Drept de retentie animale

Data publicare portal 23.07.2020

Prin Sentinta civila nr. 4936 din data de 25.11.2019 pronuntata de Judecatoria …. s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul ..., cu domiciliul în ..., Sat ..., judeţul ..., în contradictoriu cu pârâtul ..., CNP ..., cu domiciliul în Comuna ..., Str. ..., judeţul ....

Obligă pârâtul să restituie reclamantului un număr de 95 de oi rasa TURCANA (94 femele, 1 mascul) și un număr de 35 de miei.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 325 lei cu titlu de chirii pășunat.

Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1309 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise și 3000 lei onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de comunicare, cererea de apel urmând a fi depus la Judecătoria ....

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ..., la data de ..., sub nr. ..., reclamantul ...în contradictoriu cu pârâtul ..., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea  paratului să-i achite contravaloarea a 95 oi, respectiv suma de 23.750 lei;

- suma de 1500 lei reprezentând crotalierea făcută în anul 2018 atât la cele 95 de oi cât şi la caprele pârâtului (50 de capre);

- contravaloarea a 1/2 din cantitatea de furaje, respectiv 400 lei echivalentul a 1/2 din suma plătită pentru 1 ha de lucerna;

- suma de 600 lei reprezentând 1/2 pentru 1,5 ha lucerna; suma de 410 lei reprezentând  1/2  din plata achitată pentru tractorist şi balotat;

- suma de 300 lei reprezentând 1/2 din suma achitată pentru 200 baloţi fân;

- suma de 350 lei reprezentând 1/2 din suma achitată pentru 70 duble boabe;

-suma de 150 lei reprezentând 1/2 din suma achitată pentru 24 duble mălai;

-suma de 400 lei reprezentând ½  din suma achitată cu titlul de impozit şi chirii pentru păşunat,

-suma de 5850 lei reprezentând echivalentul a 390 kg brânză, pe care trebuia să le primesc pentru anul 2018 şi suma de 4500 lei reprezentând echivalentul a 300 kg. brânză care trebuia să o primesc în primăvara anului 2018;

- contravaloarea a 35 miei (7000 lei) reprezentând ½  din cei 70 de miei fătaţi de oile lăsate în grija pârâtului,

- Suma de 150 lei reprezentând c/valoarea a 5 camioane de fân cosit,

 ÎN TOTAL 45.360 LEI.

 A  solicitat obligarea la cheltuieli de judecată.

In motivare, reclamantul a arătat ca în luna mai 2018, a achiziţionat 95 de oi şi a convenit cu pârâtul să le întreţină împreună cu cele 50 de capre ale acestuia, urmând ca toate cheltuielile cu furajarea şi întreţinerea acestora să fie suportate în cote de 1/2,  producţia de brânză şi miei să o împartă în mod egal.

De asemenea, au convenit ca reclamantul să ridice subvenţia de pe 10 ha teren, respectiv 7800 lei şi să beneficieze de jumătate din producţia de brânză obţinută atât de la oi cât şi de la capre şi 1/2 din miei.

Astfel, a convenit cu pârâtul să se ocupe el de păşunatul şi îngrijirea animalelor, urmând să beneficieze de jumătate din producţie.

Cu toate acestea, în anul 2018, când le-a fost impusă crotalierea animalelor, reclamantul a fost cel care a suportat suma de 1500 lei pentru crotaliere şi tot reclamantul a fost  cel care a dus lucerna de pe 2,5 ha, a plătit tractorist şi balotat, a dus 200 de baloţi de fân, a dus 5 camioane de fân cosit, 70 de duble boabe şi 24 duble mălai, a plătit motorina pentru transport, întreţinerea terenului şi impozitele şi chiriile pe păşuni, pârâtul fiind cel care de fiecare dată spunea că îi va plăti partea lui de furaje sau vor compensa cu miei diferenţa de cheltuieli pe care are să i-o dea.

Pentru perioada mai-decembrie 2018, pârâtul nu i-a dat decât 110 kg de brânză, cu toate că producţia totală a fost de aproximativ 1000 kg, iar partea reclamantului din această producţie trebuia să fie de 500 kg. brânză din care a  primit aşa cum a menţionat decât 110 kg.

În primăvara anului 2019, respectiv în ziua de 20.04.2019, în preajma Paştelui,  a mers să-si ridice cei 35 de miei din cei 70 de miei care fuseseră fătaţi de oi, dar pârâtul a refuzat categoric să-i dea mieii, spunând că nu are nici o datorie şi nici o obligaţie la reclamant pentru că sunt mieii lui deoarece el a îngrijit oile. În continuare, reclamantul a avut discuţii cu pârâtul şi i-a spus să-i restituie oile şi cei 35 de miei, dar a fost refuzat de acesta, iar pentru a evita un scandal a fost nevoit să se adreseze instanţei de judecată.

A precizat că, şi în această  primăvară, pârâtul a produs de la toate animalele peste 600 kg. brânză din care 300 kg. i-ar fi revenit de drept reclamantului, dar până la acest moment nu a primit nimic din cantitatea care i se cuvenea.

A menţionat că a mai avut discuţii cu pârâtul în luna septembrie 2018 cu privire la contravaloarea furajelor, dar acesta i-a promis că îi va da banii după ce vinde o garsonieră pe care o are la vânzare în oraşul ..., iar abia în primăvara aceasta a aflat că de fapt acesta nu era proprietarul garsonierei că a mai înşelat pe un alt cetăţean folosindu-se de caprele acestuia şi spunându-i că-i va da banii după ce vinde aceeaşi garsonieră.

Aceleaşi promisiuni privind plata furajelor le-a avut până la Paşte, iar la momentul când s-a pus problema de a-i da cei 35 de miei care erau partea  reclamantului, paratul a refuzat categoric.

Pentru aceste motive, reclamantul a solicitat obligarea  pârâtului la plata sumelor mai sus amintite, precum şi la restituirea celor 95 de oi sau echivalentul acestora, precum obligarea acestuia şi la plata cheltuielilor de judecată.

În dovedirea cererii înţelege să se folosească de proba cu următorii martori: ..., domiciliat în localitatea ..., sat ... jud. ... şi ..., domiciliat în localitatea ..., sat ..., jud. ..., interogatoriul pârâtului,expertiză de specialitate dacă va  fi  necesară şi înscrisuri.

Legal citat, la data de 10.07.2019, paratul ..., în termen legal, a depus ÎNTÂMPINARE, solicitând  respingerea acţiunii  reclamantului ca neîntemeiată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pe care a fost nevoit să le facă cu acest proces.

A solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii şi toate capetele acesteia sunt nefondate, urmând ca pentru fiecare în parte să răspund punctual:

 La punctul 1, reclamantul solicită să-i achite contravaloarea a 95 de oi, respectiv suma de 23.750 lei, animale pe care reclamantul susţine că în luna mai 2018 le-a cumpărat şi a convenit cu paratul să aibă grijă de ele, urmând ca toată furajarea şi întreţinerea acestora să o împartă în mod egal. A arătat că, în luna mai 2018, reclamantul i-a adus 70 de oi şi 3 bovine pentru a le îngriji până în luna decembrie 2018, urmând ca pentru fiecare animal paratul, să primească suma de 350 lei, în această sumă fiind inclusă îngrijirea animalelor, tratamente specifice, furaje, sare, apă, tunsul oilor, etc. În luna decembrie, reclamantul trebuia să vină şi să-şi ia animalele şi să achite plata datorată pentru îngrijirea acestora. Deşi, în luna decembrie i-a solicitat banii, acesta nu a venit nici măcar să-şi ia animalele, paratul având grijă de ele de atunci şi până în prezent fără să primească nici o plată în toată această perioadă de timp, perioada de iarnă fiind foarte grea pentru îngrijirea animalelor. A arătat că toată vara anului 2018, i-a solicitat reclamantului să-i dea banii, îi cerea atunci când venea să ia brânza şi în august, când a venit şi a luat cele 3 bovine, reclamantul a afirmat că nu-i dă nicio sumă de bani, paratul sperând totuşi că în decembrie va veni să le ia din domiciliul acestuia. La data de 24.04.2019 i-a înaintat reclamantului o notificare prin Birou Individual Avocat „Preda Marin" prin care îi solicita ca la data de 06.05.2019 să vină la domiciliul paratului să-i achite suma de 24.500 lei ce reprezintă contravaloarea îngrijirii animalelor în perioada mai 2018 - 06.05.2019 şi totodată l-a notificat să se prezinte să-şi ridice turma de oi formată din 70 de capete şi 60 de miei, deoarece nu mai are posibilitate să aibă grijă de ele şi nici nu a fost plătit.

Prin urmare, a menţionat ca nu este  dator cu nicio sumă de bani către reclamant care a formulat acţiunea la instanţă, deoarece ştie că paratul l-a chemat în judecată la data de 15.05.2019, acţiune ce formează nr. dosarului nr. ..., solicitându-i acestuia suma de bani menţionată mai sus. A solicitat instanţei să respingă acest capăt de cerere şi  încuviinţarea  de probe pentru dovedirea susţinerilor.

A solicitat suma de 1500 lei, reprezentând crotalierea făcută în anul 2018, sumă de bani pe care nu este dator să o plătească, deoarece reclamantul a crotaliat animalele şi a încasat subvenţia.

La  punctele 3,4,5,6 şi  13  reclamantul  solicită  sume de  bani ce reprezintă cantitatea de furaje, respectiv lucerna şi baloţi de fân şi a arătat că, reclamantul menţionează că este vorba de 1/2 din furajele respective însă a arătat că a plătit cantitatea sa de furaje, banii fiind achitaţi de unchiul sau, ... întrucât  nu avea bani în momentul respectiv iar în prezent reclamantul are în domiciliul său baloţii de lucerna şi de fân ce reprezenta partea lui din recoltat. Poate face dovada cu martori că  a plătit partea sa şi că nu este dator să-i achite acestuia sumele menţionate, unchiul sau, achitând şi suma de 400 lei tractoristului pentru balotat care nici nu a plecat din curte până nu şi-a primit banii şi suma de 150 lei reprezentând contravaloarea a 5 camioane de fân cosit.

La punctul 7 reclamantul solicită 350 lei reprezentând 1/2 din suma achitată pentru 70 duble de boabe. A arătat că această cantitate a fost folosită pentru hrănirea animalelor proprietatea  reclamantului, cantitatea de cereale folosită de anul trecut şi până în prezent fiind mult mai mare, aceeaşi situaţie este şi pentru suma de 150 lei ce reprezintă 1/2 din suma achitată pentru 24 duble mălai menţionată la punctul 8.

La punctul nr.9 reclamantul solicită suma de 400 lei, reprezentând 1/2 din suma achitată cu titlu de impozit şi chirii pentru păşunat. A arătat că pârâtul nu a achitat nicio sumă de bani cu titlu de impozit, chitanţele depuse la dosar fiind emise de Primăria ..., unde reclamantul îşi are domiciliul şi nu la Primăria ... unde s-au aflat animalele şi unde acestea au păşunat de anul trecut şi până în prezent.

La punctele 10 şi 11 reclamantul solicită 2 sume de bani, respectiv 5850 lei reprezentând echivalentul a 390 kg de brânză pentru anul 2018 şi 4500 lei echivalentul a 300 kg de brânză pe care trebuia să o primească tot în anul 2018. Nici nu înţelege ce solicita reclamantul, de ce sunt 2 sume de bani, de ce sunt 2 cantităţi de brânză pentru acelaşi an, în condiţiile în care în cursul anului 2018 acesta a ridicat 150 kg de brânză, de la 23 de oi cu lapte, restul animalelor fiind sterpe sau oi tinere care se numesc noatine, cantitatea de 150 kg de brânză rezultând de la animalele pe care le putea mulge, respectiv 23 de oi.

La  punctul 12, reclamantul solicită 7000 lei reprezentând contravaloarea a 35 de miei, însă aşa cum a arătat la pct.1 l-a notificat pe reclamant să vină să-şi ridice animalele, neavând nicio obligaţie ca acestea să rămână la parat si să-l despăgubească cu bani.

A menţionat că nu este adevărat că a avut discuţii cu reclamantul referitor la contravaloarea furajelor în luna septembrie 2018, ci dimpotrivă tot anul trecut şi anul acesta până în luna aprilie, l-a rugat să vină să încheie socotelile, să se înţeleagă şi să lichideze orice aspect legat de aceste animale însă reclamantul a refuzat, acesta fiind mulţumit că paratul are grijă de animalele lui, fără nicio plată, făcând mai multe demersuri şi mai multe drumuri la reclamant acasă, deoarece după ce în luna  a mai adus animalele, fiind bolnave au început să moară una câte una, paratul solicitându-i să-i aducă tratamente .

În dovedirea celor arătate, înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială şi interogatoriul pârâtului.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

În fapt, instanța reține că în luna mai 2018 reclamantul ...a cumpărat un număr de 95 de oi rasa TURCANA (94 femele și 1 mascul) pe care a convenit să le întrețină cu pârâtul ... (cioban) și cele 40 de capre ale acestuia, după cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 7-12 coroborate cu recunoașterea pârâtului ...la interogatoriu (f.37, răspuns întrebarea nr. 1).

Între părți nu s-a încheiat un contract în formă scrisă care să stabilească drepturile și obligațiile părților. Niciunul dintre martorii propuși nu a fost de față la înțelegerea părților, iar majoritatea aspectelor le cunosc fiecare de la părți.

Cele 95 de oi au fost predate numitului ..., acest aspect nefiind contestat de părți.

Instanța reține că fiecare dintre părți are o altă variantă asupra înțelegerii: reclamantul apreciază că i-a predat oile pârâtului pentru a le întreține alături de caprele sale, urmând să fie împărțită în mod egal producția de brânză și miei, iar pârâtul, pe lângă producția de brânză și miei, susține că ar fi trebuit achitat văzutul oilor, cu o sumă de 350 lei pe fiecare oaie. Această a două variantă a pârâtului, privind suma de 350 lei pentru fiecare oaie nu este însă dovedită de probele de la dosar. Reclamantul nu a recunoscut aceste aspecte (răspuns întrebări interogatoriu 2,3,4 de la f. 39) și nici martorii nu au putut confirma această ipoteză, a sumei de 350 lei/oaie pentru văzut. Mai mult, fiind vorba de un contract cu o valoare mai mare de 250 lei, era obligatorie încheierea unui înscris care să ateste obligația de plată a acestei sume conform art. 309 C.pr.civ., astfel că, în lipsa unei recunoașteri din partea reclamantului și a unui martor care să fi fost de față la înțelegere (practic, părțile au convenit utilizarea probei testimoniale pentru înțelegerea dintre ele), această obligație din partea reclamantului nu poate fi reținută de instanță.

În ceea ce privește obligația de împărțire a brânzei și mieilor, aceasta este recunoscută de pârâtul ..., prin răspunsurile la interogatoriul luat de reclamant pârâtului, la întrebările 12,14 și 16 (f. 38).

Referitor la obligația de întreținere a animalelor, din probe rezultă că reclamantul ... dar și pârâtul ... și-au îndeplinit obligația de a asigura furajarea acestora, după cum rezultă din declarația martorului ... (f. 45), care a transportat nutrețul, a dus lucerna și boabe la pârât, precum și din declarația martorului ... (f. 44), care a fost cu pârâtul la cumpărarea furajelor.

În ceea ce privește obligația de împărțire în mod egal a brânzei și mieilor, instanța reține că mieii nu au predați reclamantului după cum recunoaște pârâtul la interogatoriu (întrebare 14, f. 38); în ceea ce privește jumătatea din cantitatea de brânză, instanța reține că reclamantul afirmă că a primit doar 110 kg de brânză, însă, în dosar, nu s-a dovedit cantitatea totală de brânză rezultată de la cele 94 de oi (determinarea unei cantități exacte ar fi oricum foarte dificilă având în vedere că depinde de o varietate de factori, cum ar fi cantitatea de lapte dată de fiecare oaie, dar și având în vedere că singura persoană care ține evidența oilor era pârâtul).

Temeiul de drept al acțiunii a fost precizat de avocatul reclamantului, ca fiind revendicare mobiliară.

În drept, potrivit art. 563 alin. 1 C.pr.civ. proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acţiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel (alin.2).

Ca efect al admiterii acțiunii în revendicare, pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat. În aceleaşi condiţii, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. În toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii (art. 566 alin. 1 C.pr.civ.).

 Efectele admiterii acțiunii în revendicare sunt aceleași, indiferent dacă bunul revendicat este mobil sau imobil.

Principalul efect al admiterii acțiunii în revendicare este că bunul este readus în patrimoniul proprietarului liber de eventualele sarcini cu care fusese grevat de către posesorul (detentorul) neproprietar.

Astfel, din textul de lege citat anterior, rezultă că regula este restituirea lucrului în natură, iar în subsidiar, în cazul în care restituirea nu mai este posibilă datorită pierii lucrului din vina pârâtului ori dacă lucrul a fost înstrăinat de către acesta, obligația de restituire va fi înlocuită cu o obligație de dezdăunare, deci instanța îl va obliga pe pârât la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire, evaluată în raport cu momentul restituirii.

Instanța reține că pârâtul a recunoscut că i-au fost predate cele 95 de oi de către reclamant, precum și faptul că în prezent acesta le reține până la achitarea văzutului. Se va avea în vedere și atitudinea contradictorie a pârâtului care, prin întâmpinare, afirmă că i-au fost predate 70 oi, însă la interogatoriu recunoaște că era vorba de 95 de oi. Apoi, întrebat fiind de instanță, afirmă că ar fi vorba de 95 de oi, însă au rămas doar 70 întrucât o parte din ele ar fi murit, fără să facă această dovadă (precum și motivul decesului).

Întrucât pârâtul recunoaște că cele 95 de oi aparțin reclamantului ..., precum și faptul că nu i-a predat cei 35 de miei, instanța constată îndeplinite condițiile art. 563 C.pr.civ. și va dispune restituirea unui număr de 95 de oi și 35 de miei către reclamant.

În dezacord cu susținerile pârâtului, instanța apreciază că acesta nu are un drept de retenție asupra oilor până la plata văzutului oilor, întrucât nu a fost dovedit, la acest moment, că reclamantul ... datora această sumă. Potrivit art. 2495 C.civ. cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl reţină cât timp creditorul nu îşi execută obligaţia sa izvorâtă din acelaşi raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat. Dreptul de retenţie nu poate fi exercitat dacă deţinerea bunului provine dintr-o faptă ilicită, este abuzivă ori nelegală sau dacă bunul nu este susceptibil de urmărire silită (art.2549 C.civ.). Or, în cauză, s-a dovedit că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile reprezentând întreținerea și furajarea animalelor. Prin urmare, pârâtul nu are un drept de retenție asupra oilor, deținerea lor fără acordul proprietarului reprezentând un act abuziv. Instanța urmează să aibă în vedere și atitudinea contradictorie a pârâtului care, prin întâmpinare, a afirmat că este vorba de 70 de oi predate (deși din acte rezultă clar că e vorba de 95), apoi a recunoscut la interogatoriu că era vorba de 95 de ori, iar întrebat fiind de instanță asupra oilor deținute, a afirmat că este vorba doar de 70 întrucât o parte au murit, fără să facă dovezi în acest sens. Totodată, pârâtul a refuzat să predea oile reclamantului, beneficiind, în continuare, fără drept, de toate fructele naturale acestora (lapte, brânză, lână), deși evident înțelegerea părților încetase în momentul în care reclamantul a solicitat restituirea bunurilor sale.

În dezacord cu solicitările reclamantului, instanța apreciază că nu se poate dispune contravaloarea oilor și a mieilor atât timp cât acestea încă există și se află în posesia pârâtului, obligația de despăgubire revenind doar în cazul în care animalele au pierit sau au fost înstrăinate de către pârât (iar pe temeiul unor dispoziții legale speciale, terțul dobânditor nu mai poate fi evins de către proprietar). Astfel, în măsura în care, după pronunțarea hotărârii și până la predare, acestea pier fortuit sau sunt înstrăinate, reclamantul are posibilitatea de a sesiza instanța de executare cu o cerere prin care se solicită stabilirea echivalentului valoric al lucrului a cărui predare nu mai este posibilă (art. 891 C.pr.civ.).

Cu privire la celelalte capete de cerere, acestea au fost calificate de avocatul reclamantului ca fiind acțiune în pretenții.

În drept, instanţa reţine că art. 1.270 C.civ. consacră principiul forţei obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: “contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”, iar potrivit art. 1.170 „părţile trebuie să acţioneze cu bună credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot  timpul executării sale”. Raţiunea textelor citate constă în asigurarea stabilităţii si siguranţei raporturilor juridice generate de actele juridice.

Conform art. 1516 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar potrivit art. 1548 C. civ. culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.

Sintetizând dispoziţiile legale enunţate, instanţa reţine că în cazul în care o parte a unui contract nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.

În ceea ce privește solicitarea sumei de 1500 lei reprezentând crotalierea animalelor, respectiv a oilor reclamantului și a caprelor pârâtului, instanța urmează să respingă acest capăt de cerere ca neîntemeiat. Deși crotalierea realizată de reclamant a fost recunoscută de pârât (și rezultă și din acte f. 10-12), întrucât au fost restituite oile către reclamant prin prezenta hotărâre, nu poate fi obligat pârâtul la plata unei operațiuni aferente animalului reclamantului. De asemenea, valoarea acestui capăt de cerere este de peste 250 lei, privește raportul reclamantului cu un terț (nu cu pârâtul) și, în consecință, nu poate fi dovedit decât prin înscrisuri, conform art. 309 C.pr.civ. Or, reclamantul nu a depus la dosar un înscris din care să rezulte achitarea acestei sume, respectiv costul achitării crotalierii pentru caprele pârâtului, separat de oile sale.

Prin urmare, acest capăt de cerere va fi respins ca neîntemeiat.

În ceea ce privește sumele de 600 lei reprezentând ½ pentru 1,5 ha lucernă, 400 lei echivalentul a ½ din suma plătită pentru 1 ha de lucernă, 410 lei, reprezentând ½ din plata achitată pentru tractorist și balotat, 300 lei reprezentând ½ din suma achitată pentru 200 baloți de fân, 350 lei reprezentând ½ din suma achitată pentru 70 duble boabe, 150 lei reprezentând ½ din suma achitată pentru 24 duble mălai, și 150 de lei reprezentând contravaloarea a 5 camioane de fân cosit, instanța reține că obligarea pârâtului la plata acestora este lipsită de temei. Astfel cum s-a arătat mai sus, instanța a constatat că obligația de întreținere a animalelor a fost asumată de ambele părți, atât reclamantul cât și pârâtul realizând furajarea acestora, după cum rezultă din declarațiile martorilor ...și .... Mai mult, instanța reține că această cantitate de furaj reprezenta hrana necesară animalelor, iar oile, chiar dacă se aflau în posesia pârâtului, erau în proprietatea reclamantului care își asumase, alături de pârât, obligația de asigura hrana acestora. Mai multe, astfel cum s-a arătat anterior, valoarea unora dintre aceste capete de cerere este de peste 250 lei, privește raportul reclamantului cu un terț (nu cu pârâtul) și, în consecință, nu poate fi dovedit decât prin înscrisuri, conform art. 309 C.pr.civ.

În consecință, și acest capăt va fi respins ca neîntemeiat.

În ceea ce privește sumele de 5850 lei și 4500 lei, reprezentând echivalentul a 390 kg de brânză, pe care reclamantul trebuia să o primească pentru anul 2018, respectiv echivalentul a 300 kg de brânză pe care reclamantul trebuia sa o primească în primăvara anului 2018, instanța reamintește că, referitor la jumătatea din cantitatea de brânză, reclamantul afirmă că a primit doar 110 kg de brânză, însă, în dosar, nu s-a dovedit cantitatea totală de brânză rezultată de la cele 95 de oi, iar determinarea unei cantități exacte ar fi oricum foarte dificilă având în vedere că depinde de o varietate de factori, cum ar fi cantitatea de lapte dată de fiecare oaie, dar și având în vedere că singura persoană care a ținut evidența oilor era pârâtul. Totodată, instanța are în vedere și faptul că reclamantul nu a precizat modul de calcul în care s-a ajuns la determinarea acestei valori și ce aspecte au fost avute în vedere pentru a se ajunge la această sumă. Chiar martorul propus de reclamant, ..., a arătat că nu știe ce cantitate de lapte au dat oile, sau câtă brânză a primit efectiv reclamantul de la cioban. În consecință, și acest capăt va fi respins ca neîntemeiat.

În ceea ce privește capătul de cerere privind plata sumei de 400 lei, reprezentând ½ din suma achitată cu titlu de impozit și chirii pentru pășunat, instanța reține că, din chitanța seria ... nr. ... din 27.11.2018, reclamantul a achitat către bugetul local suma de 650 lei cu titlu de chirii pășunat (f. 5). Instanța apreciază că această sumă, de 650 lei, trebuie achitată în cote egale de părți, întrucât este o obligație ce ține de întreținerea animalelor părților, datorată egal de acestea. În dezacord cu susținerile reclamantului nu s-a dovedit achitarea sumei de 800 lei cu titlu de chirii și impozit pășunat, ci doar a sumei de 650, restul chitanțelor vizând alte tipuri de impozite, ce nu pot fi asociate cu înțelegerea părților. Instanța nu va reține nici susținerile pârâtului în sensul că suma cu titlu de chirie pășunat a fost achitată la Primăria ..., iar animalele au folosit pășunea din ..., întrucât obligațiile fiscale se plătesc la domiciliul fiscal al debitorului obligației, în speță Primăria .... În consecință, instanța va admite în parte acest capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 325 lei, cu titlu de chirie pășunat.

Cu privire la cheltuielile de judecată,

Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată (art. 453 alin. 1 și 2 C.pr.civ).

Instanța constată că partea care a pierdut procesul a fost pârâtul, astfel că va obligat la plata cheltuielilor de judecată corespunzător pretențiilor admise.

Instanța reține că cererea a fost admisă în parte, prin urmare, cheltuielile de judecată constând în taxă judiciară de timbru vor fi acordate tot în parte, proporțional cu capetele de cerere admise. Întrucât a fost admis capătul de cerere principal (în valoare estimată de 23.750) și capătul în sumă de 325 lei cu titlu de chirii pășunat, ambele în valoare totală de 24.075, taxa de timbru corespunzătoare aceste sume este în cuantum de 1309 lei, calculată conform art. 3 alin. 1 lit. c din OUG nr. 80/2013. Din taxa totală de 1966 lei, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1309 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise.

De asemenea, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3000 lei cu titlu de onorariu avocat (chitanță f. 46).

Domenii speta

Spete similare