Tăgadă paternitate. Recunoaștere paternitate

În raport de modificările legislative, respectiv intrarea în vigoare a Noului Cod Civil la data de 01.10.2011, instanţa reţine că, potrivit art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Codului Civil, tăgăduirea paternităţii, stabilirea filiaţiei sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor Noului Cod Civil şi produce efectele prevăzute de acesta, numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare. Or, se constată că minora DSP este născuta după intrarea în vigoare a Codului Civil, respectiv, la data de 28.01.2016, fiind, în consecinţă, aplicabile prevederile Codului Civil.

Analizând actele dosarului rezultă că reclamanta SI  este căsătorită cu paratul SRR  din data de 02.04.2003  potrivit certificatului de căsătorie depus la fila 41 dosar  .

Conform  certificatului de naștere  emis  de Corporatia Municipala Kolkata Departamentul de sănătate  5 , S.N. Banerjee Road , Kolkata -.. s-a născut minora , la rubrica tată fiind trecut  PDS şi nu  SRR  ca urmare a aplicării prezumţiei de paternitate, iar tăgada paternităţii presupune tocmai înlăturarea acestei prezumţii.

Cu privire la prezumţia de paternitate, conform art. 414 alin. 1 din Codul civil, copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei, astfel că în favoarea copilului din căsătorie operează ope legis (de plin drept ) prezumţia de paternitate, conform căreia soţul mamei este tatăl copilului.

Această prezumţie  se întemeiază pe faptul naşterii sau au concepţiei copilului în timpul căsătoriei.

Astfel, beneficiază de prezumţia de paternitate copilul născut în timpul căsătoriei sau cel conceput în timpul căsătoriei şi născut după încetarea, desfacerea, anularea căsătoriei, dar înainte ca mama să intre într-o nouă căsătorie. Atunci când filiaţia faţă de mamă s-a stabilit prin recunoaştere, iar la momentul concepţiei sau al naşterii copilului mama era căsătorită, soţul mamei este prezumat ca fiind tatăl copilului.

Potrivit art. 429 Cod civil (1) Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de soţul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii acestora, în condiţiile legii, iar potrivit art. 431 Cod civil, acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de către mamă în termen de 3 ani de la data naşterii copilului.  Prezumţia de paternitate îşi produce efectele indiferent de actul de naştere al copilului, care ar putea să arate, de exemplu, ca tată al copilului pe altcineva decât pe soţul mamei.

Instanţa reţine că minora a fost recunoscută de  reclamantul PDS, astfel cum rezultă din certificatul  de naștere  emis  de Corporatia Municipala Kolkata Departamentul de sănătate  5 , S.N. Banerjee Road , Kolkata -..., la data de 28.01.2016.

Din concluziile referatului de anchetă socială efectuat în cauză rezultă că  reclamanta locuiește împreuna cu  minora intr-un apartament compus dintr-o camera tip cămin , este mobilat si utilat cu cele necesare , condițiile fiind modeste  .

De asemenea, potrivit raportului de expertiză medico-legală examen ADN –nr. 176 din 17.12.2018, din studiul comparativ al profilurilor genetice  rezultă că  numitul DSP  poate fi tatăl copilului DSP , cu o probabilitate a paternității de PP egal 99.9999967254% , IPC egal 30.538.063 .

Coroborând aspectele reţinute: relaţiile părţilor ulterior naşterii copilului, atitudinea  reclamantului DSP care a recunoscut că este tatăl minorei , concluziile raportului de expertiză medico-legală examen ADN –nr. 176 din 17.12.2018 rezultă că tatăl copilului  DSP este DSP, instanţa reţine ca întemeiată acţiunea și în temeiul art. 431 Cod Civil,  o va admite, urmând a constata că pârâtul SRR  nu este tatăl minorei  DSP, născută la data de  28 .01.2016 .

Având în vedere faptul că, prin admiterea cererii de tăgadă a paternităţii este înlăturată calitatea de copil din căsătorie şi, implicit, acesta dobândeşte statutul unui copil din afara căsătoriei, în cauză devin incidente prevederile art. 408 alin. 3 din Noul Cod Civil, potrivit cărora filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte, prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească.

Conform disp. art. 424 C.civ., dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaşte pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili pe cale judecătorească.

Instanţa reţine că pentru admiterea unei cereri de stabilire a paternităţii trebuie stabilite împrejurări neechivoce: naşterea copilului, legăturile intime dintre mama copilului şi presupusul tată în perioada concepţiei acestuia şi stabilirea în mod cert că bărbatul cu care a avut asemenea legături este tatăl copilului.

De asemenea, instanța va lua act de recunoașterea  reclamantului, potrivit căreia el este tatăl biologic al minorei, mărturisire care se coroborează cu  concluziile raportului de expertiză medico-legală examen ADN privind cercetarea paternităţii, si va constata că acesta este tatăl minorei  și va dispune în consecința ca minora sa păstreze numele trecut in certificatul de naștere , acela de DSP.

În conformitate cu art. 438 Cod Civil instanţa va dispune şi cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti .

Potrivit art. 260 N.C.civ., copiii din afara căsătoriei sunt egali in fata legii cu cei din căsătorie iar conform art. 448 N.C.Civ, copilul din afara căsătoriei a cărui filiatie a fost stabilită potrivit legii are, faţă de fiecare părinte, aceeași situație ca si aceea a unui copil din căsătorie. Acest aspect este subliniat si de art. 505 alin. 2 N.C.civ. care stabileşte că dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorităţii părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.”

Instanţa mai retine că, dacă există încuviinţarea instanţei tutelare, părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorităţii părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia.

Potrivit Legii 272/2004 exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi a patrimoniului său.

În consecinţă, având în vedere că părinţii minorului în cauză convieţuiesc şi că nu există nici un motiv întemeiat pentru a lua în considerare o altă soluţie decât custodia comună, instanţa urmează a dispune ca autoritatea părintească să se exercite în comun de către ambii părinţi.

Domenii speta

Spete similare