Plângere contravențională respinsă, menținut procesul-verbal de contravenţie întocmit de isctr

Conţinut speță: contestarea procesului verbal de contravenţie prin care petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională pentru că nu a respectat obligaţia furnizorului, respectiv utilizatorului de a emite tichet de cântar pentru fiecare vehicul utilizat şi nu a respectat obligaţia de a nu transporta bunuri divizibile cu vehicule din dotarea cărora lipseşte prelata.

Prin procesul-verbal de contravenţie, seria ISCTR, nr. 211185056, din data de 08.06.2021, încheiat de agentul constatator din cadrul ISCTR, s-a dispus sancţionarea petentei cu amendă contravenţională în cuantum total de 7000 lei pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din HG 1373/2008.

În fapt, s-a reţinut că în data de 06.06.2021, în localitatea Movileni, jud.Galaţi, pe DJ252, a fost oprit şi verificat în trafic autovehiculul cu nr. de înmatriculare VN-XXXX, utilizat de către petentă, condus de numitul PP, în timp ce efectua transport rutier contra cost (bunuri divizibile) în trafic naţional, constatându-se cu ocazia verificării faptul că contravenienta nu a respectat obligaţia furnizorului, respectiv utilizatorului de a emite tichet de cântar pentru fiecare vehicul utilizat şi nu a respectat obligaţia de a nu transporta bunuri divizibile cu vehicule din dotarea cărora lipseşte prelata.

În continuare, instanţa reţine că pentru a putea fi sancţionată o fapta contravenţională se impun a fi îndeplinite două tipuri de cerinţe: intrinseci, constând în încălcarea cu vinovăţie a unei norme de drept, faptă care va atrage după sine o sancţiune prevăzută de lege, dar şi extrinseci constând în constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoană abilitată în acest sens - agentul constatator.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa investită cu soluţionarea plângerii verifică dacă aceasta a fost introdusă in termen, verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

În ceea ce priveşte termenul de introducere a plângerii, având in vedere faptul ca procesul-verbal a fost încheiat în data de 08.06.2021, iar plângerea a fost înregistrată în data de 23.06.2021 pe rolul Judecătoriei Tecuci, instanţa reţine că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 31 din OG nr. 2/2001.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute exprese.

Astfel, instanţa reţine faptul că procesul-verbal cu seria ISCTR, nr. 211185056, din data de 08.06.2021 (fil. 38) conţine numele și prenumele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal, descrierea faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia precum şi  semnătura agentului constatator.

În privința temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanţa reţine faptul că potrivit art. 8 alin. (1) lit. a) din HG 1373/2008 constituie contravenţie încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) şi ale art. 3, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, aplicată furnizorului.

Iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din HG 1373/2008 obligaţiile furnizorilor ale căror bunuri sunt distribuite folosind reţeaua de drumuri publice din România sunt să emită tichet de cântar pentru fiecare vehicul utilizat pentru distribuţia rutieră a bunurilor divizibile, care pleacă din punctele proprii de încărcare.

De asemenea, potrivit art. 3 din HG 1373/2008 tichetul de cântar eliberat de instalaţiile de cântărire va fi semnat şi ştampilat de furnizor şi va conţine toate elementele de personalizare prevăzute în anexa nr. 2.

Totodată, conform disp. art. 8 alin. (1) lit. b) din HG 1373/2008 se reţine faptul că încălcarea prevederilor art. 5 constituire contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, aplicată utilizatorului. Potrivit art. 5 lit. b) utilizatorul are obligaţia să nu transporte bunuri divizibile cu vehicule din dotarea cărora lipseşte prelata, iar în cazul în care vehiculele sunt prevăzute prin construcţie cu obloane, acestea trebuie să fie asigurate cu sisteme de închidere care să împiedice deschiderea accidentală a obloanelor în cursul transportului şi scurgerea bunurilor divizibile.

Astfel, instanţa reţine că faptele petentei, astfel cum au fost descrise prin procesul-verbal de contravenţie, se înscriu în tipicitatea obiectivă şi subiectivă dată de textele legale.

Aşa cum a reţinut şi Curtea, procedura judecării acestor plângeri este una civila si se bazează pe regula cuprinsa in art. 249 Cod proc. civ., conform căreia cel care face o propunere înaintea instanţei trebuie sa o dovedească. Prin urmare, cel care pretinde ca situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal nu corespunde realităţii, trebuie sa probeze aceasta.

Aceasta modalitate ar părea că încalcă din start cerinţa referitoare la sarcina probei, care în mod normal, ar trebui să aparţină celui ce acuza, în speţă, organului constatator al contravenţiei. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumţiei, respectiv prezumţia de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond si de formă prevăzute de lege), prezumţia de autenticitate (actul emana in mod real de la cine se spune ca emana) şi prezumţia de veridicitate (actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Aceasta prezumţie, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti, astfel că se poate afirma că este o prezumţie prevăzută de lege, în sensul pe care instanţa europeană îl dă acestui concept.

Curtea precizează ca toate sistemele legale cunosc si operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar, in materie penală, obliga statele sa nu depăşească o anumita limita.

În acord cu jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, în privinţa prezumţiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depăşească în folosirea lor, instanţa consideră că una din limitele până la care sa acţioneze prezumţia de temeinicie a procesului-verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent.

Astfel, în situaţia în care fapta este constatată personal, aşa cum s-a întâmplat şi în cauza de faţă, procesul-verbal legal întocmit, se va bucura de prezumţia de temeinicie.

Instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative, agent învestit cu autoritatea statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de o prezumţie de autenticitate şi veridicitate, care însă este relativă şi poate fi răsturnată prin probe contrare de către contravenient, fapt care în cauză nu s-a realizat.

În consecinţă, instanţa, reţine faptul că prin probele administrate în faţa instanţei, petenta nu a răsturnat prezumţia de temeinicie a procesului-verbal.

În ceea ce priveşte susţinerea petentei în sensul că procesul-verbal de contravenţie ar fi nul pe motiv că lipsesc obiecţiunile contravenientului, instanţa constată că lipsa acestor obiecţiuni nu este prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii absolute a procesului-verbal de contravenţie, această lipsă putând atrage eventual nulitatea relativă a actului astfel încheiat.

Pentru a se reţine nulitatea relativă, este necesar ca petenta să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Ori, în speţă, instanţa apreciază că petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, cu atât mai mult cu cât prin plângerea formulată, acesta a avut şi s-a folosit de posibilitatea să ridice toate obiecţiunile pe care le-a avut cu privire la procesul-verbal contestat.

Referitor la invocarea de către petentă a nulităţii procesului-verbal de contravenţie pentru nemenţionarea prezenţei unui martor la încheierea procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că semnătura martorului nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii. Instanţa reţine că fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea intervine doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat şi care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Atâta timp cât lipsa martorului privind confirmarea întocmirii procesului verbal sau lipsa motivelor care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa martorului nu se regăsesc între cazurile de nulitate absolută strict şi limitativ prevăzute în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să se aprecieze că o atare omisiune nu poate să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei ce a fost încheiat în astfel de condiţii.

Ca urmare, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei era necesar ca petentul să dovedească nu numai că agentul constatator şi-a încălcat obligaţia de a menţiona martorul sau motivele care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa martorului, ci şi că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, aspect nedovedit de către petentă în cauză.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, potrivit art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptelor săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care au fost săvârşite, de modul şi de mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Instanţa subliniază că petenta ar fi trebuit să conştientizeze că astfel de fapte atrag răspunderea contravenţională. Mai mult, instanţa apreciază că tolerarea săvârşirii unor fapte de acest gen şi nesancţionarea pecuniară a acestora poate determina agravarea fenomenului, iar fiecare persoană trebuie să îşi asume şi să suporte consecinţele faptelor sale.

Prin urmare, instanţa apreciază că, în speţă, nu se impune înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment sau reducerea cuantumului acesteia, sancţiunea stabilită prin procesul-verbal contestat fiind de natură a asigura scopul preventiv şi sancţionator al dispoziţiilor HG nr. 1373/2008.

Faţă de cele expuse, instanţa constată că în cauză a fost dovedită săvârşirea cu vinovăţie de către petentă a faptelor reţinute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat. Se constată, de asemenea, că agentul constatator a aplicat corect sancţiunile contravenţionale, în limitele prevăzute de lege şi proporţional cu gradul de pericol social al acestora.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că plângerea petentei este neîntemeiata şi urmează a fi respinsă, menţinând procesul verbal de contravenţiei ca legal şi temeinic.

Domenii speta

Spete similare