Infracţiunea de tăiere fără drept și sustragere de arbori. Aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Renunțarea la aplicarea pedepsei. Criterii

DREPT PENAL

Infracţiunea de tăiere fără drept și sustragere de arbori. Aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Renunțarea la aplicarea pedepsei. Criterii

- art. 107 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008

- art. 109 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008

- art. 91 şi următoarele Cod penal

Instanţa de fond a dat o interpretare greșită criteriilor legale prevăzute de art. 80 Cod penal, ignorând gravitatea faptelor comise, evidenţiată prin prisma circumstanţelor reale efective, dar şi circumstanţelor personale ale inculpatei care a tăiat ilegal şi sustras lemne, parte şi în vederea comercializării acestora.

Prin urmare, aplicarea unui avertisment prevăzut de art. 81 alin. 1 Cod penal nu este un tratament sancționator suficient și proporțional cu faptele comise de către inculpată.

Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 106/A din 20 februarie 2020

Prin Sentinţa penală nr. (...) din 27 noiembrie 2019 pronunţată de Judecătoria (...), în baza art. 396 alin. (3) Cod procedură penală raportat la art. 80 Cod penal s-a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpata (I), C.N.P. (...), fiica lui (...), născută la data de (...) în (...), domiciliată în (...), cetăţenie română, necăsătorită, studii gimnaziale, fără ocupaţie, fară antecedente penale, judecată conform procedurii recunoaşterii vinovăţiei prevăzute de art. 375 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere fără drept și sustragere de arbori prevăzute de art. 107 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale) şi art. 109 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale) ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a aplicat inculpatei (I) un avertisment.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 82 alin. 3 Cod penal privind anularea renunţării la aplicarea pedepsei.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare, în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) la data de 22.01.2019 în dosarul nr. (...)/P/2017, înregistrat la instanță la data de 30.01.2019, inculpata (I) a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tăiere fără drept şi sustragere de arbori, prev. şi ped. de art. 107 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008 şi art. 109 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi tăiere fară drept şi sustragere de arbori, prev. şi ped.de art. 107 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008 şi art. 109 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În fapt, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpata (I) a tăiat fără drept în cursul lunii noiembrie 2016 un număr de 8 arbori de esenţă gorun şi cer, nemarcaţi de pe terenul persoanei vătămate (Pv1), în valoare de 2032,28 lei fără TVA şi un număr de 8 arbori de esenţă gorun şi arin, nemarcaţi de pe terenul persoanei vătămate (Pv2), în valoare de 1543,30 lei fară TVA, transportând la domiciliu o parte din materialul lemnos şi o parte valorificându-l.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate menționate următoarele mijloace de probă: procese-verbale de consemnare a plângerii orale, procese-verbale de măsurare la cioată, fişa de calcul nr. 409 întocmită de către O.S. (...), fişa de calcul nr. 410 întocmită de către O.S. (...), declaraţia persoanei vătămate (Pv1), declaraţia persoanei vătămate (Pv2), declaraţii suspect/inculpat, declaraţiile martorilor şi cazier judiciar.

La termenul de judecată din data de 02.10.2019, reprezentantul Parchetului a arătat că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tăiere de arbori fără drept, prevăzute şi pedepsite de art. 107, alin. 1, lit. a din Legea nr. 46/2008 şi două infracţiuni de sustragere de arbori, prev. şi ped. de art. 109, alin. 1, lit. a din Legea nr. 46/2008, situaţie faţă de care acesta a solicitat, ca în baza art. 386, alin. 1 Cod procedură penală să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor, într-o infracţiune de tăiere de arbori fără drept în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 107, alin. 1, lit. a din Legea nr. 46/2008 şi o infracţiune de sustragere de arbori, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 109, alin. 1, lit. a din Legea nr. 46/2008, având în vedere că inculpata a tăiat arborii fără să cunoască faptul că a tăiat arborii din terenul părţilor vătămate, parcelele nefiind delimitate.

La termenul de judecată din data de 02.10.2019, instanţa s-a pronunţat cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei. Astfel, s-a reținut că întrucât faptele au fost săvârşite de inculpată în aceeași zi, așa cum rezultă din declarațiile date de aceasta în cursul urmăririi penale, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, concluzie care rezultă din faptul că arborii au fost tăiaţi din pădurea proprietatea persoanelor vătămate cu ocazia deplasării acesteia la terenul moștenit de aceasta de la părinții săi, care se învecinează în partea dreaptă cu terenul deținut de partea vătămată (Pv1), iar în partea stângă, cu cel deținut de partea vătămată (Pv2), fiind vorba aşadar de două acte materiale ale aceloraşi infracţiuni continuate de tăiere ilegală de arbori şi furt de arbori, motiv pentru care, în baza art. 386 Cod procedură penală, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei, urmând a se reţine forma continuată a infracţiunilor, respectiv din art.107 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008 şi art. 109 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 107 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008 şi art. 109 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, în art. 107 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale) şi art. 109 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale) ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

La termenul de judecată din data de 02.10.2019, instanţa a întrebat-o pe inculpată dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, iar în urma răspunsului pozitiv al acesteia şi a audierii sale, care a recunoscut în integralitate acuzaţiile formulate de procuror, şi-a însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa a încuviinţat ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală și ale celui de cercetare judecătorească, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpata (I), în cursul lunii noiembrie 2016, s-a deplasat pe raza localităţii (...), în locul numit „(...)", unde aceasta deţine o suprafaţă de teren împădurită, care se învecinează cu terenurile împădurite ale persoanelor vătămate (Pv1) şi (Pv2), tăind mai mulţi arbori nemarcaţi, atât de pe terenul său, cât şi de pe terenul persoanelor vătămate, respectiv un număr de 8 arbori de esenţă cer şi gorun, nemarcaţi de pe terenul proprietatea persoanei vătămate (Pv1) şi un număr de 8 arbori de esenţă arin şi gorun, nemarcaţi de pe terenul proprietatea persoanei vătămate (Pv2), aceasta transportând o parte din materialul lemnos la domiciliul său, iar o parte a valorificat.

Din procesul-verbal de măsurare la cioată, întocmit la data de 15.03.2017, instanța a reţinut că organele silvice și cele ale poliţiei s-au deplasat în locul numit „(...)", măsurând cioatele care au rezultat în urma tăierii ilegale a arborilor de pe picior, fiind indicate un număr de 6 cioate de esenţă gorun şi două cioate de esenţă cer din parcela persoanei vătămate (Pv1) şi un număr de 6 cioate de esenţă gorun şi două cioate de esenţă arin din parcela persoanei vătămate (Pv2).

Instanța de fond a mai reţinut, din fişa de calcul nr. 409 din data de 10.04.2017 întocmită de Ocolul Silvic „(...)” R.A. (...), faptul că prejudiciul creat de către inculpata (I) prin tăierea şi sustragerea fără drept a celor 6 arbori de esenţă gorun şi 2 arbori de esenţă cer din terenul aparţinând persoanei vătămate (Pv1) este de 2032,28 lei fără TVA, iar din fişa de calcul nr. 410 din data de 10.04.2017, că prejudiciul creat de către inculpată prin tăierea şi sustragerea fără drept a celor 6 arbori de esenţă gorun şi 2 arbori de esenţă arin din terenul aparţinând persoanei vătămate (Pv2) este de 1543,30 fără TVA.

Inculpata (I) a declarat că deţine o pădure pe raza localităţii (...) în locul numit „(...)" pe care a primit-o moştenire de la părinţii ei şi care se învecinează în partea dreaptă cu pădurea proprietatea persoanei vătămate (Pv1) şi în partea stângă cu pădurea proprietatea persoanei vătămate numitul (Pv2). În cursul lunii noiembrie 2016, deoarece nu mai avea lemne de foc, s-a deplasat în acel loc şi a tăiat mai multe bucăţi de arbori fără să îşi dea seama că a tăiat şi de la vecini, deoarece parcelele nu sunt delimitate. Inculpata mai arată că o parte din materialul lemnos l-a transportat la domiciliul său, iar o parte 1-a valorificat în localitatea (...).

Instanţa de fond a reţinut că inculpata recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că vinovăţia inculpatei cu privire la faptele reținute în sarcina sa a fost pe deplin dovedită ca urmare a probelor care au fost administrate, respectiv: procese-verbale de consemnare a plângerii orale, procese-verbale de măsurare la cioată, fişa de calcul nr. 409 întocmită de către O.S. (...), fişa de calcul nr. 410 întocmită de către O.S. (...), declaraţia persoanei vătămate (Pv1), declaraţia persoanei vătămate (Pv2), declaraţii suspect și declaraţiile martorilor, toate acestea coroborându-secu declarațiile de recunoastere ale inculpatei, probe care conduc la existenţa vinovăţiei acesteia, fiind răsturnată astfel prezumţia de nevinovăţie prevăzută de art. 23 din Constituţie, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului și art. 4 Cod procedură penală.

În drept, faptele inculpatei (I) de a tăia fără drept, în cursul lunii noiembrie 2016, un număr de 8 arbori de esenţă gorun şi cer, nemarcaţi de pe terenul persoanei vătămate (Pv1), în valoare de 2032,28 lei fără TVA şi un număr de 8 arbori de esenţă gorun şi arin, nemarcaţi de pe terenul persoanei vătămate (Pv2), în valoare de 1543,30 lei fară TVA, transportând la domiciliu o parte din materialul lemnos şi o parte valorificându-l, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de tăiere fără drept și sustragere de arbori, prevăzute de art. 107 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale) şi art. 109 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale) ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Instanța de fond a mai reţinut că inculpata a săvârșit infracțiunile în concurs real, prevăzut de art. 38 alin.1 Cod penal, faptele fiind săvârșite de aceasta prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

Elementul material al infracţiunilor săvârșite de inculpată este reprezentat de acţiunea acesteia de tăiere a arborilor care nu aveau aplicată marcă silvică, respectiv de sustragere a acestora.

Urmarea socialmente periculoasă constă în prejudiciul produs în urma tăierii arborilor către inculpată și a sustragerii acestora.

Legătura de cauzalitate reiese din materialitate faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu intenţie directă, prevăzută de art. 16 alin 3 lit a Cod penal.

La individualizarea pedepselor ce au fost stabilite în sarcina inculpatei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatei, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut şi a regretat faptele comise, a reparat în totalitate prejudiciul cauzat părților vătămate, este o persoană integrată în societate.

 Faţă de aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat că inculpata a adus o atingere minimă valorilor protejate de norma de incriminare.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 80 Cod penal pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei.

Astfel, maximul special al pedepselor închisorii prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite de inculpată nu depăşeşte limita de 5 ani închisoare prevăzută de art. 80 alin. (2) lit. d Cod penal.

Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că infracţiunile săvârşite prezintă gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care au fost comise, motivul şi scopul urmărit. Astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpata a tăiat arborii de pe proprietatea părților vătămate având convingerea că aceștia sunt pe proprietatea sa, care nu este delimitată de proprietățile învecinate, aceasta reparând în totalitate prejudiciul cauzat.

 Instanţa de fond a mai reţinut că inculpata nu a mai fost implicată până în prezent în infracţiuni de acest gen, evenimentul din prezentul dosar având un caracter izolat, probele din acest dosar neevidenţiind că inculpata a mai fost confruntată cu acest gen de infracţiuni, ele atestând, din contră, că faptele din prezenta cauză au un caracter accidental, ţinând de vârsta tânără a acesteia, ce demonstrează lipsa experineţei de viaţă şi nereprezentarea cosecinţelor nocive ce pot surveni pentru viaţa şi libertatea sa.

În acest sens, în doctrină se arată că „circumstanţele în care s-a comis infracţiunea şi care vădesc mai mult o nesocotinţă, sau un concurs vitreg de împrejurări, alături de trecutul de viaţă onestă a celui învinuit, vor trebui să conducă la acordarea acestui credit anticipat”.

De asemenea, instanţa de fond a mai constatat că inculpata nu a fost anterior condamnată printr-o hotărâre definitivă, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar, inculpata nefiind cunoscută cu antecedente penale, nu a beneficiat în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii faptei de dispoziţiile privind renunţarea la aplicarea pedepsei şi nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală, recunoscând infracţiunile de care este acuzată încă din faza de urmărire penală, demonstrând astfel o atitudine corectă faţă de întreg contextul relaţilor sociale.

Atingerea dublului scop, preventiv şi educativ al pedepsei, este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, obiectiv, instanţei judecătoreşti datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, şi durata sancţiunii şi natura sa, pe de altă parte.

În sfârşit, ţinând seama şi de intervalul de timp, însumând 3 ani de la data săvârşirii faptelor şi până la soluționarea prezentei cauze, există suficiente temeiuri pentru a se considera că reeducarea inculpatei poate fi atinsă şi în condiţiile renunţării la aplicarea pedepsei.

Astfel, având în vedere persoana inculpatei, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, eforturile depuse de aceasta pentru înlăturarea consecinţelor infracţiunilor, precum şi posibilităţile sale de îndreptare, instanţa de fond a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, că inculpata a înţeles semnificaţia faptelor sale şi că aplicarea unui avertisment este suficientă pentru îndreptarea acesteia.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice prin care, după reaprecierea probatoriului administrat în cauza de faţă, să fie condamnată inculpata la câte o pedeapsă cu închisoarea just individualizată pentru fiecare faptă în parte, urmând a se dispune, ca modalitate de individualizare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii rezultante.

Curtea, examinând hotărârea atacată, conform articolului 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, pe baza actelor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi drept potrivit articolului 417 din Codul de procedură penală, a constatat următoarele:

Curtea a reţinut că din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar rezultă că instanţa de fond în mod corect a reţinut situaţia de fapt în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză. De altfel, inculpata (I) în faţa primei instanţe a declarat că recunoaşte faptele şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitând să i se aplice procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, cerere admisă de către instanţă.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpata (I), în cursul lunii noiembrie 2016, s-a deplasat pe raza localităţii (...), în locul numit „(...)” unde aceasta deţine o suprafaţă de teren împădurită, care se învecinează cu terenurile împădurite ale persoanelor vătămate (Pv1) şi (Pv2), tăind mai mulţi arbori nemarcaţi, atât de pe terenul său, cât şi de pe terenul persoanelor vătămate, respectiv un număr de 8 arbori de esenţă cer şi gorun, nemarcaţi de pe terenul proprietatea persoanei vătămate (Pv1) şi un număr de 8 arbori de esenţă arin şi gorun, nemarcaţi de pe terenul proprietatea persoanei vătămate (Pv2), aceasta transportând o parte din materialul lemnos la domiciliul său, iar o parte a valorificat-o.

Din procesul-verbal de măsurare la cioată, întocmit la data de 15.03.2017, rezultă că organele silvice și cele ale poliţiei s-au deplasat în locul numit „(...)”, măsurând cioatele care au rezultat în urma tăierii ilegale a arborilor de pe picior, fiind indicate un număr de 6 cioate de esenţă gorun şi două cioate de esenţă cer din parcela persoanei vătămate (Pv1) şi un număr de 6 cioate de esenţă gorun şi două cioate de esenţă arin din parcela persoanei vătămate (Pv2).

De asemenea, din fişa de calcul nr. 409 din data de 10.04.2017 întocmită de Ocolul Silvic „(...)” R.A. (...), rezultă faptul că prejudiciul creat de către inculpata (I) prin tăierea şi sustragerea fără drept a celor 6 arbori de esenţă gorun şi 2 arbori de esenţă cer din terenul aparţinând persoanei vătămate (Pv1) este de 2032,28 lei fără TVA, iar din fişa de calcul nr. 410 din data de 10.04.2017, că prejudiciul creat de către inculpată prin tăierea şi sustragerea fără drept a celor 6 arbori de esenţă gorun şi 2 arbori de esenţă arin din terenul aparţinând persoanei vătămate (Pv2) este de 1543,30 fără TVA.

În cursul urmăririi penale, inculpata (I) a declarat că deţine o pădure pe raza localităţii (...) în locul numit „(...)” pe care a primit-o moştenire de la părinţii ei şi care se învecinează în partea dreaptă cu pădurea proprietatea persoanei vătămate (Pv1) şi în partea stângă cu pădurea proprietatea persoanei vătămate numitul (Pv2). În cursul lunii noiembrie 2016, deoarece nu mai avea lemne de foc, s-a deplasat în acel loc şi a tăiat mai multe bucăţi de arbori fără să îşi dea seama că a tăiat şi de la vecini, deoarece parcelele nu sunt delimitate. Inculpata a mai declarat că o parte din materialul lemnos 1-a transportat la domiciliul său, iar o parte 1-a valorificat în localitatea (...) (fila 30 din dosarul de urmărire penală).

Astfel, se reţine că inculpata (I) a tăiat fără drept, în cursul lunii noiembrie 2016, un număr de 8 arbori de esenţă gorun şi cer, nemarcaţi de pe terenul persoanei vătămate (Pv1), în valoare de 2032,28 lei fără TVA şi un număr de 8 arbori de esenţă gorun şi arin, nemarcaţi de pe terenul persoanei vătămate (Pv2), în valoare de 1543,30 lei fară TVA, transportând la domiciliu o parte din materialul lemnos şi o parte valorificându-l, faptă ce realizează conţinutul constitutiv al infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale) şi furt de arbori, prevăzută de art. 109 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale) ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, faptele fiind comise în concurs real.

De altfel, s-a constatat că sub aspectul reținerii situației de fapt și a încadrării juridice nu s-au formulat critici de către parchet, ceea ce se critică fiind greșita individualizare a sancțiunii penale aplicată inculpatei (I).

Referitor la critica parchetului privind greşita aplicare a prevederilor art. 80 Cod penal privind renunţarea la aplicarea pedepsei inculpatei (I) s-au constatat următoarele:

În mod greşit s-a apreciat de către instanţa de fond că faptele comise de inculpata (I) justifică dispunerea renunțării la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment în condiţiile art. 81 Cod penal.

Potrivit art. 80 Cod penal, instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Raportat la datele speței, nu se poate reține că infracțiunile deduse judecății sunt de o gravitate redusă, astfel că cerința prevăzută la lit. a) a articolului 80 Cod penal nu este îndeplinită. De altfel, nu există nici elemente care ar permite concluzia că pe viitor inculpata va avea un comportament conform normelor sociale, fără a i se aplica o pedeapsă, respectiv că nu există un pericol de reiterare a comportamentului infracțional. Dimpotrivă, se reține că după săvârșirea faptelor ce fac obiectul prezentei cauze și în timp ce cauza se afla la poliție în vederea efectuării cercetărilor, inculpata (I) a săvârșit o infracțiune la regimul circulației rutiere.

Rezultatul deosebit de grav al faptelor comise de inculpată atestă periculozitatea infracţiunilor comise, dar şi ignoranţa inculpatei faţă de normele legale şi faţă de valorile puse în pericol prin fapta sa.

Inculpata (I), în baza aceleiași rezoluții infracționale, a tăiat fără drept, în cursul lunii noiembrie 2016, un număr de 8 arbori de esenţă gorun şi cer, nemarcaţi de pe terenul persoanei vătămate (Pv1), în valoare de 2032,28 lei fără TVA şi un număr de 8 arbori de esenţă gorun şi arin, nemarcaţi de pe terenul persoanei vătămate (Pv2), în valoare de 1543,30 lei fără TVA, transportând la domiciliu o parte din materialul lemnos şi o parte valorificându-l.

Prin urmare, inculpata, prin prisma mijloacelor folosite şi prin modul premeditat şi organizat de executare a dovedit o lipsă de respect faţă de această avuţie naţională - pădurile. Aceasta a ignorat sancţiunile ce puteau să i se aplice şi a tăiat şi sustras arbori din pădure, expunându-se voit consecinţelor pe care le poate avea o astfel de conduită.

Curtea apreciază că gradul de pericol social al infracţiunilor silvice este ridicat, sancţionarea faptelor care contravin conservării, protejării, dezvoltării pădurilor, exploatării lor raţionale şi economice având un rol major în conştientizarea populaţiei referitor la pericolele la care este expusă datorită defrişărilor, care au drept urmare reducerea terenurilor împădurite.

Ca atare, gravitatea faptelor comise este evidenţiată prin prisma circumstanţelor reale, efective, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatei.

Instanța de fond și-a axat argumentarea pe împrejurarea că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut şi a regretat faptele comise, a reparat în totalitate prejudiciul cauzat persoanelor vătămate, este o persoană integrată în societate, aspecte faţă de care a apreciat că a adus o atingere minimă valorilor protejate de norma de incriminare, precum şi faptul că a tăiat arborii de pe proprietatea părților vătămate, având convingerea că aceștia sunt pe proprietatea sa, care nu este delimitată de proprietățile învecinate.

Faptul că proprietățile nu ar fi fost delimitate nu reprezintă o atenuare a răspunderii penale a inculpatei, pentru că și în situația în care aceasta ar fi intenționat să taie arbori de pe terenul proprietatea sa, trebuia potrivit prevederilor legale să se adreseze cu o cerere de marcare și exploatare a masei lemnoase Ocolului Silvic, care are în administrare fondul forestier respectiv.

Curtea a constatat că instanţa de fond a dat o interpretare greșită criteriilor legale prevăzute de art. 80 Cod penal, ignorând gravitatea faptelor comise, evidenţiată prin prisma circumstanţelor reale efective, dar şi circumstanţelor personale ale inculpatei care a tăiat ilegal şi sustras lemne, parte şi în vederea comercializării acestora.

Practic, instanţa de fond a ignorat urmarea imediată produsă prin săvârșirea faptelor deduse judecății, gravitatea faptelor stabilită prin observarea în principal a împrejurărilor de comitere a acestora, a consecințelor infracțiunilor, a stării de pericol create și produse efectiv, a circumstanțelor personale ale inculpatei.

Toate aceste elemente au determinat aprecierea curții în sensul că regimul sancționator aplicat de către prima instanță nu corespunde gradului de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite și nu poate realiza scopul preventiv și educativ la pedepsei, având în vedere gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, reacția în comunitate și reacția pe care organele judiciare trebuie să o aibă față de săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

Aplicarea unui avertisment prevăzut de art. 81 alin. 1 Cod penal nu este un tratament sancționator suficient și proporțional cu faptele comise de către inculpată.

Prin urmare, curtea a apreciat că, în speță, se impune condamnarea inculpatei (I) pentru infracțiunile reținute în sarcina acesteia, a căror încadrare juridică a fost stabilită corect de către prima instanță, la pedeapsa închisorii orientată către minimul special al acesteia, după cum acesta a fost redus cu o treime conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatei (I), curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârşite, determinat de modul şi împrejurările concrete în care faptele au fost comise, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, urmările care s-au produs şi care s-ar fi putut produce, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, inclusiv obţinerea de venituri ilicite, atitudinea procesuală a inculpatei, faptul că inculpata nu a mai fost condamnată înainte de săvârşirea infracţiunilor din prezenta cauză, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut faptele comise, nivelul de educație, studii liceale, vârsta, starea sănătății, situația familială și socială, fără loc de muncă, alături de posibilitatea reeducării acesteia prin prisma scopului pedepsei.

Astfel, curtea a dispus condamnarea inculpatei (I) la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prev. și ped. de art. 107 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (două acte materiale).

Pentru infracţiunea de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale), cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, curtea a condamnat inculpata la pedeapsa de închisorii de 6 luni închisoare.

Curtea a constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpata (I) a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare în condiţiile art. 91 Cod penal, pe un termen de încercare de 2 ani stabilit conform art. 92 Cod penal, prin sentinţa penală nr. (...) din 08 aprilie 2019 a Judecătoriei (...), modificată prin decizia penală nr. (...) din 26 iunie 2019 a Curţii de Apel (...).

Articolul 97 Cod penal vizează condițiile anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în sensul că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

În caz de concurs de infracțiuni sau pluralitate intermediară, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 91 Cod penal. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin urmare, curtea, în temeiul art. 97 Cod penal, a anulat suspendarea executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. (...) din 08 aprilie 2019 a Judecătoriei (...), modificată prin decizia penală nr. (...) din 26 iunie 2019 a Curţii de Apel (...), iar în temeiul art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal şi art. 40 Cod penal, a contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate în cauză de câte 6 luni închisoare cu pedeapsa de 9 luni închisoare și a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 4 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse), urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultată de un an şi o lună închisoare.

Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatei, aceasta având posibilităţi reale de îndreptare şi reintegrare socială şi fără a fi depusă în mediul penitenciar, pedeapsa în sine reprezentând un avertisment pentru aceasta, însă se impune supravegherea acesteia, în condiţiile legii, de către autorităţile specializate ale statului, curtea, constatând că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, în baza art. 91 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de un an şi o lună închisoare aplicată inculpatei, pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 Cod penal, care se va calcula potrivit art. 97 alin. 2 Cod penal de la data 26 iunie 2019.

Curtea a apreciaat că un termen de încercare în cuantum de 3 ani corespunde pe deplin posibilităţilor reale de reeducare ale inculpatei.

În speță, o astfel de conduită necorespunzătoare a inculpatei faţă de ordinea de drept trebuie sancţionată pentru reeducarea inculpatei, cât şi pentru apărarea societăţii civile, prin descurajarea săvârşirii unor astfel de fapte de către alte persoane.

Curtea a apreciat că în cazul dat, în raport de natura infracţiunii comise, circumstanţele reale ale faptei şi cele personale ale inculpatei, scopul pedepsei, inclusiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, precum şi corectarea şi reeducarea inculpatei se poate realiza prin instituirea în sarcina inculpatei a tuturor măsurilor şi obligațiilor prev. de art. 93 alin. 1, alin. 2 lit. b şi alin. 3 Codul penal.

Având în vedere circumstanțele reale ale faptei și personale ale inculpatei, curtea a apreciat că este necesară parcurgerea unui program care să aibă ca finalitate o corectă educare a acestei inculpate din punct de vedere social, astfel că, în temeiul art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de încercare, curtea i-a pus în vedere inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de probaţiune.

Având în vedere că inculpata şi-a manifestat acordul de a presta ore de muncă în folosul comunităţii şi ţinând cont de faptul că, în opinia instanţei, prestarea acestor ore ar conduce la reeducarea inculpatei, în baza art. 93 alin. 3 Cod penal, curtea a obligat inculpata să presteze timp de 80 de zile lucrătoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei (...) sau în cadrul Primăriei (...).

Prin respectarea de către inculpată timp de 3 ani, pe perioada termenului de încercare, a măsurilor și obligațiilor mai sus arătate există posibilitatea reintegrării sociale şi a reeducării acesteia fără executarea pedepsei închisorii în regim penitenciar.

Pentru toate aceste considerente, curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...), împotriva sentinţei penale nr. (...) din 27 noiembrie 2019 pronunţată de Judecătoria (...), pe care a desfiinţat-o şi în rejudecare:

A înlăturat dispoziția instanței de fond de aplicare a art. 396 alin. 3 Cod procedură penală, art. 80 Cod penal privind renunțarea la aplicarea unei pedepse, precum şi art. 81 Cod penal şi art. 82 alin. 3 Cod penal, față de inculpata (I).

În baza art. 107 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi 10 Cod procedură penală, a condamnat inculpata (I), CNP (...), fiica lui (...), ns. la data de (...) în (...), domiciliată în com. (...), sat (...), nr. (...), jud. (...), cetăţenie română, necăsătorită, studii gimnaziale, fără ocupaţie, fară antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori.

În temeiul art. 109 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi 10 Cod procedură penală, a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori.

În temeiul art. 97 Cod penal a anulat suspendarea executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. (...) din 08 aprilie 2019 a Judecătoriei (...), definitivă prin decizia penală nr. (...) din 26 iunie 2019 a Curţii de Apel (...).

În temeiul art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, şi art. 40 Cod penal, a contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate în cauză de câte 6 luni închisoare cu pedeapsa de 9 luni închisoare și a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 4 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse), urmând ca inculpata (I), să execute pedeapsa rezultată de un an şi o lună închisoare.

În baza art. 91, art. 92 alin.1 Codul penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei (I) pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 Cod penal, care se va calcula potrivit art. 97 alin. 2 Cod penal de la data 26 iunie 2019.

În baza art. 93 alin. 1, 2 şi 3 Codul penal, a pus în vedere inculpatei (I) că pe durata termenului de supraveghere trebuie să se supună următoarelor măsuri şi obligaţii de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune (...), la datele fixate de această instituţie; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă; să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate; să desfăşoare pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei (...) sau în cadrul Primăriei (...).

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal și art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, privind situaţiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare şi neîndeplinirea cu rea - credinţă a măsurilor, obligaţiilor de supraveghere şi cele civile, stabilite prin prezenta decizie.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare