Stimulent de inserție socială.

Anularea dreptului intimatei-reclamante la a beneficia de stimulent de inserție numai ca urmare a omisiunii înștiințării primăriei competente în termen de 15 zile ar fi un formalism excesiv, de natură să afecteze însăși substanța dreptului intimatei. Atât timp cât intimata a prestat activități de natura raporturilor de muncă în perioada respectivă, aceasta are dreptul la încasarea stimulentului de inserție

Decizia civilă nr. 1029/31.10.2019

Prin decizia civilă nr. 1029/31.10.2019 Curtea de Apel Galați Secția Contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de A.J.P.I.S. Galați împotriva sentinței civile nr. 331/09.05.2019 pronunțată de Tribunalul Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 18.06.2018, sub nr. .../121/2018, reclamanta S.C.A. a chemat în judecată pe pârâta A.J.P.I.S. Galați solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr.1286/26.03.2018 emisă de pârâtă, precum şi a Deciziei de debit nr.1517995212340/07.02.2018; a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 331/09.05.2019 Tribunalul Galați a admis cererea și a dispus anularea Deciziei nr.1286/26.03.2018 de soluționare a plângerii prealabile, precum şi a Deciziei nr.1517995212340/07.02.2018 privind recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlul de stimulent de inserție, emise de pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâta A.J.P.I.S. Galați, criticând-o pe motive de nelegalitate.

În motivare, a arătat că, prin decizia contestată, s-a dispus recuperarea sumei de 6.278 lei, sumă ce a fost încasată necuvenit de către intimata-reclamantă cu titlu de stimulent de inserție în perioada 02.03.2017-23.12.2017.

La emiterea acestei decizii s-a avut în vedere faptul că intimata-reclamantă nu mai realizează venituri din data de 01.03.2017, fapt constatat prin referatul nr.35790/13.12.2017 întocmit de Compartimentul Inspecție Socială. Începând cu data de 02.07.2016, reclamanta a beneficiat de stimulent de inserție în temeiul dispozițiilor art.7 din OUG nr.111/2010, întrucât şi-a reluat activitatea profesională şi a declarat că realizează venituri. Deoarece prin referatul anterior menționat s-a constatat că intimata nu mai realizează venituri începând cu data de 01.03.2017, fapt necomunicat, a fost emisă decizia de debit nr.1517995212340/07.02.2018, de recuperare a stimulentului de inserție încasat în mod necuvenit după această dată, în conformitate cu dispozițiile art.17 alin.1 şi ale art.24 alin.1 din OUG nr.111/2010.

Intimata nu a anunțat primăriei în scris în termen de 15 zile modificarea situației sale referitor la încetarea și reluarea obținerii de venituri, deși avea obligația conform art. 19 alin. 1 OUG nr. 111/2010.

De asemenea, intimata are o perioadă de întrerupere în realizarea veniturilor în intervalul 01.03.2017 – 16.04.2017, fapt ce conduce la pierderea dreptului de a încasa stimulentul de inserție.

În drept, recurenta a invocat prevederile art. 483, 488 pct. 8 C.pr.civ., Legii nr. 554/2004, OUG nr. 111/2010.

În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat că recurenta a procedat la darea în debit a stimulentului de inserție achitat fără a fi îndeplinite condițiile legale, respectiv fără existența înștiințării beneficiarului sau a autorităților competente în sensul că cel dintâi nu mai realizează venituri şi necomunicarea unei decizii în conformitate cu prevederile art.32 din HG nr.52/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.111/2010 privind concediul şi indemnizația lunară pentru creșterea copiilor.

A apreciat că sentința primei instanțe este legală, nefiind întrunite condițiile prevăzute de OUG nr.111/2010 şi art.32 din HG nr.52/2001 pentru suspendarea sau încetarea dreptului său la plata stimulentului de inserție. Nu poate fi vorba despre o dare a sa în debit, având dreptul la plata stimulentului în mod continuu, inclusiv pentru perioada 02.03.2017-31.03.2017, deoarece a realizat venituri impozabile, astfel cum rezultă din adeverința de cotizare anexată cererii de chemare în judecată.

În drept, a invocat prevederile OUG nr. 111/2010.

În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispozițiile legale incidente pricinii, Curtea de Apel constată că recursul este neîntemeiat, având în vedere următoarele considerente:

În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că analiza criticilor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.

Recurenta invocă faptul că intimata-reclamantă nu a adus la cunoștința primăriei faptul că a reînceput să obțină venituri din data de 06.04.2017, odată cu încheierea contractului individual de muncă cu SC P. SRL, omisiune ce contravine obligației stabilite de art. 19 alin. 1 OUG nr. 111/2010, conform căreia beneficiarii drepturilor prevăzute de ordonanță trebuie să comunice în scris orice modificare intervenită în situația sa în termen de 15 zile lucrătoare de la apariția acesteia.

Curtea apreciază că anularea dreptului intimatei-reclamante la a beneficia de stimulent de inserție numai ca urmare a omisiunii înștiințării primăriei competente în termen de 15 zile ar fi un formalism excesiv, de natură să afecteze însăși substanța dreptului intimatei. Atât timp cât intimata a prestat activități de natura raporturilor de muncă în perioada respectivă, aceasta are dreptul la încasarea stimulentului de inserție.

De asemenea, faptul că, în perioada 01.03.2017 – 16.04.2017, intimata-reclamantă nu a avut un loc de muncă și nu a putut obține venituri nu poate atrage decăderea acesteia din dreptul de a beneficia de stimulent de inserție, deoarece încetarea contractului individual de muncă cu SC M. SRL nu îi este imputabilă (nu este din vina acesteia). Mai mult, angajarea la SC P. SRL s-a realizat după o perioadă scurtă de timp, ceea ce denotă interesul acesteia pentru a desfășura raporturi de muncă și a obține venituri.

Drept urmare, Curtea apreciază că actele administrative contestate sunt lovite de nulitate, nefiind legale.

Domenii speta

Spete similare