Procedura insolvenţei

Cerere de ridicare a popririi pe contul unic al debitoarei, formulată de lichidatorul acesteia şi de desfiinţare a măsurii popririi instituite asupra contului unic de insolvenţă şi a tuturor măsurilor de executare silită întreprinse de creditoarea Direcţia generală regională a finanţelor publice Timişoara – Administraţia judeţeană a finanţelor publice Arad, în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei de mai sus – în faliment, în contradictoriu cu terţul poprit Banca.

Prin Sentinţa civilă nr. 6 pronunţată Tribunalul Arad în data de 13.01.2020, în dosarul nr. …, s-a respinge excepţia lipsei de competenţă a Tribunalului Arad prin judecătorul sindic de a soluţiona prezenta, s-a respins excepţia de tardivitate, s-a admis cererea de ridicare a popririi pe contul unic al debitoarei din Arad, formulată de lichidatorul acesteia şi s-a dispus desfiinţarea măsurii popririi instituite asupra contului unic de insolvenţă şi a tuturor măsurilor de executare silită întreprinse de creditoarea Direcţia generală regională a finanţelor publice Timişoara – Administraţia judeţeană a finanţelor publice Arad, în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei de mai sus – în faliment, în contradictoriu cu terţul poprit Banca.

Pentru a  pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:

Analizând contestaţia de faţă, cu prioritate excepţiile invocate în cauză, judecătorul sindic va analiza, cu prioritate, excepţiile care fac de prisos oricare alte analize, potrivit prevederilor art. 248, alin. 1 cod procedură civilă.

Astfel, judecătorul sindic constată că excepţia care primează este cea privind excepţia de necompetenţă, pe de o parte, pentru că orice instanţă este datoare să îşi stabilească propria competenţă, potrivit art. 131 cod procedură civilă. Fără a soluţiona această excepţie, nu poate soluţiona excepţia de tardivitate, nici fondul prezentei.

Astfel, se constată că prin Sentința Civila nr. … pronunțată în dosarul nr. (...)/… al Tribunalului Arad, s-a deschis procedura generală a insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2014 împotriva debitorului, fiind desemnat ca și administrator judiciar.

Prin Sentința civilă nr. (...) pronunțată în același dosar a fost deschisă procedura falimentului față de aceeași debitoare.

Fiind deschisă procedura insolvenţei generale a debitoarei, judecătorul sindic constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 342 din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora „sunt aplicabile, în măsura compatibilităţii cu Legea nr. 85/2014 prevederile Codului Civil şi ale Codului de procedură civilă”.

Astfel cum se poate observa, art. 342 din Legea nr. 85/2014 nu conţine nici un fel de prevedere cu privire la Codul Fiscal, ori Codul de procedură Fiscală invocate de către AJFP Arad prin întâmpinare, prin urmare, prevederile invocate – art. 260 Cod de procedură fiscală nu sunt aplicabile.

Pentru a soluţiona prezenta, judecătorul sindic mai constată că, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2014 scopul procedurii de insolvenţă este „instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia”.

OUG nr. 88/2018 nu a modificat această prevedere.

Potrivit art. 45, lit. r din Legea nr. 85/2014, judecătorii sindici au „orice alte atribuţii prevăzute de lege”.

Potrivit art. 40 din Legea nr. 85/2014, organele care aplică legea sunt „instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar.” Care “ trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.”

Potrivit art. 41, alin. 1 din Legea Nr. 85/2014 “Toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia apelului, sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă, acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege.”

Judecătorul sindic mai constată că potrivit alin. 3 şi 4 din Legea nr. 85/2014 „Tribunalul, legal învestit cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei potrivit alin. (1), rămâne competent să soluţioneze cauza, indiferent de schimbările ulterioare de sediu al debitorului.

