Infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului. Pedeapsă în alte limite decât cea prevăzută de lege

DREPT PENAL

Infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului. Pedeapsă în alte limite decât cea prevăzută de lege

- art. 336 alin. 1 Cod penal

În ce privește numărul zilelor amendă aplicate de instanţa de fond (200 zile), s-a constatat că acesta este nelegal faţă de cauzele de atenuare şi agravare incidente. Astfel, limitele speciale aplicabile în cauză sunt situate conform art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal între 180 şi 300 zile amendă și făcând aplicarea succesivă a dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (reducerea cu o treime a limitelor speciale) şi a art. 43 alin. 5 Cod penal (majorarea cu jumătate a limitelor reduse anterior cu o treme conform art. 79 alin. 3 Cod penal), rezultă că limitele zilelor amendă între care se poate aplica pedeapsa amenzii sunt cuprinse între un minim de 202 zile şi un maxim de 400 zile amendă, astfel că stabilirea de către instanţa de fond a unui număr de 200 zile amendă se situează în afara limitelor legale.

Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 105/A din 19 februarie 2020

Prin Sentinţa penală nr. (...)/12.11.2019 pronunțată de Judecătoria (...) s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. 1, 2 şi alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul (I), fiul lui (...), născut la data de (...) în (...), judeţul (...), domiciliat în (...), (...), posesor al CI seria (...) nr. (...), CNP (...), cetăţean român, studii 10 clase, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, profesia mecanic auto, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal şi a art. 43 alin. 5 din Codul penal, la pedeapsa de 5.000 lei amendă (corespunzătoare a 200 zile-amendă x 25 lei/zi).

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din Codul penal referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria (...) a reţinut că la data de 28.09.2018, în jurul orei 01:06, inculpatul (I) a fost depistat de organele de poliţie în timp ce conducea autoturismul marca (...) cu numărul de înmatriculare (...) pe bulevardul (...) din municipiul (...), fiind sub influența băuturilor alcoolice.

Fiind testat cu aparatul etilotest marca marca Drager seria ARUB 0612, la poziţia nr. (...) acesta a indicat o concentraţie de 0,48 mg/l alcool în aerul expirat.

Având în vedere că rezultatul testării a depăşit limita de 0.40 mg/l alcool în aerul expirat, inculpatul (I) a fost condus de îndată la Unitatea de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului Judeţean de Urgență (...) în vederea recoltării mostrelor biologice de sânge pentru stabilirea concentrației de alcool din sânge.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică cu nr. (...)-(...) din data de 28.09.2018, emis de către Serviciul de Medicină Legală (...) rezultă că numitul (I) a avut o alcoolemie de 1,00 g/l alcool pur în sânge la prima probă, respectiv de 0,90 g/l alcool pur în sânge la proba doi.

Având în vedere starea de fapt mai sus reţinută, instanţa de fond a constatat că în drept, fapta inculpatului (I) care la data de 28.09.2018, în jurul orei 01:06, a condus autoturismul marca (...) cu numărul de înmatriculare (...) pe bulevardul (...) din municipiul (...) având o alcoolemie de 1,00g/l alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 0,90 g/l alcool pur în sânge la a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 din Codul penal.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii comise de inculpat a constat în acţiunea de conducere a unui vehicul pe bulevardul (...) din municipiul (...), având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală. În momentul prelevării probelor biologice, inculpatul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv o alcoolemie de 1,00 g/l alcool pur în sânge la prima probă şi de 0,90 g/l alcool pur în sânge la proba doi.

Urmarea imediată a constat în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice şi psihice, au o viteză de reacţie scăzută şi simţuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situaţiile periculoase din trafic.

Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă şi urmarea produsă rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re).

În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie în modalitate prevăzută de art. 16 alin.3 lit. b Cod penal, întrucât a avut reprezentarea consecinţelor acţiunii sale şi a acceptat că astfel pune în pericol siguranţa circulaţiei, chiar dacă nu a urmărit producerea ei.

Constatând că fapta există, a fost săvârşită de către inculpat şi constituie infracţiune, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului.

La stabilirea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acesteia, instanţa de fond, conform art. 74 Cod penal, a avut în vedere gradul de pericolul social al faptei săvârşite, limitele de pedeapsă stabilite respectiv de la 1 la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii, modul de săvârşire precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Prin raportare la gravitatea faptei, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a condus autoturismul pe un drum public, iar valoarea alcoolemiei este de 1,00 g‰.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a avut o comportare sinceră, recunoscând şi regretând săvârşirea faptei şi că a avut o atitudine cooperantă pe parcursul urmăririi penale.

Instanţa de fond a apreciat că aplicarea sancţiunii alternative a amenzii penale, care este prevăzută de legiuitor în mod alternativ cu pedeapsa închisorii, raportat la circumstanţele comiterii faptei, la valorile sociale care au fost puse în pericol-siguranţa traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilităţii sporite a oricărui conducător auto în trafic, este de natură să contribuie la conştientizarea de către inculpat a rolului coercitiv şi preventiv-educativ al acestui tip de pedeapsă şi a gravităţii faptei comise.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa de fond a apreciat că pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei este suficientă aplicarea unei pedepse cu amendă penală, astfel în baza art.336 alin.1 din Cod penal, cu reţinerea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, dar şi cele ale art. 41 alin. 1 din Cod penal, respectiv art. 43 alin. 5 Cod penal, referitoare la starea de recidivă postexecutorie şi la tratamentul sancţionator al acesteia, l-a condamnat pe inculpatul (I) pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 lei amendă (corespunzătoare a 200 zile-amendă x 25 lei/zi).

Pentru aceste considerente instanţa de fond a dispus conform celor de mai sus.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria (...).

Prin motivele de apel depuse în scris şi susţinute de procurorul de şedinţă s-a solicitat admiterea acestuia şi desfiinţarea sentinţei primei instanţe, invocând aspecte de nelegalitate care vizează cuantumul pedepsei stabilite şi aspecte de netemeinicie care vizează modalitatea de individualizare a pedepsei. Astfel, prima instanţă a stabilit în mod nelegal în sarcina inculpatului o pedeapsă de 5.000 lei amendă corespunzătoare a 200 zile amendă, în condiţiile în care minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii, după reducerea limitelor de pedeapsă potrivit art. 396 alin.10 Cod procedură penală şi majorarea acestora potrivit art. 43 alin.5 Cod penal, este de 202 zile amendă. În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, s-a apreciat că prin stabilirea pedepsei închisorii se va realiza mai bine scopul punitiv al pedepsei având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului şi circumstanţele reale ale faptei. În subsidiar, s-a solicitat aplicarea pedepsei amenzii în cuantum maxim ţinând seama de dispoziţiile incidente în materia recidivei.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de actele şi lucrările dosarului, în raport de critica invocată de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...), precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de dispoziţiilor art. 417 Cod procedură penală, Curtea a constatat următoarele:

Instanţa de fond în mod corect a reţinut starea de fapt dedusă judecăţii, respectiv aceea că în data de 28.09.2018, în jurul orelor 01:00, inculpatul (I) a condus autoturismul marca (...), cu numărul de înmatriculare -(...), pe B-dul (...) din Mun. (...), jud. (...), având o îmbibație alcoolică de 1,00 gr/lt, alcool pur în sânge (0,90 gr/lt la a doua probă recoltată).

Aspectele de mai sus au reieșit fără dubii din procesul verbal de constatare a infracțiunii, procesul verbal de prelevare, buletinul de examinare clinică și buletinul de examinare toxicologică, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de inculpat în fața organelor de urmărire penală în calitate de suspect şi inculpat, precum şi din declaraţia notarială depusă la instanţa de fond, în care s-a consemnat faptul că inculpatul recunoaşte şi regretă fapta pentru care a fost trimis în judecată, a solicitat procedura abreviată şi a fost de acord să presteze muncă în folosul comunităţii în cazul în care se va impune.

Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel a constatat că în mod corect prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului şi a aplicat în mod corect procedura simplificată prevăzută de art. 375 Cod procedură penală. Curtea de Apel a mai constatat că instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate o corectă stare de fapt, încadrarea în drept a faptei săvârşite de inculpat fiind de asemenea corectă.

Având în vedere că Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) nu a contestat situaţia de fapt, Curtea de Apel a analizat doar singura critică a acestuia privind temeinicia hotărârii apelate sub aspectul modalităţii de individualizare a răspunderii penale, respectiv pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare.

Prima instanţă a aplicat inculpatului (I) pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5000 lei (200 zile amendă a 25 lei fiecare), pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 41 alin. 1 şi art. 43 alin. 5 Cod penal.

Din punct de vedere al individualizării pedepsei, instanţa de apel a constatat că pentru fapta săvârșită de inculpat, legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani, alternativ cu amenda penală.

Prin urmare, Curtea a constatat că pedeapsa principală aplicată inculpatului este posibilă, această pedeapsă fiind prevăzută de lege.

Analizând solicitarea Parchetului, Curtea a constatat că este parţial întemeiată. Astfel, din materialul probator, reiese că într-adevăr inculpatul este bine integrat în societate chiar dacă are antecedente penale, fiind recidivist, are un loc de muncă stabil în străinătate. Prin urmare, în ce priveşte lipsa inculpatului de la proces, este o situaţie care poate fi înţeleasă, cu atât mai mult cu cât a fost reprezentat de un avocat ales şi a depus la dosar o declaraţie notarială prin care s-a consemnat faptul că inculpatul recunoaaşte şi regretă fapta pentru care a fost trimis în judecată, a solicitat procedura abreviată şi a fost de acord să presteze muncă în folosul comunităţii. Mai mult, s-a constatat că inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală în calitate de suspect şi inculpat, ocazii cu care a recunoscut şi regretat fapta, poziţie procesuală pe care a avut-o în mod constant pe tot parcursul procesului, prin avocatul său.

