Acţiune în contencios-administrativ având ca obiect drepturile salariale ale fucţionarilor publici, apreciată ca neîntemeiată de către instanţa de contencios -administrativ

Prin cererea înregistrată la data de ZZ.LL.2016 sub dosar nr. unic de mai sus, reclamanta A, prin avocat, în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI SATU MARE în calitate de ordonator principal de credite, a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună:

- anularea Deciziei (adresa) nr. 1/2016 comunicată la ZZ.LL.2016, prin care se respinge contestaţia reclamantei împotriva Dispoziţiei nr. 2 din ZZ.LL.2016, cu consecinţa admiterii contestaţiei reclamantei, şi, drept urmare:

▪ să se anuleze dispoziţia nr. 2/2016,

▪ să se recalculeze drepturile salariale ale reclamantei ţinându-se cont de dispoziţiile legale în vigoare în ceea ce priveşte calculul drepturilor salariale ale personalului bugetar, începând cu ZZ.LL. 2015;

- obligarea pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI SATU MARE la emiterea unei noi dispoziţii ca urmare a recalculării drepturilor salariale începând cu ZZ.LL. 2015 în conformitate cu legislaţia în vigoare.

În motivare, reclamanta arată că, prin Dispoziţia nr. 2 din ZZ.LL.2016 ce i-a fost comunicata la ZZ.LL.2016, i s-a adus la cunoştinţă faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3^1 din OUG nr. 57/9 decembrie 2015, începând cu data de ZZ.LL. 2016, drepturile sale salariale se modifică astfel: salar lunar de bază în cuantum de 2401 lei, supliment salarial în cuantum de 466 lei şi spor condiţii vătămătoare 155 lei.

Prin această măsura, unitatea bugetară angajatoare consideră că face aplicarea prevederilor OUG nr. 57/2015,

Reclamanta considerând incorectă aplicarea dispoziţiilor OUG 57/2015 şi a celorlalte dispoziţii legale în materie de salarizare a personalului bugetar funcţionar public al administraţiei publice locale, a formulat contestaţie împotriva acestei dispoziţii, contestaţie la care i se răspunde printr-o adresă, care probabil se vrea a fi decizie, prin care se arată că nu se poate da curs favorabil solicitării sale.

Pe scurt, pârâtul ordonator de credite - Primarul municipiului Satu Mare, consideră că prin Dispoziţia 2/2016 reclamantei i s-a stabilit salariul de bază la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie/grad/gradaţie, vechime în funcţie şi specialitate, pentru salariaţii ca e îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Reclamanta arată că adresa/decizie de respingere a contestaţiei sale, nu este însoţită de niciun fel de înscris care să confirme susţinerile pârâtului. Reclamanta cunoaşte faptul că în situaţii similare, în cadrul aceleaşi instituţii bugetare, în cadrul unor servicii (şi aici nu se referă cele cu competenţe suplimentare de recuperare de creanţe sau de atragere fonduri comunitare), prevederile aceleaşi Ordonanţe 57/2015 şi ale legilor privind salarizarea personalului bugetar, s-au aplicat în mod diferit, rezultând cazuri în care pentru aceeaşi muncă, aceeaşi calificare, acelaşi nivel de studii, vechime, clasă de salarizare şi cu acelaşi coeficient de ierarhizare, să se ajungă la salarii cu până la 1.000 de lei mai mari decât salariul reclamantei.

Deşi a semnalat acest lucru în contestaţia sa, pârâtul nu a depus nici un fel de înscris din care să rezulte contrariul celor afirmate de reclamantă, aceasta neavând posibilitatea de a face acest probatoriu, înscrisurile respective, mai exact state de plată, fişa posturilor, pentru alţi colegi, nefiindu-i accesibile.

Reclamanta arată că îşi menţine poziţia conform principiului consacrat de drept „pentru muncă egală, drepturi egale", raportat şi Directivele UE în materie, Constituţia României, Codul Muncii, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care stipulează în art. 7 lit. B pct. 1 teza 1, că: „Statele părţi la prezentul Pact recunoaşte dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiţii de muncă juste şi prielnice, care să asigure … un salariu echitabil şi o remuneraţie egală pentru o muncă de valoare egală, fără nicio distincţie".

De altfel prin legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv Legea nr. 284/2010 se reiterează acest principiu, în art. 3 lit. c): „Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: (...)

c) echitate şi coerenţa, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar".

Aşadar munca de valoare egală în sectorul bugetar poate însemna că funcţia/postul sunt identice sau faptul că prin grilele de salarizare se poate stabili că funcţii cu denumiri diferite pentru a căror ocupare se cer studii de specialităţi diferite, dar care sunt identificate după acelaşi grad profesional, treaptă profesională şi aceeaşi gradaţie corespunzătoare tranşelor de vechime.

Valoarea unei funcţii publice este exprimată prin fişa postului, conform HG nr. 611/2008 cu modificările la zi, privind aprobarea normelor de organizare şi dezvoltare o carierei funcţionarilor publici, cea care defineşte şi delimitează, în principal, următoarele elemente: contribuţia la realizarea scopurilor, fracţiilor, atribuţiilor şi obiectivelor instituţiei; conţinutul şi rezultatele preconizate ale muncii care va fi prestate; limitele de autoritate aferente exercitării funcţiei publice; cerinţele ţi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a ocupa postul respectiv.

Principiul egalităţii de tratament în salarizare implică recunoaşterea aceloraşi obiective şi elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situaţie comparabilă, angajatorii fiind obligaţi să respecte normele care reglementează aceste principii, precum şi toate normele care reglementează salarizarea personalului bugetar, în speţa de faţă.

Reclamanta consideră că nici raportat la prevederile Legii nr. 284/2010 drepturile sale salariale nu sunt corect calculate, astfel făcând simpla aplicare a acestei legi, respectiv pentru coeficientul de ierarhizare 3,11 (clasa de salarizare 47) la care reclamanta se încadrează, salariul său de bază nu este corect calculat. Potrivit art. 10 pct. 1 din legea mai sus menţionată, „salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referinţă, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului". Potrivit aceluiaşi articol de lege, pct. 3 şi 4 „(3) valoarea de referinţă corespunzătoare coeficientului de ierarhizare 1,00 se stabileşte anual prin legea pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar potrivit Legii responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerului Finanţelor Publice.

(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea de referinţă este de 600 lei".

În anul 2015, reclamanta susţine că salariul său trebuia să fie calculat potrivit legislaţiei cadru coroborate cu dispoziţiile art. l din OUG 83/2014 privind salarizarea personalului bugetar pentru anul 2015, dispoziţii aprobate prin Legea nr. 71/2015.

Cu toate acestea, nu s-a făcut corect aplicare a prevederilor OUG nr. 57/2015 şi a dispoziţiilor OUG nr. 83/2014, prin care s-a stabilit că toţi bugetarii trebuie salarizaţi la nivelul maxim al funcţiei/ gradului profesional încă din aprilie 2015, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015, de intrare în vigoare şi modificare a OUG nr. 83/2014.

De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o hotărâre prealabilă, la ZZ.LL. 2016, în dosar 3/2016, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (5 indice l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (l) lit. a) din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şt aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/20214, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice”.

În art. 1 din OUG 83/2014 aprobată prin Legea 71/2015, alin (51), la care face referire ICCJ în hotărârea de dezlegare a unor chestiuni de drept, se arată că: „(51) Prin excepţie de la prevederile alin (l) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”

Aşadar, reclamanta susţine că se impune calcularea corectă a drepturilor sale salariale potrivit textelor legale în vigoare şi invocate şi prin raportare la nivelul maxim al salariului de bază din cadrul instituţiei sau autorităţii publice angajatoare, pentru activitate desfăşurată în aceleaşi condiţii, începând încă din data de ZZ.LL. 2015.

Având în vedere faptul că statele de plata sunt confidenţiale, salariul este confidenţial, fişele de post sunt confidenţiale, reclamanta arată că nu este în măsura să depună spre comparaţie dovada salariului şi fişa de post pentru alte persoane care cu aceeaşi calificare, grad de vechime, clasă de salarizare şi pentru aceeaşi muncă, sunt remunerate simţitor mai bine, motiv pentru care solicită ca aceste înscrisuri să fie depuse la dosarul cauzei de către pârât.

