Ordonanţă preşedinţială, litigii multiple între aceleaşi părţi cu privire la minori.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.05.2019 cu nr. 2333/866/2019 reclamantul N. I., în contradictoriu cu pârâta N. M., a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, până la soluţionarea definitivă a cererii de divorţ, pronunţarea unei hotărâri prin care:

- să fie stabilită locuinţa minorilor N. D.-D., născută la data de 23.09.2005, N. I.-M., născută la 20.08.2009 şi N. D. I., născut la 20.08.2015, la tată; doar în subsidiar, a solicitat stabilirea unui program de legături personale cu cei trei minori;

- să fie stabilită obligaţia de întreţinere în privinţa celor trei minori rezultaţi din relaţiile de căsătorie;

- să fie stabilit dreptul reclamantului de a încasa alocaţia de stat pentru cei trei minori.

Au fost solicitate, de asemenea, cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că pe rolul Judecătoriei Paşcani a fost înregistrată de către N. M., o acţiune de divorţ sub nr. 1639/866/2019, la care a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională. Deşi nu a avut un comportament de admirat vreodată, după naşterea primului copil, pârâta a devenit recalcitrantă, impulsivă, cu tendinţa de a provoca scandaluri şi mai mult, a început să consume alcool zilnic. Pârâta nu a realizat vreodată venituri, însă acesta nu a fost un motiv al răcirii relatţilor dintre soţi. Reclamantul a precizat că, deşi poate părea greu de crezut, a fost victima unor acte de violenţă exercitate de pârâtă, deţinând certificat medico-legal care atestă leziunile produse. A mentionat că la data de 18 mai 2009, a intervenit între soţi şi bunicii săi, N. T. V. si N. I. F., contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1959, cu clauză de întretinere şi uzufruct viager în beneficiul acestora. Soţia sa nu şi-a respectat şi nu respectă obligaţiile pe care şi le-a asumat faţă de bunicii săi şi mai mult, îi agresează pe aceştia fizic şi verbal. Mai precizează că în aceeaşi curte cu bunicii săi, pe terenul acestora, soţii au ridicat o casă, în care au rămas să locuiască doar soţia sa împreună cu cei trei copii minori, urmare a emiterii unui ordin de protecţie împotriva mea.

Relaţia cu cei trei copii minori este foarte bună, spre deosebire de relaţia copii-mamă. Ordinul de protecţie emis de Judecătoria Paşcani nu priveşte şi cei trei minori rezultaţi din căsătoria părţilor şi chiar martorii ce au fost audiaţi, au declarat că relaţia tată - copii este foarte bunaă. Copiii doresc să locuiască împreună cu tatăl şi nu cu mama lor. D-D a fost de foarte multe ori lovită de mama ei şi depune în dovedire fotografii pe care acestea şi le-a făcut în urma violenţelor exercitate de pârâtă. Susţine că acest copil este ameninţat zilnic de mamă cu acte de violenţă, este blestemat, i se vorbeşte vulgar şi i se spune deseori că „mai bine nu te făceam". D. i-a spus reclamantului că nu mai rezistă lângă mama sa, că-şi va tăia venele, că vrea să moară, dorinţă exprimată şi pe reţeaua de socializare Facebook. De la bunici, a aflat că D. le-ar fi cerut celor din urmă pastile pentru a se sinucide, motiv pentru care ei au ascuns toate pastilele din casă. I.-M. a fost şi ea lovită de multe ori de pârâtă, strânsă de gât, trasă de păr. De curând, la data de 21.04.2019, D-I a căzut lovindu-se la cap. La data de 22.04.2019 s-a anunţat incidentul Poliţiei mun. Pascani, care a sesizat Serviciul de Asistenţă Socială. După ascultarea minorilor şi a mamei, s-au luat măsuri provizorii şi pentru câteva zile, copiii au fost aduşi la locuinta sa din satul Moţca, băieţelul fiind însă lăsat în continuare la pârâtă, el plângând după surorile sale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 997 şi art. 920 C.proc.civ. .

În dovedire, reclamantul a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, efectuarea unei anchete sociale, ascultarea minorilor, interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu martorii N. B., D. G, N A şi N T. V.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, admiterea excepţiilor, dar şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale de excepţie, a invocat autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte capătul de cerere privind stabilirea locuinţei minorilor la reclamant, dar şi inadmisibilitatea acţiunii prin raportare la disp. art. 997 C.proc.civ. .

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, pârâta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 194/22.03.2019, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 1617/866/2019, definitivă prin respingerea apelului, a fost emis un ordin de protecţie împotriva reclamantului pe o perioadă de 6 luni, perioadă care nu a expirat la data soluţionării prezentei cauze. Prin ordinul de protecţie, reclamantul a fost evacuat din fostul domiciliu comun, a fost obligat la păstrarea unei distanţe minime de 50 m faţă de ea şi faţă de domiciliul ei, fiind interzisă luarea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau orice alt mod. Prin acelaşi ordin de protecţie, cei trei minori au fost încredinţaţi mamei. Practic, prin această sentinţă care a rămas definitivă, inclusiv locuinţa minorilor a fost stabilită la mamă pe o perioadă de 6 luni.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, susţine pârâta că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 997 C.proc.civ. . Reclamantul solicită luarea unor măsuri în ceea ce îi priveşte pe cei 3 minori rezultaţi din căsătorie, măsură care a fost luată deja prin ordinul de protecţie menţionat anterior. Această măsură, stabilită prin hotărâre judecătorească, nu poate fi modificată prin pronunţarea altei hotărâri care ar conţine dispoziţii contrare. Nu se justifică urgenţa, atât timp cât de la data instituirii ordinului de protecţie, moment în care reclamantul a fost evacuat din locuinţa comună, au trecut doar 2 luni şi nu a intervenit nicio stare de pericol pentru minori, după cum susţine în mod mincinos reclamantul. A precizat pârâta că permite contactul copiilor cu tatăl lor. Cu privire la împrejurarea că ar consuma alcool, pârâta a susţinut că aceasta este o invenţie a reclamantului. În urma agresiunilor primite din partea reclamantului, pârâta a necesitat îngrijiri medicale, fiind emise cu privire la acest aspect două certificate medico-legale.

Nu este adevărat că minorii sunt agresaţi de către mamă sau că ar fi în pericol. Pârâta a arătat că nu a lucrat în timpul căsătoriei şi preocuparea sa principală au fost copiii. Fiica cea mare, D.-D., s-a coalizat cu tatăl său împotriva sa. A susţinut că reclamantul o denigrează  în faţa copiilor şi încearcă să le cumpere bunăvoinţa cu câteva dulciuri. A mai arătat că reclamantul doarme în camera finalizată, în acelaşi pat cu fata cea mare şi cu cea mijlocie. Deşi pârâta i-a arătat de nenumărate ori că nu e normal acest comportament, pentru că fiica cea mare are deja 14 ani, reclamantul refuză să doarmă cu ea. Acum când reclamantul a fost evacuat, fiica cea mare a reacţionat negativ, a sărit la ea la bătaie, probabil este învăţată de tatăl său să o provoace. S-a impus în faţa ei într-o situaţie în care trebuia să intervină, atunci când a constatat că primea pe Facebook poze indecente de la un bărbat şi a pedepsit-o. De atunci, fiica cea mare îi răspunde obraznic, sare la bătaie, îi vorbeşte urât, încurajată şi de tatăl său, motiv pentru care a formulat şi o plângere la Poliţia Municipiului Paşcani. Cu privire la incidentele în care a fost implicat fiul D.-I., inclusiv fractura de la picior,  pârâta a precizat că acesţi trei copii au doi părinţi, iar ambii trebuiau să îi vegheze şi să le fie alături, nu cum a procedat reclamantul care a lăst toată grija copiilor asupra sa. În ultimii ani, relaţia dintre soţi s-a înrăutăţit din cauza reclamantului care consumă alcool în cantităţi exagerate, nu aduce banii din salariu şi este pasionat de jocuri de noroc. A mai arătat pârâta că a formulat 5 plângeri penale împotriva reclamantului pentru violenţele exercitate împotriva sa. Chiar dacă la unele a renunţat, pe fondul promisiunilor de îndreptare exprimate de reclamant, respectivele plângeri dovedesc violenţele exercitate de reclamant împotriva sa.

Pârâta a mai arătat în final că se opune la audierea celor 3 minori. După cum a arătat, a promovat pe rolul Judecătoriei Paşcani acţiune de divorţ, unde se va reglementa inclusiv situaţia minorilor.

În drept, întâmpinarea este întemeiată pe disp. art. 205 C.proc.civ. .

În dovedire, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii P. M.-D. şi P. M.

Prin precizările depuse la data de 30.05.2019 (fl. 140-141), reclamantul a solicitat instanţei şi stabilirea unui program de consiliere psihologică în regim de urgenţă, raportat la interesul superior al minorilor şi dorinţa exprimată de aceştia, cu respectarea principiului rolului activ al judecătorului.

În probaţiune, instanţa a încuviinţat şi administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei şi proba testimonială cu 4 martori, câte 2 pentru fiecare parte. Minorele N. D.-D., şi N. I.-M., , au fost audiate în camera de consiliu la data de 12.06.2019.

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, reţine următoarele:

În fapt, aşa cum rezultă din certificatele de stare civilă depuse de reclamant (certificat căsătorie – fl. 22, certificate naştere – fl. 23-25), pe parcursul căsătoriei dintre reclamantul N. I. şi pârâta N. M. s-au născut cei trei copii, N. D.-D., , N. I.-M., şi N. D. I.,.

Prin sentinţa civilă nr. 194/22.03.2019 (fl. 48-50), pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 1617/866/2019, definitivă prin respingerea apelului, a fost admisă cererea formulată de reclamanta N. M., în contradictoriu cu pârâtul N. I. şi a fost emis un ordin de protecţie prin care s-a dispus pe o perioadă de 6 luni:

- evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa situată în localit.Gâşteşti-Paşcani, - obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime de 50 metri faţă de reclamantă şi domiciliul acesteia,

- interzicerea pârâtului de luare a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta.

- încredinţarea către reclamantă a minorilor N. D. D. , N. I. M. şi N. D. I. stabilind totodată locuinţa acestora la mama reclamantă.

Prin aceeaşi sentinţă civilă, a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime faţă de copiii minori precum şi acea de a preda un cuţit.

Conform art.248 alin.1 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Pe cale de excepţie, pârâta a invocat prin întâmpinare autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte capătul de cerere privind stabilirea locuinţei minorilor la reclamant.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, pârâta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 194/22.03.2019, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 1617/866/2019, definitivă prin respingerea apelului, a fost emis un ordin de protecţie împotriva reclamantului pe o perioadă de 6 luni, perioadă care nu a expirat la data soluţionării prezentei cauze. Prin ordinul de protecţie, reclamantul a fost evacuat din fostul domiciliu comun, a fost obligat la păstrarea unei distanţe minime de 50 m faţă de ea şi faţă de domiciliul ei, fiind interzisă luarea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau orice alt mod. Prin acelaşi ordin de protecţie, cei trei minori au fost încredinţaţi mamei. Practic, prin această sentinţă care a rămas definitivă, inclusiv locuinţa minorilor a fost stabilită la mamă pe o perioadă de 6 luni. A mai arătat pârâta că reclamantul solicită luarea unor măsuri în ceea ce îi priveşte pe cei 3 minori rezultaţi din căsătorie, măsură care a fost luată deja prin ordinul de protecţie menţionat anterior. Această măsură, stabilită prin hotărâre judecătorească, nu poate fi modificată prin pronunţarea altei hotărâri care ar conţine dispoziţii contrare.

Potrivit art. 430 alin. 1, 2 şi 3 C.proc.civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

Conform art. 431 C.proc.civ., care priveşte efectele lucrului judecat, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În temeiul art. 432 C.proc.civ., excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

În analiza excepţiei autorităţii de lucru judecat, instanţa constată că între litigiul ce a avut ca obiect emiterea unui ordin de protecţie şi prezentul dosar, ce are ca obiect emiterea unei ordonanţe preşedinţiale, nu există o triplă identitate de părţi, obiect şi cauză. Emiterea unui ordin de protecţie vizează luarea unor măsuri urgente pentru preîntâmpinarea unor situaţii de pericol ca urmare a constatării vulnerabilităţii în ceea ce priveşte persoana care a formulat această cerere şi/sau a familiei acesteia. Pe de altă parte, cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale din prezenta cauză are în vedere, de asemenea, unele măsuri cu caracter temporar, dar finalitatea urmărită este diferită, respectiv protejarea intereselor unor minori. Nu se poare reţine de plano că dacă s-a constatat starea de vulnerabilitate a numitei N. M. şi au fost stabilite anumite măsuri împotriva tatălui N. I., inclusiv încredinţarea minorilor către mamă, nu se poate analiza pe fond oportunitatea luării unor măsuri, ulterior, chiar înainte de expirarea termenului prevăzut în ordinul de protecţie, care să privească aceeaşi minori, în măsura în care s-ar face dovada interesului superior al copiilor, chiar în sens contrar în ceea ce priveşte, de exemplu, stabilirea locuinţei la celălalt părinte. De altfel, după cum am arătat, chiar dacă minorii au fost încredinţaţi către mamă, prin aceeaşi sentinţă civilă prin care a fost emis ordinul de protecţie, a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime faţă de copiii minori.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta N. M. prin întâmpinare.

În continuare, vor fi analizate condiţiile de admisibilitate prev. de art. 997 C.proc.civ.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată, de asemenea, prin întâmpinare, a susţinut pârâta că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 997 C.proc.civ. . Nu se justifică urgenţa, atât timp cât de la data instituirii ordinului de protecţie, moment în care reclamantul a fost evacuat din locuinţa comună, au trecut doar 2 luni şi nu a intervenit nicio stare de pericol pentru minori, după cum susţine în mod mincinos reclamantul. Mai mult, a precizat pârâta că permite contactul copiilor cu tatăl lor.

Conform art. 997 C.proc.civ., instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În raport de aceste dispoziţii legale, pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanţă preşedinţială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurii solicitate a se lua pe această cale, existenţa unor cazuri grabnice (urgenţa) şi neprejudecarea fondului.

În temeiul art. 920 C.proc.civ., instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

După cum rezultă cu claritate din prevederile art. 920 C.proc.civ., condiţia urgenţei este prezumată în ceea ce priveşte stabilirea locuinţei copiilor minori, obligaţia de întreţinere sau  încasarea alocaţiei de stat pentru copii.

Aşadar, condiţia urgenţei este îndeplinită în prezenta cauză, prin raportare la disp. art. 920 C.proc.civ. . Mai mult, condiţia urgenţei reiese inclusiv din situaţia tensionată dintre mamă şi, cele două minore, care au fost şi audiate în camera de consiliu.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 997 C.proc.civ. şi anume vremelnicia măsurii ce se solicită a fi luată, instanţa reţine că pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi luate măsuri definitive care privesc fondul dreptului litigios, ci numai măsuri provizorii, astfel încât măsurile dispuse prin prezenta ordonanţă  vor fi valabile pe o perioadă limitată.

Aşa cum rezultă inclusiv din Fişa dosarului nr. 1639/866/2019, pe rolul Judecătoriei Paşcani mai este înregistrat, printre altele, şi un dosar ce are ca obiect divorţul dintre aceleaşi părţi. De altfel, reclamantul a solicitat luarea unor măsuri cu caracter provizoriu, tocmai până la soluţionarea definitivă a dosarului de divorţ.

Astfel, se reţine că reclamantul a solicitat luarea unor măsuri cu caracter provizoriu, până la soluţionarea definitivă a dosarului de divorţ.

Instanţa nu poate reţine însă ca moment limită, rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, având în vedere că în temeiul art. 448 alin. 1 pct. 1 şi 4 C.proc.civ., sentinţa de divorţ, chiar nedefinitivă, în tot sau în parte, este executorie cu privire la stabilirea locuinţei minorilor, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere şi încasarea alocaţiei de stat.

Referitor la condiţia neprejudecării fondului, instanţa reţine că judecătorul nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părţi, dar pentru a se evita pronunţarea unei soluţii arbitrare, acesta va face un examen sumar, „pipăind fondul”, pentru  a se vedea de partea cui este aparenţa dreptului. Or, în cauza de faţă după o cercetare sumară a fondului cauzei instanţa retine că luarea măsurilor solicitate nu este de natură să prejudece fondul cauzei.

De altfel, având în vedere caracterul urgent, dar şi sumar al procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, probatoriul administrat în prezenta cauză nu şi-a propus să dovedească sau să infirme în totalitate susţinerile părţilor. Aceste susţineri privesc, mai degrabă dosarul de fond, cel care are ca obiect desfacerea căsătoriei. Judecătorul fondului este cel mai îndreptăţit să stabilească adevărul celor susţinute de ambele părţi, în urma administrării unui probatoriu mai complex, nefiind nici restrâns de rigorile unei proceduri speciale urgente. În prezenta cauză, instanţa a verificat aparenţa drepturilor invocate şi a constatat că aparenţele sunt în favoarea tatălui reclamant.

Având în vedere că sunt indeplinite condiţiile prev. de art. 997 alin. 1 C.proc.civ., instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta N. M. prin întâmpinare.

Analizând declaraţiile celor 4 martori audiaţi în şedinţă publică (fl. 168 -172), instanţa reţine că relaţia dintre soţi este una tensionată şi că, în numeroase situaţii, aceştia întâmpină probleme inclusiv cu privire la gestionarea problemelor legate de minori. Situaţia tensionată dintre părţi rezultă inclusiv din certificatele medico-legale depuse la dosar ( fl. 99, 100 – pârâtă, fl. 183 – pârât). La soluţionarea cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, instanţa va avea în vedere, însă, doar aspectele care privesc relaţiile părinţi - minori, mare parte din declaraţiile martorilor privind mai degrabă relaţia tensionată dintre părţi, împrejurări care privesc, în primul rând, dosarul de divorţ, aflat, de asemenea, pe rolul Judecătoriei Paşcani. Din declaraţiile martorilor reiese cu claritate că, la momentul soluţionării prezentei cauze, minorii sunt mai apropiaţi de tată.

Potrivit. art. 264 alin. 1, 2 şi 4 C.civ., în procedurile judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei. Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere şi a primi orice informaţie, potrivit cu vârsta sa, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta şi cu gradul său de maturitate.

În soluţionarea prezentei cauze, având în vedere, după cum am arătat, caracterul urgent şi sumar al procedurii, instanţa va acorda prioritate, opţiunii minorelor audiate în camera de consiliu. Ambele minore au declarat în mod expres că doresc să locuiască cu tatăl, reieşind că între mamă şi cele două minore există o relaţie tensionată prelungită. De altfel, relaţia tensionată este recunoscută şi de mamă, care invocă însă că ar fi manipulate de tată. Din probatoriul sumar administrat, nu reiese însă că acestea nu ar fi exprimat o opţiune conştientă cu privire la părintele cu care îşi doresc să locuiască. Instanţa apreciază, în raport cu vârsta şi gradul de maturitate, că minorele N. D.-D., , N. I.-M., , au exprimat o opinie clară, fără dubii, în sensul stabilirii locuinţei la tată. În ceea ce priveşte cel de-al treilea minor, N. D. I., , instanţa apreciază că este de preferat ca fraţii să locuiască cu toţii împreună.

La stabilirea locuinţei minorilor la tată, instanţa are în vedere şi relaţia apropiată a copiilor cu bunica paternă, care dispune de un spaţiu locativ corespunzător, dar şi de timpul necesar pentru a avea grijă de cei trei minori.

Pentru aceste considerente, instanţa va constata încetate măsurile încredinţării către mama N. M. a minorilor N. D.-D., , N. I.-M., şi N. D. I., precum şi stabilirea locuinţei minorilor la mamă, măsuri stabilite prin sentinţa civilă nr. 194/22.03.2019 (fl. 48-50), pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 1617/866/2019, definitivă prin respingerea apelului şi va stabili în mod provizoriu, până la soluţionarea dosarului nr. 1639/866/2019, locuinţa minorilor N. D.-D., , N. I.-M., şi N. D. I., , la tată.

Instanţa atrage atenţia reclamantului să nu doarmă cu minorele în acelaşi pat, având în vedere vârsta celor două. La stabilirea locuinţei minorilor la tată, instanţa apreciază că această obligaţie precizată în mod expres (de a nu dormi în acelaşi pat) va fi respectată de tatăl reclamant, în caz contrar putând a se cere eventual, chiar pe calea unei alte ordonanţe preşedinţiale, modificarea locuinţei minorilor la celălalt părinte.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 C.civ., obligaţia de întreţinere există numai între persoanele prevăzute de lege. Ea se datorează numai dacă sunt întrunite condiţiile cerute de lege.

Potrivit art. 487 C.civ., părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.

Art. 499 C.civ. stabileşte în alin. 1 că tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională, iar alin. 4 arată că în caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

Conform art. 521 alin. 1 C.civ., minorii care cer întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, fiind astfel instituită o prezumţie a stării sale de nevoie.

Art. 529 C.civ. arată că întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.

Având în vedere înscrisurile existente la dosar, instanţa va reţine că pârâtul nu mai are în întreţinere alţi copii minori.

Aşa cum rezultă din referatele de anchetă socială, nevoile specifice vârstei pentru cei trei minori sunt destul de mari, astfel că se impune stabilirea pensiei de întreţinere la nivelul cuantumului maxim prevăzut de lege. Din considerente practice, care ţin de evitarea unor alte procese cu obiect similar, chiar tot pe calea unor ordonanţe preşedinţiale, instanţa apreciază însă că se impune stabilirea pensiei în cuantum procentual.

Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă şi că pârâta nu ar fi inaptă de muncă,  astfel că instanţa apreciază că ar trebui să realizeze cel puţin salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, astfel cum este stabilit anual prin Hotărâre de Guvern (în continuare HG). Instanţa va avea însă în vedere valoarea netă a acestor venituri.

Având în vedere că locuinţa minorilor urmează a fi stabilită la tată, instanţa o va obliga în mod provizoriu, până la soluţionarea dosarului nr. 1639/866/2019, pe pârâta N. M.  la plata unei indemnizaţii lunare în cuantum de 50 % din venitul minim lunar net pe economie, astfel cum este acesta stabilit prin HG, către reclamant, pentru minorii N. D.-D., , N. I.-M., şi N. D. I., , câte 16,66% pentru fiecare dintre cei trei, de la data pronunţării, respectiv 21.06.2019 şi până, cel mai târziu, la majoratul fiecăruia dintre cei trei, cu titlu de pensie de întreţinere.

Cu titlu de exemplu, instanţa precizează că pentru anul 2019, având în vedere cuantumul salariului minim lunar net pe economie stabilit pentru acest an, respectiv 1.263 lei,  pârâta datorează o pensie de întreţinere în cuantum total de 631,5 lei (50%  x  1.263 lei = 631,5 lei), câte 210,5 lei pentru fiecare dintre cei 3 minori.

Cuantumul menţionat în paragraful anterior are în vedere salariul minim lunar net pe economie prin raportare la salariul brut stabilit prin HG pentru anul 2019, prin HG putând fi stabilit un cuantum lunar diferit pentru perioada de timp pentru care a fost stabilită obligaţia de întreţinere în sarcina pârâtei.

Faţă de stabilirea locuinţei minorilor la tată, instanţa va stabili în favoarea reclamantului şi dreptul de a încasa alocaţia de stat pentru cei trei minori.

Având în vedere că locuinţa minorilor urmează a fi stabilită la tată, cu care aceştia din urmă au o relaţie mai apropiată, instanţa apreciază că, pentru moment, nu se impune participarea minorilor la un program de consiliere psihologică în regim de urgenţă. În măsura în care, nici după stabilirea locuinţei la tată, minorii nu se vor stabiliza emoţional, se va putea reveni, eventual cu o nouă cerere în acest sens.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa va admite în parte cererea de pronunţare a unei ordonanţe preşedinţiale formulată de reclamantul N. I., în contradictoriu cu pârâta N. M.

În temeiul art. 451 şi urm. C.proc.civ., instanţa va admite cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată şi va obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (fl. 20).

În temeiul art. 997 alin. 2 rap. la art. 448 alin. 1 pct. 1 şi 4 C.proc.civ., prezenta ordonanţă preşedinţială este executorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta N. M. prin întâmpinare.

Respinge ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta N. M. prin întâmpinare.

Admite în parte cererea de pronunţare a unei ordonanţe preşedinţiale formulată de reclamantul N. I., şi domiciliul procesual ales (la familia N. A.), în contradictoriu cu pârâta N. M..

Constată încetate măsurile încredinţării către mama N. M. a minorilor N. D.-D., , N. I.-M., şi N. D. I., , precum şi stabilirea locuinţei minorilor la mamă.

Stabileşte în mod provizoriu, până la soluţionarea dosarului nr. 1639/866/2019, locuinţa minorilor N. D.-D., , N. I.-M., şi N. D. I., , la tată.

Obligă în mod provizoriu, până la soluţionarea dosarului nr. 1639/866/2019, pârâta N. M.  la plata unei indemnizaţii lunare în cuantum de 50 % din venitul minim lunar net pe economie, astfel cum este acesta stabilit prin HG, către reclamant, pentru minorii N. D.-D., , N. I.-M., şi N. D. I., , câte 16,66% pentru fiecare dintre cei trei, de la data pronunţării, respectiv 21.06.2019 şi până, cel mai târziu, la majoratul fiecăruia dintre cei trei, cu titlu de pensie de întreţinere.

Stabileşte în favoarea reclamantului dreptul de a încasa alocaţia de stat pentru cei trei minori.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind participarea minorilor la un program de consiliere psihologică în regim de urgenţă.

Admite cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (fl. 20).

În temeiul art. 448 alin. 1 pct. 1 şi 4 C.proc.civ., prezenta sentinţă este executorie cu privire la stabilirea locuinţei minorilor, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere şi încasarea alocaţiei de stat.

Cu drept de apel, în termen de 5 zile de la pronunţare, care se depune la Judecătoria Paşcani, sub sancţiunea nulităţii.

Pronunţată  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi,  21.06.2019.

Preşedinte,Grefier,

D.-M. A. C.

Domenii speta

Spete similare