Solicitarea parchetului de a se aplica o pedeapsă cu închisoarea apare ca nefondată vâzând şi celelalte elemente ce ţin de persoana inculpatului şi anume faptul că are un loc de muncă şi doi copii în întreţinere, a recunoscut şi regretat fapta săvârşită.

În continuare, s-a constatat că aceeaşi solicitare a parchetului, apare ca nefondată şi prin analiza faptei concrete reţinute în sarcina inculpatului.

Astfel, alcoolemia pe care a prezentat-o inculpatul a fost foarte aproape de limita contravenţionalului, iar din examenul clinic efectuat imediat după săvârșirea faptei, Curtea a reținut că inculpatul a avut o ținută adecvată, o atitudine ordonată, era liniştit, cooperant şi coerent. De asemenea, inculpatul a fost corect orientat temporo-spațial și nu prezenta tulburări de nici un fel (nici de echilibru), prezentând totodată precizie în mișcări.

Sub aspectul atitudinii sale procesuale, s-a reținut că inculpatul a recunoscut de la bun început săvârșirea faptei, având o atitudine procesuală corectă și constantă, astfel că a colaborat în mod constructiv cu organele judiciare în scopul aflării adevărului și a justei soluționări a cauzei, chiar dacă nu a participat personal la procedurile desfăşurate în faţa instanţei de judecată.

În ce privește locul și ora la care inculpatul a condus autoturismul de mai sus, sub influența alcoolului, s-a constatat că, deși este vorba de un drum public, totuși fapta a fost săvârșită la o oră târzie în noapte când numărul de participanţi la trafic, se poate presupune în mod rezonabil că este redus. De asemenea, inculpatul a fost singur în autoturism.

Prin urmare, singura circumstanță legată de persoana inculpatului care este defavorabilă acestuia, este situaţia sa juridică şi anume starea de recidivă postexecutorie în care a fost săvârşită fapta ce face obiectul cauzei, corect stabilită de instanţa de fond.

Cu toate acestea Curtea a constatat că starea de recidivă postexecutorie are un regim propriu de agravare a situaţiei juridice a inculpatului şi anume majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă conform art. 43 alin. 5 Cod penal şi nu are nici o legătură cu alegerea naturii pedepsei aplicate de instanţă din cele alternativ prevăzute de textul de incriminare. Prin urmare, alegerea de către instanţă a naturii pedepsei ce urmează a fi aplicată se face pe baza criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal fără a agrava a doua oară situaţia juridică a inculpatului.

În concluzie, Curtea a constatat că toate circumstanţele faptei și cele personale ale inculpatului, au fost corect valorificate de către prima instanţă în procesul de individualizare a răspunderii penale. Astfel, infracțiunea ce face obiectul cauzei este o infracțiune de pericol, ceea ce presupune că instanțele, atunci când recurg la stabilirea modalității răspunderii penale, trebuie să stabilească în concret măsura în care fapta concretă a pus în pericol efectiv valorile sociale ocrotite, respectiv siguranța circulației.

De asemenea, pe de-altă parte, instanțele trebuie să analizeze persoana și conduita fiecărui inculpat, atât față de fapta care i se impută, cât și în societate, în general. Doar o analiză a tuturor acestor elemente, poate duce la o corectă și temeinică aplicare a legii penale.

Având în vedere gravitatea concretă a faptei săvârșite de inculpatul (I), se impunea cu prisosință o soluție de condamnare, singura aptă să aducă la îndeplinire scopul procesului penal şi reeducarea inculpatului. Acesta trebuie să conștientizeze că astfel de comportamente nu pot scăpa nesancționate, fiind obligatorie respectarea ordinii de drept.

Prin urmare, față de cele de mai sus, Curtea a apreciat că o pedeapsă cu amenda penală consistentă, care să fie executată efectiv, este de natură să atragă atenția inculpatului în mod serios asupra celor de mai sus și să îndeplinească scopul procesului penal.

În ce privește numărul zilelor amendă aplicate de instanţa de fond (200 zile), Curtea a constatat că este nelegal faţă de cauzele de atenuare şi agravare incidente.

 Astfel, limitele speciale aplicabile în cauză sunt situate conform art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal între 180 şi 300 zile amendă. Făcând aplicarea succesivă a dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (reducerea cu o treime a limitelor speciale) şi a art. 43 alin. 5 Cod penal (majorarea cu jumătate a limitelor reduse anterior cu o treime conform art. 79 alin. 3 Cod penal), rezultă că limitele zilelor amendă între care se poate aplica pedeapsa amenzii sunt cuprinse între un minim de 202 zile şi un maxim de 400 zile amendă.

Prin urmare stabilirea de către instanţa de fond a unui număr de 200 zile amendă se situează în afara limitelor legale.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) împotriva Sentinţei penale nr. (...)/12.11.2019 pronunţată de Judecătoria (...), pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând cauza, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului (I) pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal, de la 5.000 lei amendă penală la 5.250 lei amendă penală (210 zile-amendă a câte 25 lei/zi).

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alineat 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare cu privire la apelul declarat de parchet au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare