Disjungere cerere reconvenṭională în divorṭ. Apel

Disjungere cerere reconvenṭională în divorṭ. Apel

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Cerere reconvenṭională.Divorṭ.

Index alfabetic:

- divorṭ

- disjungere cerere reconvenṭională

C.proc.civ.: art. 123, art.210 alin.(2) şi 917

Prin soluţia de disjungere a cererii reconveṭionale, formulate în divorṭ,  instanţa a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 917 alin.2 C.pr.civ., a creat premisele unor soluţii care nu se pot concilia şi pentru care există un singur remediu, anularea şi trimiterea spre rejudecare, pentru ca cererea principală şi cererea reconvenţională să se judece împreună şi să primească o soluţie unică pe divorţ, capăt de cerere principal în cele două cereri.

Tribunalul Galaṭi, secṭia I civilă, Dec.civ.1434/ 03.12.2019

Prin apelul formulat, pârâtul a criticat măsura disjungerii cererii reconvenţionale, iar pe fond a contestat soluţia instanţei cu privire la divorţ şi la cererile accesorii acestuia.

Apelul este fondat.

Tribunalul a reṭinut că,  la data pronunţării prezentei decizii, reclamanta este beneficiara unei soluţii, cu autoritate de lucru judecat provizorie, de divorţ, iar pârâtul este în stare de judecată, pe cererea reconvenţională, în faţa instanţelor de fond.

Conform art. 123 C.pr.civ., cererea incidentală, în speţă cererea reconvenţională formulată de pârât, se judecă de instanţa competentă să judece cererea principală.

În referire la procedura de soluţionare a cererii reconvenţionale, instanţa de apel, reţine dispoziţiile art. 210 alin.2 C.pr.civ., potrivit cu care, dacă cererea principală este în stare de judecată, se poate dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege. Textul trimite la acele cazuri, în care legiuitorul, din raţiuni care au în vedere pronunţarea unor soluţii unitare, cu aceleaşi efecte, interzice disjungerea, deoarece procedural, este obligatoriu ca cererea reconvenţională să se judece odată cu cererea principală. În acest sens art. 917 alin.2 C.pr.civ. prevede în mod imperativ că, în cazul divorţului, cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală.

Regimul cererii reconvenţionale în divorţ, prev. de art. 917 C.pr.civ., este unul special, derogatoriu şi de favoare pentru pârât, deoarece în caz contrar se ajunge la pronunţarea unor soluţii de neconceput, cum este cazul din speţă, în care reclamanta are un statut civil de persoană divorţată, iar pârâtul are un statut de persoană căsătorită.

Prin soluţia de disjungere, prin efectele acesteia, instanţa a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 917 alin.2 C.pr.civ., a creat premisele unor soluţii care nu se pot concilia şi pentru care există un singur remediu, anularea şi trimiterea spre rejudecare, pentru ca cererea principală şi cererea reconvenţională să se judece împreună şi să primească o soluţie unică pe divorţ, capăt de cerere principal în cele două cereri.

Având în vedere considerentele expuse, faţă de disp. art. 210 alin.2, art. 917 alin.2, art. 176 şi 178 în ref. la art. 480 alin.2 şi 6  C.proc.civ., Tribunalul a respins cererea de suspendare a judecăţii, a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Domenii speta

Spete similare