(4) Toate cererile, contestaţiile, acţiunile întemeiate pe dispoziţiile prezentului capitol se judecă potrivit prevederilor Codului de procedură civilă cu privire la judecata în primă instanţă, cu menţiunea că termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 15 zile de la comunicare, răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu, iar judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de maximum 5 zile de la data depunerii întâmpinării, primul termen de judecată, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei. În ceea ce priveşte cererile de deschidere a procedurii de insolvenţă ori în alte cazuri în care legea prevede termene speciale se va ţine cont de aceste termene speciale. În cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind regularizarea cererii.”

După cum se poate observa, legiuitorul nu a prevăzut nici o derogare de la regula potrivit căreia lipseşte competenţa Tribunalului în astfel de situaţie, ci doar legea aplicabilă.

Este firească o astfel de prevedere câtă vreme cel chemat să vegheze la respectarea legii insolvenţei este judecătorul sindic.

Mai mult, prin Hotărârea Camerei de Consiliu nr. …, pronunțată în cauza nr. …, Curtea de Apel Timișoara a statuat în mod irevocabil că judecătorului sindic îi revine sarcina soluționării contestațiilor la executare întemeiate pe poprirea contului unic de insolvență.

Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic va respinge excepţia de necompetenţă a Tribunalului Arad cu privire la lipsa sa de competenţă.

Cu privire la dispoziţiile RIL-ului invocat, judecătorul sindic constată, de asemenea, că nu există relevanţă cu privire la această decizie care se referă la procedura de drept comun şi nu cu privire la Legea nr. 85/2014, în contextul art. 342 din Legea nr. 85/2014.

Cum legea nr. 85/2014 este o lege specială, aşa cum rezultă şi din economia textului art. 2 mai sus citat, iar principiul de drept potrivit căruia specialul derogă de la general, are aplicabilitate în cauză, se poate observa că excepţia de necompetenţă este invocată neîntemeiat.

Cu privire la cealaltă excepţie, privind tardivitatea, judecătorul sindic constată că adresa de înfiinţare a popririi este emisă, cu adevărat, cu mult timp înainte de formularea prezentei, însă se impune a se observa, deopotrivă, două aspecte:

Orice act de executare silită poate face obiect al unei contestaţii la executare, potrivit art. 715, alin. 1 şi 2 cod procedură civilă.

Instanţa mai constată că este aplicabil Codul de procedură civilă  aprobat prin  Legea nr. 134/2010, cu modificările existente până la apariţia Legii nr. 310/2018, dat fiind data deschiderii procedurii din 2016.

Potrivit art. 715, alin. 3 cod procedură civilă, contestaţia privind lămurirea înţelesului sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.

Astfel cum se poate observa, titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească, prin urmare, prevederile privind aplicabilitatea acestuia se supun prevederilor art. 715, alin. 3 cod procedură civilă.

Cum titlul executoriu este unul fiscal, se constată că executarea sa se poate face în termen de 5 ani, dar nu mai târziu de data de 01.01 a anului imediat următor împlinirii termenului de 5 ani, deci acesta este termenul de prescripţie la care se referă articolul mai sus citat.

Mai mult, la dosar există mai multe adrese întocmite de Expert SPRL și comunicate Băncii (...) care are calitatea de terț poprit, fără a se urma nici un demers de întrerupere a popririi.Mai mult, instanța este datoare a atrage atenția cu privire la recenta practică a CJUE privind termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executare pe care l-a desființat, în România fiind o chestiune de timp până la adoptarea legislației conforme.

Pe de altă parte, se invocă de către Contestator o executare ilegală, care este guvernată de dispoziţiile speciale ale codului de procedură civilă. Nulităţile întemeiate pe motive de ordine publică sunt imprescriptibile.

Pe cale de consecinţă, în baza disp. art. 715, alin. 3 cod procedură civilă, se va respinge ca neîntemeiată excepţia de tardivitate invocată.

Cu privire la fondul cauzei, judecătorul sindic constată că prevederile art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, stipulează expres: „contul de insolvenţă deschis în condiţiile art. 39 alin. 2 nu va putea fi în nici un mod indisponibilizat prin nicio măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă de organele de cercetare penală, de organele administrative sau de instanţele de judecată.

Interdicţia expresă este firească întrucât:

1. Indisponibilizarea lichidităţilor din contul unic se traduce în blocarea activităţii debitoarei.

 În ipoteza executării silite individuale a contului unic, Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei şi de insolvenţă devine lipsite de obiect.

2.Conform prevederilor art. 39 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, toate operaţiunile cu fonduri băneşti legate de averea debitorului se vor derula numai prin contul unic de insolvenţă.

3.Derularea fondurilor printr-un singur cont este amintită şi de art. 75 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 85/2014.

4.Contul unic de insolvenţă este un cont care se încadrează în categoria conturilor cu afectaţiune specială, asupra acestuia debitorul neavând un drept de dispoziţie deplin. Astfel, toate operaţiunile sunt supuse avizării prealabile fie a administratorului judiciar în temeiul atributului de supraveghere (art. 5 pct. 66 din Legea nr. 85/2014), fie a judecătorului sindic. Toate operaţiunile efectuate prin contul unic al procedurii se realizează cu acordul prealabil al administratorului judiciar/judecătorului sindic. Prin urmare, executorul judecătoresc/banca nu vor putea efectua nicio plată în afara celor ordonate de către administratorul judiciar/judecătorul sindic, sub sancţiunea nulităţii absolute, sancţiune prevăzută de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

5. Chiar în lipsa interdicţiei exprese de la art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, poprirea contului debitoarei nu ar fi fost posibilă, întrucât aceasta reprezintă o măsură de executare silită, menită a conduce la recuperarea individuală a creanţei creditorului. Regula în insolvenţă este suspendarea, respectiv încetarea tuturor măsurilor de recuperare individuale ale creanţelor, dat fiind că procedura insolvenţei este o procedură colectivă, obligatorie pentru toţi creditorii. Aceştia NU au opţiunea de a alege recuperarea creanţei prin altă modalitate, cât timp debitoarea a intrat sub regimul insolvenţei. Invocă prevederilor art. 75, alin. 1 din Legea 85/2014.

Pe de altă parte, judecătorul sindic constată că nu va putea ignora data deschiderii procedurii: 07.03.2016.

Ori, OUG nr. 88/2018 a intrat în vigoare la data de 02.10.2018, prin urmare, forma art. 143 era cea nemodificată de această ordonanţă. Potrivit art. 15 din Constituţia României, legea civilă dispune numai pentru viitor.

Potrivit art. 6 din Codul Civil:” (1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.

(2) Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

(3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi.

(4) Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

(5) Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.

(6) Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.”

De asemenea, dispoziţii similare există şi în Codul de procedură civilă, la art. 24.

Prin urmare, poprirea s-a înfiinţat fără a exista un temei legal, forma nemodificată a legii nepermiţând o executare silită paralelă celei instituită de Legea nr. 85/2014.

Pe cale de consecinţă, în baza prevederilor art. 45, lit. r rap la art. 717 şi 718 cod procedură civilă, va admite contestaţia şi va anula poprirea instituită pe contul unic al debitoarei deschis la Banca Transilvania, va dispune suspendarea tuturor formelor de executare silită viitoare.

Potrivit art. 15, alin. 2 din Constituția României, legea civilă se aplică doar pentru viitor, același lucru fiind preluat prin dispozițiile art. 6 Cod Civil și art. 24 cod procedură civilă, în vigoare la data deschiderii procedurii.

OUG nr. 88/2018 nu era în vigoare în anul 2016 când a fost deschisă procedura insiolvenței debitoarei, iar prevederile Legii nr. 85/2014 au fost modificate pentru viitor, nu pentru cauzele în care procedura era deschisă la data intrării in vigoare a ordonanței de mai sus. Prin urmare, nu se pot aplica unei proceduri judiciare în derulare dispoziții care nu erau în vigoare la data începerii respectivei proceduri judiciare.

Domenii speta

Spete similare