Lipsa autorizatie incendiu

Data publicare portal 23.07.2020

Prin sentinţa civilă nr..... din..., Judecătoria .... a respins cererea formulată de petenta .... în contradictoriu cu intimatul .....împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria .. nr. ....., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de .... sub numărul .... petenta .... a solicitat în contradictoriu cu intimata Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului .... anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria I nr. .... şi exonerarea de la sancţiunile aplicate prin acesta.

În motivare, petenta a arătat că prin procesul-verbal antemenţionat a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 45 pct. IV lit. i) din Legea 307/2006, ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din Legea 307/2006.

În fapt, în anul 2014 Primăria .... a construit grupuri sanitare la Şcoala din satul .... .... (certificat de urbanism nr. 17 din 10.10.2014 şi autorizaţia de construcţie nr. 18 din 23.10.2014), dar această investiţie nu a reprezentat o modificare a construcţiei şcolii. Grupurile sanitare au o suprafaţă de 53.39 mp, astfel că această adăugire, nu modificare, nu intră sub incidenţa dispoziţiilor legale care reglementează categoriile de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi autorizării privind securitatea la incendiu (art. II şit. l Anexa nr. 1 – HG 571/10.08.2016), deoarece suprafaţa ar trebui să fie mai mare sau egală cu 150 mp.

Mai mult, clădirea şcolii este dotată cu reţea de alimentare cu apă permanent racordată la reţeaua stradală de alimentare cu apă şi canalizare, iar încălzirea se face cu centrală termică, aflată în afara clădirii, astfel că încălzirea nu se realizează cu foc cu lemne în sobe, astfel că obţinerea avizului ISU nu este necesară în aceste condiţii, procesul-verbal reţinând drept contravenţie o faptă care nu există.

În drept a invocat prevederile art. 31 din OG 2/2001.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de .... şi aflată la filele 17-20 din dosarul cauzei intimata a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului-verbal contestat ca fiind temeinic şi legal.

La data de .... intimata a efectuat un control la petentă cu privire la apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă, iar cu ocazia acestui control s-a încheiat procesul-verbal contestat în care s-a reţinut că petenta, în calitate de investitor pentru construcţia în care se desfăşoară activitatea şcolii gimnaziale ...., construcţie care a fost modificată prin construirea de grupuri (investiţia „construire grupuri sanitare Şcoala sat .... .... cu Sc = Sd = 55.39 mp” CU nr. .... şi A.C. nr. ....), nu a solicitat/obţinut autorizaţia de securitate la incendiu, neasigurându-se astfel măsurile de securitate la incendiu pentru construcţie şi utilizatori, cu încălcare prevederilor art. 30, alin. 1 şi alin. 2 din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor. Neregula a fost consemnată atât în procesul verbal de control nr. ...., cât şi în procesul-verbal de control nr. .....

Intimata a menţionat că procesul-verbal contestat îndeplineşte toate cerinţele de legalitate impuse de art. 16 şi art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate elementele de fond şi formă prevăzute de dispoziţiile legale în materie.

Afirmaţia petentei în sensul că respectivele grupuri sanitare reprezintă o adăugire, iar nu o modificare este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 30 alin. 1 şi alin. 4 din Legea 307/2006, anexa 1, pct. II, lit. e) din HG 571/2016, anexa nr. 2 din Legea 50/1991, conform cărora lucrarea realizată reprezintă o modificare sub forma extinderii, supusă obligaţiei de avizare pentru securitate la incendiu.

Mai mult decât atât, petenta cunoştea obligaţia obţinerii autorizaţiei de securitate la incendiu pentru construcţia şcolii gimnaziale din ...., aceasta fiind controlată şi sancţionată şi în anul 2018 pentru neobţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu, fără a fi contestat acel proces-verbal de control.

În drept a invocat prevederile art. 205 C. proc. civ., Legea 307/2006, OMAI 89/2013, OG 2/2001, HG 571/2006.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria I nr. .... petenta a fost sancţionată contravenţional pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 45 pct. IV lit. i) din Legea 307/2006, constând în aceea că în calitate de investitor pentru construcţia în care se desfăşoară activitatea şcolii gimnaziale ...., construcţie care a fost modificată prin construirea de grupuri sanitare (investiţia „construire grupuri sanitare Şcoala sat .... .... cu Sc = Sd = 55.39 mp” CU nr. .... şi A.C. nr. ....), nu a solicitat/obţinut autorizaţia de securitate la incendiu, neasigurându-se astfel măsurile de securitate la incendiu pentru construcţie şi utilizatori, cu încălcare prevederilor art. 30, alin. 1 şi alin. 2 din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, fiind fost consemnată atât în procesul verbal de control nr. ...., cât şi în procesul-verbal de control nr. .....