În drept, reclamanta invocă Legea 284/2010, art. 1-2 din OUG 83/2014, Legea 71/2015, OUG 57/2015, OUG 2/2016, celelalte texte legale evocate în cerea de chemare în judecată.

Prin întâmpinare (fila 16 dosar), pe fond, MUNICIPIULUI SATU MARE prin PRIMAR, solicită respingerea acţiunii reclamantei, arătând următoarele:

Salarizarea personalului bugetar este reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitarii a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. 1 din acest act normativ, la data intrării în vigoare a legii, reîncadrarea personalului s-a realizat corespunzător tranşelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei corespunzătoare acesteia iar, potrivit art. 7 alin. 1, aplicarea prevederilor legii se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariile funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi anuale care prin punerea lor în aplicare au generat existenţa unor niveluri de salarizare diferite în plată.

Începând cu luna august 2016, prin art. 1 din OUG nr. 20/2016 se aduc modificări şi completări OUG nr. 57/2015 şi se precizează că: „Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. 1, începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...) În aplicarea alin. 1 şi 2, la stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la nivel maxim aferent funcţiei, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie/specialitate din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în calcul majorările salariilor de bază ale personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi drepturile băneşti incluse în salariul de bază potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care intră sub incidenţa celor două acte normative (...)".

În aplicarea celor de mai sus, prin dispoziţia primarului atacată, s-a stabilit salariul de bază la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie/grad/gradaţie, vechime în funcţie şi specialitate şi ale căror salariaţi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. La stabilirea salariului maxim în plată nu au fost avute în vedere sumele acordate în baza unei legislaţii specifice, cum ar fi suma compensatorie aferentă titlului ştiinţific de doctor/majorarea salarială acordată pentru activitatea privind controlul financiar preventiv, acestea fiind o particularitate şi/sau situaţii tranzitorii care pot înceta oricând sau a căror cerinţe nu le îndeplineşte reclamanta. De asemenea, nu a fost avut în vedere salariul de baza în plată stabilit pentru aceeaşi funcţie/grad/gradaţie care include drepturile acordate salariaţilor în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010.

Sintagma „aceeaşi funcţie” nu se referă stricto sensu la denumirea funcţiei, ci şi la identificarea activităţii desfăşurate în aceleaşi condiţii, respectiv prin sintagma „îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii” se înţelege aceeaşi funcţie, acelaşi grad, aceeaşi treaptă, acelaşi act normativ în baza căruia a fost stabilit salariul de bază. Mai mult, potrivit precizărilor Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice art. 3^1 alin. 4 vizează numai personalul care are inclus stimulentele în salariile de bază, iar stabilirea salariului de bază la nivel maxim se face numai pentru aceste categorii de personal, nefiind luate în calcul la stabilirea salariului la nivel maxim pentru alte categorii de personal.

Pentru cele susţinute mai sus, pârâtul solicită respingerea acţiunii reclamantei.

În drept, invocă art. 205 C.proc.civ. şi dispoziţiile legale evocate în cuprinsul întâmpinării.

În baza dispoziţiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. intimatul solicită judecarea şi în lipsa sa.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Prin Dispoziţia nr. 2/ZZ.LL.2016 emisă de Primarul municipiului Satu Mare, începând cu data de ZZ.LL.2016, au fost stabilite drepturile salariale ale reclamantei numită în funcţia publică de execuţie de Consilier, clasa I, gradul profesional superior, gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă 4, clasa de salarizare 58, coeficient de ierarhizare 4,09 în cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului Satu Mare, după cum urmează: salar lunar de bază în cuantum de 2401 lei, supliment salarial în cuantum de 466 lei şi spor pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 155 lei (fila 14).

Dispoziţia nr. 2/ZZ.LL.2016 a fost emisă în acord cu prevederile Legii nr. 284/2010, cu prevederile art. 3 indice 1 alin. (1) , alin. (4) din OUG nr. 57/2015, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 215/2001 şi în temeiul art. 68 alin.(1) şi art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001.

Reclamanta a contestat în procedura prealabilă Dispozitia mai sus mentionata (filele 12-13), contestaţia înregistrată la Primăria Municipiului Satu Mare sub nr. 4/ZZ.LL.2016, fiind soluţionată prin actul administrativ nr. 1/ZZ.LL.2016 (filele 10-11) în sensul respingerii acesteia şi menţinerii Dispoziţiei nr. 2/ZZ.LL.2016.

Nemulţumită de modul de soluţionare a plângerii sale prealabile, reclamanta s-a adresat instanţei cu prezenta acţiune de contencios administrativ.

Tribunalul că, prin plângerea prealabilă administrativa reclamanta solicită anularea dispoziţiei nr. 2/ZZ.LL.2016 şi solicită recalcularea drepturilor sale salariale începând cu data de ZZ.LL.2016. Pârâtul a fost sesizat cu soluţionarea plângerii prealabile în forma menţionată. Totuşi, în acţiunea de contencios administrativ, reclamanta invocă nelegalitatea Dispoziţiei nr. 2/2016 şi solicită recalcularea drepturilor sale salariale „...începând cu data de ZZ.LL. 2015”.

Chiar dacă, pentru cei doi ani, 2015 şi 2016, salarizarea personalului din sectorul public era reglementată prin acte normative distincte, respectiv OUG nr. 83/2014 modificată şi completată pentru anul 2015 şi OUG nr. 57/2015 modificată şi completată pentru anul 2016, diferenţa între ceea ce reclamanta a solicitat prin contestaţia nr. 5/ZZ.LL.2016 şi ceea ce a solicitat prin cererea de chemare în judecată este dată doar de întinderea drepturilor reclamate, nefiind semnificativă în contextul problemei de drept supusă analizei. Pe de altă parte, pârâtul nu a invocat o eventuală lipsă a plângerii prealabile raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, obiect care, parţial, este diferit de faţă de ceea ce s-a supus verificării în plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 6/ZZ.LL.2016.

Aşadar, raportat la cererea de chemare în judecată, nemulţumirea reclamantei faţă de modul şi cuantumul în care i-au fost stabilite drepturile salariale prin Dispoziţia contestată, vizează două paliere. Un prim aspect este cel legat de cuantumul drepturilor sale salariale în contextul în care trebuie respectat principiul consacrat „pentru muncă egală, drepturi egale”, iar al doilea aspect vizează data de la care ar trebui stabilite aceste drepturi, data de ZZ.LL. 2015.

Salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2015 este reglementată de OUG nr. 83/2014 care instituie prin art. 1 alin.(1) regula menţinerii în anul 2015 a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, la acelaşi nivel cu cel ce a fost acordat pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. OUG nr. 83/2014 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015.

Prin Legea nr. 71/2015 legiuitorul a înţeles să elimine o stare de discriminare creată încă prin Legea nr. 284/2010 care a eliminat treptele de salarizare prin abrogarea prevederilor art. 65 alin. 2 lit. b din Legea nr. 188/1999.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a completat art. 1 al OUG nr. 83/2014 cu alin. 5 ind. 1 potrivit căruia „(5^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Legea nr. 71/2015 a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015, ceea ce înseamnă că de la această dată OUG nr. 83/2014 este modificată şi completată, şi nu de la data de 1 aprilie 2015.

Excepţia prevăzută de art. 1 alin. 5 indice 1 din OUG nr. 83/2014, în vigoare din 9 aprilie 2015, a fost menită tocmai pentru a înlătura diferenţele nivelului de salarizare ale personalului plătit din fonduri publice care au aceeaşi funcţie, respectiv clasă de salarizare, cu acelaşi grad şi aceeaşi treaptă profesională/grad profesional, precum şi cu aceeaşi vechime în muncă şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2016 este reglementată de OUG nr. 57/2015 iar potrivit art. 1 alin. 1 „În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.”

Şi în anul 2016, legiuitorul a înţeles să instituie o excepţie de la regula prevăzută la alin. 1 a art. 1, cu conţinut similar excepţiei din anul anterior, respectiv art. 3 indice 1 din OUG nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 57/2015, text potrivit căruia „(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Potrivit textelor normative precitate aducerea la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice se poate realiza doar în situaţia în care personalul respectivei instituţii sau autorităţi şi care beneficiază de un nivel mai mic al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel plătit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi, evident, dacă nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate a fost legal stabilit.

Or, în speţă, instanţa reţine că atât la nivelul lunii LL. 2015, dar şi în anul 2016, la nivelul aparatului de specialitate al Primarului municipiului Satu Mare, respectiv la nivelul Primăriei municipiului Satu Mare existau trei categorii de salariaţi în funcţie de criteriul „nivel de salarizare”:

-Salariaţii care beneficiau de prevederile art. 14 din Legea nr. 285/2010, din cadrul Direcţiei de impozite şi taxe locale;

-Salariaţii care beneficiau de prevederile art. 14 din Legea nr. 285/2010 dar care nu fac parte din cadrul Direcţiei de impozite şi taxe locale, însă au avut în fişa postului unele atribuţii în domeniul stabilirii/colectării creanţelor fiscale;

-Salariaţi care nu fac parte din cadrul Direcţiei de impozite şi taxe locale, nu au avut în fişa postului unele atribuţii în domeniul stabilirii/colectării creanţelor fiscale şi nu au beneficiat de prevederile art. 14 din Legea nr. 285/2010.

Reclamanta face parte din ultima categorie de salariaţi.

Potrivit textelor normative antemenţionate şi al art. 14 din Legea nr. 284/2010, reclamanta nu poate beneficia de nivelul maxim de salarizare al unei persoane cu aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate decât în situaţia în care activitatea este desfăşurată în aceleaşi condiţii.

Pe de altă parte, voinţa imperativă a legiuitorului în reglementarea art. 14 din Legea nr. 284/2010 coroborat cu art. 227 din OG nr. 92/2003 (forma în vigoare la acea dată) a fost ca, începând cu 1 ianuarie 2011, de includerea în salariile de bază a drepturilor băneşti acordate din fondurile constituite în temeiul OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al OG nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările şi completările ulterioare, să beneficieze doar personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, aşa cum era prevăzut de alin. 4 al art. 227 din OG nr. 92/2003.

În cazul de faţă, începând cu ZZ.LL. 2011, în concordanţă cu normele legale imperative, doar personalul din cadrul Direcţiei de impozite şi taxe locale a beneficiat în temeiul legii de includerea în salariile de bază a drepturilor băneşti acordate din fondurile constituite în temeiul OG nr. 92/2003. Pentru personalul din alte compartimente/birouri, dacă s-a procedat la includerea în salariile de bază ale acestora a drepturilor băneşti acordate din fondurile constituite în temeiul OG nr. 92/2003, acest fapt s-a realizat nu în temeiul unei norme legale, ci prin realocarea de atribuţii care, în opinia ordonatorului de credite ar fi putut atrage aplicarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 284/2010.

Tribunalul reţine însă că, la data soluţionării prezentei cauze, ordonatorul principal de credite a înţeles să revină asupra interpretării anterioare a textelor normative, raportat şi la hotărârile judecătoreşti pronunţate cu privire la această problemă de drept.

În speţă, în prezent, reclamanta lucrează în aceleaşi condiţii cu numiţii B şi C (filele nr. 46, 57). În ceea ce o priveşte pe numita D, al cărei salariu lunar de baza iniţial era de 4.443 lei, fiind stabilit cu includerea stimulentului în baza art. 14 din Legea nr. 285/2010 pe motiv că avea atribuţii în domeniul stabilirii/colectării creanţelor fiscale stabilite în fişa postului, începând cu luna LL.2017, în aplicarea Deciziei Curţii de Conturi Satu Mare, care a constatat că această persoană nu este îndreptăţită la acordarea drepturilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 285/2010, în prezent salariul de baza al acesteia a fost stabilit fara a avea inclus stimulente. Astfel, sunt identice salariile de bază ale celor trei persoane care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

 În lumina celor de mai sus, tribunalul reţine că reclamantei nu i se aplică excepţia prevăzută de art. 1 alin. 5 indice 1 din OUG nr. 83/2014 şi de art. 3 indice 1 din OUG nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 57/2015, motiv pentru care în baza art. 1,8,10 şi 18 din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor legale cuprinse în hotărâre, va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

În baza art. 453 C.pr.civilă şi a principiului disponibilităţii părţii, nu vor fi acordate cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare