Acordare indemnizație lunară de creștere copil.

Condiția ca în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului solicitantul a realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit.

Nu orice venit impozabil poate fi luat în considerare, ci doar cele expres menţionate de lege, respectiv cele prevăzute la art.3 din OUG nr.111/2010, prevederi care fac trimitere, printre altele, la art.67 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal.

Decizia civilă nr. 1262/12.12.2019

Prin decizia civilă nr. 1262/12.12.2019 Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta N.C. împotriva sentinței civile nr. 129/27.02.2019 a Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 24.10.2017, sub nr..../121/2017, reclamanta N.C. a chemat în judecată pe pârâta A.J.P.I.S. Galați, solicitând instanței să dispună anularea Deciziei nr.1499872102322/12.07.2017 și a Deciziei nr.126/27.09.2017 şi obligarea pârâtei la plata indemnizației lunare de creștere copil în procent de 85% din veniturile impozabile realizate de aceasta în anul 2016, începând cu data de 01.04.2017.

A arătat reclamanta că, la data de 11.01.2017, a dat naștere unui copil, că a avut concediu medical până la data de 31.03.2017 şi că în termenul legal de 60 de zile a depus la sediul pârâtei cerere însoțită de documentele aferente  în vederea acordării indemnizației lunare de creștere copil conform OUG nr.111/2010.

Prin Decizia nr.1499872102322/12.07.2017, pârâta a respins cererea, cu motivarea că nu are 12 luni lucrate în ultimii 2 ani anteriori nașterii copilului.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație, care a fost respinsă.

A susținut reclamanta că ambele decizii sunt date cu aplicarea şi interpretarea greșită a legii. A arătat că a făcut dovada că a realizat venituri impozabile în anul 2016, venituri realizate în SUA, în cuantum de 39.299 lei, din profesii liberale, drepturi de proprietate intelectuală, astfel cum rezultă din decizia de impunere anuală nr.251/11.05.2017 emisă de AJFP Galați.

Din adeverințele de venit pe anii 2015 şi 2016 rezultă că în anul 2016 a realizat ca venituri impozabile venituri salariale în sumă de 6343 lei şi respectiv 1058 lei  şi venituri din străinătate în sumă de 39.299 lei, acestea din urmă cu titlu de venituri din drepturi de proprietate intelectuală, impozabile conform art.67 alin.1 şi 3 din Codul fiscal.

A mai arătat că motivările celor două decizii atacate sunt total diferite şi că în cauză se aplică dispozițiile art.67 din Codul fiscal iar nu cele ale art.671, deoarece cererea este anterioară modificării acestui act normativ prin introducerea articolului respectiv, precum şi că invocarea Regulamentului CE nr.883/2004 este absolut nelegală, abuzivă şi restrictivă, fiind făcută doar în scopul de a nu se acorda indemnizația.

 Prin întâmpinare, pârâta a arătat că reclamanta nu a făcut dovada faptului că în ultimii 2 ani anteriori nașterii copilului a realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, silvicultură, piscicultură, în România ori într-un stat UE, nefiind, astfel, întrunite condițiile impuse de lege pentru acordarea concediului şi indemnizației .

A arătat că, din adeverința nr.22/30.03.2017 depusă la dosar, rezultă că reclamanta a realizat venituri salariale în perioada 17.05.2016-14.01.2017, însumând în total 9 luni, iar potrivit declarației 201/28.03.2017 depusă la ANAF, reiese că aceasta a realizat în străinătate, respectiv în SUA, venturi din drepturi de proprietate intelectuală în perioada 01.01.2016-31.12.2016, venituri despre care a susținut că sunt impozabile.

În susținerea soluției de respingere a cererii reclamantei, a invocat dispozițiile art. 2 alin.1 şi 6 din OUG nr.111/2010.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând înscrisurile administrate în cauză şi susținerile părților, Tribunalul reține următoarele:

La data de 11.05.2017 a fost înregistrată cererea reclamantei cu nr.223512, pentru acordarea indemnizației de creștere a copilului, însoțită de adeverința nr.22/30.03.2017 emisă de angajatorul SC A.C.G. SRL, din care reiese că solicitanta a realizat venituri salariale în perioada 17.05.2016-14.01.2017, respectiv timp de 9 luni de zile.

Potrivit declarației 201  depusă la ANAF în data de 28.03.2017,  reclamanta a realizat în anul 2016 venituri din drepturi de proprietate intelectuală în cuantum de 39.299 lei din SUA, venituri pentru care a fost emisă decizia de impunere anuală din data de 11.05.2017. Din adeverința de venit emisă în data de 21.08.2017 de către DGRFP Galați, rezultă că reclamanta a realizat venituri din străinătate din drepturi de proprietate intelectuală, impozitate, atât în anul 2015, cât şi în 2016.

Prin decizia nr.1499872102322 din data de 12.07.2017 (f.10), pârâta a respins cererea, în temeiul dispozițiilor OUG 111/2010 şi ale HG 52/2011 şi invocând motivul că reclamanta nu are 12 luni lucrate în ultimii 2 ani anteriori nașterii copilului.

 Prin decizia nr.126/27.09.2017 (f.14) a fost respinsă contestația formulată împotriva acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art.2 şi art.14 alin5 din OUG 111/2010, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada faptului că în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului  a realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, silvicultură şi piscicultură, în România sau într-un stat asimilat UE.

 În drept, conform dispozițiilor art. 2 din OUG 111/2010, în forma în vigoare la data formulării cererii:

(1) Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizație lunară.

(6) În vederea acordării drepturilor prevăzute la alin. (1), persoanele care au realizat activități profesionale în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state care aplică prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, denumit în continuare Regulament, beneficiază de totalizarea perioadelor de activitate realizate în aceste state în condițiile prevăzute de acesta.

Iar potrivit art.3 din OUG 111/2010:

 (1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, veniturile din salarii şi asimilate salariilor, din activități independente şi din activități agricole, silvicultură şi piscicultură prevăzute la art. 2 alin. (1) sunt cele definite la art. 67, art. 76 alin. (1) şi (2) şi art. 103 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi reprezintă valoarea obținută după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului impozabil stabilit conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit.

 (2) Veniturile care se iau în considerare pentru stabilirea nivelului indemnizației pentru creșterea copilului reprezintă, după caz:

 a) suma încasată de persoana îndreptățită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferență între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii aferente unei luni şi a deducerii personale acordate pentru luna respectivă şi contribuțiile la fondurile de pensii facultative, precum şi cotizația sindicală plătită în luna respectivă pentru veniturile din salarii, la locul unde se află funcția de bază;

b) suma încasată de persoana îndreptățită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferență între venitul brut şi contribuțiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora, pentru veniturile obținute în celelalte cazuri;

c) suma încasată de persoana îndreptățită, calculată potrivit legii de către plătitorul acesteia, pentru perioadele prevăzute la art. 2 alin. (5) şi (6);

d) suma încasată de persoana îndreptățită care realizează venituri supuse impozitului pe venit, dar care, potrivit legii, sunt scutite de plata acestuia sau sunt considerate neimpozabile;

e) suma rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activități independente determinat în condițiile legii;

f) suma rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activități agricole determinat în condițiile legii.

 Tribunalul reține deci că, pentru acordarea indemnizației de creștere a copilului, singura condiție ce se cere a fi îndeplinită constă în realizarea de venituri supuse impozitului pe venit, astfel cum sunt acestea prevăzute la art.3 din OUG nr.111/2010, ori aflarea în una dintre perioadele asimilate prevăzute la art.2 alin. 5 şi 6 din acest act normativ.

 Astfel, potrivit art.21 alin.(1) şi (5) din  HG 52/2011, de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, (1) la stabilirea bazei de calcul al indemnizației pentru creșterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptățită, obținute în condițiile art. 3 din ordonanța de urgență, precum şi veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 2 alin. (5) şi (6) din ordonanța de urgență.

 (5) Actele doveditoare privind realizarea de venituri, precum şi nivelul lunar, trimestrial sau anual al acestora, eliberate de angajator sau de organele competente, sunt, după caz, următoarele:

a) dovada eliberată de angajator sau de entitățile asimilate angajatorului, care au calitatea de plătitori de venituri supuse impozitului, ori, după caz de autoritățile fiscale din care să rezulte că persoana îndreptățită a realizat timp de 12 luni în ultimii 2 ani anterior nașterii copilului venituri din salarii şi asimilate salariilor sau de autoritatea competentă, în caz de dizolvare, faliment ori lichidare judiciară a angajatorului;

b) dovada privind veniturile realizate în anii fiscali anteriori celui în care s-a născut copilul, corespunzători perioadei prevăzute la art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență sau, după caz, dovada privind venitul calculat în vederea plății anticipate a impozitului, eliberată de autoritățile competente, în cazul persoanelor care realizează venituri din activități independente, venituri din activități agricole, silvicultură şi piscicultură;

(…)

g) copia contractului de muncă sau, după caz, dovada eliberată de angajatori ori de autoritățile competente străine sau române, tradusă şi legalizată, care să ateste perioadele în care au fost realizate activități profesionale şi care sunt totalizate conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, denumit în continuare Regulamentul nr. 883/2004 şi ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, precum şi veniturile aferente acestor activități, inclusiv cele provenite din perioadele de șomaj şi concedii medicale. Aceste prevederi se aplică şi persoanelor care au realizat activități salariale ori independente în statele care aplică prevederile Regulamentului (CEE) nr. 1.408/1971 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați şi cu familiile acestora, care se deplasează în cadrul Comunității, pentru situațiile prevăzute la art. 90 alin. (1) din Regulamentul nr. 883/2004.

Rezultă, deci, că nu orice venit impozabil poate fi luat în considerare, ci doar cele expres menţionate de lege, respectiv cele prevăzute la art.3 din OUG nr.111/2010, prevederi care fac trimitere, printre altele, la art.67 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal.

Or, potrivit acestui din urmă text legal, în forma în  vigoare la data cererii de acordare a indemnizației:

 (1) Veniturile din activități independente cuprind veniturile din activități de producție, comerț, prestări de servicii, veniturile din profesii liberale şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.

 (2) Constituie venituri din profesii liberale veniturile obținute din prestarea de servicii cu caracter profesional, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective.

(3) Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor, brevete de invenție, desene şi modele, mărci şi indicații geografice, topografii pentru produse semiconductoare şi altele asemenea.

Pe de altă parte, se constată că pentru această categorie de venituri impozitul nu se plătește ulterior, cum este cazul reclamantei, ci prin reținere la sursă, astfel cum rezultă din prevederile art. 72 şi 73 Cod fiscal, potrivit cărora:

 Art. 72 - Reținerea la sursă a impozitului reprezentând plăți anticipate pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectuală

(1) Pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, plătitorii veniturilor, persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă au şi obligațiile de a calcula, de a reține şi de a plăti impozitul corespunzător sumelor plătite prin reținere la sursă, reprezentând plăți anticipate, din veniturile plătite.

(2) Impozitul care trebuie reținut se stabilește prin aplicarea cotei de impunere de 10% la venitul brut.

(3) Impozitul care trebuie reținut se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul.

(4) Plătitorii de venituri prevăzuți la alin. (1) nu au obligația calculării, reținerii la sursă şi plății impozitului reprezentând plată anticipată din veniturile plătite dacă efectuează plăți către asocierile fără personalitate juridică, precum şi către entități cu personalitate juridică, care organizează şi conduc contabilitate proprie, potrivit legii, pentru care plata impozitului pe venit se face de către fiecare asociat, pentru venitul său propriu.

 Art. 73 - Opțiunea pentru stabilirea impozitului final pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală

(1) Contribuabilii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală în condițiile menţionate la art. 72 pot opta pentru stabilirea impozitului pe venit ca impozit final. Opțiunea de impunere a venitului brut se exercită în scris în momentul încheierii fiecărui raport juridic/contract şi este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activității desfășurate pe baza acestuia.

(2) Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii veniturilor, persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut din care se deduce cota forfetară de cheltuieli, după caz, şi contribuțiile sociale obligatorii reținute la sursă potrivit prevederilor titlului V - Contribuții sociale obligatorii.

(3) Impozitul calculat şi reținut reprezintă impozit final.

(4) Impozitul astfel reținut se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

(5) Contribuabilii nu au obligații de completare a Registrului de evidență fiscală şi de conducere a evidenței contabile.

Având în vedere aceste prevederi legale, se constată că  în cazul reclamantei este vorba de venituri încadrate în categoria celor obținute din străinătate, prevăzute de art.130, astfel cum se menționează, de altfel, şi în cuprinsul deciziei de impunere anuală nr. 1730141392250/11.10.2018(f.89), cât şi în adeverințele de venit nr.1730138037197/21.08.2017 şi nr.1730138037183 (f.18 şi 19) , ceea este firesc şi  logic, atâta timp cât nu se face nicio dovadă că venitul declarat este provenit din drepturi de proprietate intelectuală, astfel cum au fost ele declarate.

Reclamanta a susținut că veniturile obținute din SUA sunt provenite din drepturi de proprietate intelectuală, fără a produce, însă, nicio dovadă în acest sens, venitul încasat de reclamantă putând fi, de exemplu, cu titlu de participare la profitul unei afaceri, situație necuprinsă, însă, în enumerarea legală.

Aceste venituri nu fac, deci, parte dintre cele expres prevăzute de art. 3 din OUG 111/2010, care, în cazul celor provenite din drepturi de proprietate intelectuală se impozitează cu 10% prin reținere la sursă, ci sunt incluse în categoria veniturilor prevăzute la art.117, conform căruia: Orice venituri constatate de organele fiscale, în condițiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului şi al accesoriilor.

 Tribunalul mai reține şi că singurele venituri obținute în străinătate care se iau în considerare la stabilirea indemnizației de creștere a copilului, prin recunoașterea perioadelor în care acestea au fost realizate, sunt cele obținute în statele UE, care se impozitează prin reținere la sursă în aceste state.

Rezultă din cele anterior arătate că, pe de o parte, reclamanta nu a făcut dovada că venitul provenit din SUA şi pentru care a plătit impozit provine din drepturi de proprietate intelectuală, iar, pe de altă parte că, chiar dacă s-ar fi făcut o astfel de dovadă, acest venit nu se încadrează în categoria celor care se iau în considerare prevăzute de OUG 111/2010, nefiind venitul din drepturi de proprietate intelectuală prevăzut de Codul fiscal, pentru care impozitul se calculează, astfel cum s-a arătat, prin reținere la sursă, iar nu ulterior.

Domenii speta

Spete similare