În drept, potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 se completează cu dispoziţiile codului penal şi ale codului de procedură civilă, după caz (art. 45 din O.G. nr. 2/2001 ).

Procedând la verificarea, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa reţine, în ceea ce priveşte legalitatea, că actul contestat cuprinde menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice a denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator), nefiind incident niciunul dintre motivele de nulitate care se constată din oficiu de instanţa de judecată.

Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectelor încadrări juridice ale faptelor, astfel cum au fost reținute de agentul constatator. Instanța apreciază că principiul legalității a fost respectat, întrucât agentul constatator a indicat în mod corect temeiurile de drept.

Instanţa constată că petenta nu a invocat motive de nelegalitate ale procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, criticile sale vizând netemeinicia acestuia.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa apreciază că prezentul litigiu trebuie să ofere garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin legea nr. 30/1994, care, în baza art. 11 din Constituţia României, face parte din dreptul intern şi are prioritate, în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală. Aceasta deoarece acest gen de contravenţie intră în sfera acuzaţiilor în materie penală la care se referă art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană.

Instanţa reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a raportat definiţia noţiunii de materie penală la trei criterii : criteriul calificării interne, cel al naturii faptei incriminate şi cel al scopului şi severităţii sancţiunii (cauzele Engel c. Olandei, Escoubet c. Belgiei). De asemenea, Curtea a stabilit că modul de definire a faptelor în dreptul intern are o valoare relativă, esenţiale fiind celelalte două criterii (natura faptei şi gravitatea sancţiunii), oricărui acuzat garantându-i-se dreptul la un proces echitabil indiferent de calificarea faptei în dreptul intern (cauza Öztürk c. Germaniei). Curtea a considerat că aceste criterii, care sunt alternative şi nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenţie.

La încadrarea faptei petentului din cauza pendinte în sfera acuzaţiei în materie penală conduc ultimele două criterii: în primul rând norma juridică care sancţionează astfel de fapte are caracter general, Legea 307/2006, iar în al doilea rând, sancţiunile contravenţionale aplicabile urmăresc un scop preventiv şi represiv (cauzele Ioan Pop c. României, Öztürk c. Germaniei). De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, adresându-se în mod diferenţiat tuturor cetăţenilor în calitatea lor de participanţi la traficul rutier (caracterul general al normei) şi având un caracter represiv şi disuasiv (scopul sancţiunii) întreaga procedură de aplicare şi sancţionare a contravenienţilor cu amenzi administrative în temeiul legilor rutiere trebuie să fie supusă exigenţelor art. 6 (cauzele Öztürk c. Germaniei şi Lutz c. Germaniei).

În această situaţie, întrucât procedura de soluţionare a unei plângeri contravenţionale este calificată drept o procedură penală, contravenientul se bucură de protecţia oferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care şi prezumţia de nevinovăţie.

În dreptul contravenţional procedura soluţionării unei cereri privind o plângere contravenţională este reglementată de O.G. nr. 2/2001 care se completează cu codul de procedură civilă.

Procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumţiei de nevinovăţie nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinţei proporţionalităţii mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcţioneze şi alte prezumţii de fapt şi de drept, chiar şi în favoarea agentului constatator (cauza Blum c. Austriei).

În doctrina şi jurisprudenţa de specialitate este acceptat faptul că procesul-verbal de contravenţie întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări (ex propriis sensibus) beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi administrate în cauză.

În aceste condiţii, cum prezumţia poate fi răsturnată, nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului la apărare şi la un proces echitabil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că folosirea prezumţiilor nu este contrară jurisprudenţei sale, amintind că prezumţiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice şi Convenţia, nu interzice, în principiu, asemenea prezumţii (cauza Salabiaku c. Franţei).

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal şi incluse în sfera dreptului contravenţional Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumţiei de nevinovăţie sunt mult mai largi, prezumţia de nevinovăţie nefiind una absolută ca, de altfel, nici obligaţia acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. Dat fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancţionate este foarte mare, Curtea Europeană a reţinut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunţate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor fapte contravenţionale şi ar pune în sarcina autorităţilor ce aplică astfel de sancţiuni o povară excesivă şi nejustificată (cauza Falk c. Olandei). Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contravenientului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.

Transpunând aceste principii la cauza pendinte, instanţa reţine că petenta .... are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

Instanţa i-a încuviinţat petentei probatoriile solicitate, fiindu-i încuviinţată administrarea probei cu înscrisuri, fiindu-i garantat astfel petentei dreptul la un proces echitabil prin oferirea posibilităţii de a arăta că situaţia de fapt reţinută în actul contestat nu corespunde modului real de desfăşurare a evenimentelor.

Agentul constatator al intimatului, a încheiat procesul-verbal în urma constatării personale a săvârşirii faptelor contravenţionale (ex propriis sensibus).

Conform art. 45 pct. IV lit. i) din Legea 307/2006 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.001 lei la 10.000 lei nesolicitarea și neobținerea de către persoanele fizice ori juridice care finanțează și realizează investiții noi sau intervenții la construcțiile existente ori, după caz, de către beneficiarul investiției a avizelor și/sau autorizațiilor prevăzute de prezenta lege.

Conform art. 30 alin. 1 din Legea 307/2006 începerea lucrărilor de execuție la construcții și amenajări noi, de modificare a celor existente și/sau schimbarea destinației acestora, precum și punerea lor în funcțiune se fac numai după obținerea avizului sau autorizației de securitate la incendiu, după caz.

Art. 30 alin. 2 din Legea 307/2006 prevede că obligația solicitării și obținerii avizelor și/sau a autorizațiilor prevăzute la alin. (1) revine persoanei fizice ori juridice care finanțează și realizează investiții noi sau intervenții la construcțiile existente ori, după caz, beneficiarului investiției.

Conform art. 30 alin. 4 din Legea 307/2006 categoriile de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

În sensul dispziţiilor art. 30 alin. 4 din Legea 307/2006 a fost adoptată HG 571/2016 privind categoriile de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu.

În anexa 1 a HG 571/2016 pct. II, lit. e) se prevede că  sunt suspuze avizării şi autorizării privind securitatea la incendiu clădiri sau spații amenajate în clădiri, având destinația de învățământ, supraveghere, îngrijire sau cazare/adăpostire a copiilor preșcolari, elevilor, studenților, bătrânilor, persoanelor cu dizabilități sau lipsite de adăpost, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 150 mp.

Conform anexei 2 a Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții reprezintă lucrări de modificare lucrările de intervenții asupra elementelor constructive, structurale și/sau nestructurale, având ca efect modificarea totală sau în parte a acestora. Lucrările de modificare pot fi:

a) lucrări de modificare structurală, din care fac parte, în principal, lucrările de consolidare, de supraetajare și/sau de extindere a construcției;

b) lucrări de modificare nestructurală, din care fac parte, în principal, lucrările de amenajări interioare și recompartimentări ușoare, care nu afectează în mod semnificativ structura de rezistență a construcției și pentru care este necesar avizul prealabil al unui proiectant autorizat. Pentru executarea lucrărilor de modificare, cu excepția lucrărilor de compartimentare provizorii, nestructurale, este necesară emiterea unei autorizații de construire în condițiile legii și cu respectarea prevederilor legale privind calitatea în construcții.

Instanţa constată că petentei i s-a imputat că nu a obţinut autorizaţie pentru securitatea la incendiu în urma construirii unui grup sanitar la şcoala gimnazială din .... ..... Conform anexei 2 a Legii 50/1991 extinderea şcolii gimnaziale cu un grup sanitar reprezintă o lucrare de modificare a construcţiei, suspusă şi obţinerii autorizaţiei de construcţie, obligaţie pe care petenta a îndeplinit-o.

Întrucât extinderea şcolii cu un grup sanitar reprezintă o modificare a lucrării, devine incident 30 alin. 1 din Legea 307/2006, care impune obligaţia obținerii avizului sau autorizației de securitate la incendiu în cazul lucrărilor de modificare a unor construcţii existente, aşa cum este cazul în speţă.

Obligaţia obţinerii avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu incumbă conform art. 30 alin. 2 din Legea 307/2006 unităţii administrativ-teritoriale, în calitate de investitor, aceasta fiind cea care a finanţat investiţia.

Instanţa apreciază că nu prezintă relevanţă că suprafaţa grupului sanitar construit avea o suprafaţă de 55 mp, fiind deci sub limita impusă de lege de 150 mp, câtă vreme grupul sanitar construit constituie o extindere a construcţiei reprezentate de şcoala gimnazială din ...., astfel că această suprafaţă a grupului sanitar se adaugă la suprafaţa pe care o ocupă construcţia şcolii, suprafaţa totală excedând limita de 150 mp prevăzută de lege.

Petenta cunoştea că îi incumbă această obligaţie, conform procesului-verbal de control din data de ....., încheiat cu mai bine de un an înainte de încheierea procesului-verbal ce face obiectul acestei cauze, prin care s-a constatat această neregulă constând în lipsa autorizaţiei de securitate la incendiu în urma modificării structurii şcolii prin extinderea sa cu un grup sanitar, fiind instruită persoana responsabilă cu urbanismul în privinţa solicitării şi obţinerii avizelor şi autorizaţiilor de securitate la incendiu.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale evocate şi situaţia de fapt reţinută, instanţa apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumţia de veridicitate şi legalitate a procesului-verbal de contravenţie contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia că petenta, dincolo de orice dubiu rezonabil, se face vinovată de săvârşirea contravenţiilor pentru care a fost sancţionată. În concluzie, întrucât petenta nu a făcut dovada existenţei unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că procesul-verbal este legal şi temeinic. 

În ceea ce priveşte sancţiunea contravenţională aplicată, instanţa reţine că orice sancţiune juridică, inclusiv cea contravenţională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie în toate cazurile să se aplice sancţiunea amenzii.

Sancţiunile juridice nu reprezintă mijloace de răzbunare a societăţii faţă de contravenient, ci de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite şi de educare a persoanelor vinovate. În consecinţă în ipoteza faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancţiunilor contravenţionale se poate realiza şi prin aplicarea unei măsuri de atenţionare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenţionale, ca sancţiune corelată unor contravenţii cu un grad sporit de pericol social.

Instanța constată că sancţiunea contravenţională aplicată petentului a fost stabilită în mod legal ținându-se cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, deşi amenda i-a fost aplicată în cuantumul maxim prevăzut de lege.

Astfel, instanţa reţine că petentei i s-a adus la cunoştinţă că are obligaţia de a obţine autorizaţia privind securitatea la incendiu cu mai bine de un an anterior sancţionării sale efective, timp în care petenta nu a luat nicio măsură în acest sens, apreciind că nu îi incumbă această obligaţie, fără însă a fi contestat cele ce au reieşit din procesul-verbal de control din data de .....

Instanţa reţine şi că destinaţia clădirii ce nu deţine autorizaţie privind securitatea la incendiu este o şcoală gimnazială, fiind deci locul unde mai mulţi copii îşi desfăşoara activitatea zilnică şi care sunt puşi în pericol prin petrecerea mai multor ore în fiecare zi într-o clădire care nu respectă toate exigenţele impuse de lege privind securitatea la incendiu.

Mai mult decât atât, petenta este o instituţie publică care trebuie să reprezinte un exemplu pentru societate în ceea ce priveşte conduita sa, având nu doar obligaţia legală, ci şi morală de a respecta obligaţiile ce îi incumbă în baza legii, iar faptul că a înţeles să nu se supună rigorilor legii, deşi a fost înştiinţată în acest sens prin controlul efectuat anterior, dă dovadă de nepăsare a petentei faţă de dispoziţiile legale.

Sancţiunea în cuantumul maxim prevăzut de lege se justifică şi având în vedere celălalte nereguli depistate de inspectorul privind situaţii de urgenţă, nereguli care nu ar fi existat în măsura în care s-ar fi obţinut autorizaţia privind securitatea la incendiu, întrucât inspectorul a descoperit că există un gol în planşeul dinspre pod care nu se protejează cu elemente de închidere rezistente la foc minimum 30 de minute, că instalaţia electrică se exploatează cu improvizaţii reprezentate de corpuri de iluminat suspendaţi în conductorii electrici, că nu se asigură funcţionarea tuturor hidranţilor exteriori de incendiu, fiind funcţionali numai 3 din cei 10 hidranţi. Totodată, inspectorul a constatat că nu s-a actualizat planul de evacuare în situaţii de urgenţă, că nu s-au stabilit reguli şi măsuri specifice de apărare împotriva incendiilor, nefiind încadrată nicio persoană în funcţia de şef serviciu voluntar pentru situaţii de urgenţă. De asemenea, nu s-a asigurat dotarea cu tehnică şi materiale pentru intervenţie a serviciului voluntar privind situaţii de urgenţă, iar personalul din serviciul voluntar nu este asigurat în caz de boala profesională, accident ori deces în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin pe timpul intervenţiilor.

Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că neregulile depistate în privinţa securităţii la incendiu au fost majore, iar petenta a dat dovadă de nepăsare în privinţa respectării acestor reguli, neluând nicio măsura pentru a remedia aceste neregularităţi timp de mai bine de un an, în ciuda faptului că reprezintă o autoritate publică, astfel că se impune sancţionarea sa cu amenda în cuantumul maxim prevăzut de lege, în vederea asigurării rolului sancţionator, preventiv şi educativ al sancţiunii.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petentă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare