Măsuri preventive.

- art. 72 Cod penal

Simpla constatare a existenţei măsurii preventive a reţinerii inculpatei pentru 24 de ore dispusă în cauză nu este suficientă, dispoziţiile art. 72 alin. 2 Cod penal prevăzând că „perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade şi în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor amendă”.

Aşadar, prima instanţă, constatând că inculpata A. a fost reţinută 24 de ore în data de 06.02.2017 ar fi trebuit să scadă efectiv din pedeapsa aplicată intervalul de timp în care inculpata a fost privată de libertate, prin înlăturarea unei zile amendă din pedeapsa amenzii aplicate.

Deliberând asupra apelului penal de faţă:

Constată că, prin sentinţa penală nr. 1934/24.10.2017 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. xxxxx/197/2017, a fost condamnată, în baza art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 61 alin. 4 lit. c) Cod penal, inculpata A., […], la pedeapsa amenzii de 150 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 lei, în total suma de 2.250 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de „furt” (faptă din 06.02.2017).

I s-au adus la cunoştinţă inculpatei A. prevederile art. 63 Cod penal, potrivit cărora, în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la executarea amenzii, instanţa va înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală, în referire la art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a constatat că inculpata a fost reţinută 24 de ore în data de 06.02.2017.

2. În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată, din complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. e) Cod penal, în complicitate la infracţiunea de furt, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 228 alin. 1 Codul penal, cu aplicarea art. 61 alin. 4 lit. c) Cod penal, a fost condamnat inculpatul B., […], la pedeapsa amenzii de 200 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 lei, în total suma de 3.000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de „furt, în forma complicităţii” (faptă din 06.02.2017).

I s-au adus la cunoştinţă inculpatului B. prevederile art. 63 Cod penal, potrivit cărora, în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la executarea amenzii, instanţa va înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 19, art. 25 şi art. 397 Cod procedură penală, s-a luat act că persoana vătămată S.C. C. S.A. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat în integralitate.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare dintre cei doi inculpaţi la plata sumei de câte 500  lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei este aferentă fazei de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. xxxx/P/2017 întocmit la data de 22.06.2017 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, s-a dispus trimiterea în judecată, în libertate, a inculpaţilor: A., pentru săvârşirea infracţiunii de „furt”, prevăzută de art. 228 alin. 1 Cod penal şi B. pentru săvârşirea infracţiunii de „complicitate la furt calificat”, prevăzută de art. 48 alin. 1, raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. e Cod penal.

Prin actul de sesizare, s-a reţinut, în fapt, că, inculpata A. în data de 06.02.2017, după o înţelegere prealabilă cu inculpatul B., a sustras din magazinul D., de pe strada E. din F., mai multe produse, respectiv, şaisprezece batoane de salam, marca X., în valoare de 484,21 lei, iar în sarcina inculpatului B. că, în data de 06.02.2017, după o înţelegere prealabilă cu inculpata A., a ajutat-o pe aceasta să sustragă din magazinul D., de pe strada E. din F., şaisprezece batoane de salam, marca  X., în valoare de 484,21 lei, prin îndepărtarea unor elemente de siguranţă de pe respectivele produse şi facilitarea ascunderii acestora de către inculpată.

În faza de judecată, la primul termen cu procedura legal îndeplinită, inculpaţii A. şi B. au declarat că înţeleg să se prevaleze de dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, arătând că recunosc în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc şi le însuşesc, şi a înscrisurilor prezentate de părţi. Instanţa de fond a procedat la ascultarea celor doi inculpaţi în acest sens, potrivit art. 375 Cod procedură penală şi, luând concluziile procurorului, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea procedurii în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 06.02.2017, în jurul orei 1500, inculpaţii B. şi A. au intrat în hipermarket-ul aparţinând S.C. C. S.A. - punct de lucru în municipiul F., E., nr. x, judeţul F., despărţindu-se. Inculpatul B. a mers la raionul cu mezeluri, de unde a luat mai multe batoane de salam marca X., pe care le-a pus într-un coş pentru cumpărături, după care s-a deplasat într-o altă zonă a magazinului, unde a dezlipit elementele de siguranţă de pe ambalajele batoanelor de salam, abandonându-le într-un frigider. În continuare, inculpatul s-a deplasat spre raionul cu hrană pentru animale, imediat venind în acea zonă şi inculpata A..

Inculpatul B. i-a dat inculpatei A. coşul în care se aflau produsele, după care s-a îndreptat spre ieşirea din magazin.

Inculpata A. a luat batoanele de salam din coşul pentru cumpărături şi le-a introdus în geanta pe care o avea asupra sa, precum şi sub bluză, în zona pieptului. După ce a ascuns bunurile în mod arătat, inculpata a trecut de casele de marcat ale magazinului, fără a achita valoarea de 484,21 lei, a celor şaisprezece batoane de salam marca X., fiind oprită de către agenţii de securitate ai magazinului.

În acest timp, inculpatul B. se afla în afara magazinului, acesta ieşind anterior din magazin, aşteptând-o pe inculpată.

Agenţii de pază ai magazinului, au sesizat organele de cercetare penală cu privire la surprinderea inculpatei, o echipă din cadrul Secţiei x Poliţie F. deplasându-se la faţa locului şi încheind un proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante. Cu această ocazie, inculpata a recunoscut că a sustras bunurile găsite asupra sa.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei A., constând în aceea că în data de 06.02.2017, după o înţelegere prealabilă cu inculpatul B., a sustras din magazinul D. situat pe strada E. din F., mai multe produse, respectiv, şaisprezece batoane de salam, marca X., în valoare de 484,21 lei, după ce anterior, inculpatul B. le dezlipise elementele de siguranţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „furt”, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 228 alin. 1 Cod penal.

Fapta inculpatului B., constând în aceea că, în data de 06.02.2017, după o înţelegere prealabilă cu inculpata A., a ajutat-o pe aceasta să sustragă din magazinul D., de pe strada E. din F., şaisprezece batoane de salam, marca X., în valoare de 484,21 lei, îndepărtând elementele de siguranţă de pe respectivele produse, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la „furt”, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal.

Referitor la încadrarea juridică a activităţii infracţionale a inculpatului B., prima instanţă, în dezacord cu procurorul, a apreciat că nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului circumstanţa agravantă specială prevăzută de art. 229 alin. 1 lit. e) Cod penal, respectiv „săvârşirea faptei de furt, prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă sau de supraveghere”, întrucât inculpatul nu a dezactivat un sistem de alarmă sau de supraveghere, elementele de siguranţă ale bunurilor neputând fi considerate ca făcând parte dintr-un sistem de alarmă, în caz contrar trebuind să se reţină că toate bunurile sustrase dintr-un hipermarket sau supermarket ar fi sustrase prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă, or, practica judiciară este contrară acestei interpretări.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa de fond a constatat că faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii există, au fost săvârşite de cei doi inculpaţi şi constituie infracţiune în sensul art. 15 Cod penal, astfel încât, în baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, se impune condamnarea acestora la câte o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepselor stabilite, instanţa de fond, având în vedere şi dispoziţiile art. 74 Cod penal, a ţinut seama de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpaţilor.

Nu au fost reţinute dispoziţiile art. 75 alin. 2 raportat la art. 76 Cod penal, pentru coborârea pedepsei sub minimul special, pentru niciunul dintre cei doi inculpaţi, neexistând suficiente date în acest sens.

În concret, pentru inculpata A., instanţa de fond a reţinut că aceasta se află la prima confruntare cu legea penală (conform fişei de cazier judiciar, fila 13 dosar fond), a recunoscut comiterea faptei. De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere gravitatea relativ redusă a faptei - sustragerea unor bunuri alimentare dintr-un hipermarket, precum şi faptul că prejudiciul a fost recuperat în totalitate, prin restituirea bunurilor sustrase.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., instanţa de fond a reţinut că acesta prezintă antecedente penale, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 343/18.03.2003 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin decizia penală nr. 356/06.04.2004 a Curţii de Apel Ploieşti, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea unor infracţiuni de violare de domiciliu, acesta fiind însă reabilitat prin sentinţa penală nr. 753/05.11.2013 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă la data de 19.11.2013, prin nerecurare  (filele 49-54 dosar fond). S-a avut în vedere, totodată, că acest inculpat a fost cel care a dezlipit elementele de siguranţă ale produselor, facilitând astfel sustragerea lor de către cealaltă inculpată, a recunoscut fapta încă din faza de urmărire penală, este încadrat în muncă.

Raportat la elementele ce circumstanţiată faptele comise, precum şi la circumstanţele personale ale celor doi inculpaţi, s-a apreciat că stabilirea unor pedepse cu amenda penală, situate peste minimul special prevăzut de lege (minim redus cu o pătrime, ca urmare a prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, ambii inculpaţi urmând procedura abreviată a recunoaşterii vinovăţiei), va fi în măsură să conducă la reeducarea şi sancţionarea acestora.

S-a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea, chiar şi în modalitatea suspendării sub supraveghere, nu ar fi proporţională cu circumstanţele reale de producere a faptei, precum şi cu urmările acesteia. În opinia instanţei, condamnarea la pedeapsa amenzii reprezintă o sancţiune suficientă pentru ca inculpaţii să conştientizeze cu adevărat gravitatea faptei comise, astfel încât în viitor să nu mai adopte un astfel de comportament infracţional.

Deopotrivă, instanţa de fond a apreciat că nu se impune amânarea aplicării pedepsei amenzii dispusă, doar prin executarea efectivă a acesteia putând fi atins scopul preventiv şi cel educativ al pedepsei.

În ceea ce priveşte măsurile preventive, prima instanţă a reţinut că prin ordonanţa organelor de cercetare penală din data de 06.02.2017, s-a dispus, în cauză, reţinerea inculpatei A., pentru o perioadă de 24 ore (fila 36 dosar urmărire penală). În consecinţă, în baza art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală, în referire la art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a apreciat că  se impune constatarea împrejurării că inculpata A. a fost reţinută 24 de ore în data de 06.02.2017.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând desfiinţarea ei, iar în cadrul rejudecării pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice în ceea ce o priveşte pe inculpata A..

În dezvoltarea motivelor apelului promovat, Ministerul Public a arătat că hotărârea apelată este nelegală din perspectiva omisiunii instanţei de fond de a deduce din pedeapsa amenzii aplicate, măsura reţinerii inculpatei A., prin înlăturarea în parte a zilelor amendă, respectiv a unei zile-amendă din pedeapsa la care a fost condamnată, conform dispoziţiilor art. 72 alin. 2 Cod penal.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispoziţiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov este fondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă soluţionând cauza dedusă judecăţii în procedura simplificată pentru care a optat inculpata A., a stabilit, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu recunoaşterea inculpatei, o stare de fapt corectă, constând, în esenţă, în aceea că la data de 06.02.2017, după o înţelegere prealabilă cu inculpatul B., a sustras din magazinul D. situat pe strada E. din F., mai multe produse, respectiv, şaisprezece batoane de salam, marca X., în valoare de 484,21 lei, după ce anterior, inculpatul B. le dezlipise elementele de siguranţă.

Starea de fapt reţinută de către prima instanţă nu a fost criticată în apel; de altfel, ea coincide cu cea descrisă în actul de sesizare a instanţei şi pe care inculpata a recunoscut-o fără rezerve.

Analiza materialului probator administrat în cauză a confirmat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de „furt”, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 228 alin. 1 Cod penal reţinută în sarcina inculpatei, atât în ceea ce priveşte latura obiectivă, cât şi în ceea ce priveşte forma de vinovăţie a intenţiei cu care a acţionat inculpata.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, în cauză a fost antrenată în mod corect răspunderea penală a inculpatei pentru infracţiunea comisă.

Instanţa de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatei  A., ţinând cont în procesul de individualizare judiciară de toate criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal; s-a avut în vedere deci atât gravitatea faptei comise de inculpată rezultată din circumstanţele concrete de comitere, prejudiciul creat cât şi periculozitatea inculpatei relevată de circumstanţele personale ale acesteia, de lipsa antecedentelor penale şi de atitudinea procesuală  adoptată de aceasta.

De asemenea, în mod corect a constatat prima instanţă că inculpata a fost reţinută  24 de ore în data de 06.02.2017, măsură preventivă dispusă de procuror în acest dosar pentru fapta dedusă judecăţii. Cu toate acestea, prima instanţă nu a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatei această măsură preventivă privativă de libertate, ci doar a constatat existenţa ei, omiţând astfel să facă aplicarea dispoziţiilor art. 72 alin. 2 Cod penal.

În aceste condiţii, sunt fondate criticile formulate de Parchet, în sensul că simpla constatare a existenţei măsurii preventive a reţinerii inculpatei pentru 24 de ore dispusă în cauză nu este suficientă, art. 72 alin. 2 Cod penal prevăzând că „perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade şi în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor amendă”.

Aşadar, prima instanţă, constatând că inculpata A. a fost reţinută 24 de ore în data de 06.02.2017, ar fi trebuit să scadă efectiv din pedeapsa aplicată intervalul de timp în care inculpata a fost privată de libertate, prin înlăturarea unei zile amendă din pedeapsa amenzii aplicate.

În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va admite apelul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva sentinţei penale nr.  1934/24.10.2017 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. xxxxx/197/2017, care  va fi desfiinţată în ceea ce priveşte omisiunea de a se scădea din pedeapsa amenzii aplicată inculpatei A. durata reţinerii de o zi (24 de ore).

Rejudecând în aceste limite: în baza art. 72 alin. 2 Cod penal, se va scădea din pedeapsa amenzii aplicată inculpatei A. contravaloarea unei zile amendă (15 lei), astfel că amenda penală pe care o are de achitat inculpata A. va fi de 2.235 lei, corespunzătoare a 149 zile amendă.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare