20,30 a plecat catre Turnu Magurele împreuna cu prietena sa M.C.E., care a ocupat locul din dreapta fata, iar în com. Crîngu a intrat în coliziune cu o caruta care circula fara a fi dotata cu elemente fluorescent-reflectorizante necesare pe timpul noptii si fara a avea dreptul de a circula pe acest sector de drum.

În urma impactului, autoturismul s-a rasturnat în sant, s-a rasucit în aer si s-a oprit cu rotile în sus, iar victima M.C.E. a fost proiectata afara din autoturism. A fost transportata la spitalul din mun. Tr. Magurele, unde la scurt timp a decedat.

Instanta de fond a retinut culpa comuna a celor doi inculpati în producerea accidentului.

Împotriva sentintei penale sus mentionate a declarat apel inculpatul P.C., iar prin decizia penala nr. 151/A din 9.12.2008 pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Penala, apelul a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestor hotarâri a declarat recurs inculpatul P.C., fara sa expuna motivele.

Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) si (2) C. pr. pen., Curtea apreciaza ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Desi recursul nu a fost motivat în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. pr. pen., inculpatul a invocat cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, respectiv cele prevazute de art. 3859 pct. 10 si 18 C. pr. pen., pe care instanta de recurs le poate astfel analiza.

Instanta de fond si instanta de apel au apreciat în mod corect ca sunt îndeplinite toate conditiile prevazute de lege pentru condamnarea inculpatului P.C. cu privire la savârsirea infractiunii prevazute de art. 86 alin. (2) din OUG 195/2002, însa condamnarea inculpatului pentru infractiunea prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. este urmarea unei erori grave de fapt, fiind aplicabile prevederile art. 3859 pct. 18 C. pr. pen.

Astfel, fara a stabili proportia culpelor si fara o analiza temeinica sub acest aspect, instanta de fond si cea de apel au retinut ca moartea victimei s-a produs din culpa comuna a conducatorului autoturismului (inculpatul P.C.) si a conducatorului atelajului hipo (inculpatul O.C.M.), iar în ceea ce priveste culpa inculpatului P.C., s-a retinut ca aceasta consta în faptul ca a condus autoturismul pe drumurile publice desi avea dreptul de a conduce suspendat.

Instanta de recurs apreciaza ca aceasta concluzie vine în contradictie cu probele administrate în cauza.

Este adevarat ca potrivit art. 178 alin. (2) C. pen., este incriminata infractiunea de ucidere din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, iar în cauza de fata s-a dovedit ca inculpatul a încalcat o asemenea dispozitie legala, conducând autoturismul desi dreptul sau de a conduce era suspendat.

Constatarea încalcarii unei dispozitii legale referitoare la conducerea autovehiculelor pe drumurile publice nu este suficienta pentru a retine culpa în producerea accidentului rutier si, implicit, referitor la moartea victimei, fiind necesar sa se analizeze în ce masura încalcarea respectivei dispozitii legale a influentat producerea evenimentului rutier ce a avut drept consecinta decesul victimei.

Altfel spus, instantele aveau obligatia de a analiza raportul de cauzalitate dintre conducerea autoturismului cu dreptul de conducere suspendat si moartea victimei.

Asa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica, inculpatul P.C. nu a încalcat alte dispozitii legale si nu a avut posibilitatea evitarii producerii accidentului.

În consecinta, producerea evenimentului rutier nu poate fi imputata inculpatului P.C., deoarece între conducerea autoturismului cu permisul suspendat si moartea victimei nu exista legatura de cauzalitate.

Procedând la analiza tuturor posibilitatilor de evitare a accidentului, expertul a precizat ca inculpatul P.C. avea o atare posibilitate numai în situatia în care ar fi circulat cu o viteza mai mica de 45 km/h, însa aceasta nu poate constitui o culpa a inculpatului, caci respectiva viteza se situeaza sub valoarea a 1/2 din limita maxima a vitezei admise pe sectorul de drum unde a avut loc evenimentul rutier, inculpatul a condus sub aceasta limita de viteza si nu avea obligatia de a o reduce pâna la 45 km/h.

Accidentul s-a produs din culpa exclusiva a inculpatului O.C.M., care nu avea dreptul sa conduca atelajul hipo pe drumul national (asa încât prezenta unui asemenea vehicul nu putea fi prevazuta de inculpatul P.C.), a condus caruta foarte aproape de axul drumului (facând inutile manevrele de evitare efectuate de inculpatul P.C.) si fara niciun fel de elemente de semnalizare (ceea ce a determinat observarea târzie a carutei de catre inculpatul P.C.).

Toate acestea duc la concluzia ca si în situatia în care nu ar fi avut dreptul de conducere suspendat, inculpatul P.C. era în imposibilitate de a evita accidentul rutier.

Conducerea autovehiculul cu dreptul suspendat este incriminata ca infractiune distincta, iar în conditiile lipsei raportului de cauzalitate între nerespectarea acestor dispozitii legale si moartea victimei, nu se poate retine culpa inculpatului si, pe cale de consecinta, întrunirea elementelor constitutive ale infractiunii prev. de art. 178 alin. (2) C. pen.

Cât priveste critica întemeiata pe dispozitiile art. 3859 pct. 10 C. pr. pen., Curtea apreciaza ca analiza acesteia este inutila, din moment ce instanta de recurs a stabilit inexistenta vreunei culpe a inculpatului P.C., solutie cu mult mai favorabila recurentului.

Fata de cele retinute, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen. Curtea a admis recursul, a casat în totalitate decizia penala si în parte sentinta recurata si rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultanta aplicata inculpatului P.C., iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pr. pen., a dispus achitarea inculpatului P.C. pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 178 alin. (2) C. pen.

A mentinut condamnarea aplicata în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. 195/2002 si, având în vedere dispozitiile art. 3858 C. pr. pen. privind neagravarea situatiei în propriul recurs, a facut aplicarea art. 81 si 82 C. pen., dispunând suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

În ceea ce priveste pedeapsa accesorie, Curtea a apreciat ca nu se impune interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen., întrucât conducerea unui autovehicul cu dreptul de conducere suspendat nu evidentiaza nedemnitatea inculpatului de a-si exercita dreptul de a alege, cu atât mai mult cu cât acesta este tânar, în vârsta de 25 de ani, este infractor primar si a avut o atitudine sincera în cursul procesului penal.

1

Domenii speta

Spete similare